Universul pare a fi proiectat – pentru că așa este! – Jonathan Pageau, Stephen Meyer

Ascultați un dialog între celebrul iconar și simbolist Jonathan Pageau și reputatul om de știință Stephen Meyer în care aceștia vorbesc despre dovezile care arată că Universul este proiectat de o Superinteligență.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Universul pare a fi proiectat – pentru că așa este!  – Jonathan Pageau, Stephen Meyer

Jonathan PAGEAU: În primul rând, poate că puteți explica, pentru cei care nu vă cunosc lucrările, care este argumentul de bază pe care îl propuneți pentru designul inteligent. Este diferit de Teoria creaționistă a Pământului tânăr (YEC) (sau Creaționismul Biblic) Este o abordare care tinde să pună sub semnul întrebării evoluția și aceste tipuri de dovezi, dar le vedem într-un cadru diferit.

Stephen MEYER: Da. Este un bun punct de pornire. O definiție rapidă a teoriei designului inteligent afirmă că viața și Universul sunt cel mai bine explicate de o inteligență proiectantă mai degrabă decât prin procese materiale nedirijate, cum ar fi, în domeniul biologic, selecția naturală care acționează asupra variațiilor aleatorii și este destul de diferită de Creaționismul biblic. Această teorie nu face afirmații cu privire la vârsta Pământului.

Majoritatea susținătorilor designului inteligent cred, ca și mine, că Pământul este foarte vechi. Este o propunere neutră ca vârstă care spune că viața este proiectată, spre deosebire de a da doar impresia că e proiectată, ceea ce mulți biologii darwiniști susțin, în darwinismul clasic. Richard Dawkins a spus că biologia este un studiu al lucrurilor complicate care dau impresia că au fost proiectate pentru un scop, dar afirmația pe care darwiniștii o fac este că aparența este o iluzie pentru că deși viața pare proiectată, ea este un produs al unui mecanism neghidat, nedirecționat și generat prin selecția naturală, care acționează asupra variației întâmplătoare.

Așa că provocarea noastră pentru concepția evoluționistă nu este despre schimbarea în timp sau despre ideea de microevoluție sau adaptare, nici măcar nu este neapărat despre ideea de descendență comună universală, că toate organismele sunt legate prin strămoși comuni, deși eu personal și alți susținători ai designului inteligent suntem sceptici cu privire la asta; alții nu sunt. Ceea ce contestăm e această ideea că nu există nici o dovadă reală de proiectare a vieții. Afirmația că viața este produsul unor procese nedirijate, astfel încât aparentul design este doar o aparență, o iluzie. Noi ne-am numit teoria design inteligent pentru a contrasta cu această idee a designului aparent din Darwinism. Acum, revenind la Creaționism, Creaționismul și Designul inteligent sunt diferite în două feluri:

1. Creaționismul susține o anumită vârstă a Pământului și o interpretare anume a zilelor din Geneza din Biblie. Teoria noastră este neutră în această privință, dar majoritatea dintre noi, ca oameni de știință, susținem că Pământul este foarte vechi

2. Creaționismul este derivat dintr-o deducere sau interpretare a textului biblic, în timp ce teoria designului inteligent este o deducție din date biologice și astronomice și fizice și cosmologice, e o abordare care începe de la dovezi și implică activitatea unei minți proiectante în spatele dovezilor, ca o chestiune de raționament științific și filosofic.

Jonathan PAGEAU: Înțelegerea mea e, de asemenea, că unul dintre cele mai mari argumente pe care le aveți e, în unele moduri, nivelul de complexitate pe care lumea este de fapt făcută, care nu era disponibilă pentru Darwin la acea vreme. El nu a înțeles cât de multe niveluri de complexitate existau chiar și în interiorul celulei și în ADN și în constituentele vieții și că fiecare nivel pe care îl adaugi acționează și adaugă un nivel exponențial de aleatorism sau de posibilitate și, prin urmare, posibilitatea sau capacitatea ca lucrurile să dea pur și simplu unul peste altul de-a lungul a milioane de ani este matematic imposibilă.

Stephen MEYER: Ei bine, da, ați spus multe lucruri care sunt foarte relevante. Dacă plecăm de la definiția noastră pentru teoria designului inteligent, care afirma că există anumite caracteristici ale vieții și Universului care sunt cel mai bine explicate de o minte proiectantă sau inteligență, mai degrabă decât de procese neorientate. Asta duce în mod natural la întrebarea: despre ce fel de caracteristici vorbiți? În domeniul fizicii, una dintre aceste caracteristici despre care mulți fizicieni vorbesc astăzi e dovada că Universul a fost într-un fel ajustat fin pentru a permite posibilitatea vieții. Avem parametrii de bază ai fizicii, legile fizicii, constantele fizicii, condițiile inițiale ale Universului. S-a descoperit că toate acestea se încadrează în intervale sau toleranțe foarte înguste, în afara cărora viața și chiar și chimia de bază ar fi imposibile.

Așa că există acest grad ridicat de reglaj fin, incredibil de improbabil ca finețe, care a condus mulți fizicieni, chiar fizicieni ca Sir Fred Hoyle, care era un om de știință ateu foarte proeminent la începutul carierei, să-și inverseze domeniul. Hoyle a descoperit unii dintre acești parametri de reglare fină și apoi a realizat că trebuie să existe un reglaj fin în spatele reglajului fin și a fost citat spunând: ”O interpretare de bun simț a datelor sugerează că un super intelect s-a jucat cu fizica pentru a face viața posibilă.” Așa că aceasta este una dintre aceste clase de dovezi, dovezile de reglaj fin, pe care le găsim în fizică și în cosmologie. Dar și în domeniul biologic, aveți dreptate, descoperirea complexității extraordinare chiar și pentru ceea ce obișnuiam să considerăm a fi o celulă simplă, a determinat tot mai mulți biologi să se îndoiască în primul rând de teoriile despre evoluția chimică a originii vieții, ideea că ar putea avea loc o serie de reacții chimice pe o perioadă lungă de timp și să se treacă de la substanțe chimice, de la un fel de supă prebiotică, la prima celulă vie și, de asemenea, a condus mulți oamenii de știință să se îndoiască de teoria evoluției biologice, de partea darwiniană a poveștii, conform căreia se poate ajunge de la prima celulă la toate noile forme de viață prin intermediul unui proces neghidat și nedirijat, cum ar fi selecția naturală care acționează asupra unor variații întâmplătoare.

Ce tipuri de complexitate vedem în interiorul vieții? Cele mai extraordinare descoperiri au început în anii 1950 și 1960 și acestea au fost descoperirile informaților și proprietăților variate ale biomacromoleculelor, cum ar fi ADN, ARN și proteine. Watson și Crick au elucidat structura ADN-ului în 1953, deci o descoperire destul de mare, un foarte mare progres. Dar în 1958, Francis Crick, lucrând pe cont propriu, interesant e și faptul că el a fost spărgător de coduri în Al Doilea Razboi Mondial. El lucra pe cont propriu și a observat că de-a lungul coloanei vertebrale a moleculei de ADN, în interiorul acelui celebru dublu helix, exista o serie de subunități chimice și și-a dat seama că aceste subunități chimice, numite baze sau baze nucleotidice funcționează precum caracterele alfabetice într-o limbă scrisă sau precum caracterele digitale, precum cifrele de 0 și 1 într-o secțiune a unei mașini de cod, și el face aceste descoperiri aproximativ în același timp în care are loc revoluția informației în inginerie, în matematică și fizică.

Așa că aveam conceptele informației intrând în științe. George Gamow, un foarte faimos fizician, realizează că descrierea lui Crick a moleculei de ADN poate fi redată de ceea ce el descrie ca o funcție de bazele nucleotidice. El spune că o serie din aceste baze poate fi redată ca un șir de biți digitali, acesta fiind un șir de informații, și aceasta a fost ipoteza lui Crick, pentru dirijarea construcției proteinelor și a mașinilor de proteine care mențin celulele în viață.

Așa că până la mijlocul anilor 1960 când această ipoteză a secvenței a lui Francis Crick este confirmată, biologia intră într-o eră a informației și oamenii realizează că în interiorul celulei nu au loc doar reacții chimice, nu este nici măcar doar metabolismul, ci este un sistem de stocare, transmitere și de procesare a informațiilor. Și de fapt există două sisteme diferite de procesare în interiorul celulei, unul pentru replicarea ADN-ului și altul pentru utilizarea informației din ADN pentru a direcționa construcția proteinelor.

Așa că sofisticarea sistemului informațional care funcționează chiar și în cea mai simplă celulă, chiar și celula bacteriei are capacitatea de procesare și stocare a informației de tipul celei descrise. Acest lucru schimbă complet termenii dezbaterii despre originea vieții și chiar și despre biologia evoluționistă, pentru că acum realizăm că pentru a construi prima celulă vie și pentru a construi o nouă viață din viața preexistentă, în fiecare caz trebuie să ai informații, la fel cum în lumea noastră a calculatoarelor ai nevoie de cod pentru a produce o nouă funcție, dacă vrei să ai o nouă aplicație sau un nou program, sistem de operare, trebuie să îi furnizezi informații.

Același lucru e adevărat și în viață. Dacă vrei să construiești o nouă formă de viață de la una mai simplă preexistentă sau dacă vrei să construiești viața de la început, trebuie să ai informații pentru a construi proteinele și mașinile moleculare și celelalte structuri din interiorul celulei. Așa că asta creează o schimbare care pune toate teoriile evolutive sub presiune. Aș spune că atât teoriile de evoluție chimice și cât și biologice au ajuns într-o stare de impas deoarece nu pot explica originea informației și totuși știm din experiență că informația întotdeauna apare de la o sursă cunoscută și acea sursa este inteligența.

Jonathan PAGEAU: Da. Și într-un fel avem și experiența în lume de a vedea constrângerile mergând dincolo de cele naturale, cum ar fi cicnirea lucrurilor între ele. Și asta e exact același lucru, sunt lucruri ca mintea, voința, scopul. Toate aceste modele invizibile care constrâng realitatea, cele care merg dincolo de…

Stephen MEYER: Îmi place cum vorbești Jonathan, vorbești ca un inginer, dar pentru a înțelege viața de azi trebuie să gândești ca un inginer de design. Și pentru a înțelege Universul trebuie la fel. Acei parametri de reglare fină despre care vorbeam în fizică nu sunt altceva decât niște constrângeri foarte improbabile asupra a ceea ce îi e permis materiei să facă prin legile fundamentale ale naturii. Descoperim că pentru a trece de la toate modurile posibile de aranjare a materiei care există, la modalitățile care se manifestă în viață, o constrângere după alta trebuie să fie aplicată acestor ansambluri uriașe de posibilități, care trebuie să fie restrânse pentru a obține ceva ce am putea recunoaște ca fiind compatibil cu viața. Așa că sunt necesare constrângeri inginerești imense pentru a produce celula și foarte improbabile și ele reprezintă informații de intrare.

Acesta a fost o privire asupra cercetătorilor de la început, precum Weever și alții care au venit cu ideea că informația implică o restricție de posibilități. De fapt așa măsurăm informația astăzi. Dacă arunc în sus o monedă și cade cap… Presupunem că sunt variantele 0 și 1, ca în lumea computerelor. Dacă obțin 1, am eliminat 0. Deci sunt două posibilități. Dacă constrâng posibilitățile și aleg una și o elimin pe cealaltă acesta este un bit de informație. Așa că avem un mod de cuantificare, această constrângere informațională, și ADN-ul poate fi văzut (pe lângă multe altele) ca o serie de restricții. Avem patru posibilități de-a lungul fiecărei molecule de ADN, Deci nu un cod binar, ci unul cuaternar, așa că în orice punct, una din cele patru opțiuni este aleasă și altele trei sunt eliminate, așa că o informație cuntificată este importată sau stocată în acest punct și se pare că acea informație este importantă pentru funcționare pentru că direcționează construcția proteinelor și mașinilor de proteine.

Jonathan PAGEAU: Ceea ce este fascinant pentru mine este că până și când aud argumentul darwinist spunând că este doar ”mutație aleatorie” și apoi “selecție naturală”, chiar și termenul de selecție naturală, ce anume… Deci ființa vie are tendința de a persista și de a fi autopoetică și să constrângă realitatea într-un mod pe care ființele ne-vii nu o au. Și acest tip de constrângere, chiar și dacă nu exista neapărat minte de la început, de exemplu la formele cele mai primitive, dar acest tip de constrângere seamănă deja cu ceea ce face mintea la nivelurile superioare.

Deci, așa cum ați spus, ideea de a spune că putem observa că acest tip de constrângere, chiar și în lumea biologiei, este deja acolo în structurile în sine, iar apoi, de la un anumit punct, nu putem merge mai departe de atât. Observăm că de fapt avem nevoie să se întâmple, să constrângă realitatea, într-un mod care merge dincolo de simpla întâmplare. Analog, ai putea să deduci că mintea este un aspect al Universului care constrânge materia. Și există deja în viață…

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!