De ce unii bărbați nu gustă viața? – p. Moise McPherson

Ascultați un cuvânt foarte bun al părintelui Moise McPherson în care acesta ne explică de ce unii bărbați nu gustă viața.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

De ce unii bărbați nu gustă viața? – p. Moise McPherson

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.

Pe măsură ce treci prin viață, vei descoperi că există o misiune mare în care încerci să îndeplinești obiective mari, cum ar fi: găsirea unei soții, să ai copii, să ai stabilitate, emoțională și nu numai, și alte lucruri de acest fel. Dar în procesul de a merge în acea misiune, vei avea multe misiuni mai mici sau obiective secundare, care sunt necesare pentru a împlini acel obiectiv, cum ar fi: obținerea unui loc de muncă, găsirea carierei, urmarea unei facultăți, absolvirea, toate acele dinamici diferite. În urmărirea acelor submisiuni, te vei confrunta cu adversitate și atunci când apare adversitatea, va provoca fiecare emoție negativă în tine: frică, incertitudine, poate și depresie, și te va arunca într-o buclă.

Atunci când se întâmplă asta și te afli în tornada de emoții, incertitudine, frică și anxietate, abia atunci primești un mic gust al vieții [reale]. Spun asta pentru că societatea noastră este construită pe, sau aproape ancorată în credința că viața ar trebui să fie plină de experiențe și emoții bune, iar realitatea nu este așa. Viața reală se întâmplă în această incertitudine. Când te lovesc lucruri pe care nu le vezi venind, atunci ți se formează caracterul. Lumea în care trăim astăzi are un drog pentru orice, are o modalitate de a încerca să-ți regleze emoțiile și de a scăpa de experiențele negative din viață: poți intra pe internet, poți intra pe rețelele de socializare, te poți uiți la poze interzise, poți fuma, poți bea, poți lua droguri psihedelice poți să iei droguri psihoactive, poți face toate aceste lucruri diferite pentru a evita acest mic gust de viață. Pentru că viața se întâmplă în acele sentimente negative, în acele vremuri negative când nu poți controla cum te simți.

Dar aceasta este esența. Pentru a crește cu adevărat și a fi format prin aceste experiențe, trebuie să accepți aceste sentimente. Nu poate fi ceva pe care încerci să-l eviți sau de care să fugi. Pentru că dacă încerci să eviți și să fugi de sentimentele negative, fugi de viață, fugi de înălțimi și de coborâșuri. Când fugi mereu ca să găsești doar înălțimi, devii un laș, devii cineva căruia îi este frică de „propria umbră”, oricând apare un sentiment negativ, nu știi ce să faci cu el: „Cum o să asta rezolv acum? Cum o să scap de asta? Ce voi face acum? Ce voi lua pentru a mă face să mă simt „mai bine”?” Atunci când trăiești așa, nu îmbrățișezi niciodată vârsta adultă. Și pentru noi, ca bărbați, nu ajungi să îmbrățișezi bărbăția. Pentru că a fi băiat înseamnă a alege: ceea ce este rapid, ușor și te face să te simți bine. Este vorba despre obiective pe termen scurt care le uzurpă pe cele pe termen lung.

Și când intri în maturitate și mai ales în bărbăție, trebuie să te concentrezi pe obiectivele pe termen lung, trebuie să vezi că greutățile prin care treci au sens și scop, pentru că te vor duce la următorul pas care te va ajuta pe termen lung. Dar pe termen scurt va fi inconfortabil, va fi dureros, te va zgudui, te va face să te simți nesigur. Acesta este genul de lucruri de care fugi când ești băiat. Dar când ești bărbat, confrunți problemele pentru a trăi o viață plină de sens. Ce provoacă asta [o viață plină de sens]?

Număr unu: Pierdem ceva ce avem deja. Fie că este o femeie, fie că este o slujbă, fie că este o carieră, oricare ar fi, acele sentimente sunt provocate pentru că pierdem ceva ce avem deja. Care este curentul de bază care dictează toate acele sentimente și emoții negative? Ei bine, vrem să ne ținem de ceea ce ne face să ne simțim confortabil. Ne place felul în care este viața. Oamenii spun că urăsc schimbările. Schimbarea este inevitabilă. Schimbarea este o parte a vieții. Incertitudinea este o parte a vieții. Vrem să controlăm alți oameni sau vrem să ne controlăm circumstanțele sau situația noastră, sau când cineva ne face ceva rău și este în afara controlului nostru. Toate aceste gânduri și sentimente sunt moduri în care răspundem la o lume pe care nu o putem controla. Dar realitatea este că noi ca bărbați trebuie să vedem acele gânduri și sentimente negative și să realizăm că „trebuie să mă odihnesc în Dumnezeu”. „trebuie să mă pun pe mine însumi în planul pregătit de Dumnezeu”, nu doar așteptând ceva, ci având încredere că atunci când pierd lucruri pe care le am în viața mea, este în regulă. Asta nu mă va ucide. Uneori pot fi devastat emoțional, dar pot trece prin asta, pot îmbrățișa acele sentimente și pot ieși pe cealaltă parte.

Numărul doi: Nu obținem ceea ce vrem. Aplicăm la facultatea la care vrem să mergem sau la programul de drept sau la facultatea de medicină sau credem că am cucerit femeie perfectă și în final nu obținem ceea ce vroiam și asta ne aruncă în frământări. Repet, trebuie să avem viziunea prin credință a faptului că ușile închise sunt un răspuns la rugăciune, la fel de mult ca ușile deschise. Trebuie să vedem asta ca o taină, că Dumnezeu nu ne va microgestiona viața și nu va lua decizii pentru noi, nu ne va spune să o luâm pe această stradă sau pe cealaltă stradă. Dar uneori, prin providența și iubirea Lui, El ne închide calea. Ooo, Dumnezeule! Atât de mulți oameni se supără și îmi spun: „Părinte, de ce nu a funcționat asta?” sau „Am făcut asta” sau „Am făcut totul perfect, am completat cererea de angajare, am dat un interviu grozav”, bla, bla, bla. „De ce s-a închis ușa?” Nu știu. Dar știi ce? De multe ori asta este protecția lui Dumnezeu.

De fapt, am avut un prieten care deținea o companie și spunea că: se roagă ca Dumnezeu să îi câștige contractele potrivite și să îi piardă contractele rele. El se ruga pentru asta. De fiecare dată când el primește un contract și nu merge sau cineva nu cumpără ceva anume sau nu îi solicită serviciile el spunea: „Hei, acesta este genul de lucru pentru care mă rog. Mă rog ca ușile greșite să se închidă.” Trebuie să fim conștienți, din perspectiva credinței, că aceste lucruri care nu merg cum vrem noi sunt în regulă.

În al treilea rând: Dacă rămânem blocați în sala de așteptare, trebuie să așteptăm: dacă nu suntem siguri ce trebuie să facem, dacă nu suntem siguri unde să mergem, dacă nu suntem siguri ce decizie să luăm. Asta se întâmplă adesea cu bărbații pe la 20 de ani, când nu au o perspectivă viabilă pentru căsătorie. Ei nu știu ce să facă. Ei zic: „Ce ar trebui să fac?” Așa că ajung să facă lucruri prostești. Ajung să se întâlnească cu o grămadă de fete la întâmplare. Sau pentru că le este frică că nu se vor căsători, se căsătoresc prematur cu cineva care poate nu e cea mai potrivită persoană pentru ei.

Nouă, ca bărbați, nu ne plac situațiile și circumstanțele nerezolvate. Aceasta este aproape ca o slăbiciune a bărbaților: „Preferăm să facem un lucru greșit decât să așteptăm și să nu facem nimic.” Dar realitatea este că, prin credință, toate aceste situații necesită să învățăm „cum să nu facem nimic”. În toate acestea, trebuie să ne amintim cuvintele Sfântului Pavel: Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor care Îl iubesc [pe Dumnezeu] și cred în El. Avem o înclinație în trupul nostru, așa cum spune Sf. Ap. Pavel, care ne conduce la anxietate și frică pentru că omul cel vechi trăiește în noi. Acel om [vechi] care trăiește în noi e cel care nu are credință.

Dar în omul nou, omul regenerat în Iisus Hristos, trebuie să trăim cu ochii credinței, ceea ce înseamnă că drumul este luminat slab. Să fim în călătoria credinței înseamnă să mergem pe acest drum atunci când nu suntem siguri încotro să mergem, unde totul este acoperit de ceață. Nu putem vedea ce ne așteptă. Nu putem vedea cum se vor potrivi lucrurile. Nu știm unde mergem. Uneori suntem capabili să vedem doar puțin în fața nostră. Știm că obiectivele, visele și aspirațiile nostre sunt acolo, dar nu suntem siguri cum să ajungem acolo, deoarece fiecare situație ne cere să navigăm într-un mod în care nu avem totul înțeles.

Fraților, acesta este motivul, și chiar am scris cuiva un email în această săptămână despre asta, pentru care trebuie să trăim după aceste principii! Trebuie să trăim după aceste principii! Trebuie să vedem că drumul creștinului este unul cu incertitudini, este un drum cu frici și incertitudini, cu anxietate uneori, pentru că nu știm și nu vedem cum se va potrivi totul. Pentru că nu trăim ca un adolescent, ca un băiat care vrea totul acum, care vrea totul în felul lui și e dispus să o ia pe scurtătură și să ia decizii rele doar pentru a obține ceva, ci trăim după principii.

Atunci când trăim după aceste principii, ghici ce? Vom culege rezultatele principiilor. Aceasta este natura trăirii după credință. Fraților, vă spun: Îmbrățișați aceste momente de viață când mergeți cu greu pe calea incertitudinii, pe calea credinței, când nu totul merge așa cum vreți, când nu știți cum se vor rezolva și lega lucrurile, îmbrățișați toată această viață pentru că aceasta este „călătoria credinței voastre”, aceasta vă va defini. O vei lua pe scurtătură? Vei alege o fată care nu este creștină pentru că ea este disponibilă și drăguță, sau vei ține calea și vei găsi soția potrivită? Vei fugi de sentimentele tale negative pe internet sau în altă parte pentru a te simți mai bine, ca un bebeluș care își suge degetul mare, pentru că nu-i place viața lui? Nu! Trebuie să fii în acea mentalitate în care ești dispus să treci prin tot ce vine în viață, prin suișuri și coborâșuri, prin lucruri pozitive și lucruri negative, pentru că știi că ceea ce te definește este călătoria credinței tale. Acea călătorie este nevăzută până când o trăiești.

Mă rog să acceptați această incertitudine, frica, anxietatea, depresia, tot ceea ce vine pe cale, și să vă luptați în credință adevărată, luând decizii bazate pe principii și cu o viziune pe termen lung despre cum vreți să fie viața voastră. Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!