Societatea românească de azi: radiografie și căi de vindecare duhovnicească – Cristi Bumbenici, p. Teologos

Într-un dialog deschis, Cristi Bumbenici și părintele Teologos analizează societatea românească de azi: frica înrădăcinată din pandemie, manipularea prin război informațional și propagandă, criza educației, imigrația necontrolată și pierderea identității creștine. Mesajul este clar: fără întoarcere la rugăciune, unitate și virtute, viitorul este sumbru. Dar cu Dumnezeu, România poate deveni o insulă de stabilitate și speranță într-o Europă dezrădăcinată.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Părintele Teologos: Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. Pentru rugăciunile Sfinților, Părinților noștri, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin.

Dragii noștri, ne aflăm cu Cristi Bumbenici, pe care îl cunoașteți și pe care noi îl iubim foarte mult și cu care, din păcate, chit că ne bucurăm de fiecare dată când ne întâlnim, astăzi o să abordăm un subiect foarte trist. Sperăm, sperăm cu speranță. Vorbim de societate, de o fotografie a societății românești de astăzi. Când spun astăzi, suntem, după calendarul vostru, suntem în 1 septembrie, dacă nu mă înșel. Așa, deci la începutul lunii septembrie și o să vorbim puțin și asta o să fie prima întrebare pentru Cristi să spună primele cele mai mari trei probleme, după părerea lui. Sigur că nu ne-am pregătit, n-am făcut teze de doctorat pe tema asta, cele mai mari probleme ale României, ale societății românești la ora asta și o să discutăm pe teme de astea.

Societatea românească de azi: radiografie

Cristi Bumbenici: Vă mulțumesc pentru ocazia de a fi din nou împreună și a discuta câteva dintre problemele care sunt atât de prezente în societatea noastră, produc efecte atât de profunde în rândul nostru, însă din păcate se află în subsolul dorinței de a le înțelege măcar. Eu am totala convingere că la finalul acestei discuții concluziile vor fi nu triste, vor fi constructive, pentru că noi de fiecare dată, chiar dacă abordăm lucruri care nu sunt plăcute, nu sunt tocmai ok pentru noi, dorința noastră sinceră este să oferim o viziune nu doar mai extinsă a fenomenului, ci și cel puțin o metodă, poate chiar mai multe, prin care toate aceste lucruri pot fi normalizate, pot fi readuse relativ ușor într-un peisaj al echilibrului. Acum, mă feresc să fac un top 3 și vă spun și de ce, nici 5, nici 10, pentru că această ierarhizare a lucrurilor este în permanentă schimbare. Nu știu dacă din păcate sau din fericire sau pur și simplu cred că trebuie să ne obișnuim un pic cu asta. Dinamica societății în ceea ce privește implementarea și consumarea unor subiecte cu caracter social a crescut, crește și cred că va fi și mai mare în următoarea perioadă, însemnând luni și câțiva ani. Bun, dacă ar fi să aleg acum ceva ce este foarte alarmant, m-aș referi la imobilism, m-aș referi la o distanțare foarte periculoasă față de tocmai subiectele care ne influențează pe noi în mod direct și sunt suficiente. Nu este doar unul sau nu sunt doar trei, sunt multe. Cum vedeți, aș face așa o foarte scurtă trecere prin istoria recentă de 4 ani, de 5 ani încoace. Momentul 1, moment T0 sau poate T1, de la care au plecat și pleacă niște consecințe pe care le suportăm și acum, ar fi momentul în care noi am experimentat ca națiune și aproape ca, eu știu, ca umanitate un sentiment de frică și de deznădejde pe care cel puțin generațiile noastre nu l-am mai consumat niciodată și mă refer la acea sinistră perioadă a pandemiei. Nu discutăm efectele din punct de vedere medical, discutăm doar despre ce s-a însămânțat atunci în mentalul colectiv și în comportamentul nostru social, și anume, sentimentul de frică, sentimentul de deznădejde, sentimentul că, de fapt, nimeni nu te poate ajuta. Ori este cu totul și cu totul fals, pentru că, vedeți, discuțiile noastre tot timpul deschid paranteze. Există o interconectivitate între fenomene, între aceste situații sociale pentru că, în afară de faptul că ele nu se declanșează cumva din senin, ci aproape de fiecare dată în spatele lor se află niște minți foarte, foarte bine prezente în realitate, nu tot timpul bine intenționate și în folosul nostru și, la acel moment, noi am greșit pentru simplu fapt că nu am verificat.

Despre frică și manipulare în pandemie, vezi și discuția aplicată Adicție, Inteligența Artificială și Iubire – p. Teologos.

Societatea românească de azi: frica și imobilismul

Părintele Teologos: Și pentru că am acceptat tirania, fie și ea cu pretext medical. Trebuie, totdeauna, să avem o gândire critică, trebuie să ne întrebăm și trebuie să fim uniți. Să fim uniți și să găsim modalități de a acționa. Pentru că dacă nu acționezi, adică cei ai luminii nu acționează, atunci întunericul va câștiga teren până acolo unde se retrage lumina.

Cristi Bumbenici: Absolut, paranteza pe care o deschisesem se referă exact la ceea ce dvs. ați intuit și anume în orice ce facem, dacă nu există Dumnezeu în preajma noastră sau măcar prin preajmă, ori analiza noastră este incompletă, ori este deficientă în sensul în care în loc să ajungem la o destinație bună, eșuăm undeva cu toții într-un mărăciniș sau ambele situații. Și în acel caz și în următorul moment, iarăși sensibil, care a apărut și care încă se consumă și mă refer la războiul de la graniță, am acceptat foarte rapid să fim transformați în tabere adverse. Pro X, pro contra și așa mai departe. O mare greșeală, pentru că nici în cazul ăsta nu am verificat, măcar așa ca și cultură general, de fapt ce se află în spatele acestei situații care este una tragică, încă mor oameni și lucrurile nu par a se liniști prea curând.

Părintele Teologos: Da, și mai ales trebuie să verificăm și trebuie să fim bine informați din surse independente, nu din surse propagandistice, care este pericolul real pentru România. Pentru că la ora asta, din păcate, Rusia, care evident că ne-a făcut bine, adică e o întreagă tragedie acolo, sigur, bun. Dar asta nu înseamnă că rusul o să intre mâine în România, pentru că la ora asta Rusia este bau-bau de serviciu pentru România și astfel, pe baza fricii pe care ai amintit-o la primul punct, îi face pe oameni să stea într-un colț și să fie manipulați în direcția dorită de către cei care sunt la butoane. Adică, ca și la copilul mic, dacă nu-ți mănânci mâncarea, vine rusul peste tine.

Cristi Bumbenici: Da, s-a creat și în cazul ăsta tot așa un soi de bau-bau existențial, cum primul bau-bau a fost virusul care, sigur, ne va afecta viața pe generații și iată că nu s-a întâmplat lucrul ăsta, însă, vedeți, toate aceste chestiuni, ele nu pot fi impuse, dacă noi nu le acceptăm. Iar acceptarea, și îmi pare rău că o spun, și nu o spun ca o critică, o spun ca, nu știu, ca o constatare și ca o invitație să ne trezim, să ieșim, să ne rupem de acest imobilism, pentru că nouă ne va fi rău. Nu există justificare pentru necunoaștere. Necunoașterea nu te păzește de nimic, ba din contră, creează premisele eșecului, garantat. A trecut, sau mă rog, fiind în desfășurare, noi ne dorim să se încheie mâine, astăzi, acum, toată această nebunie. În primăvara acestui an, spre sfârșitul primăverii, am consumat un alt moment care… încerc să-mi găsesc niște cuvinte politicoase, pentru că ce s-a întâmplat a depășit cu mult nesimțirea și vorbesc de o nesimțire juridică la cel mai înalt nivel. Indiferent de preferințele noastre electorale, anularea acelui proces electoral la o manieră absolut sovietică, dar din perioada în care…

Părintele Teologos: Stalinistă…

Cristi Bumbenici: …a făcut iarăși ca noi să fim împărțiți în două tabere, din păcate, ambele tabere promovând cumva ideea de unitate, ideea de normalitate, însă la final s-a văzut clar că ce a ieșit i-a nemulțumit și nemulțumește chiar și pe cei care dintr-un sentiment de frică tot nejustificată, de teamă, tot nejustificată, au ales și acum sunt primii care plâng că alegerea a fost una greșită, dovadă fiind această explozie de taxe, de impozite, oameni care vor fi dați afară, adică până acum noi nu vedem decât un singur lucru. Marile soluții pentru a redresa economia românească nu vin decât din tăieri de fonduri, din concedieri și din scăderea nivelului de trai. Dacă asta este soluția, dați-mi voie să spun că eu personal nu pot să accept așa ceva.

Părintele Teologos: Da, bineînțeles, dar vezi că dincolo de asta România cheltuiește foarte mult, adică dă pachete de subvenții, adică ajută financiar Renault, adică firme conglomerate multinaționale străine și pe poporul autohton îl împilează, să spun așa.

Cristi Bumbenici: Aici intrăm în detalii pe care le știm, le cunoaștem, dar n-aș vrea să intrăm în această zonă pentru că ducem discuția așa într-o zonă economică, administrativă. Parcă ar fi mult mai sănătos și mai eficient să ajutăm pe oameni să privească lucrurile exclusiv dintr-o perspectivă duhovnicească, pentru că este cea total acoperitoare și este cea care oferă soluțiile complete.

Despre manipulare și discernământ, vezi și Viața nu este digitală – îndemn la libertate.

Societatea românească de azi: economia și nedreptatea socială

Părintele Teologos: Sigur, deci eu vreau să accentuez faptul că nu se vrea. Deci nu se vrea, nu că nu există bani.

Cristi Bumbenici: Este evident. Atâta timp cât noi spunem că tăiem sănătate, tăiem educație, domenii prioritare, dar avem bani să cheltuim pentru armament, să ne înarmăm noi pentru ce?

Părintele Teologos: Evident.

Cristi Bumbenici: E un soi de taxă de protecție. Mă rog, o spun alți analiști specializați pe acest domeniu mult mai clar și vă recomand să-i urmăriți ca să înțelegeți lucrurile din punct de vedere și economic sau și administrativ. Dar, reîntorcându-ne la această scurtă radiografie a momentului pe care-l traversăm, vedeți că după consumarea acestei șarade… a fost o piesă chiar și prost regizată, dar efectele sunt. Prost regizată, dar cu efecte dorite. Oamenii, români noștri, inclusiv românii care în mod constant merg în biserică, au o viață cât de cât prezentă în acest spațiu duhovnicesc, tind cumva, și aici chiar îmi doresc să mă înșel 100%, sper să nu fie doar o chestiune de moment, tind cumva către o zonă a blazării, creându-și în mod artificial un soi de confort vizavi de următoarea idee foarte toxică: ”Nici acum nu s-a putut, nici acum n-am făcut nimic, e clar că sistemul, statul paralel, că tot folosim această sintagmă, a biruit și nu mai facem nimic, nu mai participăm la acest joc”. O situație extrem de periculoasă, pentru că în afară de faptul că exact asta se vrea, omul cu cât este mai cuminte și cu cât se retrage el în căsuța lui și încuie pe dinăuntru, este, dacă vreți, aur pentru arhitecții societăților inclusiv a noastră.

Părintele Teologos: Evident, deci victoria finală a Răului este închiderea de bună voie a adevărului, a omului, a celui duhovnicesc.

Cristi Bumbenici: Și mai mult decât atât, unii dintre ei, sper să nu fie un procent important, unii dintre ei evident că îl indică tot pe Dumnezeu ca fiind responsabil. De ce? Dacă Dumnezeu vedea nedreptatea asta, ar fi trebuit să intervină, să facă, să dreagă. Ne reîntoarcem la un soi de infantilism, în gândire, că prezența ta în societate, prezența ta în relația cu Dumnezeu este cel mult discret, dar ai pretenția ca Dumnezeu să rezolve lucrurile în locul tău.

Părintele Teologos: Magic, da.

Despre economie și discernământ creștinesc, vezi și Ortodoxia, învățământul, economia – Petrișor Peiu, p. Teologos.

Societatea românească de azi: responsabilitatea personală și credința activă

Cristi Bumbenici: Nu se poate. Asta dovedește faptul că, deși au trecut 35 de ani de când noi ne putem manifesta, dacă vreți, plenar în această zonă căutării, în acest spațiu al creșterii valorice din punct de vedere duhovnicesc, nu am făcut-o sau dacă am făcut-o sau dacă o facem, o facem cumva până la limita la care mai departe, ni se pare că eforturile pe care le derulam sunt prea mari, ne mulțumim cu puțin, dar acel puțin nu este suficient să împingă de la spate indivizii și societatea pe ansamblu. Ce nu înțelegem încă și sper ca totuși… o să amintesc un aspect pozitiv… sper ca într-un timp scurt, nu lung, să realizăm că nu doar avem un singur prieten sincer și acesta este Dumnezeu, însă soluția tuturor problemelor noastre, indiferent cum s-ar numi aceste probleme, este relaționarea corectă cu Dumnezeu…

Părintele Teologos: … ridicarea măsurii duhovnicești a fiecăruia dintre noi și a neamului…

Cristi Bumbenici: … conștientizarea și recunoașterea, să spunem, defectelor pe care le avem, vindecarea lor care se poate face numai împreună cu Dumnezeu și, de aici încolo încolonarea noastră în acel proiect și politic dacă vreți dar este un proiect global în care Dumnezeu de la bun început ne-a pus pe masă o ofertă și această ofertă începe de la veșnicie care nu este opțională, continuă cu mântuirea, cu Sfințirea și desăvârșirea, în paranteză, îndumnezeirea. Noi trebuie să… încerc să mă feresc de acest verb ”trebuie”, dar cred că este util în acest context… noi trebuie pentru binele nostru să consultăm oferta lui Dumnezeu. Ea este pe masă, nu a dispărut niciodată, de la momentul creației până în zilele noastre este fix aceeași. Cercetând-o, această cercetare se face într-o zi, în decursul unei zile, timp de câteva ore, poate chiar și mai multe ore, citiți despre ea. După care, dacă vă va plăcea și eu vă garantez că o să vă… în prima fază o să vă șocheze pentru că depășește cea mai pozitivă idee despre bine pe care omul a inventat-o vreodată. Gândiți-vă ce înseamnă doar un singur lucru, să poți să fii alături de Creator într-un spațiu în care îți dă posibilitatea să fii la rândul tău parte a extinderii creației. O spun Sfinții Părinți, o detaliază foarte bine, lucrurile sunt extrem de, dacă vreți inclusiv, raționale, pot fi înțelese absolut orice.

Părintele Teologos: Omul dorește să devină Dumnezeu, asta este în firea omului. Ei, este foarte logic să încerci să devii Dumnezeu cu ajutorul lui Dumnezeu, de unul singur nu poți, de unul singur doar te chinui.

Cristi Bumbenici: Dacă te chinui, viața devine foarte greu de trăit, și există reversul medaliei pentru că omul care nu vrea… Asta nu este un moft al lui Dumnezeu în sensul în care voi dacă vreți cu mine bine, dacă nu, vă taxez pe toți. Nu. Lucrurile sunt făcute să meargă într-un echilibru al binelui.

Părintele Teologos: Da, și dincolo de asta, în clipa în care omul nu este cu Dumnezeu, se chinuie, nu pentru că Dumnezeu se răzbună pe om, ci pentru că omul iese din firea sa, care firea sa este fire de chip al lui Dumnezeu.

Cristi Bumbenici: Consecința este că omul se transformă în ceva care nu are legătură cu normalitatea și vedem în jurul nostru. De ce nu ne place nouă societatea? De ce acum sunt lideri peste tot în lume, nu doar în România? De ce sunt lideri politici care iau niște decizii chiar împotriva popoarelor? Pentru simplu fapt că agenda lor de viață nu are nimic comun cu agenda lui Dumnezeu.

Părintele Teologos: Evident.

Cristi Bumbenici: Și atunci toți suportă și toți suportăm.

Pentru o perspectivă patristică asupra responsabilității personale, vezi și Pocăința și spovedania.

Societatea românească de azi: educația – un popor needucat devine ușor de manipulat

Părintele Teologos: Da, bun, deci am vorbit de lucrurile astea, am amintit la un moment dat un lucru care pe mine mă doare tare de tot, e vorba de învățământ. Care înainte de alegeri, să spun așa, nu era pe roze, dar acum e și mai și, dacă nu mă înșel.

Cristi Bumbenici: Știi, putem să vorbim și mult, dar putem să și sintetizăm în câteva fraze această situație deloc încurajatoare. De ce? Câți ani vor trebui să mai treacă, și aici îi întreb pe prietenii noștri, pe telespectatori, câți ani vor trebui să mai treacă pentru a ne trezi și a înțelege că până acum am consumat o minciună, dar suntem complici la această minciună. De 35 de ani, aproape încheiați, și învățământul, educația ca și sănătatea, reprezintă domenii prioritare. Cum arată ele după 35 de ani? Eu nu vreau să dau răspuns. Pot fi subiectiv. Oferiți-vă dumneavoastră răspunsul și atunci suntem într-o comunitate de idei. Bun. Nu se va întâmpla nimic în sensul bun, din contră cel puțin cei care lucrează în sistemul de educație deja știu, sunt primele victime, încărcarea asupra lor va crește, veniturile vor fi diminuate și pofta lor de a participa la modelarea în sensul bun al societății va fi din ce în ce mai diminuată. Mă feresc să spun că este o strategie, dar nu pot să nu constat că s-a aplicat aceeași metodă de 35 de ani încoace. De ce? Care este efectul? O educație, la modul general, deficitară, creează un popor cu o condiție, dacă vreți, culturală și profesională chiar, defectuoasă.

Părintele Teologos: Defectuoasă și atunci poporul este mult mai ușor manipulabil, nu are o gândire critică și elitele merg în afara granițelor țării.

Cristi Bumbenici: Iarăși ne întoarcem. Este rețeta, dacă vreți, clasică în care, dacă vrei să conduci un popor, în primul rând trebuie să-l limitezi în ceea ce privește evoluția lui, evident inclusiv din punct de vedere al educației. Aceeași poveste în sănătate. Nu spun decât un singur lucru. După 35 de ani de când avem acces la tehnologie, la medicamente de ultimă oră și așa mai departe. Este populația României mai sănătoasă? Nu.

Părintele Teologos: Din păcate. Apropo de elitele care merg în afara granițelor țării, de multe ori ei pleacă… Sigur că la început, când era vorba despre… imediat după comunism, au plecat pentru un trai mai bun. Sigur că și acum oarecum pleacă într-un trai mai bun, dar de multe ori pleacă din amărăciune. Din amărăciune că în România li s-a pus bețe în roate. Deci, socotind că în afara granițelor țării o să fie mai bine. Nu este mai bine, dar această frustrare a lor îi împinge să meargă în afara granițelor țării. Și pe de altă parte, datorită ratei natalității nesustenabile, nesustenabile, poporul scade și din cauza asta. Adică, odată și din cauza emigrației și din cauza scăderii ratei natalității și se aduc imigranți în România, se importă imigranți, forță de muncă cum se spune. Ce părere ai despre treaba asta?

Părintele Teologos: Apropo de elitele care merg în afara granițelor țării, de multe ori ei pleacă… Sigur că la început, când era vorba despre… imediat după comunism, au plecat pentru un trai mai bun. Sigur că și acum oarecum pleacă într-un trai mai bun, dar de multe ori pleacă din amărăciune. Din amărăciune că în România li s-a pus bețe în roate. Deci, socotind că în afara granițelor țării o să fie mai bine. Nu este mai bine, dar această frustrare a lor îi împinge să meargă în afara granițelor țării. Și pe de altă parte, datorită ratei natalității nesustenabile, nesustenabile, poporul scade și din cauza asta. Adică, odată și din cauza emigrației și din cauza scăderii ratei natalității și se aduc imigranți în România, se importă imigranți, forță de muncă cum se spune. Ce părere ai despre treaba asta?

Cristi Bumbenici: Și aici, dacă vrem să vedem puțin în spatele a ceea ce ni se prezintă și anume avem acces acum la o forță de muncă mai ieftină și mai docilă. Asta este visul oricărui agent economic, să aibă niște oameni care să muncească de luni până în luni, dacă se poate, 10 ore pe zi și să fie plătiți cu salariul minim, dacă se poate și mai puțin. Bun. Sunt niște oameni care, la fel ca și noi, au plecat nu din drag pentru România, au plecat pentru că nivelul lor de trai din țările din care provin este foarte, foarte jos. Acum, vedeți, iarăși intrăm într-o zonă sensibilă, acest lucru se petrece în toată Europa, și în America, mai puțin, hai să zic, în țări ca Japonia, China, Australia, sunt niște destinații mai îndepărtate și mai securizate din punctul ăsta de vedere.

Părintele Teologos: Cu toate că, mai ales în Japonia, populația implodează, este o implozie a populației.

Despre criza educației, vezi și dialogul Mama, tata, copilul, tânărul – p. Athanasie Ulea, p. Teologos.

Societatea românească de azi: metisarea – pierderea rădăcinilor spirituale

Cristi Bumbenici: E, în cazul nostru, vorbind de o altă temă, care poate să fie o întâmplare, eu nu spun că este așa, poate să fie pur și simplu o sincronizare istorică. Vorbim despre metisare, vorbim despre amestecul raselor, vorbim tot despre un proiect social care vizează crearea unei societăți în care acest amestec genetic, până la urmă, creează ce? Un om fără o identitate.

Părintele Teologos: Da și dincolo de asta este vorba de depărtarea de Dumnezeu pentru că toți acești emigranți de acolo și emigranți la noi, unu, nu iubesc neamul, țara și, mai ales, nu iubesc pe Dumnezeu. Acolo e problema cea mare.

Cristi Bumbenici: Asta voiam să spunem. Luăm doar un caz și n-aș vrea să menționez religiile pentru că nu religiile sunt problema, problema este alta. Un om de o anumită religie se căsătorește cu un ortodox sau cu o ortodoxă și dau naștere unui pui care acest pui nu se regăsește nici într-un loc, nici într-altul. Pe noi ne interesează sincer să discutăm despre protejarea ortodoxiei pe cale de consecință, dar la vârf se află protejarea unei relații care funcționează de 2000 de ani între acest popor și Dumnezeu.

Părintele Teologos: Da, deci trebuie să știi că din cauza asta religiile au o importanță esențială pentru că nucleul omului este nucleul religios. Nu spun eu asta, toți mari filozofi, ca să nu spun mari oameni de cultură, spun treaba asta. Omul fiind chip al lui Dumnezeu, el este cum se spune, definit într-un procent, hai să nu spun de sută la sută, dar într-un foarte mare procent, este definit de relația sa cu Dumnezeu. Ei, dacă relația sa cu Dumnezeu este o relație distorsionată datorită ereziei de care suferă, vorbim de, eu știu, vorbim de islam, care este o religie foarte agresivă, sau budismul la care, iarăși, sportul național sunt arte marțiale. În clipa respectivă, evident că acești oameni vor fi vectorii acestor religii agresive și bineînțeles că vor impacta, după cum se vede, din păcate, foarte bine sau foarte rău, cum vrei să-i spui, în Europa, vor impacta cultura creștină din locul respectiv.

Cristi Bumbenici: Pentru noi există câteva exemple deja în Europa și mă refer aici la Franța, la Germania, Anglia, în care aproape că noțiunea de creștinism a dispărut, adică a fost înlocuită.

Părintele Teologos: Vreau să accentuez foarte mult. Fraților, noi iubim ortodoxia nu pentru că ne-am născut ortodocși, iubim ortodoxia pentru că este modul corect de a fi. Modul de comportament care mântuie, este mântuitor, este salvator, îl salvează pe om de chin, de distorsiune, de durere dacă doriți. Omul poate să aibă durere în exterior, dar în interior, datorită Harului Lui Dumnezeu, este liniștit. Că învățați de la mine, adică de la El, că este blând și smerit cu inima și așa o să aflăm o odihă sufletelor noastre. Și asta este o verificare de 2.000 de ani. Și iarăși, după cum spuneam, vedem în cazul celor de alte religii, se întâmplă tulburări, se întâmplă bătăi, se întâmplă violuri și droguri. În Suedia este starea de necesitate între bandele musulmane care se ocupă cu trafic de droguri, în Germania au bande care se ocupă cu droguri și cu femei, multe dintre ele săracile sunt din România. Deci vreau să spun că se văd efectele, evident că noi nu suntem împotriva omului săracu pentru că el s-a născut în acea religie, știe de jihad, care este unul din pilonii coranului, jihadul războiul sfânt, asta e. Înțelegeți, noi iubim pe acești oameni dar clar trebuie să punem o stavilă pentru că acești oameni vin cu o învățătură de credință foarte greșită. Asta e foarte important, asta trebuie să reținem, înțelegeți?

Despre identitate creștină și provocările imigrației, vezi și Având mijlocitori puternici….

Europa fără Hristos

Cristi Bumbenici: Se observă, încercam să-mi aduc aminte, chiar în timpul mandatului fostului cancelar Angela Merkel au fost niște discuții la început când deschiseseră larg granițele și specialiști în sociologie au tras atenția asupra acestui pericol al metisării. Bun, au trecut niște ani și noi acum putem observa în aceste societăți puternice că populația autohtonă începe să fie asimilată. De ce? Pentru că din punct de vedere religios, Europa christiana, mai puțin țările ortodoxe, este… un fum. Nu mai există o Europă creștină. Creștinismul este dispărut. Nu o spun cu bucurie, o spun cu foarte mare tristețe. Și dacă acum, în țara noastră, în România, lucrurile nu evoluează în sensul ăsta, este că, pe de o parte, trăim pe creditul celor dinainte, din urma noastră, dar nu de acum 200 de ani, ci de acum, care mulți dintre ei au sfârșit în temnițele comuniste. Unii dintre ei au fost sfințiți în temnițele comuniste. Câțiva dintre ei mai trăiesc și în zilele noastre. S-a predat o stachetă, slavă Domnului, încă există să spunem o lucrare vie, dar nu sunt suficienți câțiva indivizi pentru că Dumnezeu așteaptă de la fiecare în parte prezență pe de-o parte și pe de altă parte participare, atât cât poate. Unui om simplu, toți fiind niște oameni simpli, Dumnezeu nu-i cere să schimbe lumea, lumea o schimbă El, dacă vrea și cum vrea, dar îi spune în prima fază, omule, schimbă-te tu pe tine, după proiectul inițial, că Eu te-am făcut bun, te-am făcut sănătos, te-am făcut iubitor, te-am făcut compasiv, nu criminal, nu hoț și așa mai departe. Nu.

Părintele Teologos: Nu indiferent.

Cristi Bumbenici: Revino la condiția de proiect și de aici încolo hai să construim împreună ce? Și o societate normală unde putem învăța, iarăși fac o paranteză, de ce a ajuns suferința și de multe ori suferința la limita dintre viață și moarte cel mai bun pedagog, cea mai eficientă formă prin care Dumnezeu mai poate interveni și repara ceva? De ce? Noi nu putem învăța sau nu putem gândi în termeni de bine fără să ne bată cineva? De fapt nu ne bate nimeni, ne batem singuri.

Părintele Teologos: Pentru că, din păcate, omul este o ființă căzută și exact asta este distorsiunea umană. Omul prefer totdeauna plăcerea păcătoasă. Preferănd plăcerea păcătoasă, ajunge în mod necesar la chin și chinul nu este, cum spuneam, bătaia lui Dumnezeu, chinul este generat de însăși distorsiunea din noi și atunci, în clipa în care ajunge acolo, revine. Când revine, dacă s-a învățat minte din lucrul respectiv să se păzească de plăceri păcătoase, nu o să mai simtă chinul respectiv, o să-l simtă mai puțin. Dar când nu s-a învățat minte, iarăși se duce acolo și merge încontinuu această alternanță păcat-pocăință, păcat-pocăință, păcat-pocăință, ca să vorbesc în termeni teologici, până când omul se învață să stea pe drumul virtuții, pe drumul echilibrului, pe drumul smereniei. Pe drumul limitării sau evitării totale a exceselor, a extremelor.

Despre Europa post-creștină și identitate, vezi și Europa creștină – OrthodoxWiki.

Suferința la limita dintre viață și moarte cel mai bun pedagog

Cristi Bumbenici: Dacă vom avea puțină curiozitate să citim, să cercetăm, să vedem ce strategie a adoptat Dumnezeu atunci când omul s-a pierdut, din cauza confortului, din cauza, eu știu, confundării cu toate aceste plăceri gregare și așa mai departe, o să realizăm un element constant. Dumnezeu nu lasă pe om să se piardă. Și atunci ce face? Îi retrage tocmai ceea ce pe el îl perturbă. În cazul nostru, și eu spun cu cea mai mare responsabilitate, în cazul nostru, pe noi ne omoară confortul. Niciodată nu s-a trăit așa de bine în România. Chiar se trăiește bine comparativ cu momentul în care am plecat. E, dacă Dumnezeu va constata că tocmai confortul ne face nouă rău și ne pierde, vă asigur că ni-l va lua. Și degeaba vom urla, degeaba ne vom uita în sus cu mânie pentru că soluția este tot la noi. Dumnezeu ne va reda ca lui Iov tot ce am avut și poate mai mult cu o singură condiție. Să redevenim oameni în sensul creației, nu în sensul demonic, cum din păcate ne manifestăm.

Părintele Teologos: Să fim nobili, să fim duhovnicești, să fim spirituali, să nu se lipească inima noastră de confort, de plăceri trupești și atunci putem să avem ca și Iov, adică îndoit, sau cum era acolo, adică de mult mai multe ori, pentru că Dumnezeu vrea să ne dea tot, și chiar vorbesc foarte responsabil, deci Dumnezeu vrea să ne dea tot, adică toată averea și toate harismele, dar pentru că noi suntem distorsionați și ne autodistrugem pe tema asta, din cauza asta nu ne dă.

Cristi Bumbenici: Cum să ne dea, părinte, pentru că omul instinctual simte că are putere și chiar și un om care în societate nu îmi îndeplinește decât niște funcții așa mici și administrative. Face pâine, vinde la magazin, curăță strada, ușier, curăță haine și așa mai departe. El are forță, are o forță teribilă asupra lui și asupra familiei. Bărbat-femeie, nu vorbim… Bărbat și femeie dau naștere la copii, întrețin societatea. Numeric noi toți reprezentăm un cor. Dacă toți vom vrea să cântăm și să citim aceeași partitură, păi se va auzi ceva frumos și Dumnezeu va fi nu doar mulțumit, va avea motivație să intervină pentru a modifica reglajele mari, respectiv liderii, relația noastră cu vecinii care tot timpul au vrut ceva de la noi și de multe ori au luat și așa mai departe. Dar atâta timp cât tu nu ești interesat să înțelegi, băi frate, cum funcționez? De ce sunt aici? M-a parașutat cineva? M-am născut maimuță, m-a creat Dumnezeu? Hai să, măcar din curiozitate, vreau să înțeleg cine sunt eu.

Părintele Teologos: Sigur. Și mai ales să ne concentrăm pe virtute, pentru că dacă luăm un răspuns convenabil, acela nu-l rezolvă, adică poate să nu-l rezolve pe om. Apropo, faptul că m-a creat maimuța este un răspuns foarte convenabil, deci sunt și eu un fel de maimuță evoluată și pot să fac orice. Dar asta nu rezolvă pe om.

Cristi Bumbenici: Este un răspuns, dar te duce tot în boscheți.

Părintele Teologos: Exact. În boscheți. Cum vezi viitorul?

Cristi Bumbenici: Viitorul… Și asta nu e așa cum să spun eu, un șablon în exprimare. Viitorul îl construim acum și aici. Noi suntem exclusiv responsabili despre efectele în viitor ale deciziilor noastre de astăzi. Noi trebuie să fim foarte atenți ce alegem azi, acum, în fiecare zi.

Părintele Teologos: Și să nu cădem în deznădejde, iartă-mă.

Cristi Bumbenici: Pentru că dacă ne uităm retrospectiv pe această plajă de 4-5 ani despre care am vorbit așa succint, măcar acum putem constata că am luat niște decizii greșite în ultimii 4-5 ani. Am avut o prezență extrem de firavă în marile momente pe care le-am consumat în societate și din păcate acum suntem pe cale să facem pași doar în spate și ne va costa pe noi. Dacă ne pasăm de copiii noștri, nu trebuie să-i criticăm. Asta este o dovadă de maximă infantilitate, ca să nu folosesc alt cuvânt. Și lașitate. Noi dăm vina pe copiii noștri, copiii noștri care unii dintre ei la 30-35 de ani deja încep să controleze diverse zone ale societății, că nu sunt responsabili, că nu au o viziune. Dar ce i-am învățat noi? Cât de prezenți am fost noi în educarea lor și cât de atenți am fost tocmai să-i învățăm să folosească cea mai importantă resursă și anume Dumnezeu. Am făcut noi lucru ăsta? Unii au făcut-o, alții nu cred, pentru că societatea noastră arată cum arată și dacă vrem să o vedem cu ochii realității, dacă nu ne închidem în casă, dăm drumul la desene animate și trăim până când trăim.

Părintele Teologos: Ne distrăm până murim, cum se spune.

Cristi Bumbenici: Provocările, provocările, ca să dau și un răspuns, să spunem așa, mai aplicat, provocările viitorului apropiat, și aici mă refer undeva, un 5, maxim 10 ani, va fi, provocările pentru această perioadă vor fi cum n-au mai fost niciodată, în sensul în care, pe de o parte, toate acele teme care vizează dezumanizarea omului produc efecte. Toate acele teme, pentru că nu este doar una, toate acele teme care converg cumva ca noi să acceptăm ideea că toate soluțiile acestui zbucium european se pot rezolva doar prin război, este una dintre realități.

Părintele Teologos: Pare că e la modă războiul, adică este împins să fie la modă. După cum a fost împins o bună perioadă de timp LGBT să fie la modă, să fie acceptat. Acum, slavă lui Dumnezeu că oarecum s-a mai liniștit puțin treaba asta.

Despre suferință și pedagogia lui Dumnezeu, vezi și Post, părțile sufletului și luminarea minții.

Societatea românească de azi: provocările viitorului apropiat

Cristi Bumbenici: E o perioadă de pauză. Văd un platou în care nu se întâmplă nimic spectaculos, dar tema n-a dispărut. În unele laboratoare sociale, lucrurile se pregătesc cu și mai mare finețe. Bun, și peste ele apare o nouă temă. Este această dorință sinistră a unora de a ne convinge de faptul că noi nu avem nevoie de Dumnezeu.

Părintele Teologos: Da. Și că avem nevoie de război.

Cristi Bumbenici: Nu avem nevoie de Dumnezeu. Cine va crește sau cine își va asuma aceste idei pe această plajă de câțiva ani de zile, va avea mari surprize, nu doar că o să observăm cu toții o suferință profundă și generalizată. Unii dintre noi o să trăiască cu un sentiment de teamă limită cu nebunia și cu anihilarea, desființarea ta ca om, dar vom fi răspunzători tocmai în fața lui Dumnezeu pentru faptul că noi îngropăm efectiv cel mai mare dar pe care Dumnezeu l-a dat omului și anume popoarelor ortodoxe. Noi cunoaștem tot, nouă ne-a spus tot, nu pentru că ne-a ales, ne-a selectat. Cei dinaintea noastră au avut această inspirație, au cultivat-o, au cultivat această relație și doar datorită lor noi astăzi încă putem să vorbim despre Dumnezeu.

Părintele Teologos: Din cauza asta, fraților, nu subestimați rugăciunea. Nu subestimați virtutea. Deci voi spuneți, trebuie să facem ceva. Evident că trebuie să faceți. Întăi de toate trebuie să vă rugați. Nu subestimați treaba asta. În fiecare zi vă rugați. Hai să nu spun o oră, că la urmă o să fiu acuzat că pun presiune asupra voastră. 20 de minute fraților, care este ridicol de puțin, pentru că pe TikTok stați cu orele, mă rog, 20 de minute vă rugați în liniște, dacă se poate, toată familia ar fi foarte bine, pentru că rugăciunea în unitate ajută enorm. Rugăciune, după care unitate, cum spuneam, nu vă certați pentru lucruri de nimic. Nu vă certați pentru lucruri de nimic, pentru lucruri minore, pentru că ăștia vor să vă facă să vă certați între voi. Lăsați să treacă, este apă sub pod. Puneți pe primul plan, cum spuneam, unitatea, care e mai mare de 4 ori decât dreptatea, cum spuneau părinții noștri. Și după care iarăși să aveți curaj, pentru că vedeți că Hristos a spus că porțile iadului nu vor birui biserica. Deci nu vă lăsați conduși, manipulați prin frică. Sigur că asta nu înseamnă că trebuie să fim încrâncenați, să fim ca berbecii, ci trebuie să stăm demni, pentru că e și extrema cealaltă. Trebuie să fim demni, trebuie să fim nobili, să avem gândire critică și să nu marșăm pe toate manipulările care vin prin diferiți, prin ecrane, hai să spunem așa în general. Și din cauza asta trebuie să avem curaj, rugăciune, virtute, hai să stăm puțin în liniște, să ne rugăm, unitate între noi. Asta este foarte important și dacă facem așa, atunci România va fi o zonă de stabilitate, o să fie bine. Dacă noi nu suntem buni, nu suntem cu Dumnezeu, evident că nu o să fie bine. Un ultim cuvânt, Cristi?

Cristi Bumbenici: Vreau să spun și câteva cuvinte despre și un aspect pozitiv și el la fel poate fi văzut foarte ușor. Cred că asistăm și la un soi de stabilizare a unui segment din populație, un segment important numeric, care nu doar că participă în mod constant la viața de obște, la viața duhovnicească, dar au înțeles nevoia de schimbare în sensul evoluției și văd, întâlnesc mulți oameni tineri, familii foarte frumoase, cu copii care merg regulat duminica la Sfânta Liturghie, îi întâlnim în alte biserici, îi întâlnim în mănăstirile noastre, pe unii dintre ei îi întâlnim în Sfântul Munte Athos și asta arată faptul că românul dacă doar începe să fie curios în sensul bunului simț, hai mă totuși să verific, Dumnezeu și în noi a lăsat un mecanism care funcționează cu o precizie, dacă vreți, milimetrică sau cuantică, nu milimetrică, un mecanism de recunoaștere a Lui, imediat ai acest feedback că da, așa este. 

Părintele Teologos: Asta se numește conștiință, sfinții părinți spun că este conștiință.

Cristi Bumbenici: Din acel moment întreaga ta viață, întreaga ta perspectivă asupra existenței se mută către Dumnezeu și începi să faci acel lucru care te readuc la condiția de om firesc. Văd aceste lucruri, nu sunt singurul care le vede și sunt convins că dvs. aveți un feedback mult mai cuprinzător decât mine. Asta mă bucură și asta ne ajută și pe noi să continuăm această muncă pur și simplu de informare. Noi prezentăm niște informații care nu sunt ale noastre, luăm de la Sfinții Părinți, extragem niște lucruri din realitatea pe care cu toții o putem vedea și o prezentăm poate așa, să spunem, într-o formă mai concentrată, dar cu invitația permanentă ca prietenii noștri să dezvolte și să dezvolte în particular această minunată revenire la normalul lui Dumnezeu.

Părintele Teologos: Să ne ajute Bunul Dumnezeu, deci oameni buni, aveți curaj, fiți demni, fiți duhovnicești, aveți viață duhovnicească zilnică, acționați, adică exemplu personal, să fiți exemple personale bune, postați, redirecționați, nu stați, nu stați, că e păcat să ne înecăm la mal, cum se spune, înțelegeți? Curaj, așa să ne ajute Dumnezeu. Pentru rugăciunile sfinților părinților noștri, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi, Amin.

Despre nădejde și curaj creștinesc, vezi și Credința ortodoxă: ce este, etape și vindecarea anxietății – p. Teologos.

Întrebări frecvente

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!