Moralitatea seculară. Încălcarea celor zece porunci – p. Spiridon Bailey

Urmăriți un cuvânt bine țintit al părintelui Spiridon Bailey în care acesta ne vorbește despre moralitatea seculară și despre încălcarea celor zece porunci.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Moralitatea seculară. Încălcarea celor zece porunci – p. Spiridon Bailey

“Ai încredere în sentimentele tale, urmează-ți inima!” Auzim acest tip de comentarii tot timpul în lumea noastră modernă. Dar acestea sunt idei periculoase și înșelătoare. Dar deoarece cultura noastră modernă este atât de înstrăinată de adevăr, puțini oameni mai sunt capabili să se protejeze de acest mod de gândire. Această încredere în propria noastră judecată, această încredere și credință în noi înșine este de fapt idolatrie. Iar această idolatrie, această credință în sine nu este văzută nicăieri mai mult ca atunci când vine vorba de propria noastră judecată a păcatelor noastre, de propria noastră percepție, de conștientizarea noastră a răului și de simțul nostru despre gravitatea diferitelor păcate, de cât de mult noi în cultura modernă, ne încredem în propria noastră judecată, în propriile noastre sentimente despre natura păcatului, a ceea ce este cu adevărat păcat.

Dar noi ar trebui să recunoaștem că simțul nostru de bine și rău, simțul nostru despre gravitatea diferitelor păcate este complet distorsionat. Noi, cei născuți și crescuți în această cultură occidentală, am devenit dominați de cultură și de normele sociale, de convențiile sociale care ne înconjoară. Și ambele, atât cultura noastră, cât și convențiile noastre sociale sunt opuse lui Dumnezeu, sunt în conflict cu Dumnezeu, cu voia lui Dumnezeu. Iar noi am interiorizat, crescând în această cultură, am interiorizat această moralitate seculară, într-o oarecare măsură. Și în multe privințe este aproape imposibil pentru noi să recunoaștem cât de adânc a intrat această moralitate seculară în gândirea noastră.

Unul dintre fundamentele esențiale ale moralității noastre creștine sunt, desigur, Cele Zece Porunci. Iar această falsă atitudine seculară față de judecată și încredere în noi înșine se aplică chiar și celor zece porunci. Puțini dintre noi înțeleg astăzi cu adevărat cât de des încălcăm cele zece porunci. Asta deoarece avem o înțelegere atât de superficială a ceea ce sunt Poruncile și ce cer ele de la noi. Și pentru a înțelege pe deplin profunzimea celor zece porunci, trebuie să ne uităm la Părinții Bisericii. Părinții Bisericii expun sensul și aplicarea celor zece porunci în viețile noastre. Așa că haideți să ne uităm la Părinții Bisericii și să-i lăsăm să ne ghideze în ascultarea de voia lui Dumnezeu și să ne întrebăm cu adevărat ce anume cer cele zece porunci de la noi. Ce cer acestea de la mine? Cum îmi cer ele să mă schimb?

Ei bine, mai întâi, poruncile ne învață că nu trebuie să avem alt Dumnezeu decât pe Domnul Dumnezeul nostru. Sfântul Nicodim Aghioritul spune că, desigur, nu numai ateii și păgânii și și evreii care Îl resping pe Hristos încalcă aceste porunci, ci oricine care consultă astrologiști, oricine se îndoiește de providența lui Dumnezeu în viețile noastre și desigur oricine care are încredere în sine sau în alți oameni sau în orice altceva de pe pământ mai mult decât în Dumnezeu. Dar Sfântul Nicodim merge mai departe, el spune că încălcăm aceste porunci chiar și dacă nu acceptăm învățătura ortodoxă despre Sfânta Treime. De fapt el spune că încălcăm această poruncă chiar și atunci când refuzăm să trăim pe deplin o viață creștin-ortodoxă.

Și ni se poruncește să nu facem nicio imagine cioplită. Noi încălcăm această poruncă nu numai dacă ne închinăm direct la idoli, dacă ne plecăm și ne închină direct la idoli, printr-o alegere conștientă, dar oricine plasează creația deasupra lui Dumnezeu. Iar când spun creație mă gândesc și la noi înșine și la trupurile noastre și la nevoile trupului și la impulsurile trupului. Putem face un idol din aceste lucruri. Curvia – acesta este un idol făcut din propria noastră sexualitate. Orice lucru material sau care poate aduce mângâiere corpului poate fi transformat într-un idol, într-o imagine cioplită.

Și ni se poruncește să nu luăm numele Domnului în deșert. Cât de des auzim cuvintele: “Oh, Dumnezeule”, sau numele lui Hristos folosit astfel, sau oameni care spun atât de dezinvolt: “Oh, Dumnezeu știe, Dumnezeu știe”. Anumite triburi, dar trebuie să fim atenți cum spunem asta, desigur, trebuie să folosim înțelepciunea, dar anumite triburi care știu foarte bine sfințenia numelui lui Dumnezeu au banalizat, prin intermediul Hollywood, al televiziunii etc, folosirea numelui Domnului nostru în acest fel. Aceasta a fost o mișcare deliberată și este un atac demonic asupra lui Hristos și asupra lui Dumnezeu. Trebuie să rezistăm la tentația asta cu orice preț. Și să știți că de fiecare dată când auzim pe cineva rostind aleator aceste cuvinte ei încalcă Poruncile. Când oamenii folosesc întâmplător cuvinte obscene sau de blestem, ne fac să tremurăm, nu ne place să auzim acel tip de limbaj. Dar cât de mult mai acceptabil este în cultura noastră ca oamenii să-L blasfemieze pe Dumnezeu, întâmplător, zilnic.

Și apoi ni se poruncește să ținem Sabatul sfânt (a șaptea zi). Și, de fapt, Părinții Bisericii ne spun că dacă nu mergem la Biserică într-o duminică încălcăm poruncile. Și asta presupune să punem o dorință pentru orice înainte de închinarea la Dumnezeu. Poate fi o dorință de mai mulți bani și să alegem să muncim, poate punem sportul și activitățile copiilor noștri înaintea închinării la Dumnezeu. Și, desigur, sunt multe organizații care își obligă angajații să lucreze duminica și este dincolo de alegerea sau controlul acelor angajați care sunt disperați pentru salariul lor. Toate acestea sunt încălcări ale Poruncilor lui Dumnezeu.

Și suntem instruiți prin Porunci să cinstim pe tatăl și pe mama noastră, iar a ne cinsti părinții înseamnă să-i iubim, să le fim recunoscători și să fim ascultători de ei. Și iarăși Sfântul Nicodim ne spune că ar trebui să adoptăm această atitudine nu doar față de părinții noștri trupești, ci și față de tatăl și mama spirituali, față de bătrânii noștri. Aceasta ar trebui să fie atitudinea din inima noastră, că ar trebui să-i onorăm.

Ni se poruncește să nu comitem adulter și, la un nivel superficial, mi-aș imagina că majoritatea cuplurilor căsătorite ar putea spune: desigur că nu aș comite adulter, nu mi-aș încălca jurămintele de căsătorie. Dar Părinții Bisericii ne învață că aceasta nu este limita a ceea ce se înțelege prin adulter. De fapt, Părinții Bisericii ne învață că oricine comite desfrânare comite un act de adulter, nu e vorba doar despre ruperea legăturilor căsătoriei. Și persoanele singure pot comite adulter în acest fel. Și Sfântul Grigorie de Nissa spune, de asemenea, că noi cădem în acest păcat, încălcăm această poruncă și dacă ne uităm la imagini erotice. Și, desigur, așa cum ne-a învățat Hristos, chiar dacă permitem dorinței față de un bărbat sau femeie de pe stradă să intre în inima noastră și dacă ne bucurăm de acel sentiment comitem adulter în inima noastră. Aceasta este o stare spirituală, nu este vorba doar despre comportament sau actul în sine.

Și ni se poruncește să nu furăm. Din nou, la un nivel superficial pare atât de ușor, și totuși, Părinții Bisericii ne învață că acest lucru înseamnă că nu trebuie să facem nicio nedreptate când cumpărăm sau vindem, niciun comerciant nu ar trebui să caute să înșele pe nimeni în niciun fel. Dar Părinții Bisericii spun, de asemenea, foarte clar, că perceperea dobânzii e o formă de furt. Nicio dobândă nu ar trebui să fie percepută vreodată la împrumuturi. Și, desigur, toate băncile noastre occidentale sunt construite pe baza taxelor și a dobânzii. Deci atât de mult din întregul nostru sistem economic se bazează pe ceva care încalcă cele zece porunci ale lui Dumnezeu, această percepere a dobânzii. Dar suntem chemați într-adevăr să nu avem dragoste de bani în inimile noastre. Acea dragoste de bani, avariția, creează acțiunea, comportamentul de furt. Și din nou este acea condiție spirituală a inimii cea pe care Dumnezeu o va judeca pentru că știm că Dumnezeu judecă nu doar acțiunile noastre, ci adâncul inimii.

Și ni se poruncește să nu depunem mărturie falsă unul împotriva celuilalt. Și bineînțeles că nu trebuie să stricăm numele oamenilor, să le distrugem reputația prin calomnii și bârfe. Dar porunca merge mult dincolo de acest lucru. Părinții Bisericii ne învață că dacă batjocorim pe cineva pentru înfățișare sau pentru felul cum vorbește, sau pentru vreun fel de deformare pe care o percepem la cineva, vreun fel de defect pe care îl vedem la cineva, totuși acel defect este în mâinile lui Dumnezeu și încălcăm porunca răspândindu-ne cuvintele, judecând oamenii în acest fel, judecând cum i-a făcut Dumnezeu pe acei oameni. Este vorba despre a face judecăți nedrepte. Părinții Bisericii ne spun că dacă menținem, dacă nutrim suspiciuni nefondate despre o persoană în inima noastră, atunci încălcăm Poruncile.

Gândiți-vă la asta, gândiți-vă o clipă la oamenii din jurul nostru, gândiți-vă la oamenii cu care lucrăm. Orice suspiciune neîntemeiată și nefondată pe care o lăsăm să rămână în inima noastră este o încălcare a celor zece porunci. Și deși multe dintre aceste porunci au un aspect exterior și unul interior, adică comportamentul și starea inimii, ni se poruncește să nu poftim nicicum la proprietatea vecinilor noștri. Și asta chiar nu este deloc despre comportamentul exterior, ar putea fi un lucru secret, ascuns, este vorba despre starea inimii noastre. Este vorba de fapt despre acest rău interior.

Părinții ne-au avertizat că Dumnezeu ne poruncește să nu tânjim la nimic care este păcătos. Dacă ne trezim tânjind la ceea ce știm că este păcătos, încălcăm Poruncile. Și este o interzicere a oricărui fel de dorință sau invidie a altor oameni. Și acest tip de invidie, acest tip de dorință sunt stârnite de mare parte din mass-media noastră, deliberat. Să nu facem nicio greșeală aici, este o provocare deliberată a acestor patimi și înseamnă conducerea oamenilor la distrugere, distrugere spirituală. Simțul nostru modern de bine și rău ne poate duce foarte departe de Dumnezeu, iar moralitatea seculară ne trage departe de Dumnezeu.

Și vedem cum binele și răul au fost inversate în lumea noastră. Ni s-a spus că asta se va întâmpla și totuși ce șocant este să vezi asta, să vezi ce se întâmplă în jurul nostru, cultura noastră numind binele ca rău și numind răul ca bine. Și chiar dincolo de asta, aceia dintre noi care caută să-L slujească pe Dumnezeu încearcă să trăiască o viață creștină. Propria noastră percepție poate fi astfel încât să putem avea o înțelegere complet deformată a adevăratei naturi a păcatului nostru. De exemplu, desigur e îngrozitor să mergi și să pălmuiești pe cineva în față și este complet inacceptabil din punct de vedere social, și pe bună dreptate, dar Părinții Bisericii spun că o palmă pe față cuiva, deși revoltătoare social, este micșorată de mândrie, acea mândrie secretă pe care o purtăm în inimile noastre este mult mai periculoasă, dăunătoare, îmbolnăvitoare de suflet decât să pălmuim pe cineva în față.

Așa că nu trebuie să judecăm importanța pericolului păcatului nostru doar prin convenție socială sau după modul în care alți oamenip reacționează la ea. Să ne amintim că mândria este un rău atât de periculos și totuși, toți copiii noștri de îndată ce încep școlile de stat sunt învățați să fie mândri. O lună întreagă, în fiecare an, au afișe ale mândriei pe pereții sălilor de clasă. Credința creștină autentică este străină de această întreagă moralitate seculară și dacă dorim să-L slujim pe Dumnezeu, dacă sperăm să fim mântuiți, atunci trebuie să ne supunem nu lumii și moralității ei inspirate demonic, ci lui Dumnezeu, poruncilor Sale și deplinătății moralității pe care El ne-o dă, moralității care este viață. Aceasta nu este o moralitate datorată faptului că Dumnezeu este un judecător aspru care cere aceasta sau aceea, această moralitate de la Dumnezeu este calea noastră către viața veșnică, este calea către Hristos însuși, este calea către plinătatea pe care ne-o oferă Dumnezeu.

De aceea Dumnezeu ne dă aceste Porunci, pentru a ne proteja, pentru a ne proteja de răul pe care ni l-am face prin păcatul nostru, prin boala cu care ne-am infecta inimile. Și trebuie să refuzăm răul care se află în inima acestei culturi, inima BBC-ului, al acestui sistem de educație, modul în care legea noastră civilă este aplicată. Din nou, ca și creștini, ni se poruncește să fim ascultători de legea civilă, sa urmăm regulile și legile țării noastre, pe bună dreptate. Dar totuși să nu ne judecăm propriile păcate după măsura în care acestea se conformează acelei legi civile, deoarece legea lui Dumnezeu este ceva diferit, iar inimile noastre și comportamentul nostru trebuie să se conformeze în cele din urmă legii lui Dumnezeu. Și putem să obținem doar o perspectivă adevărată nu numai asupra culturii noastre și asupra răului din jurul nostru, ci și asupra păcatului nostru personal și a stării inimii noastre, prin apropierea de Dumnezeu, trăind viața Bisericii Ortodoxe în deplinătatea ei și împotrivindu-ne cerințelor pe care cultura din jurul nostru ni le face.

“Diavolul nu îi vânează pe cei pierduți, ci pe cei conștienți, pe cei aproape de Dumnezeu, îi îndepărtează de încrederea lor în Dumnezeu și îi lovește cu siguranța de sine, logica, gândirea, critica. Nu trebuie să ne încredem în logica minții noastre.” ~ Sf. Paisie din Muntele Athos

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!