Ortodoxia și bolile psihice: dacă golim bisericile, umplem psihiatriile – p Mihai Vișoiu, p. Teologos

Convorbirea de față urmărește felul în care Ortodoxia și bolile psihice se întâlnesc concret în experiența părintelui Mihai Vișoiu, preot de caritate la Spitalul de Psihiatrie Voila din Câmpina. Pornind de la cuvântul Sfântului Paisie despre golirea bisericilor și umplerea psihiatrilor, dialogul atinge cauzele sufletești și sociale ale tulburărilor, rolul familiei, al Tainelor, al naturii, dar și pericolul drogurilor și al meditațiilor orientale, sugerând o cale de vindecare în Hristos.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Părintele Teologos: Părinte, spuneți Împărate Ceresc!

Părintele Mihai Vișoiu: În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin. Împărate Ceresc mângâietorule, Duhul adevărului, Carele pretutindeni ești și pe toate le împlinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Părintele Teologos: Amin. Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiului lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi. Amin.

Introducere. Ortodoxia ca ramură medicală

Dragii noștri, ne aflăm cu părintele Mihai Vișoiu care slujește la Câmpina, la spitalul de psihiatrie. Dincolo de vrednicia sa ca preot, are și o mare experiență în domeniul bolilor de nervi, dar nu neapărat ca psihiatru, ci ca preot și din cauza asta o să ne concentrăm mai degrabă pe relația dintre duhovnicie, dintre terapeutica adevărată, care este terapeutica ortodoxă, după cum spun Sfinții Părinți.

Există un canon la un anumit Sinod Ecumenic care vorbește despre despre ortodoxie în termeni medicali și sunt și foarte multe cărți care vorbesc ortodoxia în termeni medicali. Deci despre relația dintre ortodoxie și deviațiile comportamentale și bolile psihice prin extenso.

Primul lucru pe care aș vrea să-l întreb este să spună și el experiența sa, pentru că am în minte acum un celebru articol care de fapt nu este un articol este ceva foarte mare, a fost un referat de fapt, în care un celebru om de știință ateu în domeniul bolilor psihice a enumerat acolo nu știu câte cazuri de care s-a ocupat, nu știu câte studii pe care le-a citit. Deci o documentație foarte, foarte vastă și, la sfârșit, el trage concluzia că în mod inexplicabil singura soluție care să-l scape pe om, să-l scoată pe om din adicții, din boli psihice și așa mai departe este ideea de divinitate. Ideea de divinitate pe care el nu și-o putea explica fiind ateu.

Pe mine m-a impresionat foarte mult acest articol care era scris pe un site reputat, științific, deci mare atenție, nu site religios, site al unei biserici și așa mai departe și mai ales că fusese scris în urmă cu câțiva ani când acest val de ateism, de idolatrizare a științei era la maxim. Și cum spuneam, referatul respectiv a avut un mare impact în comunitatea științifică care se ocupă de treaba asta, că singura soluție durabilă în timp și adevărată este soluția religioasă.

Bineînțeles că omul respectiv fusese expus la religiozitate eretică, pentru că, desigur, ortodoxia este adevărul, dar ortodoxia la ora asta este cred că cel mai bine păzit secret pe plan mondial. Deci gândiți-vă dacă omul respectiv a văzut rezultatele relativ bune ale ereziilor care evident că au greșeli, cu atât mai mult adevărata vindecare vine prin ortodoxie.

Și aș dori să-l ascultăm pe părintele începând de la acest punct.

Pentru o abordare medical-duhovnicească a suferinței psihice, puteți vedea interviul nostru Bolile psihice, Depresia: cauze și tratament; Ortodoxia în Germania – p. Athanasie Ulea, p. Teologos, precum și sinteza O viziune ortodoxă asupra bolilor psihice, care subliniază rolul Bisericii în tămăduire.

pr. Mihai Vișoiu: Bine v-am găsit, părinte Teologos.

Părintele Teologos: Bine ați venit.

pr. Mihai Vișoiu: Mulțumesc pentru invitația de a spune câteva cuvinte. Mă gândesc la cuvântul Sfântului Paisie Aghioritul care spune în cărțile lui că atunci când oamenii vor părăsi biserica se vor înmulți spitalele de psihiatrie. Este un cuvânt tulburător și cutremurător, dar foarte adevărat și ce pot să spun că la Spitalul de Psihiatrie Voila din Câmpina slujesc de șapte ani și jumătate. Nu pot să spun că am așa o foarte mare experiență, dar din anii aceștia am concluzionat că într-adevăr, în general, bolile vin asupra omului din lipsa aceasta de slujire a lui Dumnezeu. Dar mai ales bolile psihice pentru că, sigur, omul în viața de zi cu zi se zbate, aleargă, muncește, caută să își asigure cele de zi cu zi, dar în această nebunie uită că are și suflet. Și în consumul acesta zilnic, psihic, psihologic chiar, la un moment dat se degradează.

De multe ori, de foarte multe ori mi-au trecut prin înainte oameni bolnavi de la noi de la spital, pacienți care au ajuns în spital datorită extenuării fizice a muncii pe care o săvârșeau. Vă pot spune un caz.

Părintele Teologos: Da, da.

Extenuarea fizică duce la dezechilibru psihic

pr. Mihai Vișoiu: Chiar o asistentă medicală de la un spital din județ care a venit și a zis „Părinte, vreau să mă spovedesc”. Și am stat cu cu ea de vorbă și îmi spune „Părinte, știți cum am ajuns aici? Eu sunt asistentă medicală”, zice, „Și am lucrat foarte mult, ture de noapte, acasă nu m-am putut odihni, aveam treaba acasă și la un moment dat, nu știu ce s-a întâmplat cu mine și am luat-o pe străzi. M-a găsit soțul după câteva zile și m-a adus și m-a internat aici”.

Deci iată, un caz de multele cazuri, din multele situații în care omul când, sigur, exagerează în muncă, exagerează în toate cele ale vieții de zi cu zi, la un moment dat, își pierde capacitatea de a-și păstra echilibrul psihic. Și de aici începe să se strice totul. Sigur, foarte mulți din cei care mi-au trecut pe dinainte sunt oameni care ajung să sufere, vin acolo la spital și unii se spovedesc pentru prima oară în viața lor. Iarăși este un lucru destul de îngrijorător.

Am avut și oameni care se spovedesc, merg pe la parohiille de unde țin, dar tot așa – o dată, de două ori pe an. Sigur, încerc să le spun că este foarte important să țină legătura cu biserica, să țină legătura cu duhovnicul, să se spovedească cât mai des și să fie prezenți la slujbele bisericii, să postească, să se roage pentru că toate aceste lucruri îi ajută să poată face față problemelor care sunt în familie, în societate, la serviciu și peste tot.

Tipologii de pacienți

Da, este cum să spun așa o experiență interesantă pentru că văd tot felul de tipologii, tot felul de situații. Din păcate cei mai mulți pacienți sau din ce în ce mai mulți pacienți sunt tineri. Tineri care au probleme cu consumul de alcool, cu consumul de droguri, duc o viață dezordonată, destrăbălată și atunci ajung să sufere cumplit.

Am văzut am fost la căpătâiul multor pacienții suferinzi de patima alcoolului, în sevraj. Am fost odată, m-a rugat soția unuia să mă duc să-l împărtășesc și era la supraveghere. Și acolo era legat de mâini și avea o forță cumplită, cred că dacă i-ar fi dat drumul atunci, ar fi reușit să spargă peretele de lângă patul unde stătea. Adică am rămas surprins în ce fel poate să distrugă pe un om o adicție de genul acesta. Alcoolul.

Da și apoi și celelalte situații în care mulți tineri și nu numai ajung în delir mistic.

Părintele Teologos: Adică?

pr. Mihai Vișoiu: Adică încep să-mi povestească că au o relație specială cu Dumnezeu, că sunt niște oameni speciali pe fața pământului, că au venit să mântuiască lumea, că au venit să-i izbăvească pe oameni de lucrarea diavolului și tot așa. Situații în care de multe ori nu mă pot înțelege cu ei pentru că… în sensul în care nu ne putem înțelege să le transmit că sunt sub stăpânire demonică.

Părintele Teologos: Sigur. Pentru că diavolul întâi de toate le insuflă foarte mare mândrie, foarte mare părere despre ei înșiși și atunci nu mai ascultă pe nimeni. Se auto-îndumnezeiesc și se închid în bula lor cognitivă.

Războiul psihologic și mijloacele prin care se duce

pr. Mihai Vișoiu: Îmi place să spun lucrul acesta în general. Și la predică și de câte ori discut cu oamenii – că astăzi cred că adevăratul război este de cel psihologic. Și am văzut ce s-a întâmplat și în pandemie și am văzut ce s-a întâmplat și după pandemie și ce se întâmplă și astăzi. Se pune o presiune fantastică psihologică pe oameni, prin mass-media, prin televiziune…

Părintele Teologos: Prin ecrane, în general.

pr. Mihai Vișoiu: Prin ecrane, da, și cel mai mare război este astăzi să se distrugă mintea omului. Diavolul, prin toate acestea, să poată să-i distrugă mintea omului. O minte care nu mai este clară, stăpână – ne aducem aminte din evanghelie când Mântuitorul îl vindecă pe acel demonizat și când vin ceilalți și spun că l-au găsit sănătos și întreg la minte. Foarte interesant! L-au găsit sănătos și întreg la minte. Deci iată, diavolul, primul război pe care îl duce, îl duce să-i ia mintea omului și când ia mintea omului, îl trece prin apă, prin foc, îl face să își rupă hainele de pe el, îl mână în pustie, face spume la gură și așa mai departe.

Părintele Teologos: Este scos din minți.

pr. Mihai Vișoiu: Este scos din minți, da. Un om scos din minți nu mai judecă corect lucrurile și atunci nu mai poate să fie un om bun de ceva în societatea astăzi. Aici, sigur, contează foarte mult și familia. Familia are un rol important în…

Rolul familiei în vindecarea bolnavilor

Părintele Teologos: Ce poate să facă familia?

pr. Mihai Vișoiu: Ameliorarea sau vindecarea celor bolnavi, mai ales psihic. Pentru că să știți că până la urmă și dacă e vorba de alte boli, dacă e vorba de cancer, dacă e vorba de boli de inimă, boli de stomac, orice altă boală, implicit se întâmplă ceva și la psihic. Pentru că omului care are durere continuă, la un moment dat îi cedează și creierul, îi cedează și mintea.

Părintele Teologos: Evident.

pr. Mihai Vișoiu: Și atunci este important ca familia să fie un suport pentru cel bolnav. Să-i ofere dragoste, să-i ofere răbdare, să-i ofere atenție, să-i ofere rugăciune. Este important lucrul acesta.

Nu de puține ori am fost surprins de faptul că foarte mulți dintre cei care vin la spital nu sunt căutați de familie, nu au pe nimeni. Sunt amărâți, vin la biserică, abia așteaptă să participe la o slujbă, că acolo noi mai împărțim câte ceva, să stea de vorbă, să le citim o rugăciune, să asculte un cuvânt de întărire sufletească. Și în tot timpul, așa cu mila lui Dumnezeu, încerc cât pot așa, prin Taina Sfântului Masului, prin Sfânta Liturghie pe care încerc să o săvârșesc cât pot de des, prin spovedanie, că avem program de spovedanie așa săptămânal, încercăm să îi ajutăm să stăm cu ei, să ameliorăm măcar, știți?

De asemenea, încă de când am venit la spital, am pus accentul pe lucrul acesta: pastilele nu vindecă sufletul, pastilele ajută creierul să se liniștească, să se așeze, să se echilibreze, iar sufletul este tratat cu cele duhovnicești. De aceea, slavă lui Dumnezeu, că s-a rânduit ca în toate spitalele de la noi din țară, în majoritatea spitalelor din țară să fie biserici, să fie preoți rânduiți acolo, preoți de caritate, care să fie la îndemâna celor care sunt în suferință.

Factori de risc pentru boli psihice

Părintele Teologos: Da, deci am spus factor de risc, am spus burnout, adică surmenajul la muncă, am spus război psihologic, am spus că ajută foarte mult familia, deci un factor de risc ar fi singurătatea? Izolarea?

Părintele Mihai Vișoiu: Singurătatea, izolarea, da, singurătatea este un factor de risc destul de mare pentru că, deși astăzi sunt familii, soț, soție, copii, ecranele ne despart. Și copiii sunt singuri, părinții se însingurează unii de ceilalți, soț de soție și soție de soț, pentru că spun „lasă-mă, că acum vreau să mă uit la un film, hai, că mă uit și eu la un film, lasă copiii că sunt la telefon, ne putem face treaba, sunt liniștiți” și atunci nu se știu unii pe alții, nu se cunosc unii pe alții.

Și atunci, noi, din păcate, așa să spun cuvântul acesta, avem la spital și o secție de copii, avem secție de copii, da, și sunt până la 60 de copii care sunt tratați la noi la spital, avem și o școală specială unde ei stau și învață acolo, copii care provin fie și din centre, fie și din familii dezorganizate, monoparentale, copii cu ADHD, cu autism și cu alte probleme, sigur, adicțiile.

Acești copii, de câte ori am stat cu ei de vorbă, cea mai mare durere a lor este aceasta: că nu au avut parte de dragostea părinților, de atenția părinților, n-au știut ce înseamnă să fie îmbrățișați, n-au știut ce înseamnă să fie pupați, nu li s-a spus ce înseamnă te iubesc și atunci mulți dintre ei ajung pe mâna anturajului, ajung în anturaje și, din păcate, ajung aici.

Părintele Teologos: Deci principalul factor de risc este viața păcătoasă, de fapt, și de unul singur și anturajul – influențat de anturaj.

Părintele Mihai Vișoiu: Sigur, da. Sigur, acum, ecranele ne îndeamnă spre păcat, pentru că sunt atâtea ispite, atâtea tentații, atâtea lucruri care ni se pun înainte pe internet. Sigur, nu spunem că internetul este rău, dar dacă nu-l folosim cum trebuie, poate fi foarte distrugător pentru noi.

Și când te retragi să fii singur, e interesant lucrul acesta, că însingurarea este frumoasă, este bună, dacă știm să o folosim cum fac unii părinți, care se retrag în pustie și-și închină viața lui Dumnezeu. Dar de cele mai multe ori, mai ales în societatea noastră actuală, omul se însingurează și de Dumnezeu și își creează propria…cum să spun?

Părintele Teologos: Bulă cognitivă.

pr. Mihai Vișoiu: Așa. N-au nevoie de nimic, au telefonul, totul este o păcăleală, dar este interesantă pentru că păcatul este învelit în staniol ca să pară ciocolată. Și atunci când îl desfaci, este amar, clar, dar deja când ești prins în mrejele lui, e foarte dificil.

Despre singurătate, ADHD, anturaj și capcana drogurilor, recomandăm cuvântul Singurătate, ADHD, Droguri, Familie – Radu Dobriceanu, p. Teologos, iar pentru dimensiunea digitală a dependenței este util articolul Dependența de internet, care descrie clar simptomele și pașii de ieșire.

Liniștirea

Părintele Teologos: Ce putem să facem ca să îi ajutăm? Am vorbit despre familie, am vorbit clar despre viața duhovnicească, spovedanie, altceva? Liniște?

Părintele Mihai Vișoiu: Păi da, liniștea este un factor important de ajutor, însă această liniște vine dintr-o trăire duhovnicească. Așa cât pot eu acolo să-i sfătuiesc pe cei bolnavi și nu numai, pe cei care vin la biserică, este faptul că este importantă liniștea, dobândirea liniștii. Căile prin care o dobândim sunt la îndemână: postul, rugăciunea, spovedania, sfânta împărtășanie.

Eu, așa, știți, când eram înainte la parohie, eram un pic mai aspru cu cei care voiau să se împărtășească, dar când am venit la spital, mi s-au dat peste cap toate principiile pentru că am zis, Doamne, bun, atunci ar însemna să nu împărtășesc pe nimeni. Dar aici sunt într-un spital totuși, adică sunt niște oameni care deja au canonul de la Dumnezeu, suferă, trăiesc niște drame, trăiesc niște traume, cât pot așa sigur să găsesc o cale să-i fac să se pregătească și să se împărtășească, dându-le un imbold ca mai apoi să meargă la parohie și să continue, să stea aproape de biserică, să stea aproape de părintele, să se spovedească cât mai des, să se împărtășească cât mai des. Sunt pentru Sfânta împărtășanie deasă și nu că sunt eu, este tradiția Bisericii că este medicamentul suprem.

Părintele Teologos: Sigur.

Ortodoxia și bolile psihice: rolul Sfintei Împărtășanii

pr. Mihai Vișoiu: Tot timpul spun lucrul acesta că niciunul dintre noi nu suntem vrednici să ne împărtășim dacă ar fi să fim luați după dreptate, dar trebuie să venim înaintea lui Hristos cu această smerenie că suntem bolnavi cu toții, sufletește și trupește și că avem nevoie de Sfânta împărtășanie și atunci, cât pot, încerc să-i țin aproape de Sfânta împărtășanie ca să descopere că liniștea vine din Sfânta împărtășanie.

Părintele Teologos: Din tainele bisericii.

pr. Mihai Vișoiu: Da. Taina Sântului Maslu, împreună cu taina Spovedaniei, împreună cu taina Sfintei împărtășanii, toate împreună lucrează ca Harul lui Dumnezeu să vină în inima omului să-i aducă liniște. Și vreau să vă spun că nu de puține ori au venit dintre pacienți să-mi spună, „părinte știți ce bine m-am simțit? Am ascultat într-adevăr, a fost bine, m-am împărtășit, am început să mai mă rog și a început să fie liniște în sufletul meu.”

Părintele Teologos: Slavă Lui Dumnezeu!

pr. Mihai Vișoiu: Slavă Lui Dumnezeu! Sigur, vedeți pe de o parte pastilele, va ajută să liniștiți creierul și pe partea cealaltă Hristos în completare, dacă îndrăznesc să spun așa, vine și aduce ceea ce trebuie în suflet. Pentru că, așa cum a spus, pastilele ajută aici, celelalte Hristos ajută în inimă.

Îmbinarea științei cu viața duhovnicească

Părintele Teologos: Deci fraților, mă iertați părinte că întrerup, deci să ne înțelegem, un om normal nu are nevoie de pastile. Nu luați imediat pastile, medicamente, psihotrope. Nu.

Numărul unu, să ascultăm de preot, să facem cele duhovnicești ale terapeuticii ortodoxe, ca să folosesc un cuvânt în tema noastră. Dacă însă nu ascultăm de preot, o să ascultăm de psihiatru. Deci e mult mai bine să ascultăm cu spuneam de preot să nu ajungem să avem boli psihice.

Dar dacă se ajunge la stadiul de boli psihice, adică într-adevăr omul este de spital de psihiatrie, atunci evident că trebuie să asculte de psihiatru, trebuie să urmeze medicația corespunzătoare. Și mai ales, cred că nu este bine absolut deloc să se întrerupă medicația.

Părintele Mihai Vișoiu: Absolut, sigur, în momentul în care un pacient ajunge la psihiatrie și începe să ia medicamente, trebuie să le oprească doar cu sfatul medicului, nu se poate altfel, pentru că atunci face mai mult rău.

Da, la ceea ce ați spus puțin mai devreme, ați concluzionat ceea ce am spus la început, că dacă oamenii părăsesc biserica, cum spunea Sfântul Paisie, se duc la spitale de psihiatrie și se umplu spitale de psihiatrie. Da, este important, știți, așa, cu timp și fără timp, cu mila Lui Dumnezeu, încerc să spun și prin spital, pe unde merg pe secții și când stau de vorbă, chiar și cu personalul medical, pun accentul pe lucrul acesta.

Este importantă această trăire, un minim de trăire duhovnicească, un minim, adică posturile, rugăciunea de zi cu zi, spovedania măcar, dacă nu putem, des, măcar în cele patru posturi de peste an, măcar un minim.

Despre cum se întâlnesc medicina, Tainele Bisericii și pocăința în vindecarea omului, este foarte folositor cuvântul Boala trupească, mentală și duhovnicească: metode de vindecare, completat de reflecțiile din Psihoterapia ortodoxă, calea vindecării sufletului.

Părintele Teologos: O dată pe lună, hai să fie.

Ortodoxia și bolile psihice: postul, înfrânarea

Părintele Mihai Vișoiu: O dată pe lună, așa, pentru că este important lucrul acesta, ca diavolul să nu pună stăpânire pe mintea noastră, să nu distrugă mintea, pentru că este acest război, este, e clar. Așa, cum spuneați, cât de important este să postim și de telefon, să postim și de televizor, să postim și de lucrurile care ne fac plăcere, până la urmă, pentru că omul desfrânat, nu e neapărat curvarul, ci omul desfrânat este cel care desfrânează la mâncare, desfrânează la băutură, desfrânează la bârfă, desfrânează la înjurături, desfrânează la toate.

Părintele Teologos: Și la electronică.

pr. Mihai Vișoiu: La electronică, da, sigur. Omul înfrânat este cel care învață să pună frâu tuturor lucrurilor care nu îi fac bine. Și, v-am spus, cu timp și fără timp, încerc să spun lucrurile acestea pentru a preveni.

De multe ori spun – fraților, de ce să ajungem să suferim? Haideți să încercăm cât putem să ne apropiem, să ne ajungem acolo, să ne apropiem.

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!

Părintele Teologos: Și m-am bucurat foarte mult și mă bucur că, chiar din personalul medical, vin la biserică, vin și la spovedit, vin și la împărtășit și este o mare bucurie pentru că, mai departe, chiar și asistenții sau dintre medicii promovează. Uite, părintele, uite biserica noastră de la spital, uite părintele, uite Sfânta Liturghie. E important, chiar am bucuria că am dintre medici care îmi trimit pacienți. Uite, știi, să te duci și la părintele după ce au stat de vorbă. Uite, du-te și la părintele. Ia să vedem, uite, să te spovedești, uite, să stai de vorbă cu părintele, că te ajută și părintele. Eu te ajut cu tratamentul, părintele te ajută.

Părintele Teologos: Pe pătrățica mea.

Părintele Mihai Vișoiu: Exact. Și e bucurie pentru că, sigur, asta înseamnă conlucrarea dintre medic și preot în spital. Este foarte importantă această conlucrare. Așa cum și eu, la rândul meu, poate am situații în care sunt rugat: Părinte, știți, pe cineva ne-a ajutat și pe noi? Am pe cineva bolnav în familie, să vă aduc acolo. Zic, da, cum să nu? Și mergem și ajutăm și recomandăm să primească tratament ca să fie ajutați.

Relațiile bune, interumane

Părintele Teologos: Credeți că, dincolo de tainele bisericii, care, evident, sunt terapeutice, credeți că ajută foarte mult și o relație iubitoare cu ceilalți? Adică, un zâmbet, ceva, o faptă bună…

Părintele Mihai Vișoiu: În mod clar. Și să știți că, de când…. și înainte făceam lucrul acesta, dar mai ales în spital, dacă-mi permite să vă spun, orice om care trece înaintea mea, îl îmbrățișez. Când vine în biserică, îl îmbrățișez. Când vine la spovedit sau așa, mai ales dacă-l văd că suferă, îi dau o îmbrățișare, îl strâng la piept și-i spun, lasă că o să fie bine. Adică, și știți, am văzut de foarte multe ori cum a plecat omul de acolo, parcă aș fi făcut cine știe ce, dar o îmbrățișare! Și dacă simte că empatizezi cu el un pic și că îi împărtășești durerea și că îl îmbărbătezi și îi spui, uite, mă rog și eu pentru tine, fă și tu o rugăciune, te pomenesc și eu și ne rugăm împreună și hai, să vezi că Dumnezeu ajută și o să vezi că o să fie mai bine.

Și să știți că au venit și mi-au spus, părinte, ați avut dreptate, ați avut dreptate, uitați, știți, s-a schimbat ceva, parcă poți să dorm mai bine noaptea. Că sunt mulți care vin și spun, părinte, nu pot să dorm noaptea și e cumplit să nu poți dormi noaptea. Nu pot să dormi noaptea, cutare. Zic, bine, uite, stați la rugăciune cu noi. Hai, să vedeți și după aia hai, să stau un pic de vorbă, hai, să te spovedesc, hai, să-ți citesc o rugăciune. Și se duce și se întoarce a doua zi sau treia și zice, părinte, știți, a fost parcă mai bine.

Ajutorul Sfântului Gherasim din Kefalonia

Știți, noi l-am promovat, că mi-am adus aminte acum, l-am promovat și îl promovez foarte mult pe Sfântul Gherasim din Kefalonia, care este vindecător de boli psihice și izgonitor de diavoli. Și chiar am acolo cărticele cu Acatistul Sfântului, chiar am rânduit în fiecare vineri seara să fac Acatistul Sfântului Gherasim din Kefalonia și atunci am și program de spovedit. Și mă bucur că vin bolnavii și se roagă împreună cu noi și le dau acatistul.

Și am avut așa un feedback extraordinar de-a lungul timpului, că mi-au spus, părinte, știți, am simțit ajutorul Sfântului. Chiar am simțit ajutorul Sfântului.

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!

pr. Mihai Vișoiu: Da. Adică într-un mod real, adică, părinte, am simțit, am citit Acatistul și parcă odată s-a luminat totul așa. Da, pentru că este într-adevăr un mare Sfânt, un mare ajutor, acest Sfântul Gherasim din Kefalonia.

Părintele Teologos: Deci Sfântul Gherasim din Kefalonia, cei care au ei înșiși sau cunosc rude sau persoane apropiate care au probleme psihice, probleme cu nervii, este Sfântul Gherasim din Kefalonia și Sfânta Difna, o sfântă din secolul VII, dacă nu mă înșel, o sfântă irlandeză care în Belgia a înființat un spital, un ospiciu, un spital pentru boli psihice. Deci neapărat să vă rugați la Sfântul Gherasim și la Sfânta Difna.

Pentru a cunoaște mai bine pe acest mare mijlocitor, vedeți prezentarea de sinaxar Gherasim din Kefalonia și articolul amplu Sfântul Gherasim din Kefalonia, vindecătorul bolilor psihice, unde sunt adunate numeroase minuni legate de vindecarea celor tulburați la minte.

Natura este de mare ajutor în bolile psihice

Credeți că ajută, pentru că știu că spitalul – de aici mi-a venit ideea – este într-o zonă foarte frumoasă. Credeți că ajută natura, ajută creația ca omul să se liniștească?

Părintele Mihai Vișoiu: Cred cu tărie că nu se putea să fie în altă parte mai bine decât acolo, spitalul rânduit, pentru că, da, este construit într-o zonă de pădure și chiar în spate, cumva, e un parc în pădure acolo, unde s-au organizat și au pus chiar și niște boxe și cântă și o muzică în surdină și sunt păsărelele, tot. Cred că este un cadru extraordinar de bun, de potrivit, pentru că e și aer curat, oxigen, altceva, departe de mașini, departe de gălăgie și ajută foarte mult acest cadru, să știți. Da, foarte mult ajută și, în general, e bine ca cei bolnavi să… și chiar mi-aduc aminte de Sfântul Porfirie care recomanda, Sfântul Porfirie din Kavsokalivitul, care recomanda că atunci când suferi, când simți că ești trist, când simți că ai o problemă, să ieși în natură, să ieși în pădure, să te plimbi, să respiri un aer curat, să auzi păsările cum cântă, să vezi creația Lui Dumnezeu și să te folosești de ea.

Părintele Teologos: Da, să te urci către Creator. Exact, ca să te duci cu mintea către Cel care a făcut-o. Doamne, cât de frumos este, ce copaci minunați, ce păsărele cum cântă și, într-adevăr, lucrurile acestea ajută foarte mult, foarte mult ca să te liniștească sufletește.

Da, sunt multe aspecte ce pot fi atinse în problema aceasta, știți?…

Cele mai comune boli

Părintele Teologos: Care sunt cele mai, apropo de aspecte și apropo de boli, care sunt bolile cele mai des întâlnite?

Părintele Mihai Vișoiu: Păi, așa, în anii aceștia am observat că foarte mulți au depresie. Foarte mulți oameni au depresie. Stări de anxietate, dar deja cu aspecte de depresie.

Depresie mai ușoară sau unii chiar cu depresie mai serioasă. Știți, apropo că ați mai devreme de singurătate, de multe ori mi-au zis părinte, sunt singur. Nu mai am pe nimeni, soția mi-a murit, copiii sunt la casele lor cu tare.

Domne, nu ești singur. Uite, hai s-ți spun. Uite, știi, dacă ai deschide o carte de rugăciuni, e Dumnezeu acolo, sunt sfinții, e Maica Domnului, ia, încearcă să te raportezi la lucrul acesta!

Mi-au venit situații în care soții le-au murit, soții au făcut depresie, sigur, e cumplit. Și așa am recomandat, mamă, nu ești singură, dar pune mâna și du-te la biserică. Uite, când auzi că face părintele slujbă, face un maslu, e o sărbătoare, mai face o slujbă, du-te acolo la biserică, du-te și stai acolo și roagă-te.

Și stai să vezi că se umple inima, ți se umple sufletul și nu mai simți această singurătate. Mai faci acasă o rugăciune, îți faci de lucru, îți faci de treabă, te mai interesezi dacă auzi de vreo văduvă, de vreo bătrână, care are nevoie de o mâncare, poate, știți, adică…

Părintele Teologos: Apar relații.

pr. Mihai Vișoiu: Exact.

Părintele Teologos: Relații cu cei cerești și cu cei pământești.

pr. Mihai Vișoiu: Exact, da. Da, din păcate, depresia este boala secolului. Este boala secolului și…

Părintele Teologos: Pentru că oamenii se complac și nu vor să iasă de acolo.

pr. Mihai Vișoiu: Pentru că momentul în care, cum am spus, un călugăr care se retrage în pustie, dacă nu și-ar face rânduielile și nu s-ar ruga continuu, probabil că și-ar ieși din minț și ar cădea și ar pleca în lume imediat. Dacă acela rezistă, înseamnă că și noi în lume trebuie să facem același lucru, să încercăm cât putem să avem acest program duhovnicesc, această stare de rugăciune, de post, de mers la biserică, de făcut bine în jur, celor care au nevoie. Și atunci poți cumva să schimbi lucrurile, să nu simți că ești chiar părăsit și ești al nimănui și toată lumea te-a uitat și…

Părintele Teologos: Da, și mai ales că ai sens în viață. Cred că în clipa în care cineva, adică știu, în clipa în care cineva face un bine, în clipa în care cineva face un gest de dragoste, primește înăuntrul lui harul lui Dumnezeu, scapă de singurătate și capătă sens.

pr. Mihai Vișoiu: Exact.

Exemplu de caz rezolvat

Părintele Teologos: Ați putea să dați niște cazuri…sau măcar un caz așa fericit, un caz frumos?

pr. Mihai Vișoiu: Un caz fericit…

Părintele Teologos: Sau cu învățăminte.

pr. Mihai Vișoiu: Da, am avut o situație cu o tânără care plecase la studii în străinătate și acolo, apropo de singurătate, fiind străină din altă țară, cumva, s-a izolat și din păcate, ajunsese să practice niște meditații din acestea orientale, încât la un moment dat a ajuns să vadă niște duhuri. Și-a anunțat familia și au adus-o de urgență la noi la spital. Și cu rugăciune, cu Sfânta Împărtășanie, cu sfântul Maslu pentru că a stat internată o perioadă la noi, cu mila lui Dumnezeu, mi-au spus părinții acum că este foarte bine și a reușit să reintre în normal și cu tratamentul și cu tot și să-și continue studiile și asta e un lucru foarte îmbucurător.

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! Cu adevărat!

pr. Mihai Vișoiu: Da.

Părintele Teologos: Ceea ce vreau eu să accentuez aici, foarte bine că a spus părintele Mihai treaba asta. Oameni buni sunt anumite lucruri care nu sunt de psihiatrie. Da? Deci în cazul ăsta este lovit sistemul nervos, dar sunt lucruri demonice. Deci asta nu-i problemă de psihiatru. Asta-i problema de preot. Deci în clipa în care cineva se amestecă cu tot felul de lucruri din astea oculte, vorbim de șamanisme, vrăji sau orientale și așa mai departe, omul respectiv capătă o energie demonică foarte mare. Poate să ajungă până aproape de îndrăcire, vede draci bineînțeles, vedem demoni și evident că omul în clipa respectivă o să se comporte într-un mod ciudat. Dar nu este boală psihică, ci este o energie demonică foarte mare.

Din cauza asta, acolo trebuie preot. Nu îl îndopați cu medicamente că n-o să-i treacă. Sau dacă este să-l sedeze sau așa mai departe, asta e altă poveste, dar nu-i trece. E nevoie de preot care să îl spovedească și poate foarte probabil să-i și citească dezlegări.

pr. Mihai Vișoiu: Clar, sigur, rugăciuni de dezlegare, sigur da. Asta în condițiile în care și familia înțelege și sigur…

Părintele Teologos: Da. Din cauza asta spun pe cameră, pentru că astăzi, din păcate, oamenii se depărtează foarte mult de Dumnezeu și atunci cred că toate lucrurile sunt sunt psiho… psihiatrice, psihologice și așa mai departe.

pr. Mihai Vișoiu: Nicio problemă psihică, mentală, nicio problemă sufletească a unui om nu se poate vindeca fără Dumnezeu.

Părintele Teologos: Desigur!

pr. Mihai Vișoiu: Adică cei mai mulți oameni caută rezolvarea întâi peste tot și la urmă vin și spun „Părinte, am venit să încerc și la biserică pentru că am încercat toate și am epuizat toate soluțiile și la urmă ne-am gândit că ne-a mai rămas doar biserica. Zic „păi, oameni buni trebuia să începeți întâi cu biserica și după aceea cu celelalte”. Foarte mulți, foarte mulți oameni se duc pe colo, pe colo nu mai spune unde… se duc pe la vrăjitoare, ghicitoare, descântătoare, iau la rând toate toate practicile și văd că nu-și rezolvă problemele și după aceea vin și spun „ne gândeam să venim și la biserică pentru că e ultimul lucru loc unde n-am fost”.

Părintele Teologos: După ce s-au umplut de energie demonică.

pr. Mihai Vișoiu: Da. Și lucrul acesta trebuie să-l înțelegem cu toții. Nicio problemă sufletească, psihică, mentală de orice natură nu se rezolvă fără Dumnezeu. Nu se rezolvă pentru că suntem trup și suflet și fără această înțelegere a lucrurilor nu avem cum să ne rezolvăm problemele.

Înmulțirea bolilor psihice

Părintele Teologos: Și Dumnezeu este creatorul atotputernic iubitor. Cel care ne dă existență.

Credeți că au crescut în timp bolile psihice?

pr. Mihai Vișoiu: S-au înmulțit, da, în timp s-au înmulțit bolile psihice. Nu cunosc foarte bine toate bolile acestea psihice, dar din ce am văzut așa și cu ce m-am confruntat și în momentul în care m-am confruntat m-am dus și am întrebat și eu ”domnul doctor, doamna doctor, explicați-mi și mie ce înseamnă boala asta?”. Tulbură depresive, obsesiv-compulsive, tulburare de personalitate, sigur, cazuri de demență, sunt destul de cazuri de demență. S-au înmulțit pentru că s -a înmulțit păcatul. Pentru că așa revin la ce a spus Sfântul Paisie – oamenii părăsesc biserica și se înmulțesc bolile psihice.

Oamenii încearcă să-și creeze un Dumnezeu al lor propriu – Apropo de delir mistic și își creează un dumnezeu al lor care să fie după…

Părintele Teologos: Chipul și asemănarea lor.

pr. Mihai Vișoiu: Lasă că Dumnezeu mă înțelege, lasă că Dumnezeu îmi face, lasă că Dumnezeu cutare. Am avut o situație cu o bătrână care venea și-mi spunea „părinte, să vă spun că Dumnezeu vine în fiecare zi și vorbește cu mine”. I-am zis „mamă, nu vorbește Dumnezeu cu dumneata. E diavolul.” „Cum, părinte? Nu. E Dumnezeu, vă spun eu.” „Mamă, hai, să te spovedesc.” Și descoperindu-i viața, săraca, așa a adus o viață dezlânată ca să-i zic așa. Zic „mamă”, Zic „uite, știi, ar trebui să te oprești de la treaba asta pentru că acolo nu e Dumnezeu.” „Îmi spune, părinte, Dumnezeu, mie lucruri și eu știu și dinainte și vor…”. Zic „mamă, n-ai o viață atât de duhovnicească, nici marii părinți ai pustiei nu au întotdeauna descoperiri de la Dumnezeu și dumneata vii să-mi spui că-ți vorbește Dumnezeu. Hai, să…”

Vedeți își creează fiecare om datorită păcatului, își mângâie conștiința și își creează un Dumnezeu care de fapt, știi, eu sunt prietenul lui Dumnezeu chiar dacă eu am păcate și greșeli mari. Își creează un Dumnezeu personal, propriu.

Părintele Teologos: Idol.

pr. Mihai Vișoiu: Așa. Și după aceea, începe să-i vorbească și este cumplit pentru că sigur, acuma, dincolo de asta întrucât creierul se degradează, boala psihică înaintează, se degradează… Eu cred așa că mila lui Dumnezeu este mare și nu-l judecă pe om la măsura aceasta. Îl lasă, îngăduie, eu consider că e deja un canon pe care Dumnezeu îl dă omului că dacă nu-și păstrează mintea întreagă și dacă și-o pierde e tot un canon și prin care Dumnezeu caută să găsească ceva bun ca să-l mântuiască.

Părintele Teologos: Da. Să-l smerească.

pr. Mihai Vișoiu: Să-l smerească și să găsească ceva și la el ca să poată să-i câștige sufletul. Cred cu tărie lucrul acesta și de când sunt preot, totdeauna am citit la părinții bisericii, atunci când am spovedesc, zice – dacă femeia care a făcut avorturi când vine la spovedit, i-a murit un copil sau are soțul bolnav și îl îngrijește la pat, i-a dat Dumnezeu deja un canon greu. Nu îl canonisești încă o dată, spune Sfântul Vasile cel Mare. Nu îl mai canonisești încă o dată, ci îi dai o mângâiere, n-o împărtășești tot timpul, dar îi dai dezlegare măcar de Paște, de Crăciun, de două trei ori pe an să se împărtășească ca mângâiere că are deja canonul acolo.

Păcatele din trecut și bolile psihice

Părintele Teologos: Apropos, știu că avortul este omor calificat premeditat. Dar știu că este și foarte traumatic pentru femei. Este un factor de risc pentru boli psihice?

pr. Mihai Vișoiu: Da, este un factor de risc destul de mare. Și am avut de-a face cu multe situații în care discutând, am descoperit că sunt așa. Au fost păcate așa la tinerețe și pe care le-au dus și care le urmăresc pe femei – acest păcat o urmărește pe femeie toată viața. Toată viața și este cumplit pentru că mângâierea vine numai prin spovedanie. De multe ori când vin la spovedit, în general, femeile, eu îmi fac datoria să le mai întreb o dată. „Ai făcut avorturi?” „Părinte, dar le-am mai spus o dată”. „Bine, știu că le-ai mai spus poate”. Bine, alții spun nu le-am spus, dar majoritatea care mai vin spun „păi, le-am mai spovedit”. „Nu-i problemă, dar eu te întreb: ai făcut pocăință pentru păcatele acestea cum trebuie? Adică părintele ți-a dat un canon, ți-a spus cât de important, cât de grav este acesta păcat și ce urmări are pentru că vezi, uite, ai ajuns aici la noi la spital și suferi, ai o problemă ai o depresie, te urmăresc păcatele acestea, chiar dacă le-ai spovedit, dar urmările lui ne urmăresc toată viața”.

Pentru că și starea acestor copii, a acestor suflete ține de pocăința mamei. Zic că e important să faci pocăință să înțelegi. Adică chiar dacă n-ai mai avea păcate când vii la spovedit, că am avut surpriza și toți preoții o avem când vin și spun „părinte, n-am făcut niciun păcat.” Atunci întrebi: „Ai făcut avorturi?” „Păi, am făcut.” „Păi, și atunci cum spui că n-ai făcut niciun păcat?” „Păi, da, dar le-am mărturisit.” „Păi, da, dar crezi că ți-au fost întru-totul șterse dacă matale n-ai făcut pocăință”. „Păi, părinte…

Niciodată să nu vii înaintea lui Dumnezeu să spui „eu n-am făcut păcate, eu n-am păcate”. Nu se poate să spui că n-ai păcate pentru că viața omului de ar fi de o singură zi și este plină de păcate.

Părintele Teologos: Sigur. Toți greșim.

pr. Mihai Vișoiu: Adu-ți aminte de păcatele tinereților adu-ți aminte și plângi și întotdeauna să vii la spovedit „părinte, sunt o păcătoasă, am greșit, sunt un păcătos, am greșit, l-am supărat pe Dumnezeu și nu știu dacă am făcut canonul încă așa cum trebuia pentru ce am greșit eu înaintea lui Dumnezeu și să îmi pară rău pentru tot ce am făcut”.

Da și am avut situații și am acum situație în care vin persoane și spun „părinte, nici acum nu m-am liniștit după 20 de ani de când a făcut un avort, nu m-am liniștit și nu știu dacă mă voi liniști vreodată gândindu-mă ce am putut să fac”. Adică, slavă Domnului că sunt destul de persoane care au această conștiință și se luptă să țină aproape de biserică, să țină aproape de rânduială, să țină aproape de spovedanie, să țină posturile tocmai gândindu-se „încă mă urmărește păcatul”. Și zic „probabil te va urmări până la final pentru că…”

Părintele Teologos: Sigur. Și atunci se va elibera.

pr. Mihai Vișoiu: Pentru că este nevoie de această pocăință continuă până la final.

Despre droguri

Părintele Teologos: Mi-am adus aminte că ați vorbit despre idolatrizare, despre închiderea omului în lumea sa și auto-îndumnezeire, drogurile cred că sunt unul dintre principalul mijloc prin care cineva iese din real și se duce în imaginar. Am vorbit de o formă de droguri, am vorbit despre ecrane, am vorbit și despre alcool. Despre substanțe psiho-active, ați putea să spuneți ceva?

pr. Mihai Vișoiu: Da. Din păcate, în rândul tinerilor există această problemă și mi-au trecut pe dinainte tineri care au consumat, care au venit să facă ceva să poată să scape de această nebunie. Îmi aduc aminte de un tânăr care mi-a spus odată, zice „părinte, e bine să fumezi iarbă că face foarte bine”. „Mă, tată, nu face bine. Câți ani ai? „20 de ani.” Zic „tu vezi că nu mai judeci limpede?” „Nu, părinte, e bine și bine”. „Să aibă Dumnezeu milă de tine să te ajute”.

Da adică unii înțeleg, alții nu înțeleg, înțeleg mai puțin. Probabil că vor înțelege la un moment dat din mila lui Dumnezeu. Însă flagelul acesta este din ce în ce mai prezent în mare creștere. Slavă lui Dumnezeu că la noi la spital, aș vrea să menționez lucrul acest, oricum în mass-media în România s-a mediatizat. S-a creat un centru creativ. L-a creat doamna manager a noastră de la spital, doamna Irina Minescu a creat acest centru pentru tratarea celor care consumă droguri și a început să fie operațional adică se lucrează. E o întreagă echipa acolo unde se lucrează cu tinerii care vin la noi la spital și cumva este ca un model ca și în alte locuri în țară să se poată dezvolta aceste…

Părintele Teologos: Un fel de program pilot…

pr. Mihai Vișoiu: Da. Să se poată dezvolta mai multe centre de genul acesta. Însă, sigur, noi încercăm să rezolvăm pe de o parte, dar trebuie mai trebuie și altcineva să rezolve să nu mai existe droguri pe piață și să nu mai… dar asta, mă rog, e altă discuție… Măcar cât noi acolo unde suntem puși fiecare să încercăm să ajutăm să ameliorăm, să ținem sub control cumva.

Părintele Teologos: Deci ați spus centru creativ. Deci oameni buni, e nevoie de preot, clar, nu se discută, după care vorbim de acest centru creativ. Din nume îmi dau seama. Nu știu despre ce e vorba, dar îmi dau seama că ei sunt puși să facă ceva. Știu că ajută să creeze ceva.

pr. Mihai Vișoiu: Da.

Părintele Teologos: Puteți să vorbiți?…

pr. Mihai Vișoiu: Pe lângă tratamentul care se dă, îi ajută pe tineri să conștientizeze. Se fac tot felul de workshopuri cu psiholog, se fac tot felul de lucruri care îi ajută pe tineri să conștientizeze cât de important este să nu mai consume și să stea departe de lucrul acesta.

Părintele Teologos: Și nu să să deseneze sau să construiască…?

pr. Mihai Vișoiu: Ba da, se fac și programe din acestea cu desene, dar în general știu că mai mult pe pe discuții, pe conștientizare.

Părintele Teologos: Pe relații interpersonale.

pr. Mihai Vișoiu: Exact.

Concluzie

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! Mulțumim tare mult, părinte, că vedem că este o rază de lumină. Și acum mă gândesc la cei din vest, oameni buni, că în vest pentru că n-au ortodoxie este mult mai greu de scăpat. Vă aduc aminte cu ce am început. Discuția am început-o cu acel mare studiu în care spunea acel reputat om de știință, din păcate, nu-i mai țin minte numele, dar m-a impresionat foarte mult că spunea, ateu fiind, că doar ideea de divinitate, adică doar bunul Dumnezeu te scoate din astfel de probleme. Și iarăși, ceea ce a spus părintele că dacă nu umplem bisericile – adică e citat din Sfântul Paisie – nu umplem bisericile, umplem spitalele de psihiatrie.

Deci oameni buni, haideți, să umplem bisericile ca să golim spitalele de psihiatrie. Mulțumim tare mult, părinte!

pr. Mihai Vișoiu: Și vă mulțumesc. Să ne ajute Maica Domnului pe toți!

Părintele Teologos: Amin. Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin!

Întrebări frecvente

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!