Întrebări și răspunsuri despre: păcate moștenite, jocuri, suferință, conduită duhovnicească….
22 februarie 2026
Nu vă chinuiți îngerul păzitor – p. Iosia Trenham
23 februarie 2026
Într-o lume marcată de individualism, tehnologie și presiune socială, stăpânirea mândriei reprezintă una dintre cele mai importante lupte duhovnicești. Această sesiune de întrebări și răspunsuri abordează cauzele moderne ale mândriei, efectele distructive ale inteligenței artificiale, involuția spirituală, discernământul în protejarea copiilor, valoarea postului, rolul nașilor, rânduiala botezului și taina cununiei. Ascultați sfaturi autentice, pline de discernământ ortodox, care ne ajută să biruim singurătatea și să trăim în unitate cu Hristos și aproapele.
Vizionare plăcută!
Powered by RedCircle
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin!
Introducere
Părintele Teologos: Dragii noștri, ne aflăm iarăși cu un grup de pelerini, pe care îi cunosc de destul timp și, pentru că sunt niște oameni extraordinari, ca, de fapt, toți pelerinii care vin aici, din cauza asta am spus că facem o sesiune, o nouă sesiune de întrebări și răspunsuri. Și, ca să rămână și pe cameră întrebările pe care le au, din cauza asta am spus că o să filmăm. Și, ca să nu mă lungesc, o să le dau cuvântul lor. Deci, băieți, care aveți întrebări, puneți.
Pelerin: Am eu o întrebare.
Părintele Teologos: Da, zi.
Pentru o analiză profundă despre stăpânirea mândriei, consultați și Mândria – părintele Teologos; pentru perspectiva patristică, vedeți definiția clasică din Mândria – OrthodoxWiki.
Cum stăpânim mândria: ieșirea din singurătate prin relația cu Dumnezeu și ceilalți
Pelerin: Cum stăpânim sentimentul de mândrie?
Părintele Teologos: De mândrie. Sigur. E o mare problemă astăzi, pentru că toată societatea te împinge înspre mândrie, da? Vorbim de o cultură foarte individualistă, de un sistem de învățământ – și nu mă refer numai la un sistem de învățământ școlar, și ăla –, ci tot ceea ce înseamnă internet, tot ceea ce înseamnă artă, cultură, da?, filme, muzică, te împinge înspre mândrie – care este distructiv.
Deci, din cauza asta avem această mare pandemie a bolilor de nervi și a singurătății. Pentru că, mai demult, era pusă pe primul plan – după cum era și corect, de altfel – comunitatea: „A cui ești? A lui cutare.” Da? Sentimentul apartenenței unei familii, unui neam.
Astăzi a dispărut acest lucru. Oamenii doresc să intre într-o anumită comunitate și, chiar de multe ori, mai ales tinerii, fac destule compromisuri, mai ales păcătoase, pentru a fi într-o anumită comunitate, a se simți acceptați, dar ei rămân tot singuri, tot singuri, într-o formă de mândrie care uneori poate să te ducă până la deznădejde.
Adică eu cred că pot să rezolv viața, problemele, de unul singur?! Evident că nu se poate treaba asta. Am nevoie de Dumnezeu, dar pentru că eu sunt învățat să am stimă de sine, să am încredere în mine însumi, tot felul de lucruri de genul ăsta, care sunt foarte periculoase și care sunt promovate de către psihologie, din păcate, și de către toată societatea, din cauza asta omul se îndreaptă către distrugere, către autodistrugere.
Deci primul lucru pe care trebuie să-l avem, astfel încât să luptăm pentru stăpânirea mândriei, este sentimentul apartenenței unei comunități, unei familii, și faptul că eu sunt zero, zero barat, în afara lui Adam cel global, de care vorbesc de foarte multe ori.
Deci noi toți oamenii suntem o entitate, suntem un trup, cum spune Sfântul Apostol Pavel, după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Dumnezeu este un singur Dumnezeu în trei Persoane. Aceste trei Persoane sunt atât de unite între ele încât formează un singur Dumnezeu, atât de întrepătrunse între ele încât formează un singur Dumnezeu. Ele partajează tot, absolut tot.
Noi așa am fost creați, ca și noi să fim un singur om, în multe persoane, în două genuri, masculin și feminin. Adică eu trebuia să fiu în tine, tu în mine, noi amândoi în Ciprian, Ciprian în noi, noi în Dumnezeu, Dumnezeu în noi. Asta este starea de rai. Da? Deci eu am valoare infinită dacă sunt în acest trup, dacă am relații interpersonale cât de strânse posibil, prin Dumnezeu, cu ceilalți, și sunt un zero, dacă sunt scos în afara acestui trup.
Pelerin: Adică mă mântuiesc împreună cu el?
Părintele Teologos: Totdeauna împreună. În iad mergem singuri. Iadul este singurătatea veșnică. Raiul este unitatea deplină. Aici, pe pământ, suntem o existență în rețea. Ochiul drept să fii, nu ești. Ochiul drept să fii, dacă ești scos afară, ești inutil, putrezești, nu? Nu ești bun de nimic. Din cauza asta, noi trebuie să avem conștiința faptului că suntem pe de o parte, și un zero barat de unii singuri, și avem o poziție de neînlocuit, o valoare absolută în acest trup. Adică noi suntem o celulă pe postul nostru, da? Ei, și asta ne aduce smerenia adevărată, adică am conștiința realității, că asta este realitatea.
Din punct de vedere trupesc, îți aduci aminte de ce ai făcut tu toată viața, da? Adică ai făcut niște fecale, niște urină și niște muci. Adică, după tot ce ai făcut tu în toată viața ta, trebuie sau să tragi apa, sau să te ștergi la nas, știi? Atunci ne mai smerim puțintel. Toate celelalte pe care le-am făcut sunt sau luminare de la Dumnezeu, sau energie demonică. Ce trebuie este ori să mulțumim, ori să ne cerem iertarea de la Dumnezeu.
Un cadru patristic complet găsiți în Mândria – arma diavolului împotriva mântuirii.
Inteligența adevărată și efectele distructive ale așa-numitei «inteligențe artificiale»
Pelerin: Și care ar fi rolul inteligenței artificiale în procesul ăsta?
Părintele Teologos: Rolul inteligenței artificiale, da….
Pelerin: De fapt, inteligența artificială înglobează informație de la mulți oameni.
Părintele Teologos: Da, dar mare atenție: inteligența artificială nu este inteligență, da? Ăsta este un termen jurnalistic — „inteligența artificială” — care…
Pelerin: E o colecție de informații.
Părintele Teologos: Da, o colecție de informații, dar se existau și până acum în motoarele de căutare, adică în Google, în Yahoo și alte motoare de căutare, Bing și așa mai departe.
Ei, într-adevăr, inteligența artificială este la modă la ora asta, dar adevărata inteligență cuprinde și o foarte mare parte emoțională, pe care așa-numita inteligență artificială nu o conține. Și, pe de altă parte, inteligența, înainte de toate, care se definește ca și capacitatea de a deosebi între bine și rău — că asta este inteligența. E altceva decât logica, da? Așa. Evident că această inteligență adevărată trebuie să fie luminată de Harul lui Dumnezeu.
Pelerin: Da.
În cazul inteligenței artificiale, care e greșit numit așa, în mod științific se numește ML, adică machine learning, capacitatea mașinilor de a învăța. Da?
Ei, în cazul acesta nu există Harul lui Dumnezeu, să spunem așa; ba chiar, din contră, cam toți care sunt mari magnați, mari proprietari de motoare de inteligență artificială, sunt amestecați în niște organizații foarte dubioase — unii chiar în organizații, așa, oculte — și, deci, nici vorbă să fie ceva aproape de Dumnezeu. Nu judecăm oameni, și din cauza asta nu vreau să dau nume aici, dar, în general — nu toți — sunt din surse așa, foarte, foarte…
Pelerin: Și asta ne influențează, zic eu, foarte mult pe partea asta de mândrie.
Părintele Teologos: Da. De ce? Pentru că nu te smerești. Adică eu, în clipa în care nu știu ceva și mă duc să-l întreb pe alt om…
Pelerin: Nu mă duc la alt om, mă duc la…
Părintele Teologos: La motor, mă duc la un program.
Pelerin: Ca să vin eu la tine și să spun: „Ia uite ce deștept sunt eu că…”
Părintele Teologos: Da, evident, că ce-am aflat de acolo.
Pelerin: Da.
Părintele Teologos: Și nici măcar nu spun că am aflat de acolo, ci spun…
Pelerin: Că știu eu.
Părintele Teologos: Că știu eu. Evident, deci…
Pelerin: Și mândria crește aici, cred eu…
Părintele Teologos: Da, mândria crește, evident. Și, în general, asta este valabil cu tot ceea ce înseamnă internet, dar mai ales în cazul inteligenței artificiale. Și nu numai că-i crește mândria, crește și tompirea. Sunteți din Ardeal, nu?
Pelerin: Daci de la Târgoviște.
Părintele Teologos: A, da, sigur — din Târgoviștele Ardelenesc.
Pelerin: Așa, da!
Pelerin: Da. În Ardeal, cuvântul „tompit”, de unde vine și cuvântul „tâmpit”, înseamnă bond, fără putere de pătrundere. Cuiul tompit este cuiul bond, care nu, nu… Ei, pentru că inteligența artificială gândește în locul nostru, sau, mă rog, se preface că gândește în locul nostru, din cauza asta oamenii se bontesc, se tompesc, se tâmpesc.
Pelerin: Numai depun efort…
Părintele Teologos: …efort să gândească și își pierd capacitatea de a gândi, își pierd abilitatea de a gândi.
Pelerin: Foarte periculos.
Părintele Teologos: Foarte periculos! Se debilizează. Și chiar sunt studii foarte serioase. Chiar de la unul din principalii finanțatori ai ChatGPT — OpenAI —, este finanțat de către Microsoft. Da?
Pelerin: Da.
Părintele Teologos: Și Microsoft a făcut studii pe tema asta, și nu numai Microsoft, ci și MIT, da? Cred că este cea mai bună…
Pelerin: Facultate.
Părintele Teologos: …facultate de tehnologie din lume — a făcut studii în care arată foarte clar debilizarea oamenilor și, mai ales, caracterul rezidual al debilizării oamenilor. Adică nu numai că eu îmi pierd capacitatea de a gândi în clipa în care îmi fac temele pe ChatGPT sau pe orice alt motor conversațional, orice alt LLM, ci și, după aceea, eu nu mai pot să-mi revin.
Despre implicațiile duhovnicești ale inteligenței artificiale, ascultați și Inteligența Artificială: Implicațiile duhovnicești – Părintele Teologos; actualizări recente găsiți în Inteligența artificială 2025 – p. Teologos.
Involuția omului și animalizarea în era tehnologiei
Pelerin: Nu cumva este o involuție a omului?
Părintele Teologos: Păi da, evident, evident că este o involuție.
Pelerin: Că este un motor…
Părintele Teologos: Sigur, sigur. Deci vezi, noi, mai de mult, pe plan trupesc, mai de mult oamenii erau mult mai rezistenți, mult mai mușchiuloși, mult mai…și așa mai departe. Ce, că lucrau toată ziua la câmp, erau toată ziua în natură și așa mai departe. În clipa în care ne-am băgat în birouri, lucrurile astea au dispărut pentru că s-au atrofiat.
Pelerin: Și lucrează altcineva.
Părintele Teologos: Da, s-au atrofiat lucrurile astea. Ei, astăzi, foarte greu, adică, întâi de toate, nici nu ne mai interesează — e adevărat că sunt unii care, eu știu, fac sport, și foarte bine — dar, în general, pe oameni nu-i mai interesează treaba asta și apare epidemia de obezitate, apare o mulțime de lucruri. Nu e bine, evident, dar la un cu totul alt grad de periculozitate este în clipa în care se atrofiază mușchii creierului, să spunem așa. Sigur, creierul nu are mușchi, dar înțelegeți paralela pe care o fac.
Pelerin: Da.
Părintele Teologos: Și atunci, îi vezi pe…, chiar în Statele Unite, după nu știu câți ani de ChatGPT — nu mai țin minte, 2 ani sau cât, adică scurt, relativ scurt — marea majoritate a oamenilor sunt la nivelul unui elev de clasa a șasea. Și ăia de la școală nici măcar nu știu să citească.
Și chiar era cazul unei profesoare de muzică care și-a dat demisia pentru că nu putea să-i învețe pe elevi muzică. Dar nu datorită faptului că nu aveau voce sau, eu știu, ureche muzicală — că spui, „băi, da, asta e, nu îți dai demisia din cauza asta” — ci din cauza faptului că, în Statele Unite, notele nu sunt do, re, mi, fa, sol, la, si, ci sunt A, B, C, D… — literele alfabetului.
Ei, și ăștia nu știau primele șapte litere ale alfabetului, nici măcar atât; nu știau ordinea. Deci ea nu putea să-i învețe muzică pentru că, efectiv, ăștia nu știau literele alfabetului, nu știau ce e înainte de B și după B. Pentru Dumnezeu! Și atunci a zis: „Ok, I quit. Îmi dau demisia.”
Deci e o mare problemă involuția — nu intelectuală — involuția, nici nu știu cum să spun, cognitivă, dacă doriți, a oamenilor. Intelectuală e prea sus.
Pelerin: Involuție.
Părintele Teologos: Involuție, involuție. Da, animalizarea.
Pelerin: Ăsta cred că e cuvântul.
Părintele Teologos: Animalizarea, da.
Discernământ și protejarea copiilor în fața presiunilor sociale și ideologice
Părintele Teologos: Alte întrebări. Zi.
Pelerin: Părinte, ce sfat îmi dați? Eu am probleme; am trei copii…
Părintele Teologos: Să-ți trăiască!
Pelerin: Am o fetiță, clasa a 10-a, are bursă de merit și acum am o problemă. Diriginta ne obligă, într-un fel; ne-a amenințat că o să facă consiliu profesoral să-i scadă nota la purtare, pentru că nu vrem să o lăsăm să meargă la banchet. La banchet știm că nu-i place muzica; există riscul să fumeze sau să se drogheze — bineînțeles că colegii, nu implicit ea. Iar diriginta o amenință pentru simplul fapt că nu…, că nici ea nu dorește, nu numai că i-am impus noi fetei.
Părintele Teologos: Da!
Pelerin: Nu-i place că ea e mai mult cu biserica, și e normal.
Părintele Teologos: Da! Sigur!
Pelerin: Ne-a amenințat pe noi, ca părinți, că, dacă nu o sfătuim să meargă la banchet, o să o forțeze într-un fel să-i scadă nota la purtare.
Părintele Teologos: Maica lui Dumnezeu! — deci să mă ierte bunul Dumnezeu — apropo de mândrie, eu credeam că pot să răspund la toate întrebările, dar asta m-a lăsat cu gura căscată.
Pelerin: (râsete ușoare)
Părintele Teologos: Deci…
Pelerin: E prea ușoară ca să… aibă un răspuns!
Părintele Teologos: Da, da, da.
Pelerin: Sau cum?!
Părintele Teologos: Deci, stai puțin, să procesez puțintel. Deci, banchetul este, din câte știu eu, de pe vremea mea, era o petrecere care se ținea seara sau, mă rog, după-amiaza, și ținea câteva ore, în cel mai bun caz, sau, mă rog, în cel mai lung caz — în cel mai rău caz, cum vrei să-i spui. Și acum, deci tu, pentru câteva ore de… muzică, care sigur e discutabilă, evident, nu?, și pentru o distracție, hai să spun, care și asta e foarte discutabil ce înseamnă treaba asta, vrei să-i distrugi cariera unei fete. Adică vrei să-i scazi nota la purtare. Mi se pare exagerat, nu cu „E” mare…
Pelerin: Și care e motivul?!
Părintele Teologos: Da… numai puțin. Mi se pare exagerat, nu numai cu „E” mare, ci exagerat cu toate literele mari; adică este halucinantă treaba asta. Pe de altă parte…
Pelerin: Izolarea.
Părintele Teologos: Da, clar! Deci asta e una, o poveste. O altă poveste, tot aici, într-adevăr, la astfel de banchete se pot ajunge la niște lucruri foarte, foarte… Să nu dau nume acum de rapper sau trapper, care erau chemați de către elevi, care făceau — ferească bunul și sfântul Dumnezeu! —, îmi spunea cineva, deci un creștin, cum să spun… cum scrie la carte. Deci, efectiv, cum scrie la carte, inclusiv cu „venit în Sfântul Munte” — bine, „venit în Sfântul Munte”. Dar vorbesc cu rugăciuni, vorbesc de mers la biserică, vorbesc — ajutat, vorbesc de… tot ce vă puteți imagina despre un creștin cum trebuie.
Bun. „Părinte, sunt depresiv.” Zic: „Bă, Andrei! Andrei îl cheamă. „Andrei, tu ești depresiv?”
„Da, părinte, că fiul meu a terminat un liceu celebru – celebru, celebru din București. Nu pot să spun pe cameră acum care e. Așa. Celebru și foarte top, top, chiar top cu „T” mare.
Bun. Și zic: „Bine, păi tu ești depresiv că a terminat copilul…?”
„Da, părinte, pentru că au făcut balul ăsta de sfârșit de an și au chemat pe un cutare trapper, și ăsta le cânta elevilor de elită și spunea: ‘Aplaudați, bă!’ și mai dădea și o înjurătură și scuipa pe ei.”
Și eu zic: „Andrei, eu nu cred…”
„Zice: ‘Bine, părinte, mâine vă trimit videoul.’”
Și, într-adevăr, deci, ăsta cânta o muzică plină de înjurături și așa mai departe, și tinerii erau, evident, în delir acolo, și ăștia: „Aplaudați, bă!” și scuipa pe ei, la propriu, da? Eu am rămas așa, și după care am căutat pe YouTube un clip cu el, care în trei săptămâni a făcut un milion și ceva de vizualizări, da?
Și i-am scris lui Andrei așa: Cu ajutorul Maicii Domnului, să ne ajute Maica Domnului! Eu am ascultat cam toată muzica cât s-a putut la vârsta mea, începând de la muzică simfonică, de operă de cameră, până la thrash metal, death metal, power metal, greencore, în partea asta. Eu, în 30 de secunde, am închis clipul, n-am rezistat.
Deci, atâtea înjurături, atâta agresivitate — dar nu vorbim de agresivitate cu chitări, că zici: „Bă, asta este artistic, să spun așa; de mesaj distopic, cum să spun… demonic, ferească bunul și sfântul Dumnezeu! Înțelegeți? Deci poate, într-adevăr, să fie foarte periculos.
Pe de altă parte, este și cealaltă parte; adică nu cumva fata se simte ostracizată? Nu cumva există presiuni de grup? Pentru că, dacă doamna dirigintă — că, de fapt, despre ea vorbești — face treaba asta, înseamnă că, chiar doamna dirigintă, pe care noi o apreciem foarte mult și o iubim foarte mult, are o mare traumă.
Pelerin: Are o problemă, că are facultatea de psihologie și, în plus, e implicată cu Erasmus-ul, cu schimbul de experiență. Ori noi i-am spus deja, de când a intrat fata în clasa a noua, că noi nu acceptăm, nu o lăsăm să meargă în nicio țară, chiar dacă e născută în Italia, dar nu…
Părintele Teologos: Da, clar. E vorba de trauma progresismului, sau, mai bine zis, a neomarxismului — că despre asta vorbim, știi? O mare problemă!
Părintele Teologos: Trebuie să fiți cu mult discernământ aici și să vă interesați, întâi de toate, nu numai din cauza banchetului. Interesați-vă ce muzică va fi sau, mai ales, dacă o să vină un cântăreț sau o cântăreață — că de obicei se cheamă, interesați-vă cine o să fie. Și ascultați, intrați pe YouTube, faceți efortul ăsta, că uneori poate să fie un efort, vă spun mai ceva… dacă asculți, cum spuneam, o piesă de metal, să spun așa, „bă, îmi place, nu-mi place, dar aia e stil.” Înțelegeți ce vreau să spun. Sigur că poate să fie și la demonic sau nu, nu? Dar astăzi, de unde nu te aștepți, acolo găsești energie demonică maximă și niște versuri… ferească bunul și sfântul Dumnezeu.
Bun. Deci, interesați-vă dacă este un solist chemat, ce solist este chemat, după care vă interesați în ce mediu se va afla, și dacă nu este un mediu toxic frontal, cred că într-o oră sau în două ore nu se întâmplă nimic. Trebuie cu discernământ, totuși. Înțelegeți?
Pelerin: Nu vrea ea oricum, deci nu…
Părintele Teologos: Sigur. Bun. Dar dacă doamna dirigintă — că nu pot să spun eu pe cameră… adică pot să spun că are o traumă, că are o traumă, înțelegi? Asta e… vorbim de forme de tiranie sub masca democrației, da? Despre asta vorbim. Care este tiranie frontală, care este cea mai periculoasă — tiranie ideologică, da?
Părintele Teologos: Ei, decât să-i scadă nota la purtare — ceea ce e posibil să-i provoace traume, sau, în viitor… Îți dai seama, deci, dacă vine… Eu sunt în Sfântul Munte, clar nu am firme, nu am nimic, adică mulțumim la Maica Domnului, nu vreau să jignesc, dar înțelegi ce vreau să spun? Dar dacă aș avea o firmă și ar veni fiica dumneavoastră să se angajeze la mine și eu aș zice: „Ce note ai? Să văd ce note ai…” și văd că are nouă la purtare sau nu știu ce notă la purtare, n-aș angaja-o.
Pelerin: Corect.
Părintele Teologos: Da?
Părintele Teologos: Și, evident că, pe baza superficialității angajatorului — să spun așa — nu o să se intereseze el care e toată povestea și nu știu ce. Clar, el o să se uite, vede, acolo: Gata, cum îi? Nu-i de încredere. Deci, din aceasta, trebuie cu puțin discernământ. Știu că spun lucruri foarte grave acum, dar, în general, trebuie să știți că acești progresiști, pro-europeni, neomarxiști — că despre asta vorbim — pentru că nu sunt aproape de Dumnezeu, sunt foarte traumatizați. Și ei se identifică cu poziția lor, și dacă cer de la noi acceptanță și toleranță, ei sunt foarte tiranici la adresa noastră. Foarte tiranici.
Și, din cauza asta, dacă e vorba de o problemă de păcat frontal, atunci clar spui: „Nu, stop, gata, s-a terminat.” Dar dacă nu este ceva foarte nociv, trebuie acționat cu discernământ.
Pelerin: Nu, noi oricum am spus „nu”.
Părintele Teologos: A! Ați spus „nu”?
Pelerin: Da!
Părintele Teologos: Bun, ok.
Pelerin: Numai că ne-a amenințat că e posibil, a spus, că se mai gândește…
Părintele Teologos: Sper să o lumineze bunul Dumnezeu. Acum, nu spuneți pe cameră, dar dați-mi numele după aceea, doamnei diriginte, să o pomenim. Adică e… pentru Dumnezeu! Înțelegeți?
Implicarea fermă, dar echilibrată, a părinților este esențială
Pelerin: Dacă îmi permite-ți să spun și eu două vorbe.
Părintele Teologos: Sigur, da.
Pelerin: Am jucat în filmul domnului!
Părintele Teologos: A, ok. Pe ce post? Pe ce rol? ( râsete ușoare)
Pelerin: Pe rolul de părinte!
Părintele Teologos: Pe rolul de părinte!
Pelerin: Da?!
Părintele Teologos: Nu, întreb doar!
Pelerin: Am…
Părintele Teologos: Da.
Pelerin: Nu e aici băiatul, dar e la spovedit.
Părintele Teologos: Da.
Pelerin: Am avut o chestiune tot de genul ăsta, unde a fost amenințat că-i scade nota la purtare. Vroiam să-l mut la alt liceu. Nu era cu banchetul.
Părintele Teologos: Da, da.
Pelerin: Vroiam să-l mut la alt liceu. Condiția era să aibă nota 10. Au vrut să-i dea nota 4.
Părintele Teologos: La purtare?!
Pelerin: La purtare.
Părintele Teologos: Ferească Dumnezeu!
Pelerin: Pentru că într-o joacă i-a dat pantalonii jos la un copil.
Părintele Teologos: Ferească Dumnezeu!
Pelerin: S-a dus diriginta la copil să-i facă reclamație. Copilul a zis: „Dom’le, ne-am jucat. Au fost copii ce să…”
Părintele Teologos: Da, sigur, da, da.
Pelerin: N-am nicio treabă.
Părintele Teologos: Da.
Pelerin: S-a dus la părinții copilului să-i facă reclamație. Și a zis: „Dom’le, e o joacă de copii, ce să…”
Părintele Teologos: Da, da, sigur, da.
Pelerin: M-am implicat. Întâmplător sau poate nu întâmplător, am avut sprijinul părintelui, preotului.
Părintele Teologos: Da.
Pelerin: Printr-o conjunctură se cunoștea cu diriginta, directorul…
Părintele Teologos: Da, da, da.
Pelerin: Au fost mai mulți implicați, dar am fost ferm și hotărât pe poziție; altfel… și am reușit.
Părintele Teologos: Da, slavă lui Dumnezeu!
Pelerin: Am reușit, dar trauma profesorului…
Părintele Teologos: Da.
Pelerin: Nu, frustrarea profesorului a fost foarte mare, pentru că n-am reușit în clasa a IX-a. Am reușit de-abia în clasa a X-a să-l transfer, fiind la un liceu, să spunem, slab în comparație cu potențialul lui.
Părintele Teologos: Da.
Pelerin: Și ieșea în evidență și am avut o luptă foarte mare — țigări, droguri…
Părintele Teologos: Ferească Dumnezeu! Da, da, da.
Pelerin: Multe. Și a fost o luptă foarte mare. Deci „nu”, părerea mea, care nu contează. Să fie un „nu”, dar…
Părintele Teologos: E diplomatic.
Pelerin: Foarte diplomatic, astfel încât să nu vă afecteze copilul.
Părintele Teologos: Sigur.
Pelerin: Că psihologic e foarte greu să… eu încă lupt cu trauma.
Pelerin: Aici e problema, că ea primește bursă de merit din clasa a 5-a.
Părintele Teologos: A! Să ajute bunul Dumnezeu!
Pelerin: Da, am ajutat-o cât am putut, dar ea știe, își…
Părintele Teologos: Da, da, sigur.
Pelerin: Nu are importanță ce știe.
Părintele Teologos: Sigur. Apropo de asta, deci, acum ieșim din tema asta — pregătiți alte întrebări. Dar vreau să spun: foarte bine că are bursă de merit, foarte bine că merge la biserică, cum să nu. Să fii foarte atent să nu faci presiuni exagerate asupra ei.
Pelerin: Nu, nu.
Părintele Teologos: Asta e foarte bine.
Pelerin: Deci, la toți trei, duminica, care vrea, sau dacă e sărbătoare, când nu sunt la școală, ci acasă, care vrea merge, care nu, nu. Dar ei, băieții, merg amândoi.
Caracterul și sufletul copilului – mai presus de bunuri materiale și experiențe externe
Părintele Teologos: Foarte bine.
Pelerin: Sunt amândoi în Sfântul Altar.
Părintele Teologos: Da.
Nu, mă refer la altceva. Mă refer că, de obicei, părinții — nu știu ce faci tu și, din cauza asta, am un oarecare curaj să vorbesc — părinții, de obicei, presează foarte mult din punct de vedere… oferă foarte mult suport material, dar nu oferă suport emoțional, nu oferă suportul duhovnicesc și, pe de altă parte, presează foarte mult pe teme de carieră și nu se ocupă de caracter. Asta vorbesc în general, nu știu; se pare că nu e cazul tău și asta e foarte bine.
Pelerin: Noi punem accent pe suflet.
Părintele Teologos: Da, da, da, neapărat, neapărat.
Pelerin: Și după aceea materialul și nu știu ce.
Părintele Teologos: Exact.
Deci trebuie să știți că un om care are un suflet bun, un om care are un caracter bun, va avea viață bună și va reuși. Indiferent ce carieră va avea și indiferent câți bani va avea, și așa mai departe. Dar un om care nu are un suflet bun, un om care are un caracter rău, să spun așa, o să aibă o viață rea, indiferent câți bani are, indiferent cât e de bogat, indiferent cât e de influent sau puternic.
Deci totul depinde, sigur, că, evident, și partea materială are și ea o influență a ei, dar, pe primul plan, de departe, este virtutea, este sufletul. Asta e foarte important.
Pelerin: Nu, oricum ea e bună, le dă temele la colegi, că e prima pe clasă și prima pe școală a ieșit cu media generală.
Părintele Teologos: Să ajute bunul Dumnezeu! A, și atunci se pare că vrea să se răzbune diriginta. Mă rog, ferească Dumnezeu.
Pelerin: Nu, pentru faptul că nu vrem să o lăsăm…
Pelerin: O frustrare.
Părintele Teologos: O frustrare, o frustrare.
Pelerin: Deci, ea vrea să o ia în afară…
Părintele Teologos: Da.
Pelerin: Și noi i-am spus din start: nu există.
Părintele Teologos: A! Să o ia în afară, da, vrea…
Pelerin: Da, pentru la schimb, da.
Părintele Teologos: Nu, nu, nu, nu trebuie. Acolo e altceva. Deci, la banchet, vorbim de o oră, două; treci, oarecum. Dar…
Pelerin: Pentru Erasmus, pentru schimbul de experiență, am spus că nu.
Părintele Teologos: Da, da, da, e o problemă; e altceva.
Pelerin: Mai ales că colegii i-au povestit că a fost cu un grup în Spania și erau băieți de clasa a 11-a, vorbim. Deci deja…
Părintele Teologos: Mari, să zic.
Pelerin: Mărișori.
Părintele Teologos: Da, da.
Pelerin: Și unul a dormit, și s-a trezit mai târziu și l-au pierdut.
Părintele Teologos: Ferească Dumnezeu!
Pelerin: În Spania, la Madrid.
Pelerin: Au pierdut copilul?
Pelerin: Da, l-au găsit după 4 ore.
Părintele Teologos: L-au răpit, de obicei sunt…
Pelerin: Nu, a rămas acolo. Ei au plecat unde aveau întâlnire la ora respectivă la activitate.
Părintele Teologos: Da.
Pelerin: Când s-a terminat, când s-au numărat, au văzut că nu-i. Deci, ei până atunci nu au văzut.
Părintele Teologos: Dar nu aveau telefoane, nu putea să vorbească între ei?!
Mă rog, de obicei sunt și alte lucruri. În orice caz, în afara granițelor țării nu există un mediu așa de bun ca în România. Așa de curat. Clar, deci aici e foarte diferit. Am spus pentru o oră de banchet, dacă este un banchet echilibrat, să spun așa… no! Nu contează, cu mila și cu îndurările. Dar, dacă vorbim să meargă în afara granițelor țării, atunci trebuie cu foarte multă… foarte multă… reținere, dacă dorești. În regulă? Alte întrebări?
Postul trupesc – jertfă, ca drum spre curățirea minții
Pelerin: Am și eu o întrebare.
Părintele Teologos: Da.
Pelerin: Am auzit, și din partea multor credincioși practicanți, dar chiar și din partea anumitor preoți, faptul că postul trupesc este anulat dacă nu este făcut și de natura aceasta spirituală.
Acum, după logica mea umană și păcătoasă, pentru mine, dau un exemplu: un om care înjură și postește — sunt „n” motive, că așa a fost crescut sau, nu știu, un obicei — față de un om care înjură, dar nu postește, are un plus.
Părintele Teologos: Evident!
Pelerin: În ce măsură i se anulează, sau, eu știu…?
Părintele Teologos: Sigur. Nu i se anulează. Adică postul — există post trupesc și post global, hai să spunem așa, da? Deci, postul adevărat este postul de toate simțurile. Da?
Pelerin: Corect, da.
Părintele Teologos: Adică vorbim și de fapte bune și așa mai departe. Evident că, dacă tu postești — adică mănânci mâncărurile de post, la asta ne referim acum, deci vorbim de postul trupesc — postul trupesc rămâne valabil. Pentru că, evident, se curăță trupul și, mai ales, mintea; că, de fapt, pe noi asta ne interesează: să se curețe mintea de gânduri rele, da?
Dacă el are o adicție — inclusiv adicția de a înjura, adică „păr pe limbă”, cum se numește — clar că nu este bine, nu se discută, dar evident că postul de mâncare este o formă de durere care îl ajută pe el. Sigur, deci, sunt diferite trepte, înțelegi?, diferite trepte, și atunci până unde se poate urca fiecare… și trebuie să ne luptăm să ne urcăm și mai sus, nu?
Pelerin: Înțeleg. Deci, jertfa rămâne.
Părintele Teologos: Rămâne, rămâne, rămâne. Clar! Asta nu înseamnă că omul poate să înjure, știi?
Pelerin: Da, corect!
Părintele Teologos: Pentru că, așa, dacă este să iau eu… bine, eu sunt un mare păcătos, să spun așa, dar dacă iau, de exemplu: postesc cei care au spus treaba asta? Postesc de ecran, de exemplu, 40 de zile? De electronică? Ca să vorbim de post global, nu?
Ce să spun? Se roagă în fiecare zi? Își astupă urechile să nu audă muzică pe stradă și așa mai departe? Înțelegi?
Dacă este să strângi pe om de gât, poți să strângi de gât și atunci o să vezi că nimeni nu postește, de fapt, dintre noi. Înțelegeți ce vreau să spun?
Pelerin: Da.
Despre nejudecarea aproapelui, smerenie, îngăduință și măsura fiecăruia în post
Și toți suntem la mila și la îndurările Domnului nostru Iisus Hristos. Deci, evident, hai, fiecare dintre noi să nu judecăm pe celălalt, mai ales dacă mănâncă, așa, cum spune Sfântul Apostol Pavel. Asta nu înseamnă că face bine respectivul, dar noi să ne ocupăm de…de „mortul nostru”, cum spun Sfinții Părinți, adică de noi înșine. Înțelegeți?
Și mai departe, sigur, că dacă putem să-l influențăm pe celălalt, e bine; să-l ridicăm la un anumit nivel, îl ridicăm, înțelegi?
Pentru că, de exemplu, eu cunosc — țin minte un caz, apropo de ce înseamnă să judeci pe celălalt și așa mai departe — și, apropo de post, de exemplu, în cazul Sfintei Împărtășanii, există un singur canon referitor la post și la Sfânta Împărtășanie: este că trebuie să te împărtășești pe stomacul gol. Da?
Bun. Eu am fost zeci de ani, nu știu, peste 10 ani, bine de tot peste 10 ani, nici nu mai știu, nu știu, mulți ani. Așa.
Eram și întrebam pe oameni, deci, înaintea Sfântului Potir, puțin într-o parte, ca să nu se provoace tulburare, să nu se provoace tensiune, îi întrebam pe oameni: v-ați spovedit? Aveți binecuvântarea duhovnicului dumneavoastră?
Mă rog, câteva întrebări acolo, că oamenii, mulți dintre ei, nu știu, săracii, înțelegi?, și ei vin așa, că îi duce valul.
Bun. Ei, și, din cauza… slavă lui Dumnezeu, mulțumesc la Maica Domnului, n-am eu virtute, dar cunosc destul de bine problemele legate de treaba asta. Ei! Și a venit cineva — venea cineva care bea apă. Deci venea să se împărtășească cu sticla de apă la el. Și bea în continuu apă. Da? Și eu mă uit la el în cunoștință de cauză, că, evident, știam eu canoanele și toate alea. Așa. Și zic către el: „Ai băut apă?” Și el zice: „Da.”
Zic către el: „Nu te poți împărtăși.” Și el, săracul, slavă lui Dumnezeu, se smerește, se întoarce și pleacă.
A doua zi, înțelegi ce vreau să zic, a doua zi, data următoare, care a fost în scurt timp, iarăși vine, și iarăși vine cu sticla respectivă. Știi, și, iar îl văd, și zic: „Ai băut…? Iarăși ai băut azi…?”
Și slavă lui Dumnezeu că a venit duhovnicul lui, da? A venit duhovnicul lui și mi-a spus: măi, vezi că ăsta are cancer la gât, adică el trebuie să bea în continuu apă. Și, evident, că în această situație se poate împărtăși.
Adică nu poți ține pe om și să‑i spui: „nu te împărtășești până mori.”
Pentru că faptul de a nu mânca, de a fi pe stomacul gol, cum spun Sfinții Părinți, este o practică ascetică. Adică nu este vorba de ceva, cum să spun așa, necurat sau… Înțelegeți ce vreau să spun?
Pelerin: Da.
Părintele Teologos: Ei, și la fel, și în cazul postului. Vorbim de practici ascetice, și fiecare trebuie să înainteze până unde se poate. Sunt diferite niveluri de gri, până când ajungem la postul ăla, că mănânci cenușă.
De exemplu, eu cunosc — era un părinte care, dacă e să postim, știi, când mergea ăsta la hramuri, ce făcea? I se oferea în față, sau nu mânca nimic, sau mânca toate.
Adică îi spuneau să mănânce toate și zice: „Da, ok, mănânc toate.” Și atunci lua — că era peștele de hram, nu știu dacă știți, cu sos, știți că e așa bun. Era peștele, lua, cum îi spune, ce mai lua? Pâinea, vinul, ce se mai punea pe masă? Dulcele, o bomboană din asta de ciocolată, și le punea toate în farfuria cu peștele și le amesteca, și vă dați seama ce gust avea treaba aia, știi? Și mânca de acolo, astfel încât să-și distrugă plăcerea. Înțelegi ce vreau să spun?
Sau era alt părinte care mergea cu peștele la chiuvetă și spăla peștele și avea un gust lălâu, astfel încât să nu mai simtă plăcerea, sau…
Pot să dau numele unuia care s-a dus — Părintele Teoclit Dionisiatul, care e un părinte celebru, foarte mare cărturar din Sfântul Munte. Așa, el mânca cu cenușă, deci mâncare cu cenușă, ca să nu mai simtă plăcerea.
Deci, dacă este să discutăm pe teme de post, păi discutăm pe teme de post, înțelegi?
Deci, hai să fim îngăduitori, hai să fim îngăduitori, pentru că fiecare poate până la un anumit punct și, după care, evident, că spunem că nu-i bine să înjure și trebuie să crească de acolo mai departe. În regulă?
Rolul spiritual al nașilor de botez și importanța tradiției după învățătura Sfinților Părinți
Pelerin: Și mai am o întrebare.
Părintele Teologos: Sigur!
Pelerin: O problemă de care m-am lovit eu și soția. Înainte de a ne căsători, s-a întâmplat, a fost o conjunctură și noi, cu deschidere, am vrut să facem o faptă bună: am botezat împreună. La ceva timp, eu, crescând în biserică, cât de cât — mulțumesc lui Dumnezeu — am aflat că a boteza cu viitoarea soție, să zic, înainte de a te căsători propriu-zis, e un păcat, că, cumva, are loc o înfrățire duhovnicească.
Părintele Teologos: Da.
Pelerin: Am ajuns și până la un arhiereu care ne-a pus în situația următoare: ori trăiți în curățenie, ori vă despărțiți.Vă spun sincer, ne-am zmintit foarte mult în situația în care nu puteam să concepem că o taină să se deslege doar printr-o, să zic așa, o greșeală…
Părintele Teologos: Da, nu ați știut.
Pelerin: Fără…da.
Părintele Teologos: Nu ați știut. Eh!!!
Pelerin: La scurt timp au venit copiii, dar mai mult soția decât eu, de ce să nu fiu sincer, tot așa avem…
Părintele Teologos: Gânduri.
Pelerin: …deasupra capului…
Părintele Teologos: Sigur, sigur.
Pelerin: …o îndoială asupra acestui…
Părintele Teologos: Da, nu, n-ați știut, înțelegi? N-ați știut și, dincolo de asta, fiind… cum să spun? Rânduiala asta trebuie să inducă un echilibru, de fapt, da? Dar de vreme ce produce tulburare, înseamnă că trebuie să avem puțin discerământ, știi? Deci nu e nicio problemă. Să nu se mai întâmple, să spun așa. Bine, acum sunteți căsătoriți.
Pelerin: Da.
Părintele Teologos: Deci acum puteți să botezați, evident.
Pelerin: Chiar mă gândeam…
Părintele Teologos: Da.
Pelerin: Sunt foarte mulți, și cunosc și eu, mulți tineri, în necunoștință de cauză.
Părintele Teologos: Nu se știe.
Pelerin: Pentru că nici nu se…
Părintele Teologos: Sigur.
Pelerin: De ce a fost acceptat, atunci?
Părintele Teologos: O întreagă poveste.
Pentru că nu se mai știe cine sunt nașii, din cauza asta. Pentru că toate elitele Bisericii, adică, să mă ierte bunul Dumnezeu, când spun elitele Bisericii, deci toți oamenii care știau rânduiala, în adevăratul sens al cuvântului, și știau și de ce se întâmplă treaba respectivă, au fost băgați în închisori. Da? Ei s-au sfințit acolo, s-au supra-sfințit acolo, mari sfinți — să ne ajute sfinții! — pentru că noi, din păcate, nu-i cinstim așa, dar toată această cunoaștință adâncă s-a cam estompat, hai să nu zic că s-a pierdut, dar aproape s-a pierdut total, odată cu ei, da?
Cei care au venit după aceea, și ei au avut o cruce foarte mare pe vremea comunismului, cu tot respectul — și ne înclinăm în fața crucilor — dar, în cea mai mare parte, nu cunosc Sfânta Tradiție.
Și eu, în România, când eram, aveam o mulțime de… adică să nu zic superstiții, dar, înțelegeți ce vreau să spun, tot felul de găselnițe locale. Ei, când am venit în Sfântul Munte, am aflat o mulțime de lucruri, o mulțime de adevăruri care sunt foarte simple și care fac să nu se întâmple astfel de drame, care, din nimic, se întâmplă, știi?
Pelerin: Preotul trebuia să știe.
Părintele Teologos: Da, trebuie să știi. Adică, deci vezi că omul nu știe cine-i nașul.
Pelerin: Da.
Părintele Teologos: Și nici preotul nu știe cine-i nașul. Deci nașul, iarăși, nu vreau, Doamne… acum chiar sunteți nași.
Pelerin: Da.
Părintele Teologos: Nu-i cazul vostru.
Bun. Deci nașul nu este cel care dă banul sau omul influent. De ce? Sau prietenul meu, că eu pun naș pe prietenul meu, sau îmi pun naș pe ăla care îmi dă bani sau care este influent și așa mai departe — e greșit. Nu. Nașii sunt un fel de părinți spirituali care, împreună cu tinerii căsătoriți, cu familia, ajută la creșterea duhovnicească a copilului. Deci nașii trebuie să fie ortodocși, trebuie să fie o familie reușită, astfel încât să aibă experiența de viață și să poată să crească nou-născutul din punct de vedere spiritual. Ăștia sunt nașii, da? Înțelegeți ce vreau să spun?
Pelerin: Da.
Deci trebuie să alegem nași care să aibă experiență de viață, care să știe să ne ajute pe mine, împreună cu doamna mea, să creștem pe ăsta micu’. Înțelegeți?
Sigur că nu se mai cunoaște treaba asta, și atunci trebuie să-i spui pe cameră. Adică sper să…
Copilul botezat catolic și tensiunile în creșterea sa spirituală
Pelerin: Da. O să mai pun acum o întrebare. E cazul meu.
Părintele Teologos: Da.
Pelerin: Fără să știu, exact aceeași chestie. Căsătoriți, am botezat pe cineva care era catolic. La Biserica Catolică.
Părintele Teologos: Da, e… Da, e greșit. De ce? Pentru că tu, cum spuneam, în clipa în care devii părinte spiritual al copilului, trebuie să te implici în creșterea copilului. Ei, dar el, fiind catolic, evident că suferă de o mulțime de învățături greșite, o mulțime de erezii, nu? Care o să-i genereze o anumită tensiune înăuntrul lui.
Adică, dacă părinții lui spun — și clar o să genereze tensiune — de exemplu, că păcatul este o contravenție, una din marile greșeli catolice: păcatul este o contravenție împotriva demnității lui Dumnezeu, este o răzvrătire a omului împotriva demnității lui Dumnezeu și trebuie să fii pedepsit pentru asta.
Și, pe de altă parte, vii tu și spui: «Nu! Dumnezeu nu este „polițaiul suprem” Care îi pedepsește pe oameni, ci Dumnezeu este Tatăl suprem, Care îi iubește pe oameni, Medicul suprem, Care îi vindecă pe oameni, iar păcatul este o boală.»
Adică, în clipa în care tu păcătuiești, Dumnezeu e de partea ta împotriva păcatului. Pe când, dacă păcatul este văzut ca o contravenție care trebuie pedepsită, Dumnezeu e împotriva ta. Și atunci, în clipa în care tu îi spui asta copilului, copilul automat o să aibă gânduri împotriva părinților, împotriva contextului, împotriva… Înțelegi ce vreau să spun? Deci e foarte cu cântec treaba asta. În regulă?
Și din cauza asta căsătoriile mixte, de regulă, nu reușesc, și așa mai departe, și trebuie… Căsătoriile mixte sunt făcute doar pentru diaspora, da? Deci nu pentru România, pentru că în România, evident, găsești o parteneră ortodoxă, clar. Dar în diaspora, omul vrea să se căsătorească, nu găsește o femeie ortodoxă, atunci, vrând-nevrând, ca să nu cadă în păcat — știți la ce mă refer, să nu curvească, vă rog să mă iertați, atunci arhiereul dă binecuvântare, sigur, în cunoștință de cauză, cine este fata și așa mai departe — dă binecuvântare să se căsătorească, dar clar că, datorită diferenței de sistem de valori, apar tensiuni. În regulă?
Alte întrebări?
O întâmplare – Botezul copilului: Taină salvatoare, dar să nu validăm păcatul
Pelerin: Părinte, dacă tot vorbim de Botez.
Părintele Teologos: Da, sigur, Alex, zi.
Pelerin: Bănuiesc că sunteți la curent. Acum, nu știu exact să spun de cât timp, dar probabil de câțiva ani, a fost o întâmplare când un preot grec — dacă nu mă înșel — care trăiește în America, a venit aici și a botezat…
Părintele Teologos: În Grecia.
Pelerin: A venit aici, în Grecia, și a botezat un copil care fusese înfiat de către o familie de homosexuali.
Părintele Teologos: Da. Din păcate, nu știu dacă era chiar preot; cred că era chiar arhiereu.
(…) Da, ok.
Pelerin: Și era acum problema dacă să i se refuze copilului, să spun, dreptul la această Taină a Botezului doar prin faptul că…?
Părintele Teologos: Nu, ferească bunul și sfântul Dumnezeu!
Pelerin: Părerile sunt împărțite, adică unii spun că au făcut bine pentru că a botezat un copil, alții zic că trebuia să lase copilul să se boteze când este…
Părintele Teologos: Nu!
Pelerin: …matur și că poate să…
Părintele Teologos: Nu, nu, nu. Deci botezul, slujba botezului, ce face? Slujba botezului scoate din om energia demonică pe care o avem fiecare dintre noi, care a intrat odată cu căderea lui Adam; deci scoate afară energia demonică și pune în loc harul lui Dumnezeu. Deci, dacă până la botez diavolul îl împinge pe om dinăuntru și Dumnezeu încearcă să-l ajute din afară, după botez harul lui Dumnezeu ajută dinăuntru și luminează dinăuntru. Luminează dinăuntru, iar diavolul încearcă să-l ispitească din afară.
Și din cauza asta se botează copilul cât mai mic posibil, ca să nu-l lași cu energie demonică până la… nu știu ce vârstă. Acestea sunt toate deraieri protestante, nou-protestante. Nu a existat niciodată în istoria Bisericii așa ceva. Sigur, în Biserica primară, unii se botezau după exemplul lui Hristos, dar încă de pe vremea apostolului se botezau și copiii mici. Adică vorbim de Sfântul Apostol Pavel, care a botezat toată casa lui Ștefanά, deci inclusiv copiii.
Bun. Ok. Deci clar, nu poți să-l lași pe copilul respectiv, oricare copil ar fi fost; nu poți să-l lași fără botez. Punct. Mai ales în cazul ăsta de care vorbești, care, evident, vorbim de un mediu foarte toxic; vorbim de doi bărbați, săracii, obsedați sexual, că despre asta vorbim.
Pelerin: Și nașii, am înțeles că… și asta a ales toată lumea.
Părintele Teologos: Exact. Sigur. Pentru Dumnezeu! Deci, clar, trebuia botezat. Problema cea mare era că nu trebuia să fie recunoscut treaba asta. Adică eu nu recunosc căsătoria între doi homosexuali; clar, pe copil îl botez, dar nu fac eu poze cu homosexualii astfel încât să-i validez, și așa mai departe — unul într-o parte, unul în alta, și eu cu mantie, cu… nu știu ce. Acolo era problema!
Pelerin: Până la urmă, problema asta era — validarea.
Părintele Teologos: Validarea, evident.
Pelerin: Cum este și la Biserica Catolică, acea numită binecuvântare, zice: „Nu se acceptă, dar…“
Părintele Teologos: Sigur, non-liturgică. Da, acolo a fost o piruetă.
Pelerin: Până la urmă, e o validare a…
Părintele Teologos: Da, clar că este validare. La catolici, clar că era validare. Și aici a fost o validare, evident că nu din partea Bisericii, ci din partea omului respectiv, a oamenilor, că erau, de fapt, doi oameni: un preot care a slujit și arhiereul respectiv. Bun. Clar că a fost o greșeală, dar o greșeală ca și validare.
Adică el trebuia să spună: „Nu recunosc căsătoria dintre voi”, să vină unul dintre voi sau să… așa mai departe; îl botezi pe copil – eu știu, Ioan sau nu știu ce – după care, gata, la revedere. Înțelegi ce vreau să spun? Nu faci poze cu ei și, cum spuneam, în mantie, adică în haine festive, pentru că prin asta validezi.
Și, mai ales, tot tam-tamul care era, adică cu fotograf, cu nu știu ce – nu. Să faci în secret, ca să nu dai pricină de sminteală, secret, relativ secret, înțelegi ce vreau să spun? Să nu dai pricină de sminteală.
Și clar, eu nu recunosc căsătoria voastră. Stați într-o parte, că nu sunteți din Biserică; iau copilul, îl botez evident ca să scot din el energia demonică, nu? Pentru că se știe că partea integrantă a slujbei de Botez sunt lepădările de Satana și exorcismele. Trebuie făcută treaba asta, evident, și e o parte foarte importantă. După care, la revedere, adică îi ții deoparte pe ceilalți.
Pelerin: Interesant este: cine a spus, când întreba „Te lepezi de Satana?” Cine a spus: „Mă lepăd de Satana?”
Părintele Teologos: Da, exact. Și, mai ales, apropo de viața lui care o avea, știi!
Pelerin: Că de regulă e mama cu copilul și…
Părintele Teologos: Da, sigur.
În regulă, Alex?
Pelerin: E în regulă.
Părintele Teologos: Da, alte întrebări.
Pelerin: Da, apropo, dacă sunt…
Cum creștem credința în Dumnezeu și cum ne apropiem de El
Părintele Teologos: Iartă-mă, iartă-mă puțin, era cineva sus. Da, zi.
Pelerin: Deci am vreo 3-4 întrebări, dar vă pun numai două.
Părintele Teologos: A, ai să mă cruți! ( plăcut ironic)
Pelerin: ( râsete)
Părintele Teologos: Da, zi.
Pelerin: Cum putem să credem mai mult în Dumnezeu, să-L găsim?
Părintele Teologos: Sigur. Foarte bună întrebare. Aici sunt două lucruri. Unu, Îl întrebi, Îi ceri treaba asta și, doi, îi ceri și unui om care-i aproape de Dumnezeu.
Deci, numărul unu, te rogi: „Doamne, dă să Te cunosc. Doamne, ajută-mă să cred mai mult în Tine.” Și doi, te apropii de un om, ai relații duhovnicești, socializezi. Nu-mi place cuvântul ăsta, dar, din păcate, îl înțelegi mult mai bine. Ai relații duhovnicești apropiate cu un om care are credință în Dumnezeu. Cel mai bine ar fi față către față, dar, uneori, se poate și prin lucrările lui. Astăzi avem și pe video, mai demult erau cărțile. Da? Și foarte bine cărțile, adică viețile sfinților, de exemplu. Sau viața unui mare sfânt – vezi ce credință aveau Sfinții Români din închisori pe care i-am amintit. Și atunci îți crește și în tine credința respectivă, înțelegi? Pentru că te luminezi de radiația, de căldura care provine din credința sfântului respectiv, a omului duhovnicesc respectiv.
Deci, numărul unu, Îi ceri lui Dumnezeu, spui: „Doamne, dă-ne credință”, cum au cerut apostolii, și o să-ți dea Dumnezeu credința asta, care este o cunoaștere mai presus, o cunoaștere mai presus de logica bâjbâietoare a științei. Știința foarte… Cum?
Pelerin: Cunoașterea umană.
Părintele Teologos: Da, cunoașterea umană. Știința umană, care e foarte, așa, foarte nesigură. Și atunci o să crească această cunoaștere înăuntrul tău și o să fie dincolo de îndoieli. La început o să fie așa, cu îndoieli, se clatină, cu întrebări, dar, în timp, o să fie ca o flacără și o să fie foarte, foarte frumos. Mai presus de logică. În regulă?
Pelerin: În regulă.
Cum poate funcționa un cuplu ortodox – neortodox?
Părintele Teologos: A doua întrebare.
Pelerin: Mai am….
Părintele Teologos: Zi.
Pelerin: Dar vă dau un exemplu să vă prindeți mai ok…
Părintele Teologos: Da.
Pelerin: Un cuplu.
Părintele Teologos: Da.
Pelerin: O femeie ortodoxă, un bărbat neortodox.
Părintele Teologos: Aha.
Pelerin: Cum se înțeleg? Cum se pot înțelege?
Părintele Teologos: Păi, am spus înainte că nu prea.
Pelerin: Dar stau deja de o perioadă de timp… să zicem, stau de trei ani împreună, patru ani împreună.
Părintele Teologos: Îmmm…
Deci, în mod normal, ar trebui să treacă cel neortodox la ortodoxie. De ce? Nu pentru că ortodoxia e „partidul meu”. Întâi de toate, ortodoxia nu e partid. Ortodoxia este știința medicală corectă care are ca scop vindecarea sufletului. Deci, în ortodoxie te vindeci de traume. Da?
Pe când, dacă nu ești în ortodoxie, nu ai instrumentarul. Adică nu ai spovedanie, nu ai Sfânta Împărtășanie, n-ai trăirea lui Dumnezeu ca Tată iubitor; rămâi în singurătatea ta, în anxietatea ta. În clipa în care cineva vorbește împotriva ta, imediat te… ești agresiv.
Pentru că omul nu poate fără Dumnezeu; de regulă, dacă nu-L are pe Dumnezeu cel adevărat, are pe cel mai periculos Dumnezeu, adică pe sine însuși. Atunci, în clipa în care spui ceva, automat simte ca un atac la persoană, chiar dacă nu e treaba asta.
Unde mai pui că astăzi, chiar la începutul cuvântului, am vorbit de faptul că suntem victimele unei societăți foarte individualiste, foarte mândre, da?, care te împinge în direcția respectivă.
Pelerin: Narcisistă.
Părintele Teologos: Da, da, da. Și atunci ferească bunul și sfântul Dumnezeu. E foarte dificil să stea cei doi împreună, știi? Foarte dificil. Ei, și din cauza asta ar fi foarte bine să vină la ortodoxie, unde efectiv înveți de smerenie.
Adică, dacă în mod normal, în societatea de astăzi, mândră, când îi spune cineva celuilalt: „Vezi că nu îți stă bine părul”, de exemplu… Vai și amar de… Ce? Ești agresiv la adresa mea? Vorbești de nu știu ce, m-ai atins…
Dar, pe când în ortodoxie, spui: „Slavă lui Dumnezeu, trebuie să mă smeresc, știi? Eu sunt mai rău.” Și, deci, dacă ar ști ăla ce e pe înăuntrul meu, mi-ar da și două palme. Înțelegeți ce vreau să spun? Adică… te smerești.
Atunci mult mai ușor reziști la o observație, la un cuvânt mai nepotrivit, la o mică agresivitate, știi? Pentru că, automat, ai tot instrumentarul și ai și harul lui Dumnezeu care te ține. Și conștiința veșniciei tale că – dragă, e apă sub pod, las-o să treacă, nu contează. Înțelegeți ce vreau să spun? În regulă?
Pelerin: Da.
Botezul prin întreita afundare: rânduiala Bisericii și teama părinților
Părintele Teologos: Alte Întrebări.
Pelerin: O întrebare și eu.
Pelerin: Da, spuneți, părinte, da.
Pelerin: Cum ne raportăm la părinții care vin legat de botez și te întreabă: „Cum faci botezul? Prin stropire, prin scufundare?”… Și când aud de scufundare, se dau doi metri înapoi și spun: „Noi nu venim aici, mergem în altă parte.” Deși ei aparțin de parohia respectivă.
Părintele Teologos: Deci sunteți extraordinar, v-ați băgat în cameră fix când a vorbit părintele. Nu contează, luați loc. Deci, noi filmăm acum, da, luați loc. Nu contează, luați loc. :))
Așa, bun. Da, într-adevăr, deci trebuie să le spuneți că: numărul unu – bun, măncați eugenia :)) – deci, numărul unu, trebuie să le spuneți că Biserica nu se ocupă cu pruncucideri.
Pelerin: Este adevărat.
Părintele Teologos: Deci trebuie să spuneți că Biserica – breaking news – este de 2000 de ani plus, și de la început copiii s-au botezat prin întreită afundare.
Pelerin: Da.
Bun. Deci, dacă era vorba de omorât copiii, păi vă gândiți că exista un scandal monstru, adică, la ora asta, nici nu mai exista Biserica, adică toți preoții erau prin închisori, prin, nu știu, unde erau. Și, mai ales, nu vorbim astăzi, vorbim din vremea când puteai să-i tai capul ăluia, puteai să-l omori. Deci, nici vorbă de omorât de copii, da? Vorbim de lucruri grave. Dar, pentru că diavolul știe că botezul este cea mai periculoasă slujbă pentru el, înțelegi ce vreau să spun?
Pelerin: Da.
Părintele Teologos: Pentru că urma să fie dat afară, din cauza asta luptă acerb. Luptă acerb aici. Și spuneți: nu vă faceți probleme, este testat de 2000 de ani. Așa. Și asta, chiar bunul Dumnezeu, Cel care a dat viață copiilor respectivi, care a adus în existență copiii respectivi, spune că așa trebuie botezat și puteți să‑i spuneți că preotul care afundă doar o dată se caterisește, darămite cel care doar stropește și așa mai departe – ține minte.
Și, dincolo de asta, Biserica nu este Biserica dumneavoastră, este Biserica lui Hristos și a Sfinților Părinți. Deci, haideți să nu facem, să nu ne impunem noi rânduielile noastre, ci să ascultăm de terapeutica Bisericii, pentru că, de fapt, interesul vostru este.
Pentru că voi o să rămâneți cu copilul, cu copilul cu energie demonică. Pentru că acolo e problema cea mare, înțelegeți? Sigur că, dacă se botează prin stropire și așa mai departe, prin pogorământul pogorământului, pogorământului, pogorământului, pogorământului, este ortodox.
Pelerin: Da.
Părintele Teologos: Da, dar o să aibă probleme cu energia demonică. O să fie rebel, o să-l găsești prin baruri, pe, nu știu unde… iarbă, țigări…
Pelerin: Chiar asta e, că ei merg la alți preoți ortodocși și îi botează. Deci e prin pogorământ, dar…
Părintele Teologos: Da, acolo e… Sigur, Sfinția voastră faceți-vă datoria.
Pelerin: Aste e!
Părintele Teologos: Sigur, cu tristețe. Asta este… Nop
Pelerin: Să nu ajungem să întrebăm Cum vrei să-l botezi? Așa sau așa?
Părintele Teologos: Da, da. Nu, nu, nu. Ferească Dumnezeu! Am spus pentru că… Deci, există canon.
Pelerin: E regulă, da.
Părintele Teologos: Există canon. Puteți să citiți în cartea Părintelui Floca. Știți, celebra carte de canon.
Pelerin: Da.
Părintele Teologos: Spune: preotul care nu botează în numele Sfintei Treimi, adică cu trei afundări, și botează doar cu o singură afundare – că erau niște eretici care făceau treaba asta – se caterisește.
Pelerin: Se caterisește, da.
Părintele Teologos: Darămite ăla care se stropește și așa mai departe. Deci, nu se discută, înțelegi? Ei, poate că unii nu țin seamă de canoane, dar Dumnezeu și diavolul țin seama.
Pelerin: Da.
Părintele Teologos: Și atunci, ferească bunul și sfântul Dumnezeu, ce se întâmplă. Nu spune că nu sunt de față și așa mai departe. Lucruri foarte grave. Nu vă jucați cu diavolul. Diavolul e un tip de minte foarte concret, foarte malefic, foarte activ. Da? Deci nu e așa o întruchipare abstractă a răului. Nu, nu, nu. Adică e foarte concret, fraților, să știți.
Pelerin: Foarte inteligent și metodic.
Părintele Teologos: Da, da, da, da, da! Sigur, sigur.
Despre rânduiala corectă a Botezului prin afundare, consultați și analiza liturgică Sfânta Taină a Botezului trebuie săvârşită numai prin afundare!.
Echilibrul preotului între rânduiala Bisericii, voia lui Dumnezeu și libertatea credinciosului
Părintele Teologos: Zi.
Pelerin: În cazul unui refuz, să spun, de a boteza, din partea părintelui, nu există riscul de a îndepărta pe acel…?
Părintele Teologos: …enoriaș.
Pelerin: …să spunem, ortodox, pentru că, oricum, din moment ce pune această problemă, clar că nu are o credință puternică și atunci…
Părintele Teologos: Sigur. Evident. Evident, evident, evident. Așa este. Și vezi că părintele chiar asta a spus, că merge la o altă parohie, dar aici e vorba de ce spune Dumnezeu. Și, de fapt, este Biserica lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu n-ar fi specificat foarte clar – și am spus, se specifică prin canoanele Sfinților Părinți – adică, nu discutați, înțelegeți ce vreau să spun?
Dacă este vorba, de exemplu, să boteze… în loc să boteze fata să o numească Ioana, să o numească Stropinela, de exemplu, atunci Părintele ar fi spus: „Știți, ar fi bine un nume de sfânt, nu știu ce”, dar dacă omul ar fi insistat „Stropinela”, clar, părintele trebuie să facă ascultare ca să nu îndepărteze, să nu scandalizeze pe om. Chiar dacă numele Stropinela este un nume așa, foarte ciudat, să spun așa; nu există!
Dar de ce? Pentru că aici nu s-a exprimat Dumnezeu. În clipa în care Dumnezeu S-a exprimat foarte clar, cum spuneam, prin canon, atunci nu poți să dai înapoi, pentru că validezi o greșeală și îți faci și ție rău – adică preotul își face și lui rău și face rău și celuilalt. Înțelegeți ce vreau să spun?
Din cauza asta am spus părintelui să spună că nu este… vă rog să ne iertați, nu este Biserica voastră, nici a mea. Biserica este a lui Hristos și a Sfinților Părinți, care… asta. Și, dacă puteți, că într-adevăr e o problemă recurentă, din păcate, așa.
Pelerin: Da, e…
Părintele Teologos: Sigur. Căutați canonul în cartea Părintelui Floca. Sau, dacă vreți, v-o trimit eu în format electronic, faceți search, o căutare și iese canonul respectiv. Canonul este foarte clar. Și, de fapt, se știe asta, cred că ați învățat-o și la seminar.
Pelerin: Da.
Părintele Teologos: Despre ce vorbim, știi?
Deci, într-adevăr, Alex, dar în clipa în care Dumnezeu spune că așa, așa rămâne. Pentru că pe noi ne interesează unirea cu Dumnezeu, ne interesează terapeutica, da? În regulă?
Pelerin: De multe ori am văzut părinți care fac, cum spuneți dumneavoastră, pogorământ la pogorământ, la pogorământ. Bănuiesc că tocmai din acest motiv….
Părintele Teologos: Așa este!
Pelerin: …dar îi ține pe credincioși aproape, dar…
Părintele Teologos: De obicei da.
Pelerin: …unde e balanța, până la urmă, că…
Părintele Teologos: Nu, balanța este acolo unde Se exprimă Dumnezeu. Deci, până unde Se exprimă Dumnezeu, unde avem clar poziția Bisericii, atunci asta e. Dar, în clipa în care există marjă de…, adică există o anumită libertate, cum am spus în cazul numelor, clar trebuie pus un singur nume, pentru că omul are un singur suflet și, doi, trebuie pus nume de sfânt, astfel încât să avem o relație vie, o relație adâncă cu sfântul numelui, să ne ajute și așa mai departe. Și asta se întâmplă foarte concret, clar.
Da, dar de vreme ce Biserica nu s-a exprimat prin canoane, prin… nu știu ce, prin scripturi și așa mai departe, este o libertate. Adică, dacă omul vrea să-i spună — cum spuneam, să nu dau acum nume, dar aș putea să dau niște nume — eu știu: Mandana, Ribana și așa mai departe, tot respectul, toată dragostea mea pentru fetele respective. Asta e! Înțelegi? Nu pot să îi impun eu, pentru că Biserica nu îi impune. Da?
Sau oamenii care pun două nume oamenilor. Bun. Spunem că nu este bine, după cum am spus și eu acum, intenționat am spus pe cameră, dar evident că nu poți să-l strângi pe gât, pentru că Biserica nu îi impune treaba asta. Înțelegi ce vreau să spun?
Dar în clima în care Biserica spune „asta nu”, nu rămâne, pentru că, dacă ieșim din șuvoiul harului, din voia lui Dumnezeu, intrăm în energia demonică. Și atunci e problemă și pentru noi, și pentru celălalt. Și pentru copil, în cazul de față. În regulă?
Botezul ortodox: sensul afundării, tradiție și tehnică
Părintele Teologos: Era cineva… Ține minte întrebarea. Era cineva aici de câteva milioane de ani care așteaptă. Da.
Pelerin: Am și eu o întrebare. Vis-a-vis de botez, băiețelul meu a fost botezat prin stropire, dar eu n-am știut, la botezat cum a vrut el…
Părintele Teologos: Da, da, da. Sigur. E o mare problemă, sigur. Așa este.
Pelerin: N-au știut că…
Pelerin: Da, da, da. E, acum…
Pelerin: Deci afundarea până la gât de trei ori și apoi doar luată apă și stropit pe cap…
Părintele Teologos: Da, e greșit.
Pelerin: …e o problemă de validare a botezului. Deci aici, adică…
Părintele Teologos: Da, nu e vorba… Deci, prin pogorământul, pogorământul, pogorământului, el este ortodox. Dar, cum spuneam, sunt probleme cu energia demonică. Acolo e problema cea mai mare. Trebuie înecat. Vedeți că, în Sfânta Scriptură, spune că a venit Sfântul Ioan Botezătorul și boteza în Iordan. Bun. Dar nu scrie niciunde ce făcea. De ce? Pentru că, în limba greacă, vaptizo – βαπτίζω (baptízō) – înseamnă „a afunda”, „a scufunda”, da?
Avem și în limba română cuvântul batiscaf, adică e vorba de aparatul ăla care se scufundă, submarinul, da? Și Ioan Botezătorul — Ioánnis ho Baptistís (Ἰωάννης ὁ Βαπτιστής). În limba română se traduce prin Ioan Botezătorul. Ok. Dar, de fapt, este Ioan Scufundătorul. Cel care scufundă. Vaptízō ta piáta. Da? În limba română, asta, dacă scrie undeva treaba asta într-o carte, se traduce prin „spăl vasele”. Dar e vorba de afundarea vaselor, înecarea vaselor, ca să se înmoaie mâncarea. Înțelegi? Deci, în limba greacă e foarte clar. Limba greacă este limba oficială în care sunt scriși și toți Sfinții Părinți și așa mai departe și limba oficială a ortodoxiei — asta e altă poveste, mă rog.
E foarte clar că botezul înseamnă afundare de trei ori. Și Sfântul Apostol Pavel vorbește foarte clar și spune și de ce treaba asta, adică trebuie să moară omul vechi. Numele Sfintei Treimi, și să iasă omul nou; de omul vechi, cel cu energie demonică, cum spuneam, rupt de Hristos, și omul nou, care este unit cu Hristos. Și din cauza asta vezi ce spune la lepădări? Că Părintele poate să confirme, nu? Spune: „Mă lepăd de Satana și mă unesc cu Hristos”, ceva de genul ăsta, nu știu. Știu că în textul grecesc, textul original, συνδέομαι τῷ Χριστῷ (syndéomai tō Christō), adică „mă unesc cu Hristos”, clar!
Ei, și deci nu sunt probleme în ortodoxia de limbă greacă sau cei care știu pe Sfinții Părinți în original. Dar limba română pentru că apare, din păcate, logica asta care este o logică căzută, nu care cumva să moară nu care cumva Nu a existat niciodată caz pe temna asta. Și astea care au fost au fost manipulări de presă și așa mai departe.
Pelerin: Au fost câteva manipulări.
Părintele Teologos: Sigur, sigur.
Pelerin: 2-3 cazuri care au luat amploare. Și am observat și eu, majoritatea, zic eu, preoților au căpătat o teamă asupra acestei taine…
Pelerin: Dar nu există o tehnică?
Părintele Teologos: Ba da, există o tehnică. E o tehnică foarte simplă. Se învață cum se prinde de gură, după care de burtă, așa, de dedsubt și se bagă așa… Deci, sigur, există tehnică, dar a spus pentru că, datorită comunismului, săracile comunismului, s-a pierdut această tradiție. Înțelegeți?
Pelerin: Da.
Părintele Teologos: Deci o învață, o învățați la…, dacă mă înșel, cu păpușele, o învățați la…
Pelerin (preot): Da, da, da. Dar am văzut la ruși, în schimb, am văzut, ei, pe copiii mici, fără să pună mână la gură…
Părintele Teologos: O, la ruși?! Nu! E, la ruși, o ia și dă cu ele de apă de…
Pelerin (preot): Da, e bun, e complet…
Părintele Teologos: Sigur, îl bagă complet…
Pelerin: Și nu se întâmplă nimic!
Părintele Teologos: Nu se discută. Și în apă rece! Deci nu e… nu se discută. Sigur, rusul e rus. Adică să fim serioși! Nu zic eu că e bine, dar…
Pelerin: Am văzut acolo și…
Pelerin: Rusul e rus de mic!
Părintele Teologos: Da, de mic! Da, sigur.
Pelerin: De mic și se călește!
Părintele Teologos: Da, rus se naște, rus moare. Tot respectul pentru ei, dar trebuie cu atenție cu rușii, știi?
Pelerin: Da.
Părintele Teologos: Înțelegeți?
De ce dăm de pomană în numele celor adormiți?
Pelerin: Părinte…
Părintele Teologos: Da, sigur. Care este întrebarea ta?
Pelerin: Morții mănâncă? În sensul că m-a întrebat cineva de ce mă duc duminica și dau câte ceva…
Pelerin: Dai de pomană, da.
Pelerin: Așa m-a învățat bunica mea. A zis: pentru adormiți.
Părintele Teologos: Așa este!
Pelerin: Și cineva m-a întrebat: „Bă, de ce dai, că morții nu mănâncă?”
Părintele Teologos: Ba da, mănâncă!
Pelerin: Așa i-am zis și eu. Așa mi-a zis bunica mea, așa fac.
Părintele Teologos: Așa este. Morții mănâncă, dar să ne înțelegem, mai ales că sunt pe cameră, trebuie să explic, că la urmă se scandalizează oamenii sau, poate, ferească Dumnezeu, să nu taie treaba asta.
Deci, omul e format din trup și suflet. Bun. Trupul se hrănește – chiar vă recomand să serviți – cu mâncare, cu apă, cu aer; sufletul uman se hrănește cu harul lui Dumnezeu, cu energia necreată a lui Dumnezeu, care, în cotidian, are ca principală expresie iubirea.
Sufletul mortului este și el suflet, rămâne suflet și chiar trebuie să știi că, după moarte, omul trăiește mult mai intens, mult mai intens, că trece într-un nou stadiu existențial, după cum noi, aici, trăim mult mai intens decât în pântecele mamei noastre; la fel și după moarte omul trăiește mult mai intens decât aici.
Deci, noi suntem aici ca într-o gestație, sigur, nu de nouă luni, ci de mai mult timp, pentru viața viitoare.
Deci, mașina, în clipa morții, nu se oprește; circulă cu o viteză mult mai mare, cu viteză maximă, dispare frâna, dar se înțepenește volanul. Deci, omul, după moarte, se stabilizează pe direcție. Bun.
Și, deci, dacă el este în rai, adică are din plin această hrană a iubirii lui Dumnezeu, foarte bine. Dar dacă nu este în rai, Doamne ferește, atunci nu are această hrană.
Și atunci tu trebuie să-i oferi, și în clima în care dai de mâncare la o familie nevoiașă, la un azil de bătrâni, la un orfelinat, nu că mănâncă mortul biscuitele pe care îl dai, ci mortul se hrănește cu iubirea pe care tu o oferi. Înțelegi?
Pentru că tu, dacă faci o faptă de iubire în numele lui, Dumnezeu, care este Tată iubitor, ia această iubire pe care tu o dobândești și i-o trimite lui. Și el, atunci, începe să iasă de acolo. În regulă? La asta se referă.
Pelerin: Sper să înțeleagă că e pentru un prieten care…
Părintele Teologos: Da, asking for a friend, cum se zice.
Iertarea păcatelor: vindecare și progres treptat
Părintele Teologos: Bun, alte întrebări.
Pelerin: Rămânând la acest capitol…
Părintele Teologos: Da.
Pelerin: …de iertarea păcatelor și…
Părintele Teologos: Mie îmi place să discut cu tine, dar tu monopolizezi discuția. Pune întrebarea asta, dar pregătiți alte întrebări după aia. Da?
Pelerin: Da, da, da.
Pelerin: Păcatele nespovedite, din uitare, din tinerețe, eu știu, se iartă sub altă formă, în afară de spoveditul concret, propriu-zis, eu știu, prin fapte bune, prin rugăciune sau…
Părintele Teologos: Da! Sigur, Dumnezeu este milostiv, dar mare atenție, că iertarea nu este un act legal. Am spus că păcatul nu este o contravenție, păcatul este o boală, o distorsiune, da? Hai că am vorbit de mașini: în clipa în care eu mă duc pe drumul către perfecțiune, mă duc pe drumul către Dumnezeu, da?, la un moment dat apar pe margine niște magneți care mă atrag. Dacă eu nu sunt atent să țin distanța față de magneții ăștia și nu apăs pe accelerație, concentrându-mă pe ținta mea, atunci sunt atras de magneți. Această deviație se numește păcat.
În limba greacă se numește amartia. Oriunde găsești amartia, e tradus în limba română prin păcat, dar amartia înseamnă ratarea țintei, înseamnă deviere. Ține minte, da? Înseamnă deviație.
Dacă eu mă lipesc de magnetul respectiv, asta se numește patimă, da? Adică nu mai pot să ies de acolo. Este patimă. De ce? Pentru că devin eu pasiv față de fenomenul respectiv. Nu mai controlez eu fenomenul respectiv și fenomenul mă controlează pe mine; mă adaug, mă adaug fenomenului respectiv. Din cauza asta se mai numește și adicție, da? Sau dependență.
Bun, deci vorbim de o boală, de o deviație, de o distorsiune. Ei, ca să ieși de acolo e nevoie de o formă de durere. Nu? Pentru că tu de ce te duci în direcția respectivă? Pentru că îți place. Din cauza asta, îți place păcatul respectiv. Te atrage. Bun.
Ei, odată când ieși de pe șuvoiul harului lui Dumnezeu, că te duci în alte direcții, te duci în bălării, tu simți că Dumnezeu nu te mai iubește, dar nu că El nu te mai iubește, El emite iubirea Sa pe lungimea de undă X, dar tu ești deviat, ești pe lungimea de undă Y. Înțelegi ce vreau să spun? El merge, e pe albia harului, și tu ești prin altă parte. Ei, și fenomenul ăsta, că tu nu mai simți iubirea lui Dumnezeu, tu zici, din punctul tău de vedere, că Dumnezeu nu te iartă. Ca să vii înapoi: ori te spovedești, adică te dezici — Doamne, iartă-mă că am greșit, nu știu ce — și atunci Dumnezeu te ia de acolo de unde ești și te pune iarăși pe șuvoiul harului, da? Asta se face prin spovedanie.
Sau…, clar, bun, trebuie să te spovedești ce îți aduci aminte. Dar evident că nu ne aducem aminte toate și, de multe ori, nici măcar nu îți dai seama că ai făcut multe păcate. Bun. Atunci faci fapte contrare, adică fapte de durere, da? Vorbim de metanii, vorbim de milostenie, vorbim de post, da? Și chiar o spovedanie generală: «Părinte, vă rog să mă iertați, sunt păcătos», știi? Adică… așa. Atunci Dumnezeu, evident, că te curăță, pentru că vede dorința ta, dorința ta de a ieși de acolo. Înțelegeți ce vreau să spun?
Pelerin: Da.
Părintele Teologos: Sunt oameni, adică țin minte, sunt părinți — eu știu un părinte foarte duhovnicesc din Sfântul Munte — care ăsta spunea… Părintele Iosif Vatopedinul. Da, a fost primul meu stareț din Sfântul Munte. El spunea… da, el era care spunea că abia după 50 de ani de Sfântul Munte sau ceva de genul ăsta, 60 de ani, și-a dat seama cine este el de fapt. Adică câte păcate are. Sau Sfântul Efreim Katunakiotul — hai să dau un caz și mai celebru — Sfântul Efrem Katunakiotul s-a rugat de Dumnezeu să-i arate… știi, cea mai mare cunoștință a omului este cunoștința păcatului său. Sfântul Efrem s-a rugat de Dumnezeu să-i arate păcatele. Și i-o descoperit Dumnezeu, i-a zis: «Nu poți să le vezi.»
Pelerin: …
Părintele Teologos: Și… nu, nu, nu, ăsta s-a rugat, l-a presat pe Dumnezeu — ceea ce nu trebuie făcut. Așa. L-a presat pe Dumnezeu să îi arăte păcatele. Vorbim de un om care venise de copil, de tânăr la monahism și era, nu știu, de zeci de ani în Sfântul Munte, era sfânt omul, da? Ei, și în clipa în care Dumnezeu i-a arătat păcatele, ăsta a căzut în deznădejde, s-a îngrozit. Înțelegi?
Adică, deci, dacă este să iei cu păcatele ca și cu postul, păi atunci îl bagi pe om în depresie, nu?
Pelerin: Da, sigur.
Părintele Teologos: Dacă vrei, îți dau și niște exemple, nu? Văd că ai două haine pe tine, nu? Domnul a spus: „Cel care are două haine să dea una celui care n-are.” Ai două haine? Ai! Bun. 50 de gârbače, nu? Domnul a spus: „Vulpile au vizuini, păsările cerului au cuiburi. Fiul Omului n-are unde să-și plece capul.” Ai casă unde să dormi? Ai! Încă 50 de gârbače. Deci, dacă este să strângi pe om de gât, îl termini, înțelegi?
Pelerin: Da.
Părintele Teologos: Problema nu este asta, problema este să-l faci viu. Și încet, încet, încet, încet îl ducem. În regulă?
Pelerin: Da. Sărut mâna, părinte.
Părintele Teologos: Doamne ajută!
Importanța cununiei religioase și civile: între harul Bisericii și legea statului
Părintele Teologos: Zi.
Pelerin: Care este mai important, cununia religioasă sau cununia…
Părintele Teologos: Civilă.
Pelerin: …civilă.
Părintele Teologos: Cununia civilă nu… nu… vezi că sunt puțin cam ezitant, așa… și lasă-mă să-ți explic: din partea Bisericii, ea nu există.E adevărat că, la ora asta, preoții nu mai fac cununie civilă – iartă-mă – cununia religioasă, dacă nu este cununia civilă. Dar asta e din cauză de legi, adică vorbim de acte și așa mai departe. Dar cununia este… ce e cununia, de fapt? Unirea trupurilor, dacă nu este unirea sufletelor, este traumatică, da? Produce mari traume în cei doi, mai ales în femeie; ea știe că este folosită. Da?
Și din cauza asta este nevoie de clopotul harului, de pavăza harului, a energiei necreate a lui Dumnezeu, astfel încât cei doi să devină [una] și astfel încât să nu apară traume. Și din unirea trupească și din alte relații între ei. Lipsa de siguranță, o întreagă poveste, egoism și așa mai departe. Dar tu ai întrebat, vorbesc doar de latura trupească.
Deci taina cununiei este o taină foarte mare. Crede-mă că spun cu toată răspunderea, eu nu am fost niciodată căsătorit, sunt și fecior, mulțumesc Maicii Domnului, adică nu pot să fiu acuzat că vorbesc nu știu ce, așa…, interesat, dar este o taină foarte, foarte mare prin care cei doi se unesc și se îndreaptă împreună către desăvârșire.
Altfel pot să apară, cum spuneam… adică nu că pot să apară, ci apar traume. Adică, vorbim de o mulțime de lucruri, da? Încrâncenări, amărăciune, îmbătrâniri… îmbătrâniri sufletești – la asta mă refer, da? O întreagă poveste: egoisme, dependențe, obsesii – o mulțime de lucruri pe tema asta. Și femeia se simte că este folosită… o întreagă poveste. În regulă?
Pelerin: Deci, teoretic, e mai importantă cea religioasă?
Părintele Teologos: Nu se discută! Cea civilă, sigur că are importanța ei în fața legii, adică vorbim de actul și așa mai departe. Nu se discută! Din punct de vedere haric, din punct de vedere existențial, doar căsătoria – din cauza asta am spus – că, din punctul de vedere al Bisericii, doar căsătoria religioasă contează. Dar, pentru că vorbim și de lege, vorbim de stat laic și așa mai departe, este necesară și căsătoria civilă. În regulă?
Raiul în familie: despre Taina Sfintei Cununii, traume, responsabilitate și unitate
Alte întrebări?
Pelerin: Rămânând pe acest subiect…
Părintele Teologos: Da.
Pelerin: Deși noi știm că, odată ce este oficializată, Taina Sfintei Cununii nu se mai poate dezlega de preot.
Părintele Teologos: Da.
Pelerin: Și totuși se întâmplă ca unii preoți să dezlege, să spunem așa.
Părintele Teologos: Ah, părinte! No, treaba lor.
Pelerin: Acum, sigur, eu din câte știu, numai arhiereul are posibilitatea aceasta.
Părintele Teologos: Sigur.
Pelerin: Și sunt unii preoți care își asumă. Și niciodată nu am înțeles de ce, totuși, noi ne punem în cârcă atâtea pe noi, pentru că și așa preoția nu este ușoară deloc.
Părintele Teologos: Este o Cruce foarte mare.
Pelerin: Noi nu suntem conștienți, de multe ori, la ce ne înhămăm, dar…
Părintele Teologos: Așa este, dar, pe de altă parte, este și foarte dulce. Adică, pentru cine este preot, după rânduială, să spun așa, vine Hristos și îl mângâie.
Divorțul este traumatic pentru copii
Dar, e o mare problemă. De ce? Pentru că apar mari traume. Divorțul, mai ales în cazul copiilor, este traumatic.
Deci copilul își asumă absolut, dogmatic, absolut că divorțul este greșeala lui, este nereușita lui, indiferent de cauzele reale ale divorțului. Oricare ar fi cauzele divorțului, el își asumă că e greșeala lui. Punct. De ce? Pentru că copilul este născut pentru Rai, nu? Bun. Deci el, când iese din pântecele mamei sale, trebuie să vadă Raiul.
Pelerin: E fără de păcat.
Părintele Teologos: Cum?
Pelerin: E fără de păcat.
Pelerin: Da, fără de păcat și, mai ales, trebuie să vadă Raiul. Adică familia trebuie să fie Raiul. Bine, nu e, dar trebuie să vadă dragoste, unitate, bucurie, pace, stabilitate, toate astea.
Pelerin: Da.
Părintele Teologos: Mai sunt primii doi ani, trei ani, hai să spun. Și deci părinții, pentru el, sunt reprezentanții, de fapt, lui Dumnezeu, da?
Pelerin: Da, așa e.
Părintele Teologos: Bun. Nu sunt, dar trebuie să fie. Și deci, din cauza asta, în clipa în care el vede că acest Rai se clatină, el începe să aibă traume, și dacă acest Rai se sparge, el vede Iadul. Adică, dacă apare divorțul, vede Iadul. Deci, ferească bunul și Sfântul Dumnezeu. Nu știu care dintre voi sunteți divorțați. Toată compasiunea mea și toată empatia mea, ferească Dumnezeu, da? Deci trebuie făcut totul să nu se… Și, mai ales, țineți minte că, mai demult, adică așa, era ultima rușine ca cineva să divorțeze.
Pelerin: Acum se spune, se zice: „nu sunt nici primul, nici ultimul.”
Părintele Teologos: E greșit!
Pelerin: E greșit.
Părintele Teologos: Sunt traume, sunt traume.
Pelerin: Sigur.
Părintele Teologos: Deci e vorba de distrugerea ta. Că, așa, de-aia e ca și cum, ferească Dumnezeu, cineva moare în război. Bun, nu e nici primul, nici ultimul, dar asta nu înseamnă că trebuie să mori pe gratis în război.
Pelerin: Așa este. Numai că tu te simți, de multe ori, așa… Cum să vă spun?
Părintele Teologos: E vorba de egoism, părinte. E vorba de egoism, iubire de sine, iubire de plăcere.
Pelerin: Da.
Părintele Teologos: Trebuie să ne tăiem voia. Deci eu trebuie să îmi iubesc doamna mea astfel încât să fac ascultare de ea. Și, în clipa în care eu o pun pe doamna mea pe post de regină, și ea mă va pune pe mine pe post de rege…
Pelerin: Da.
Părintele Teologos: Dar eu trebuie să încep. Dacă eu, în continuu, joc ping-pong cu doamna mea – că „aia nu-i bine, aia nu-i bine, aia nu-i bine, aia nu-i bine” – păi o să se nască tensiuni.
Pelerin: Și, până la urmă, cred că Taina Sfintei Cununii, cum zicea…, devin amândoi un singur trup.
Părintele Teologos: Sigur!
Pelerin: Devenind amândoi un singur trup, practic, ei trebuie să se ajute unul pe altul ca să-și sfințească viața.
Părintele Teologos: Evident! Deci este vorba de unitate. Pe primul plan se pune… este vorba de unitate, de ascultare și de… vezi, Sfinții Părinți vorbesc, spun că omul trebuie să se spovedească în fiecare zi. Sigur că asta se poate doar în medii monahale, să spun așa.
Pelerin: Da.
Părintele Teologos: Dar această nevoie trebuie să fie împlinită, nu ca spovedanie, că femeia nu e hirotonită, Doamne ferește, da? Trebuie să fie ca și confesiune, ca și descărcare și în familie.
Pelerin: Da.
Părintele Teologos: Sigur, până la un anumit punct, da? Dar clar că trebuie să existe treaba asta. Nu țin eu în mine în clipa în care am o problemă și vreau să discut cu doamna mea. Trebuie să spun. Sigur, nu mă spovedesc, că la urmă iarăși se nasc tensiuni, și nu sunt agresiv asupra ei. Dar draga mea, știi astăzi a fost la lucru așa, tu ce spui și așa mai departe, știi? Este foarte important lucrul ăsta.
Pelerin: Am înțeles.
Părintele Teologos: În regulă?
Pelerin: Să vă dăm și noi niște pomelnice.
Părintele Teologos: Niște pomelnice. Mulțumim tare mult! Bun. Deci am încheiat?
Pelerin: Noi mergem la…
Părintele Teologos: Mergeți la Părintele Ștefan.
Pelerin: Da.
Părintele Teologos: Bun.
Pelerin: Noi mai avem de… Și o luăm pe jos.
Părintele Teologos: Sigur. Trebuie să mergeți la slujbă. Bun. Să vă binecuvânteze bunul Dumnezeu! Doamne ajută!
Pelerin: Mulțumim pentru toate…! Doamne ajută!
Părintele Teologos: Păi atunci, hai să închidem și clipul și, după care, dacă doriți, să puneți întrebări în privat, da? Bun.
Părintele Teologos: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin!
Pelerin: Sărut mâna, părinte!
Părintele Teologos: Doamne ajută!
Întrebări frecvente
Prin conștiința apartenenței la trupul lui Hristos, simțindu-ne zero singuri și valoare infinită în comunitate. Mândria naște singurătate; smerenia aduce unitate și rai pe pământ.
Crește mândria, topirea minții și debilizarea capacității de a gândi. Nu are har, nu deosebește binele de rău și ne îndepărtează de relația smerită cu semenii.
Cu discernământ, implicare fermă a părinților, dând prioritate sufletului și caracterului. Refuzăm compromisurile nocive, dar acționăm cu înțelepciune pentru a evita traume inutile.
Nu se anulează. Postul trupesc curăță mintea și rămâne o jertfă valabilă, dar ținta este postul global al tuturor simțurilor.
Ca părinți spirituali ortodocși cu experiență de viață, capabili să ajute la creșterea duhovnicească a copilului, nu după criterii materiale sau de influență.
Este rânduiala apostolică și canonică a Bisericii. Scufundarea simbolizează moartea omului vechi și învierea în Hristos, scoțând energia demonică.
Harul Tainei unește sufletele, previne traume și transformă familia în rai. Cea civilă are rol legal, dar cea religioasă este cea care sfințește unirea.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
