Criza de identitate – p. Paul Truebenbach

Urmăriți un material foarte bun și necesar în care părintele Paul Truebenbach ne vorbește despre Criza de identitate care este astăzi o problemă majoră în societatea actuală.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Răspunsul la motivul pentru care vedem mai mult decât oricând această împingere pentru această ideologie, este destul de simplu: pentru că L-am alungat pe Dumnezeu atât din domeniul public, cât și din inimile oamenilor și există un vid care apare atunci când se întâmplă asta. Una dintre marile probleme pe care cred că le vedem este că oamenii au luat și au îndumnezeit sentimentele umane și voința personală și cred că acesta este Adevărul, de aici obținem ideea despre adevărul meu versus Adevărul, adevărul tău versus Adevărul.

Ceea ce trebuie să facem este să facem un mare pas înapoi și să realizăm că dorințele noastre personale și sentimentele noastre personale sunt mult mai influențate de diverse lucruri din jurul nostru și din interiorul nostru, decât le acordăm credit, avem patimi în interiorul nostru de care adesea nu suntem conștienți, care ne controlează foarte mult gândurile și sentimentele, avem mișcări ideologice în jurul nostru și oameni cu agende întunecate care împing aceste lucruri, acea ideologie influențează divertismentul, filmele, televiziunea, muzica, influențează educația, influențează în esență modul de gândire al oamenilor și deseori credem că dorințele și sentimentele noastre sunt totul, dar nu recunoaștem că acele dorințe și sentimente au fost foarte mult formate de ceea ce se întâmplă în jurul nostru și în interiorul nostru.

Și până când vom putea avea o viziune mult mai nepătimașă asupra acelor lucruri, până când vom putea face un pas înapoi și să ne uităm mai sobru și, dincolo de asta, trebuie să știm că, cu acea privire sobră, nu vei putea niciodată să privești totul în mod obiectiv, nu există o viziune obiectivă adevărată asupra acestor lucruri. Așa că atunci trebuie să te întrebi: ce viziune este cea mai bună?

Punctul de vedere care este cel mai bun este cel care vede prin ochii Creatorului nostru. De aceea zicerea Sfântului Pavel: Luați captiv fiecare gând! este o idee atât de puternică, trebuie să ne putem asigura că perspectiva pe care o privim este aceeași cu cea a Creatorului nostru, deoarece Creatorul nu poate greși, dar creația poate greși, iar noi greșim în multe moduri diferite. Deci atunci când ținem cont de toate acestea, realizăm că a avea perspectiva adecvată asupra acestui lucru necesită multă muncă și necesită mult timp și multă seriozitate și că am devenit extrem de neserioși cu privire la problemele foarte grave. E un lucru înfiorător faptul că suntem atât de neserioși.

Una dintre cele mai bune cărți despre problema transgenderismului pe care le-am citit, am citit doar câteva până acum, sunt mai multe pe care vreau să le citesc, dar cea mai bună carte pe care am citit-o este cea a lui Ryan Anderson, “Când Harry a devenit Sally”. Nu eram un mare fan al titlului, am crezut că titlul suna puțin polemic, dar conținutul nu era, conținutul era incredibil. Plângerile despre această carte au determinat Amazon să o elimine de pe site-ul lor, așa că dacă oamenii doresc să citească această carte trebuie să o găsească într-o altă sursă decât Amazon. Dar când citești cartea, te întrebi de ce ai elimina această carte? Este plină de fapte bine documentate, care pur și simplu avertizează oamenii despre ce este cu adevărat această mișcare și ceea ce documentează este faptul că o mare parte din domeniul medical a fost condus nu de munca medicală bazată pe știință, ci de ideologie, astfel încât nici măcar cei care împing împotriva agendei, ci pur și simplu cei care au făcut studii în care pur și simplu delimitează ce întrebări au fost puse și studiate și care nu au fost.

Când se uită la asta, spun pur și simplu: am tras o mulțime de concluzii care nu au susținere științifică. Acei oameni, au fost atacați cu cruzime. Unii dintre ei au reușit să-și păstreze aproape miraculos locurile de muncă, dar mulți dintre ei au fost trecuți pe lista neagră în lumea științifică, deoarece lumea științifică nu mai este cu adevărat științifică, așa că există ideologii și există mișcări care împing aceste lucruri despre care am putea argumenta că sunt de fapt erezii. De ce? Pentru că erezia înseamnă doar o altă părere, o altă părere decât a lui Dumnezeu. Iar Sf Pavel ne spune că erezia începe cu adevărat în gropile iadului, așa că toate acestea sunt mișcări mai degrabă demonice. Asta nu înseamnă că toți cei implicați în aceste mișcări sunt participanți de bună voie cu demonii.

Vreau să clarific. Unii oameni sunt cu adevărat victime ale acestei manipulări a celor ce le spun că acesta este răspunsul la toate problemele lor. Și totuși toate informațiile care susțin altfel, de exemplu numărul foarte mare de oameni care fac detranziție, faptul că, dacă nu încep terapia hormonală, 80-90% dintre copiii care cred că sunt transsexuali, ajung să renunțe la viziunea asta mai târziu în viață, în timp ce, dacă încep terapia hormonală, marea majoritate continuă să creadă că sunt transgenderi. Asta arată că aceste lucruri sunt influențate. Dar noi suprimăm toate astea, suprimăm oamenii care au detranzitat, suprimăm adevăratul număr de sinucideri care continuă chiar și după, suprimăm faptul că transgenderismul este în mare măsură conectat cu multiple comorbidități, suprimăm faptul că mulți dintre cei afectați de ideologia transgender au și autism, suprimăm aceste lucruri pentru că vrem să le normalizăm pe toate și oamenii nu își dau seama că aceste forțe deformează realitatea și încearcă să te atragă. Așa că sunt mulți oameni care nu sunt participanți de bună voie, ci sunt de fapt victime ale acestui lucru.

Ajungând la problema mai mare a identității, este încă ceva la care mă gândesc mult. Este un fel de experiment și proces de gândire pe care încă încerc să-l înțeleg, dar cred că, atunci când vine vorba de identitate, încerc să o descriu ca trei cercuri cu cel mai central fiind identitatea noastră cea mai adevărată, dar în acel cerc este Dumnezeu și este necesar ca Hristos să fie acolo pentru că suntem făcuți după chipul lui Dumnezeu. Nu poți cunoaște copia fără să cunoști prototipul, trebuie să-L cunoști pe cel după care am fost creați pentru a înțelege cu adevărat cine suntem, ceea ce înseamnă că adevărata identitate nu vine de la noi. Adevărata identitate e dată de Dumnezeu pentru că El ne-a creat pe noi, la Creatorul mergem să învățăm cu adevărat, ceea ce înseamnă, adică practicalitatea cestui lucru este că pentru a ne cunoaște pe noi înșine, trebuie mai întâi să-L cunoaștem pe Dumnezeu și de aceea cunoașterea de sine este cu adevărat dificilă.

Cercul din afara acestuia ar fi lucrurile care cred că devin o parte profundă a identității noastre sau sunt conectate la acel cerc central, dar sunt lucruri pe care poate le putem alege într-un anumit sens. Unele lucruri nu le putem alege – sexul sau genul nostru, care sunt de fapt același lucru, A fi bărbat este parte din asta. Dar aș spune și că atunci când am devenit un bărbat căsătorit, a fi soț a devenit parte din acel cerc, a fi tată de copii a devenit parte din asta și când am devenit preot cred că a devenit parte din acel cerc. Iar apoi, al treilea cerc din exterior sunt doar simple preferințe lucruri care îți plac sau nu-ți plac, lucruri care sunt trecătore și se pot schimba cu timpul. Se întâmplă să-mi placă mult hocheiul și nu așa de mult baschetul – asta ar fi în acel al treilea cerc.

Ce se întâmplă când luăm acel cerc central și îl scoatem? Dintr-o dată totul se prăbușește! Îl punem pe Dumnezeu în exterior. Acum avem o identitate dezordonată și spunem că acele lucruri care sunt acum centrul, inclusiv eu fiind bărbat, că aceasta este acum în voia mea și, prin urmare, dacă am adevărată autonomie eu pot schimba aceste lucruri. Și de ce ajunge Dumnezeu în exterior? Deoarece devine o simplă alegere. Dacă vrei să crezi în Dumnezeu, fă asta, dacă nu, nu-ți face griji. Și dintr-o dată acum facem din voia umană propriul nostru Dumnezeu, ne-am făcut din dorință propriul Dumnezeu, am făcut din sentimente propriul Dumnezeu.

Dar cât de trecătoare sunt aceste lucruri! Într-o singură zi, pot fi complet energizat și exaltat 1 minut și apoi deprimat 5 minute mai târziu. Și uneori mă uit la asta și mă întreb: chiar nu știu ce s-a schimbat, nu știu ce s-a întâmplat de m-a dus de la așa de sus la atât de jos și pot fi totul între ele pe tot parcursul zilei. Nu ar trebui să avem încredere în aceste lucruri. Și din nou în acel cerc central nu ne dăm seama că suntem foarte mult influențați, felul în care vorbim și modul în care gândim este foarte influențat de surse exterioare. Deci eu cred că până când vom face cu adevărat un pas înapoi și examinăm ce este cu adevărat identitatea și examinăm: Ne putem oare cunoaște cu adevărat în exteriorul Creatorului? Nu putem! Până atunci vom avea întotdeauna confuzie în aceste domenii și nu vrem să fim conduși de confuzie.

Chiar acum confuzia ne conduce dar confuzia este încurajată de mulți oameni de la putere, confuzia este aruncată asupra noastră ca și cum ar fi un lucru bun și atunci când oamenii încep să se plângă în confuzia lor, acele voci din exterior spun: “acesta e răspunsul”. Și ne dau acest răspuns fals care sfârșește prin a distruge din ce în ce mai mulți oameni. Și dacă distruge 99 de oameni, dar pot găsi o presupusă poveste de succes, ridică acea poveste de succes și toată lumea aplaudă. Și apoi spun că asta este adevăratul curaj. Este un lucru foarte ciudat în societate că se spune că cei care sunt aplaudați cel mai mult sunt cei mai curajoși, în timp ce aceia care dau lucrurile în vileag și sunt atacați din toate părțile nu sunt aplaudați pentru curaj. Nu așa funcționează curajul, sau vitejia. Trebuie să fim mult mai preocupați de punctul de vedere al lui Dumnezeu și trebuie să recunoaștem că în 2.000 de ani de istorie creștină, cei care au căutat mai întâi voia lui Dumnezeu sunt cei care par să fie cel mai în pace în ei înșiși.

De aceea eu vorbesc mereu despre creștinii ortodocși care au ieșit din gulag pentru că te-ai aștepta ca… Luați cel mai preferat videoclip al meu de pe YouTube, care este un clip de două minute al acestui preot Roman Braga, numit: “Dumnezeu nu este în cărți”. Acolo el descrie faptul că, fiind preot român călugăr, el a fost închis de comuniști, a fost bătut, torturat și a fost pus în izolare timp de aproape 3 ani. În cele din urmă a fost eliberat și a fost exilat și a plecat mai întâi în America de Sud și apoi a venit în America de Nord, unde a fost într-o mănăstire din Michigan. Acest om a rămas cu semne permanente pe tot capul de la lovituri cu patul puștii și te gândești prin ce a trecut acest om. Psihologia modernă, simpla logică, chiar și bunul simț ne-ar spune că ar fi trebuit să iasă din acea experiență un om rău și amar, mai puțin decât o ființă umană, un animal absolut plin de depresie, cu PTSD (tulburarea de stres post-traumatic), cu resentimente și ură, și totuși el a ieșit cu pace deplină. Și își începe acel clip de 2 minute spunând: “Dumnezeu să-i binecuvânteze pe comuniști pentru că au pus preotul în închisoare; preotul are nevoie de puțină închisoare.”

Vreau să fac până la urmă o serie în trei părți, o oră fiecare parte, doar pentru a vorbi despre strălucirea acestor 2 minute, cred că ele spun totul. Mă uit la el și spun că vreau să fiu ca el, vreau să fiu cineva pe care lumea ar putea încerca să-l rupă în orice fel și eu să fiu în pace deplină. Și singurul mod de a deveni ca el este să urmezi metoda lui. Văd asta în 2.000 de ani de istorie creștină. Nu văd lumea producând aceleași rezultate. Văd lumea făcându-i pe oameni mai amărâți, mai victimizați, mai deprimați, mai confuzi, mai anxioși și văd lumea ținând oamenii sus și spunând că acestea sunt povești de victorie. E o confuzie totală, așa că nu e de mirare că avem o criză de identitate, nu-L cunoaștem pe Dumnezeu care ne-a creat, refuzăm să-L cunoaștem pe acest Dumnezeu și să Îi urmăm voia pentru că atât de multă lume nu vrea să simtă vinovăția și rușinea care vin împreună cu păcatul lor, ei vor să poată spune: “Nu, păcatul e de fapt un lucru bun, este un lucru înălțător, ar trebui urmat” și, prin urmare, ei nu trebuie să-și examineze propria conștiință. Și din cauza asta s-a creat confuzia.

Voi spune un ultim lucru despre asta, poate putem vorbi mai mult despre asta, poate ar trebui să tăiem această parte, tu hotărăști, dar… cred că, chiar dacă am evita aceste ideologii, cred că doar ritmul vieții moderne ne face să devenim mai susceptibili la acest lucru, deoarece învățăm să fim neconcentrați în tot, rețelele de socializare au contribuit mult la asta, rețelele de socializare ne-au făcut să ne distragem atenția constant și să nu ne mai mulțumim cu… Am citit recent că adulții tineri și copiii au din ce în ce mai multe probleme să vizioneze un film cap-coadă deoarece sunt atât de obișnuiți cu videourile rapide de 10-30 de secunde, trecând prin ele unul după altul. Nu ne mai putem păstra atenția. Și deci cred că orice ne cheamă să ne uităm adânc în noi înșine este puțin terifiant și cred că sunt mulți care știu asta și încurajează asta.

– În psihologie, atunci când ești introdus la o idee sau mediu advers, dacă ești expus la asta suficient de mult la început respingi ideea și spui: “Nu cred în asta, nu vreau să fiu parte din asta”. Dacă ai mai multă expunere la ea, atunci începi să tolerezi ideea sau mediul înconjurător și apoi dacă continui să ai mai multă expunere la asta, încât devine complet copleșitor, atunci ajungi să accepți ideea. Aduc asta în discuție deoarece: “Cum evităm să capitulăm în ceea ce învață Biserica față de ce ne impune societatea? Ca să vă dau un exemplu: pe Instagram, pe Facebook vă puteți selecta pronumele pentru a le afișa public. Asta trimite un mesaj că pronumele noastre sunt maleabile și sunt alegerea noastră pentru că sunt oameni care selectează alte pronume care nu sunt în concordanță cu cine sunt ei, ci pun: ei, ele, el, ea, pentru că poți să alegi, astfel încât să poți fi un el, o ea sau orice, poți să alegi ce vrei să fii și cu cât este mai mult în fața noastră, chiar dacă nu ești de acord cu asta, ajungem să o acceptăm ca și cum aceasta ar fi lumea nouă. Cred că oamenii uită că pronumele nu era ceva extraordinar cu câțiva ani în urmă.

– Acum 10 ani.

– Da, exact. Dar acum este atât de normal în cererea de angajare să îți ceară care îțî sunt pronumele. Unele locuri de muncă cer să pui pronumele pe ecuson, așa că acum oamenii încep să se gândească că este normal să ne afișam public pronumele, ceea ce nu este un lucru normal dar a devenit normal. Cum evităm să capitulăm față de ceea ce ne învață Biserica, deși avem toate aceste lucruri care ne spală creierul?

– Lucrurile se schimbă atât de repede încât este greu să ții pasul cu ele și cred că ai perfectă dreptate că lucruri noi devin normale, care nu erau normale poate doar acum 5 minute, și este atât de greu să ții pasul cu asta pentru că, din nou, cred că am fost antrenați să avem amintiri scurte despre aceste lucruri, așa că uităm că acum 5, 10 ani lucrurile nu erau așa, ceea ce acum nu numai că este normalizat, ci de așteptat să susții, astfel încât se simte anormal dacă nu o faci, acum 10-15 ani nimeni nu credea, nimeni nu se gândea la așa ceva. Trebuie să putem face un pas în afara acestor lucruri și să le putem examina în mod corespunzător, dar pentru a le examina corespunzător, trebuie să le examinăm dintr-o perspectivă care este normală.

 Și, din nou, nu noi suntem autorul a ceea ce este normal. Dumnezeu este autorul a ceea ce este normal. Hristos este exemplul normativității prin excelență! El este cel care ne dă imaginea a ceea ce este normalul, așa că singura modalitate de a normaliza adevărata normalitate în acest sens este să facem exact așa cum facem cu societatea, adică să petrecem mai mult timp cu ceea ce este de fapt normal, până când se înglobează în inimile noastre, devine o parte a modului în care gândim, respirăm și vorbim.

Așa că există două părți aici, una care închide confuzia lumii și cealaltă îmbrățișează normalitatea lui Hristos și trebuie să facem ambele. Pentru cei care nu au, într-un sens foarte practic, care nu au încă puterea și curajul să poată scăpa de rețelele sociale, de televizoarele lor, să oprească această dorință constantă de divertisment, aș sugera ca cel puțin să faceți asta în perioadele de post. Avem patru perioade majore de post ale Bisericii, în unii ani doar trei, în acest an avem trei, nu a fost post al Sfinților Petru și Pavel anul acesta, deoarece Paștele a fost foarte târziu. În acele perioade, postiți nu numai de anumite alimente, ci și de rețelele de socializare, de divertisment, de ecrane. Asta poate părea cu adevărat ciudat și chiar terifiant la început, le-am dat acest sfat adolescenților care imediat au râs de parcă acesta ar fi cel mai imposibil lucru din lume, aș fi putut la fel de bine să le spun să mergem să petrecem ceva timp pe Lună, li s-a părut imposibil. Așa că le-am spus: bine de ce nu începi cu primele zile și, invariabil, am avut oameni care au făcut asta și care au spus că au simțit că pentru prima dată în ultimii ani au putut să respire, au putut să gândească corect, au putut să se relaxeze și să nu mai fie mânați de o permanentă anxietate și de o frica constantă de a pierde ceva și au început să tânjească după asta și și-au dat seama că de fapt există ispite opuse, există ispite pentru confuzia acestei lumi și există ispite pentru pacea lui Hristos și, în cele din urmă, au trebuit să ducă acea bătălie în inimile lor și să aleagă pacea lui Hristos.

Atunci vrei să te asiguri că lupți pozitiv pentru Hristos și asta înseamnă să petreci timp în rugăciune, ceea ce înseamnă mai ales rugăciunea lui Iisus și citirea Psalmilor, cel puțin 15 minute pe zi și poate din ce în ce mai mult.

Și, iarăși, dau acest sfat constant, ar fi o bună idee să petreci o săptămână la o mănăstire, ai fi absolut șocat dacă nu ai mai făcut asta până acum, ai fi șocat de cât de mult te vor schimba 5 zile la o mănăstire. Nu aduceți telefoane, nu aduceți electronice, doar trăiți viața călugărilor sau a călugărițelor. Găsiți o mănăstire bună, sănătoasă, aduceți niște lecturi duhovnicești, dacă ei vă permit, lucrați cu ei și trăiți această viață doar câteva zile. Cinci zile este un început grozav. Ce se întâmplă e că după ce pleci de la mănăstire și revii în lume imediat începi să recunoști.

Asta mi sa întâmplat mie prima dată când am petrecut mai mult timp la o mănăstire, am plecat și m-am dus acasă și am pornit televizorul pentru că era vineri seara și vineri seara era, pentru cei care sunt suficient de mari să-și amintească, TGIF. TGIF era, nu știu dacă era ABC sau altceva, dar avea aceste seriale de comedie, care erau foarte atractive și am pornit unul dintre ele și l-am urmărit vreo 2-3 minute și m-am gândit că nu există nimic în acest conținut despre care aș putea spune că este moral greșit și totuși nu rezonează cu mine, nu rezonează cu ceea ce tocmai am luat de la mănăstire. Te poți gândi la un diapazon, inima mea vibra la o anumită rezonanță și era o rezonanță frumoasă, sunetul care venea din ea era cumva cel mai adevărat sine al meu, iar emisiunea rezona la o frecvență foarte diferită. Și dacă ai două diapanoane care sunt la frecvențe diferite și le ții împreună, te înfiori și spui: oh, e ceva în neregulă! Ceva s-a simțit în neregulă și am închis imediat TV-ul.

Și cred că a fost probabil prima dată când m-am gândit: ce ar trebui să fac cu timpul meu? Și, în loc să mă gândesc să joc un joc video, m-am gândit să deschid Biblia. Și am citit din Evanghelie. Nu mai făcusem asta înainte, dar asta devenise noul normal. Pentru că nu hrănisem constant asta, încetul cu încetul, m-am întors la căile lumești, dar întotdeauna am putut să mă uit înapoi la asta și să spun că era ceva acolo care a fost frumos, am simțit că viața era frumoasă în acel moment și nu simțeam că viața modernă, într-un sens lumesc, era frumoasă. Așa că în cele din urmă am putut să iau acel model și să mă întorc la el și să recunosc că era ceva cu adevărat dulce despre asta și că vreau să revin la asta, deci cred că asta trebuie să facem.

Cred că trebuie să avem mai întâi o perioadă de detoxifiere, trebuie să trecem mai întâi printr-o detoxifiere în care scăpăm de acele lucruri și apoi trebuie să mergem la lucrurile care sunt cele mai adevărate, cele mai frumoase, lucrurile care sunt cu adevărat bune în idealul transcendent și să petrecem timp cu acestea. Dacă nu poți merge la o mănăstire, atunci poți să citești, citești viețile sfinţilor moderni şi ale bătrânilor, citești Evangheliile, postești și te rogi și cu cât faci asta mai mult, cu atât mai mult vei realiza că toate lucrurile din această lume care se întâmplă sunt doar modalități de a-ți distrage inima și de a te minți și de a spune că acestea îți vor împlini cu adevărat inima.

Apropo, aceasta este MINCIUNA diavolului. Ceea ce face diavolul este că spune: știu la ce tânjește inima ta și îi voi oferi ceva și asta o să te facă să te simți împlinit, vei fi de fapt împlinit atunci când primești noul telefon, când petreci timp pe rețelele de socializare făcând asta, când postezi asta, când vei primi acest nou album muzical, sau indiferent ce, te vei simți împlinit. Și apoi dobândești acele lucruri, le consumi și, după câteva minute sau zile, cât este nevoie, dorința se întoarce, deci nu a fost satisfăcută. Și apoi vine diavolul și spune: “Oh, bine, poate asta nu te-a împlinit, dar asta sigur o va face. Așa că ia o parte din asta!” Și se întâmplă din nou și din nou și din nou și din nou și din nou. De ce? Crescând mai mare voi primi un nou album de muzică, trupa mea preferată și l-aș asculta și aș zice: “Doamne, acesta e atât de bun încât nu simt că voi mai avea nevoie de muzică, asta e tot ce vreau.” Și apoi o asculți pentru 20 sau 40 sau 100 de ori și dintr-o dată te plictisești. M-am plictisit de asta. Pentru că nimic de genul acesta nu va împlini vreodată cele mai profunde dorințe ale inimii noastre. Și asta este tot ce face lumea. Ia dorințele inimii noastre și o umple în moduri false cu minciuni. Și apoi, când expunem minciuna, spune: “Nu, nu, nu, acum va fi ce trebuie.”

De câte ori vom mai face asta ca să ne dăm seama că nu va funcționa niciodată? Nu vreau să-mi trăiesc viața cu aceste minciuni trecătoare, căutând constant următorul lucru, următoarea împlinire, când mă simt atât gol și distrus, mă simt complet înstrăinat în interior. Dar este interesant că Sfânta Liturghie nu se simte niciodată așa. Nimeni nu zice: am făcut Liturghia de câteva sute de ori, acum m-am plictisit de ea. Se simte mereu vie pentru că împlinește mereu acea dorință profundă a inimii, este întâlnirea cu inima, în sensul în care inima tânjește de fapt pentru lucruri eterne, pentru acele transcendențe ale frumuseții eterne, ale bunătății și adevărului. Numai Hristos poate face asta. E o decizie dificilă? Da! Trebuie să fii răstignit față de această lumwe. Și acesta este un lucru greu. Evident nu este un lucru ușor pentru că suntem dependenți de lucrurile acestei lumi și ne ținem de ele ca de o pătură de siguranță, suntem atât de obișnuiți cu ele și credem că viața noastră va fi mai deprimantă fără ele. Vă puteți gândi la asta în termeni de…

O ultimă idee: sunt în curs de a face în casa mea o mare curățenie, scăpăm de cât mai multe lucruri posibil. Și ce este interesant este că atunci când scapi de aceste lucruri, când te uiți prima dată la acea cutie plină cu lucruri pe care le-ai avut atâta timp, spui: “Oh Doamne, viața se va simți cumva goală fără aceste lucruri. Dar apoi le iei, le arunci, intri în cameră fără ele și spui: este o piesă nouă aici. Asta trebuie să facem și cu inima. Inima este aglomerată cu toate lucrurile acestei lumi, tot zgomotul constant, avem nevoie de curățarea inimii, astfel încât să fie loc pentru Hristos. Și atunci când Hristos este acolo, așa cum spune IPS Ierotheos Vlachos, când te rogi Rugăciunea lui Iisus și ții post le unești pe amândouă și faci un burghiu și forezi până la inimă, forezi din ce în ce mai adânc până când în sfârșit găsești un altar acolo, cu o lumânare, și Duhul Sfânt se roagă Sf. Liturghie în inima ta.

Asta e ceva ce nu poți lua de la cineva, indiferent ce, asta îl va împlini pe om. Așa că acestea sunt necesare, trebuie să ne detoxificăm, trebuie să curățăm inima de lucrurile acestei lumi și apoi să o umplem cu lucrurile potrivite și apoi vom avea perspectiva potrivită și vom putea să vedem lumea și să o examinăm fără ca aceasta să devină o astfel de amenințare încât să îmbrățișăm imediat toată această falsitate din jurul nostru.

– Cum arătăm efectiv dragoste față de oamenii care sunt pierduți în asta? Care poate provin dintr-un mediu transsexual sau homosexual. De multe ori când creștinii spun “oh, sunt dur cu tine pentru că te iubesc” eu simt că uneori creștinii spun asta ca pe o scuză doar pentru a fi răutăcioși și că ei nu-i iubesc cu adevărat. Cum extindem cu adevărat ramura de măslin și spunem: “Hei uite, voi fi ferm în ce învață Biserica și în ceea ce cred din cauza Bisericii, dar te voi iubi, așa că nu voi accepta poziția pe care o susții, dar voi extinde ramura de măslin și vreau să-ți arăt iubire și vreau să știi că ești iubit și că ești demn de dragoste.

– Da. Desigur. Trebuie să recunoaștem că lumea încearcă să ofere iubire fără adevăr și noi facem adesea greșeala de a oferi adevăr fără iubire. Iubirea fără adevăr nu este cu adevărat iubire. Obiectiv, nu este dragoste, este o dragoste falsă, este o denaturare și adesea funcționează împotriva dragostei adevărate. Adevărul fără iubire este ineficient și uneori este pur și simplu contraproductiv. De fapt, alungă oamenii. Așa că trebuie să avem un echilibru corect aici, ceea ce înseamnă în primul rând că trebuie să-l trăim. Dacă nu îl trăim cine suntem să vorbim despre alții când noi nici măcar nu putem urmăm adevărul și iubirea în noi înșine, în propriile vieți. Deci mai întâi trebuie să-l trăim.

În al doilea rând, trebuie să facem o distincție între furnizorii de ideologii demonice și victimele. Victimele devin adesea majorete, devin perverși în sine, dar nu știu pe deplin ce fac, nu conduc în mod intenționat oamenii în rătăcire, deoarece li s-a dat această noțiune falsă a iubirii și încearcă tot ce pot să acţioneze în baza acelei iubiri fără să își dea seama că este o distorsiune, că este falsă. Așadar, atunci când întâlnim pe cineva care se luptă cu aceste lucruri, primul lucru pe care trebuie să-l recunoaştem este că inima lor tânjește pentru lucruri ca și inima noastră, dar li s-a dat o imagine falsă, li s-au dat o grămadă de minciuni care sunt acoperite cu adevăr, în limbajul adevărului, care sunt acoperite cu limbajul milei și dragostei și inimile lor încă tânjesc după bunătate adevărată și frumusețe adevărată și adevăr adevărat, inimile lor încă tânjesc după lucruri bune, dar au fost induși în eroare și deci primul lucru pe care trebuie să-l recunoaștem este că în adâncul sufletului există încă o persoană făcută după chipul lui Dumnezeu, există încă o persoană făcută după chipul lui Dumnezeu și, indiferent dacă își dau seama sau nu ei caută de fapt asemănarea cu Dumnezeu, dar pur și simplu nu știu încă cum. Și de aceea cred că putem adopta o abordare mai blândă cu majoritatea.

Apoi trebuie să ascultăm și trebuie să ajutăm oamenii să exploreze ceea ce dorește inima lor cu adevărat. Trebuie să știm cu multă înțelepciune când să vorbim și când să nu vorbim. Sunt o mulțime de oameni care sunt prea adânc încorporați, sunt prea adânc cuprinși de această ideologie pe care nu o pot auzi în mod corespunzător încă și trebuie să știm că, uneori, acele discuții se vor transforma doar în certuri și asta nu va fi de mare ajutor. Și atunci trebuie să înțelegem că cel mai bun lucru pe care îl putem este, mai degrabă decât să le spunem tot ce e în neregulă cu perspectiva lor, pentru că atunci când ești ești adânc încorporat într-o perspectivă, este foarte greu să vezi dintr-o perspectivă diferită, este greu să scapi de asta, este mai bine să le arăți pur și simplu lumina, frumusețea și adevărul Ortodoxiei. Și cred că cu cât noi le aratăm gloria și frumusețea credinței creștine, cu atât mai mult devine o atracție.

Toate acestea presupun ceva ce cred că oamenii uită prea ușor astăzi că scopul nu este să îi schimbe pe moment. Scopul este să plantezi niște semințe, cel mai bun lucru pe care îl poți face este să plantezi niște semințe și am avut o mulțime de oameni care au venit la credință după ce au auzit ceva care nu a rezonat cu ei în acel moment sau au văzut ceva care nu a însemnat nimic pentru ei în acel moment și ani mai târziu i-a trezit, apoi au fost gata să audă și au venit la Biserică.

Voi spune un ultim lucru despre experiența personală pe care am avut-o în această parohie și cunosc o mulțime de alți preoți care au avut altele în parohiile lor, care au intrat în parohie îmbrățișând ideologiile sexuale și radicale de astăzi, am avut oameni în această parohie care au venit ca transgender și în fiecare caz pe care îl cunosc cei care au facut detranzitia cei care L-au căutat pe Hristos în pocăință au spus că într-adevăr Hristos este după ce tânjeau de fapt, în primul rând. Au spus în mod deschis că sunt supărați față de ideologia care le-a fost prezentată, dacă nu li s-ar fi prezentat niciodată transgenderismul ca o opțiune pentru început, nici măcar nu ar fi luat-o în considerare și aproape că și-ar fi dorit să fi trăit într-o perioadă în care aceasta nu a fost niciodată o opțiune pentru început. Sunt amărâți de cei care au ignorat în mod intenționat și au lăsat deoparte toate consecințele negative ale îmbrățișării acestei ideologii și ale acestui stil de viață, dar au reușit să găsească pacea cu Hristos și asta cred că este o dovadă că ceea ce inimile cer mereu este Hristos, ceea ce înseamnă că, dacă Îl prezentăm pe Hristos, mai bine Îl prezentăm pe Hristos într-un mod în care El pare dezirabil și dacă abordăm lucrurile într-un mod care Îl face pe Hristos indezirabil, care Îl face pe Hristos să pară dominator, supărat și amărât, nu ne-am făcut treaba, am făcut un deserviciu Evangheliei și înainte de a-i corecta pe alții trebuie să ne uităm în oglindă și să ne corectăm.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!