Noul Testament – p. Teologos
28 ianuarie 2025
De ce bărbatul modern are o gândire feminină – p. Moise McPherson
29 ianuarie 2025
Urmăriți un scurt și foarte folositor material în care ni se prezintă diferite moduri în care ne putem lupta cu poftele trupești.
Vizionare plăcută!
Powered by RedCircle
Suferiți de pofte? Vedeți acest clip
În luptele cu patima poftei sunt o serie de strategii, o serie de moduri în care trebuie să gândim, dacă vrem ca lupta noastră să aibă succes. Trebuie să reflectăm la noi înșine și la ce simțim cu adevărat, la ce permitem să crească în noi și la ce anume facem.
De multe ori oamenii își vor scuza pofta, patima, prin a da vina pe femeile pe care le văd pe stradă. “Oh, poartă haine atât de diferite de cele din trecut, se îmbracă nepotrivit… Este vară, uite cum se imbracă!” Nu auzim noi în această scuză vocea lui Adam când a spus: “Femeia pe care Tu mi-ai dat-o… ea m-a condus la păcat!” Trebuie sa ne asumam responsabilitatea pentru pofta noastră, pentru patima noastră, Pentru ceea ce noi facem nu putem să dăm vina pe alții. Atunci când ne spovedim ni se spune să nu mărturisim niciodată păcatele altora, ci întotdeauna propriile păcate să le mărturisim. Deci ce fel de mărturisire este aceasta când spunem: “dar este vina lor, uite cum se îmbracă”? Ar trebui să ne întrebăm: Dacă mama mea, sora mea, fiica mea s-ar îmbrăca în acest fel, ar trezi lucrul ăsta aceleași patimi înăuntrul meu? Sper că majoritatea oamenilor ar răspunde “Evident că nu!”
Dar atunci de ce? Pentru că deja simțim ceva diferit față de aceste femei decât față de femeile pentru care permitem poftei și patimilor să ne biruiască. De ce? Pentru că iubim acești oameni, le iubim cu adevărat pe surorile noastre, pe mamele noastre, fiicele noastre, purtăm deja în inimile noastre dragoste pentru ele. Iar când permitem poftei să ne biruiască înspre o străină sau chiar față de cineva cunoscut, atunci este o lipsă de iubire în inimile noastre. Trebuie să recunoaștem că este o lipsă completă de iubire să transformăm pe cineva în obiectul poftei noastre și trebuie să ne pocăim de acest lucru și să recunoaștem că inimile noastre sunt neiubitoare.
Trebuie să schimbăm felul cum simțim, cum simțim față de toată lumea, cum îi percep inimile noastre pe alți oameni. Este iubire cea căreia îi permitem să crească în noi, este iubirea lui Hristos? Sau este altceva, ceva diferit? Și hrănim noi cumva această poftă sau patimă? În zilele noastre, desigur, mulți tineri se simt prizonieri ai pornografiei, este atât de disponibilă. Iar pornografia, desigur, așa cum au spus un număr de părinți contemporani, este iconografia diavolului. Este iconografia diavolului. Este demonică și alimentează răul din noi, alimentează patimile, alimentează pofta, reduce toate femeile în mintea și în inima noastră la ceva care satisface simțurile noastre, și reduce femeile la asta. Ființe umane făcute după chipul lui Dumnezeu sunt astfel reduse la ceva care va satisface dorințele noastre.
Din nou, acest lucru e rău! Sf. Isaac Sirul ne spune: “Oricine nu se îndepărtează de bunăvoie pe sine însuși de sursele ispitei va deveni fără să vrea sclavul păcatului, va fi prins și luat prizonier de păcat”. Așa că să ne uităm la ce spune Sf. Isaac Sirul aici, că dacă nu facem asta de bunăvoie, dacă nu alegem să ne refuzăm, să ne întoarcem de la acele lucruri despre care știm că stârnesc patimi în noi, atunci involuntar, împotriva alegerii noastre, vom fi târâți de păcat, vom deveni sclavi ai păcatului, vom fi capturați, vom deveni servitori ai răului, ne vom găsi incapabili de a rezista păcatului pentru că vom deveni sclavii păcatului.
Așa că trebuie mai întâi, ca în cazul tuturor ispitelor, care trebuie tăiate de la rădăcină înainte de a începe să crească, trebuie în mod voluntar să alegem să ne refuzăm, să respingem acele lucruri care alimentează ispita.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
3 Comments
Foarte ajutător clip, mulțumim! Trebuie să respingem sursele temptației în mod voluntar, indiferent cât de greu e, pentru că altfel devenim în mod involuntar sclavii păcatului, ne pierdem libertatea, ne este furată, suntem robiți împotriva voii noastre, dacă nu ne tăiem inițial voia către sursele temptației. Cred că trebuie să luăm mult mai în serios acest cuvânt – sclav. Dacă am realiza că efectiv suntem înrobiți, că ne pierdem libertățile și drepturile cetățenești, cred că am lupta mult mai mult să nu ajungem acolo.
Alt lucru care am realizat că ajută mult în lupta cu poftele trupești, părinte, e ceva aparent fără legătură: vizionarea de documentare sau clipuri video cu oameni care sunt pe moarte în îngrijire paliativă, cum e acesta despre un cuplu de bătrâni nou-căsătoriți, el imediat a fost depistat cu cancer după căsătorie și acum ea speră că va fi eliberat din spital să mai petreacă câteva luni împreună până ce moare, dar se minte pe sine, el mai având doar cinci zile de trăit, nu mai apucă să petreacă timp împreună: https://www.youtube.com/watch?v=jaB9M8B_Tuw
Părintele Cleopa tot zicea că soluția la toate e să avem moartea înaintea ochilor, dar de obicei ne este greu să o avem la modul profund, și atunci documentarele sau clipurile video cu oameni care sunt pe moarte o fac mult mai reală, pun totul în perspectivă prin empatia fie cu persoana care moare, fie cu suferința persoanei dragi care rămâne, și atunci toate poftele trupești pălesc, lucrurile care contează cu adevărat ies în evidență.
(desigur, nu mă refer aici la clipuri violente cu accidente sau ucideri, oameni plini de sânge care-și dau duhul, Doamne ferește, acelea dau anxietate, traume și energii demonice, ci la clipuri ca cele de mai sus, cu suferință în pace și liniște, care reflectă la condiția noastră de muritori, cât de valoroasă devine viața și cei iubiți și virtuțile în astfel de condiții)
Aici e documentarul întreg, Being Mortal, din care e preluat fragmentul de mai sus: https://www.pbs.org/video/frontline-being-mortal/ . Nu v-am vizionat în întregime, urmează, dar cred că e bun, ne aduce aminte că suntem muritori și că cei dragi nouă sunt muritori, și atunci ne focusează pe ceea ce contează cu adevărat.