Am murit și L-am văzut pe Iisus

Ascultați mărturia unei evreice care provenea dintr-o familie în care se credea că Iisus este doar un basm pentru a înșela omenirea. A murit însă la 16 ani într-un accident și L-a văzut pe Iisus.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Am murit și L-am văzut pe Iisus

– Să ne întoarcem la ziua în care ai murit. Aveai 16 ani, erai la o fermă de cai călărind calul tău preferat, Heather…

– Da!

– Surorile tale erau cu tine acolo. Spune-ne ce s-a întâmplat. – Am avut un accident cauzat de un alt cal, un cal fugar, care s-a răsturnat pe spate, a căzut de pe un deal și m-a strivit. Imediat, în mod neașteptat, mi-am părăsit corpul și m-am văzut la 10 metri în aer uitându-mă în jos la cadavrul meu și am realizat asta în timp ce priveam tot ce se întâmpla. Îmi părea foarte rău… Nu aș fi vrut ca surorile mele să mă vadă murind… Dar am observat o lumină care venea de peste umărul meu drept, o lumină aurie curgând, și m-am întors să mă uit și era un bărbat plutind acolo sus cu mine și L-am recunoscut imediat, ceea ce a fost destul de neobișnuit, n-ar fi trebuit să-L recunosc, fusesem crescută într-o familie atee de evrei, dar eu totuși am știut că acesta era Iisus. Așa că, în clipa în care L-am recunoscut am spus: „Bună, Te cunosc!” Și El a plutit chiar alături de mine și acela a fost începutul aventurii mele.

– Este uimitor! Și este interesant, Heidi, cum de L-ai recunoscut pe Iisus imediat. Așa cum tocmai ai spus, ai crescut într-o familie atee de evrei.

– O familie evreiască atee…

– Așa că este incredibil chiar și că ai putut să înțelegi cine a fost Iisus. Și știu că telespectatorii se întreabă chiar acum: dacă El avea o înfățișare fizică, cum arăta?

– Avea un aspect fizic, era un bărbat. Știam că era mai mult decât un bărbat, dar El părea un bărbat, dar era un bărbat perfect. Și mereu spun că nu puteam să îmi iau ochii de la fața Lui. Fața Lui era cea mai importantă din cauza bucuriei și iubirii care ieșeau din ochii Lui. Nu vroiam să îmi iau ochii de la fața Lui! – Heidi, ai spus că era atât de multă bucurie și iubire care emana din El. În momentele următoare a început să îți arate o trecere în revistă a vieții tale. Pe măsură ce te uitai în trecut, Îl vedeai cu tine în momentele de suferință.

– Da, L-am văzut cu mine tot timpul. Nu am fost niciodată singură. Într-un fel știam asta, dar de asemenea nu știam asta.

– Această revedere a vieții ți-a arătat că Iisus a fost cu tine când plângeai, când erai bucuroasă, pe tot parcursul viații tale. Și chiar și în momentele în care erai legănată noaptea în pat.

– Da, El a fost, și eu nu știam că El era. Doar aveam un sentiment… Eu vorbeam cu Dumnezeu tot timpul. Credeam în Dumnezeu în ciuda ateismului părinților mei și vorbeam cu El în fiecare noapte și aveam sentimentul că după un timp era vremea să merg la culcare și mă simțeam ca și cum eram înfășurată în căldura unui nor și simțeam cum patul meu începe să se legene înainte și înapoi și apoi chiar în sus și în jos și știam că Dumnezeu face asta pentru mine, dar nu am știut că era Iisus până când L-am văzut în trecerea în revistă a vieții făcând exact ceea ce mi-am imaginat că face Dumnezeu.

– Mulți oameni cred că atunci când Îl vor întâlni cu Iisus când vor muri vor avea întrebări pentru El: ”de ce am suferit?” sau ”de ce s-a întâmplat asta?” Cum a fost asta pentru tine? Ai avut aceste întrebări? Ai simțit că ai primit răspunsuri? – Nu am avut o mulțime de întrebări pentru că toate întrebările mele la acel moment primiseră răspuns, adică dispăruseră, și totul avea sens. Dacă mă întrebi acum exact ce avea sens, nu pot să răspund pentru că nu-mi pot aminti, dar totul avea sens și mi-am dat seama că, chiar și în suferință, Dumnezeu era cu mine. Era un scop pentru acea suferință.

– Acea călătoria cu Iisus a fost atât de frumoasă și a continuat până când ai ajuns la Dumnezeu Tatăl. Vorbește-ne despre asta…

– A fost uimitor! M-am distrat atât de mult cu Iisus! Am făcut surf pe un val de lumină și am putut vedea toată această lumină de toate culorile sub picioarele noastre. Îmi gâdila tălpile, curgea printre degetele mele ca apa. Și am vorbit și am râs tot drumul spre Rai. Cred că asta era, fiindcă nu l-aș putea descrie altfel decât Rai. Am trecut pe lângă niște lucruri, dar am detaliat asta în carte, dar o mulțime din ceea ce am văzut am văzut doar pentru că mă uitam la fața lui Iisus. Nu puteam să îmi iau ochii de la fața Lui și vedeam lucruri trecând prin spatele Lui.

Dar când am ajuns la Dumnezeu Tatăl, am ajuns la un punct în care a fost aproape un prag pe care l-a trecut, ca și cum am fi intrat pe o ușă. Și odată ce am intrat pe ușă, am intrat într-o lumină și era o lumină vie, lumina era iubire și am știut că lumina era Dumnezeu. Și următorul lucru pe care l-am conștientizat era că eram așezată pe poala lui Dumnezeu. Și era Dumnezeu și era Iisus! Erau amândoi împreună. Duhul Sfânt, dacă a fost acolo, eu nu am fost conștientă la acel moment, pentru că Iisus m-a lăsat cu Duhul Sfânt mai târziu, dar am văzut că Dumnezeu Tatăl și Iisus erau Unul și același și totuși separați…

Așa că stăteam în poala lui Dumnezeu ca un copil mic care dă din picioare și mi-am afundat fața în pieptul Lui și nu vroiam să mai plec vreodată. Vroiam doar să stau acolo pentru totdeauna, pentru toată eternitatea! E un Dumnezeu mare! Am încercat să mă uit în sus și să îi văd pe furiș fața, dar nu am putut să o văd, era acoperită cumva. Dar mi-am ținut ochii lipiți de fața lui Iisus tot timpul! Nu m-am putut uita la fața lui Dumnezeu! Și din poala lui Dumnezeu El mi-a arătat ceea ce am văzut din Rai.

– Ce ai văzut?

– Am văzut că era infinit de departe. Dacă vă puteți imagina uitându-vă peste întreg universul, mă uitam peste întreg universul și primul lucru pe care l-am văzut a fost iarbă. Eram foarte mioapă pe Pământ, nu puteam vedea foarte bine. Dar acum puteam vedea perfect și puteam vedea iarba verde, puteam să văd fiecare fir de iarbă verde din această pajiște infinită. Și am auzit iarba cântând, ceea ce a fost remarcabil, a fost uimitor și acesta e lucrul care mi-a lăsat cea mai puternică impresie – acea iarbă și cântecul ierbii. Iarba cânta laudele lui Dumnezeu!

M-am uitat un pic mai departe și am văzut flori, flori de diferite culori, dar mă tot întorceam la aceste flori foarte albastre care arătau ca irișii. M-am uitat mai departe și am văzut crâng peste crâng de copaci și aratau cam ca copacii Aspen, asta e cel mai bun mod în care îi pot descrie și am putut vedea fiecare frunză de pe fiecare copac și fiecare nervură de pe fiecare frunză din fiecare copac. Am observat că frunzele se mișcau, frunzele tremurau, florile se legănau și toate se mișcau în ritmul cântecului ierbii și totul se mișca în lumina lui Dumnezeu. Era lumina lui Dumnezeu animând totul.

M-am uitat un pic mai departe și am văzut o cărare, care acum începea să se deschidă prin pajiște și am putut să aud și să văd oameni cântând și cântau același cântec ca și iarba. Și i-am putut vedea venind, dar erau acoperiți, nu le puteam vedea fața încă, încă nu îi puteam vedea și atunci Iisus s-a întors și mi-a spus că trebuie să mă întorc.

– Așa că ai fost trimisă înapoi pe Pământ.

– Ei bine, m-am certat un pic cu El…

– Te-ai certat? Am înțeles!

– Da, nu vroiam să mă întorc.

– Ai văzut Raiul… am înțeles! Și te-ai întors pe pământ cu această mare experiență și le-ai spus surorilor tale ce s-a întâmplat, dar nu ai spus multor rude. Ai încercat să o faci…

– Am încercat să o fac!

– Heidi, astăzi îți împărtășești povestea, și desigur că povestea ta pare ca una din poveștile din cărțile lui John Burke despre experiențe apropiate de moarte. Dar în povestea din cartea ta sunt atât de multe lecții de viață pe care le-ai învățat din această călătorie. Pentru telespectatorii noștri care ne urmăresc chiar acum și care poate se află la sfârșitul vieții sau sunt într-o situație în care un membru al familiei lor e sau o persoană iubită… ce le-ai spune pentru încurajare, având în vedere experiența ta a realității lui Dumnezeu și a Raiului?

– Cuvântul potrivit este speranță! Eu nu aveam nicio speranță înainte de experiența mea aproape de moarte. Eram fără speranță! Nu aveam niciun fel de speranță. Așa că aș spune da, mi-am recâștigat speranța! Este probabil cel mai mare lucru pe care l-am câștigat și dragostea lui Dumnezeu și faptul că El este real, că Raiul este real. Și am știut că singurul lucru pe care trebuie să-l fac în această viață este să-L urmez pe Iisus, să-L urmez sincer și să mă port bine cu vecinii, pe mine și pe copiii mei și să-L iubesc pe Dumnezeu.

– Da… – Dar da, există multă tragedie în viața asta. Eu sunt asistentă medicală, așa că am avut de-a face cu tragedii de ani de zile și înțeleg asta, dar Dumnezeu e întotdeauna cu noi! El nu nu ne părăsește niciodată! E mereu acolo!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!