Proiectul Sfinților Britanici – p. Damian, p. Teologos

În contextul secularismului modern, Proiectul Sfinților Britanici reprezintă o inițiativă esențială pentru redescoperirea rădăcinilor ortodoxe ale creștinismului în insulele britanice. Acest demers prezintă viețile a 15 sfinți remarcabili, precum Patrick, Augustin sau Ninian, subliniind minunile, misionarismul și evlavia lor. Prin traduceri din surse originale, icoane și slujbe, proiectul implică o echipă dedicată, susținută de Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Marii Britanii. Descoperă cum acești sfinți au modelat credința, oferind inspirație pentru o viață duhovnicească autentică și curaj în fața provocărilor contemporane.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin! Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin! 

Introducere

Părintele Teologos: Dragii noștri, ne aflăm iarăși cu părintele Damian și am dorit să fac acest interviu, aceste discuții, de fapt. De ce? Pentru că el are un proiect foarte interesant despre 15 sfinți din Marea Britanie. O să vă prezinte el foarte pe scurt ce este cu programul acesta, foarte pe scurt. De ce? Pentru că eu sunt foarte interesat să aflăm, de fapt, cu toții viețile acestor 15 sfinți. Desigur că, dat fiind timpul limitat pe care îl avem la dispoziție, nu o să putem să abordăm toți acești sfinți, dar o să-l rog să facă o selecție pentru voi, astfel încât să fie cât mai interesant și cât mai atractiv acest proiect în care el am înțeles că include mai mulți oameni, astfel încât să fie și icoana Sfântului, să fie și slujba Sfântului. O întreagă poveste. Și din cauza asta acum spun: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin! Părinte, aveți cuvântul!

Părintele Damian: Sărut-mâna, părinte, vă mulțumesc încă o dată pentru bună primire și îngrijire la chilia dumneavoastră, Chilia Intrarea în Biserica Maicii Domnului din Schitul Lacu, din Sfântul Munte Athos. Da, într-adevăr, iată, vedem în ziua de astăzi, să spunem așa, toate aceste mijloace de telecomunicație, mijloace de informare, mijloace de dezinformare. Nu le mai spunem pe nume, le cunoaște toată lumea, unde, din fericire sau din nefericire, entertainment-ul este la putere. Și, culmea, omul plătește foarte mult pentru entertainment, și de proastă calitate, de multe ori.

Părintele Teologos: Exact. Dis-tracție. Dar nu distracție adevărată, ci răspândirea minții.

Sorin Damian: Exact. Și vedem de multe ori, de exemplu, eu nu sunt chiar pe toate aceste mijloace de telecomunicație, ca să nu le spun pe nume, dar îmi arată alte persoane unde, să spunem, unul le spune oamenilor: „Domnule, vreți să vedeți cum îmi dau cu o sticlă în cap? Vă rog frumos să contribuiți. Și când se ajunge la suma de… Eu o să-mi dau cu o sticlă în cap.” Adică practic, atenție, nu este teorie ce spun.

Părintele Teologos: Deci e chiar caz real ăsta.

Sorin Damian: Da, da, sunt cazuri reale și este unul dintre cele mai, să spunem, între ghilimele, „distractive”. Deși nu este distractiv. Sunt altele mult mai groaznice. Și atenție, vorbesc de poporul român, nu vorbesc de occidentali, unde lucrurile sunt mai groaznice, deci vorbesc de poporul român. Și sunt oameni care efectiv dau bani, se conectează cu cardul la contul acela, nu știu care este sistemul, și dau bani doar ca să se distreze. Și știți, de multe ori ați văzut, noi avem obiceiul ăsta, cel puțin popoarele balcanice, al lamentării. Noi ne lamentăm foarte mult. Dar în schimb, occidentalii când vin în România, spun: „Dom’le, eu n-am văzut atâtea mașini străine nici în Occident câte văd în România”. Da, este un paradox. Toți românii se plâng în Occident, dar dacă străinii vin în România, văd numai mașini de ultimă generație. Pe care occidentalii… nu că nu și le-ar permite să și le cumpere, dar nu este gândirea de așa natură. Acolo este mai mult gândirea practică. Și vedeți, orice proiect care solicită oarecare finanțare, cade în desuetudine. Trebuie să spunem o realitate, este un dezinteres, nu neapărat total, dar există un dezinteres.

Proiectul Sfinților Britanici, un proiect creștin

Noi ne-am gândit… noi suntem o arhiepiscopie tânără, Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Marii Britanii și Irlandei de Nord, Înaltpreasfințitul Părinte Atanasie e arhiepiscopul nostru. Un grup de, să le spun, tineri cercetători din varii domenii, ne-am gândit să-i propunem acest proiect. Atenție, nu ca un proiect spectacular, spectaculos, ceva wow, ci ca pe o datorie față de rădăcinile noastre creștinești.

Și aici vreau să scot puțin în evidență, și noi am mai discutat punctat așa în podcasturile noastre: Fraților, când vorbim despre Sfinții, cel puțin vorbim înainte de marea schismă, anul 1054, sfinții din partea de apus a Europei, luând Germania, Franța, Italia, Elveția, țările nordice, insulele britanice care ne interesează pe noi, deci toți acești sfinți au fost mărturisitori ai ortodoxiei. Noi vorbim de ortodoxie. Nu de catolicism, nu de protestantism, cum este în ziua de azi în acele părți, din nefericire, ci de ortodoxie. Gândiți-vă, cum s-a răspândit creștinismul? Vedeți, noi, într-adevăr, balcanicii, incluzându-i bineînțeles și pe români în Balcani, noi suntem foarte obișnuiți, să spunem așa, cu sfinții nu neapărat bizantini, că nu este corect acest termen de bizantin, hai, să spunem cu sfinții din răsărit, din partea de răsărit.

Părintele Teologos: Da și cu sfinții pe care îi știm din calendar.

Sorin Damian: Exact, cu sfinții pe care îi știm din calendar, îi auzim în Biserică, au slujbe în Minei, adică în cărți de cult, pentru că poate nu toată lumea este familiarizată cu termenii specifici.

Părintele Teologos: Minei vine de la minas, care în limba greacă înseamnă lună, deci Mineiul este cartea în 12 volume, pentru că sunt 12 luni și fiecare Minei pentru o lună are slujbele pentru luna respectivă. Asta este Mineiul. 

Sorin Damian: Da, da. Noi suntem foarte familiarizați, cum spunem la sat, cu Sfântul Ion, Sfântul Gheorghe, Sfântul Vasile, bineînțeles, sfinți foarte mari și alții, mulți, nenumărați sfinți. Dar din păcate, noi pierdem din vedere – și acesta este lucrul bun, să spunem, pentru epoca în care trăim – pierdem din vedere sfinții din partea de apus a fostului Imperiu Roman. Sfinți mari, la fel de mari, bine, la fel de mari…. Noi, oamenii simpli, așa să spunem, telurici, limitați în timp și spațiu, începem să-i categorisim. Deși, nu vreau să spun săracii sfinți, dar sfinții nu se categorisesc între ei. Care a fost mai mare, care a fost mai mic. Și știm din viețile Sfinților Trei Ierarhi era chiar minunea când existau discuții și fiecare avea cât un partizan anume: care e mai mare, Sfântul Ioan Gură de Aur? Nu. Sfântul Vasile? Nu. Sfântul Grigore? Și toți au spus: „Fraților, noi în cer aici nu ne certăm care e mai mare, voi pe pământ vă certați”.

Părintele Teologos: „Da, noi una suntem.” 

Sorin Damian: Una suntem.

Părintele Teologos: Dar ca să închidem puțin cu această introducere, trebuie să știți că totuși există sfinți mai mari, care sunt, bine, sigur, vorbim de Maica Domnului și Sfântul Ioan Botezătorul, dar dincolo de asta sunt sfinții mari, care sunt sfinții locali. Deci, în purtarea de grijă a lui Dumnezeu, în pronia lui Dumnezeu, există anumiți sfinți care au o deosebită grijă față de un anumit loc. Adică vedem Sfânta Parascheva la Iași, Moldova, Sfântul Iosif de la Partoș, vorbim în Banat, Timișoara și vorbim în București de… Sfântul Dimitrie… și Sfântul Dimitrie Mirovlitul, dar înainte de toate, Sfântul Dimitrie Basarabov care a făcut foarte multe minuni ca să protejeze Bucureștiul.

Sfinți din spațiul britanic – tema proiectului

Se cunosc și nu vreau să intru în detaliu, pentru că acum, cum spuneam, suntem foarte interesați de viețile acestor sfinți din Anglia, care sunt niște vieți și niște sfinți foarte mari, foarte, foarte interesanți, care, într-adevăr, au protejat și protejează, trebuie să știți, Anglia, da? Ca să nu dezvălui acum care sunt cei 15 Sfinți, părintele știe. Dar în orice caz, cu tot secularismul la ora asta din Irlanda, de exemplu, în clipa în care este ziua Sfântului Patrick, toată lumea s-a oprit. E drept și sfânt…

Sorin Damian: Și în Statele Unite, atenție, sunt comunități mari, enorme de irlandezi emigrați în perioada interbelică în Statele Unite și Sfântul Patrick a ajuns să fie chiar aproape o zi națională a Statelor Unite.

Părintele Teologos: Serios?

Sorin Damian: Da.

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! Că știu că în Irlanda, nici musca….

Sorin Damian: Exact.

Părintele Teologos: Dar vreau să spun că sunt sfinți foarte mari care până astăzi cu toată decadența, ereziile de care suferă vestul, acești sfinți care sunt foarte mari și-au păstrat până astăzi harul asupra oamenilor. Ei au har, ei sunt dumnezei după har, dar și-au păstrat harul și asupra oamenilor pentru că au făcut atâtea minuni că oamenii îi cinstesc până astăzi chiar dacă au căzut în erezii și așa mai departe. 

Sorin Damian: Exact. Iată, acest lucru am dorit noi, să zicem această tânără echipă de cercetători, să ne recunoaștem rădăcinile creștine. Rădăcinile creștine nu au națiune. Nu vreau să vorbesc iarăși despre rezistența etnofiletistă, adică mai pe scurt, cum am ajuns noi în ziua de azi: dom’le, românul trage cu românul lui, grecul trage cu grecul, rusul cu rusul etc. Ei, uitați-vă iarăși, deși de multe ori fac această comparație, dar nu ca o laudă, ci pur și simplu ca să vedem o realitate, uitați-vă în islam. Un musulman din Algeria cu un musulman din Arabia Saudită cu unul din Malaezia, nu contează limba, țara, culoarea pielii, toți sunt musulmani, toți sunt frați. Ei, din nefericire, la noi este ispita aceasta, pentru că avem și credința cea adevărată și bineînțeles că ispitele sunt mai mari, noi tragem, noi spunem: eu sunt român ortodox, eu sunt grec ortodox.

Părintele Teologos: Da, e greșit. Și în Islam există partide care se bat între ele, dar asta e altă poveste.

Sorin Damian: Exact. Noi vrem să readucem în actualitate pe cât se poate și pe cât vom mai avea puterea, cu ajutorul lui Dumnezeu și pentru rugăciunea acestor sfinți, să le aducem în actualitate, în primul rând, viețile lor, să le traducem în limba română, din surse originale. Pentru că așa, bucățele pe internet sunt traduse, unele, să spunem, sunt puțin cosmetizate ca să meargă într-o anumită direcție sau alta. Nu, noi mergem direct la partea de manuscris. Și această mică echipă care dorește să rămână anonimă, nu neapărat dintr-o smerenie să zicem falsă, eh, niște smeriți ăștia, se dau ei mari, dar nu vor să știe nimeni cine sunt. Nu, dar sunt oameni care chiar vor să facă acest lucru. S-au implicat total în acest lucru. Dar nu vor să fie cunoscuți tocmai pentru a nu fi contactați, pentru foarte multe întrebări. Vor să se concentreze pe acest proiect. Pe acest proiect de promovare.

Părintele Teologos: Și tu ești doar fața.

Părintele Damian: Să spunem că eu aș fi doar fața. Am tras la sorți, cineva trebuie să fie și interfața, să spunem, interfața acestui proiect.

Părintele Teologos: Și aveți și un site, dacă nu mă înșel. Este pe site și o campanie de… finanțare.

Părintele Damian: Da, pe GoFundMe, este un site internațional de strângere de fonduri, mă rog, ele sunt mai multe site-uri, dar acesta este cel mai mare și văzând ce se întâmplă în jur și cum, hai să spun, se iau încă bani pe diverse lucruri, încercăm și noi să strângem o sumă de bani pentru a investi în acest proiect care necesită foarte, foarte, foarte mult timp. Bineînțeles, finalitatea proiectului Sfinților Britanici va fi tipărire, publicare, pictură, da. O să spun imediat câteva detalii. Și am mers cu aceste idei, să spunem, simpliste inițial, dar s-au dezvoltat rapid și au devenit din ce în ce mai complexe. Dar Înaltpreasfințitul Părinte Atanasie, care s-a bucurat de idee, bineînțeles a binecuvântat demersul nostru și avem tot sprijinul Înaltpreasfinției sale în acest demers al nostru. Iată, o arhiepiscopie tânără, încercăm și noi să facem tot ce putem ca să creștem. Să creștem organic, să ne gândim că în Marea Britanie sunt în momentul de față înregistrați oficial, atenție, înregistrați oficial, către 1,5 milioane de români.

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!

Părintele Damian: 1,5 milioane de români, fraților. Foarte mulți români au venit după crizele economice 2015-2018 din Spania, Italia și ultimul bastion, Marea Britanie, pentru că pe urmă urmează oceanul. Țările nordice sunt extrem de inaccesibile, în primul rând ca vreme, vremea foarte rece, dar și ca limbă. Spațiul Britaniei, bineînțeles limba engleză, deja generațiile care au acum 40-45 de ani, sunt extrem de familiarizate din copilărie. Din copilăria post-decembristă, desene animate, filme, unde s-a învățat foarte ușor limba și este, să spunem așa, foarte ușoară integrarea. Deși vremea nu ne ajută. Noi, balcanicii, suntem învățați cu vreme puțin mai călduroasă, dar nevoia, problemele, iată, poporul român nu a plecat de bunăvoie din România. Asta este o realitate. Da, este o întreagă altă…

Pentru o perspectivă aprofundată asupra apariției ortodoxiei în regiune, consultați discuția despre apariția ortodoxiei în Marea Britanie; de asemenea, explorează viața Sfântului Patrick.

Sfântul Ierarh Patrick Luminătorul Irlandei

Părintele Teologos: O întreagă poveste. Ajungem în Anglia, avem pilonii. Primul pilon. Primul sfânt care este?

Părintele Damian: Exact. Iată, primul sfânt mare despre care a vorbit Părintele, vorbim despre insulele britanice, Sfântul Ierarh Patrick, luminătorul Irlandei. Iată, Sfântul Ierarh Patrick, care de fapt el era englez. El era englez la bază, a fost răpit de niște pirați, dus în surghiun în Irlanda, unde se pare că la secolul al V-lea vorbim, fraților, deci anii 430-440 și mai departe, unde se pare că erau foarte mulți pirați. Nu se cunosc foarte multe despre Irlanda acelor vremuri, gândiți-vă, acum este, să spunem așa, la un fel de capăt al lumii, dar la vremea respectivă era și mai la capătul lumii. A fost dus acolo în captivitate vreme de șase ani de zile și pirații l-au pus să pască o turmă de oi. El, săturându-se la un moment dat de turma de oi și apropiindu-se de Dumnezeu, deci, el însuși recunoaște în scrierile lui: în tinerețea mea nu-L cunoșteam pe Dumnezeu cel adevărat, dar mărturisesc că nu mă rugam și nu eram foarte apropiat de El. Iată, avem repercusiuni în epoca noastră. Deci, iată, avem exemple chiar în vechime, chiar un mare sfânt.

Părintele Teologos: Da, deci el nu s-a născut sfânt. El a fost ca noi și s-a luptat să se apropie de Dumnezeu.

Părintele Damian: Exact, exact. Și la un moment dat, Dumnezeu, printr-o voce, îi spune: „Eu te voi alege să fii misionar al Meu”. El prinde foarte mult curaj atunci, evadează, deci apare iarăși o chestie de film, se întoarce în Britania, adică în partea englezească, de aici fuge în Franța, unde învață carte, deși provenea dintr-o familie cu potență financiară, învață carte, este hirotonit diacon, preot și episcop și atunci este trimis înapoi ca misionar în părțile britanice, dar el spune: „Nu. Eu vreau să mă duc în Irlanda ca să-i aduc la Hristos pe cei care m-au răpit pe mine”.

Părintele Teologos: Slavă Lui Dumnezeu.

Părintele Damian: Adică pe pirații aceia violenți. Merge în părțile Irlandei. Irlandezii la acea vreme și în ziua de azi, erau puțin mai capoși, puțin mai îndărătnici cu, să spunem așa, foreigners, cu străinii. Puțin mai îndărătnici. Sfântul Patrick s-a dus cu toată credința în Dumnezeu și a început misiunea. Foarte mulți au fost botezați de el, foarte mulți, mii și zeci de mii. El însuși mărturisește. Dar cei care rămăseseră la păgânism începuseră așa puțin să-l cam fugărească și el mergând pe principiile evanghelice care spun: „Dacă vă vor goni să plecați în următoarea cetate”.

Deci atenție, fraților, o mică paranteză, nu trebuie din start să sărim cu sabia în mână: „Nu, domnule, eu trebuie să stau să mă lupt”. Nu, însăși Sfânta Scriptură ne învață, trebuie să fugim până, bineînțeles, dacă se pune problema la un moment dat să fim prinși, capturați și mărturisim credința aceea adevărată și vom fi uciși, da. Dar noi trebuie să fugim de ce? Pentru că dacă Dumnezeu, pe un sfânt cum a fost Sfântul Petru, l-a ales pentru acest lucru al mărturisirii, înseamnă că el trebuie să-și continue misiunea atât de mult cât poate. Deci să scape din probleme, să găsească soluții omenești, bineînțeles, că asta este viața, misiunea se face pe pământ, nu în ceruri, și trebuie să folosească lucrurile omenești. 

Părintele Teologos: Sigur, bineînțeles… Cu ajutorul lui Dumnezeu, cu flexibilitatea smereniei și nu trebuie să intre cu capul înainte în ispită.

Părintele Damian: Nu, nu, și așa a făcut. Și a mers cam prin toată Irlanda cu toiagul în mână, exact așa cum este și reprezentat în sfintele icoane, a propovăduit creștinismul și în cele din urmă trece la Domnul. Și iată, atât de mult a fost acceptat de populația locală. Vedeți, faților, în vechime nu exista procesul pe care noi îl numim astăzi canonizare.

Părintele Teologos: Evident.

Părintele Damian: Deci evlavia populară, credința oamenilor, bineînțeles, multele minuni, tămăduiri și toate celelalte pe care le-a făcut Sfântul Patrick, i-a făcut pe oameni să considere că omul acesta chiar a fost un om al lui Dumnezeu. Și iată, până în ziua de astăzi, sărind peste un arc de timp, este un ocrotitor nu numai al Irlandei, dar și al irlandezilor personal.

Pentru detalii despre misionarismul ortodox în regiune, vezi analiza sinaxarul sfinților britanici; complementează cu discuția despre mari sfinți din apus.

Sfântul Augustin de Canterbury

Trecând, iată, la alt sfânt, încerc să accentuez câțiva sfinți ca să vedeți importanța lor încă o dată pentru întreaga ortodoxie.

Părintele Teologos: Sigur.

Părintele Damian: Vorbim de Sfântul Ierarh Augustin, primul arhiepiscop de Canterbury. Canterbury, care până în ziua de astăzi, să spunem așa, este sediul arhiepiscopului Bisericii Anglicane, protestante, în ziua de azi. Un mic orașel, undeva la 40 de minute de Londra. De ce? Pentru că acolo a început misiunea. Gândiți-vă, acești misionari, Sfântul Ierarh Augustin de Canterbury, împreună cu mulți alții, au fost trimiși de la Roma de către Sfântul Ierarh Grigore Dialogul. Anii 596-604. Episcop al Romei era Sfântul Ierarh Grigore Dialogul, Grigore I cel Mare, numit în cărți, care, iată, prin lucrarea lui Dumnezeu s-a gândit: ce facem cu insulele britanice? Pentru că la sfârșitul secolului al V-lea, deci iarăși anii 400, toată armata romană se retrage din Britania, pierde din putere, din nefericire o mare parte a spațiului insulei britanice redevine păgână.

Ne aducem aminte de Sfântul Mucenic Alban, întâiul mucenic al Angliei.

Părintele Teologos: Chiar și despre el poate că ar trebuie…

Părintele Damian: Da, da, începutul secolului al IV-lea, anii 300, persecuția lui Dioclețian. Deci iată, și ușor, ușor începe, să spunem așa, să decadă credința creștină și să se reimpună aceste credințe păgâne, druidice. Am mai discutat odată, când ne-am cunoscut acum câțiva ani de zile, despre acești druizi care nu erau oameni cum secade și simpatici, cum îi vedem noi prin serialele – cei care mai știți, Asterix și Obelix – unde druidul este un bătrânel simpatic, face poțiune, ajută pe toată lumea. Nu, erau niște oameni foarte răi, niște vrăjitori diavolești foarte puternici, care făceau sacrificii omenești. Atenție! Deci aceștia au fost cei mai mari dușmani ai misionarilor creștini, bineînțeles și ai creștinilor. Și ei erau foarte temuți de popor, de aceea a fost foarte grea misiunea în acest teritoriu.

Misiunea condusă cu binecuvântarea Sfântului Grigore cel Mare, misiunea Sfântului Augustin de Canterbury a fost foarte anevoioasă. Deci gândiți-vă, oamenii aceștia au venit de la Roma, au călătorit săptămâni întregi să ajungă la marginea Franței, să treacă Canalul Mânecii și să spunem așa, cel mai apropiat oraș de la Canterbury, la Dover, care este portul principal al sudului Angliei, să spun, sunt câteva zeci de kilometri. Ei, și fiind o zonă foarte frumoasă, foarte liniștită, să spunem așa, au campat aici și au stabilit tabăra aici. Partea cea mai interesantă și frumoasă este că populația locală din acea zonă încă avea un puternic spirit creștinesc. Și i-a primit cu brațele deschise. Ei, acest Sfânt Augustin, iată, acest mare misionar intelectual, benedictin, deci el urma regula Sfântului Benedict de Nursia….

Părintele Teologos: Mare Sfânt și Sfântul Benedict.

Părintele Damian: Exact, mare sfânt al întregii ortodoxii, care este și în mineiele ortodoxe și în calendarul bisericii ortodoxe.

Părintele Teologos: Altceva, fraților, ordinul benedictin, cum a ajuns astăzi. Asta e o altă discuție, tristă, o întreagă poveste. Dar Sfântul Benedict de Nursia a fost un sfânt foarte mare și monahii lui au fost niște monahi foarte duhovnicești, inclusiv Sfântul Augustin care a fost sfânt.

Misionarismul Sfântului Augustin de Canterbury

Părintele Damian: Exact. Și au continuat misiunea creștină și nu numai că au continuat-o, ci au readus-o în actualitate, pentru că în spațiul britanic au fost câteva valuri, să spunem între ghilimele, câteva valuri de încreștinare. 

A fost primul val începutul secolului al IV-lea, retragerea armatelor romane, revenirea păgânismului, într-o mare parte, apoi secolul acesta al VI-lea – al VII-lea, cu Sfântul Augustin care iarăși readuce misionarismul, devine puternic creștin, secolul al IX-lea, anii 800, când vin invaziile păgâne daneze, daneze, vikinge, care distrug aproape tot spațiul insulelor britanice. Ajung aproape de sud, aproape de Londra, unde regele Alfred cel Mare reușește să stăvilească înaintarea lor. Ortodox, un rege mare, creștin ortodox în invățătură bineînțeles. Și apoi, secolul al X-lea, o ultimă parte de o reîncreștinare.

Vedeți, este foarte simplu de vorbit, dar să ne gândim la acei oameni. Gândiți-vă, ai o comunitate. Să spunem mănăstirile. Ai o comunitate importantă. Gândiți-vă că erau sute, mii de călugări. Era, cum am spune în ziua de astăzi, deși termenul nu cred că este chiar potrivit, o modă, un trend, toate familiile nobiliare își trimiteau copiii să învețe carte și studii superioare în mănăstiri. Deci mănăstirile au fost universitățile medievale, din Antichitatea târzie și medievale.

Părintele Teologos: Sigur, și toate școlile erau susținute de către mănăstiri, de către biserică, nu de către stat, să ne înțelegem.

Părintele Damian: Exact. Acest lucru l-a făcut și Sfântul Ierarh Augustin de Canterbury – a întărit aceste mănăstiri și le-a transformat în centre și mai puternice de misiune creștină. Toți monahii aveau misiunea să facă misiune, dacă putem spune așa. Vedeți, dintotdeauna și în tot spațiul occidental, când vorbim de misionari, vorbim de monahi, de călugări. Numai călugării făceau acest lucru. De ce? Exact cum ar fi și în ziua de astăzi, din motive practice. Călugărul, în primul rând, nu are familie.

Părintele Teologos: Da, și dincolo de asta, călugărul, și datorită faptului că nu are familie și datorită dragii vieții sale, este vrând nevrând, bine, nu-i cazul meu, dar este vrând-nevrând, este specialist în probleme duhovnicești. Și dacă este specialist, atunci evident că poate să spună mai departe din cunoștințele sale. Dar cineva care nu este specialist nu are ce să predea.

Părintele Damian: Exact. Și iată, Sfântul Augustin de Canterbury, deși era reprezentantul Romei, deci un om mare, era un om foarte smerit, care mergea, spun sursele istorice, pe un măgăruș și el însuși făcea propovăduire, mergea prin sate, stătea de vorbă cu oamenii, le explica credința creștină și el a fost un model pentru următorii ierarhi de a face acest lucru. Iată, Sfântul Augustin de Canterbury.

Părintele Teologos: Și cum a murit? În pace? 

Părintele Damian: În pace a murit. Da, da, da. Majoritatea… de ce? Pentru că întotdeauna zona de sud a insulelor britanice, a rămas, să spunem așa, cam întotdeauna ortodoxă. Nu prea au pătruns invaziile sau cultele păgâne care fuseseră în vechime. Partea de sud a fost întotdeauna mult mai apropiată și mult mai, să spunem așa, mai tare în credință. Mai tare în credința creștină, mai tare în ortodoxie și în învățătura cea adevărată.

Părintele Teologos: Nu erau atâtea distrugeri, pentru că ăștia veneau din nord până în sud să sleiau.

Părintele Damian: Exact, dacă ne uităm la hartă, ca să vii din Danemarca, pe sus, prin Marea Nordului, este mult mai ușor să vii prin Scoția. Și toți veneau prin Scoția, distrugeau tot în cale și coborau până când armatele creștine din Sud au reușit să le pună stavilă și să oprească aceste invazii. Deci, iată, alt mare Sfânt. Iar un alt mare Sfânt este Sfântul Ninian, luminătorul Scoției.

Părintele Teologos: Ok, oprește-te puțin, referitor la un singur lucru să-l spun ca să nu avem probleme. Deci Sfântul Augustin de Canterbury este altul decât Fericitul Augustin. Să ne înțelegem. Deci Fericitul Augustin a fost un teolog cu problemele lui în Italia. Și pe când Sfântul Augustin de Canterbury a fost, bine, a plecat și el din Italia, dar a fost în Anglia. Sfântul Ninian, luminătorul Scoției.

Despre convertiri contemporane în regiune, recomandăm povestea convertirii miraculoase a mitologului Martin Shaw la ortodoxie; pentru o sinteză a sfinților europeni, vezi sfinții care ocrotesc Europa creștină.

Sfântul Ninian Luminătorul Scoției

Părintele Damian: Iată, interesant, un sfânt de secol V. Tot așa un tânăr, misionar în părțile Scoției. Au venit aproape toți din părțile Irlandei. De ce din părțile Irlandei? Există, să spun chiar o teorie, există și anumite documente care întăresc această teorie. În secolul V-lea, în timpul disputei dintre calcedonieni și monofiziți, având în vedere că în părțile Egiptului – și puteți urmări sinoadele ecumenice ca să vedeți acolo mult mai dezvoltată tema – foarte mulți dintre monahii care rămăseseră ortodocși calcedonieni, având în vedere că Egiptul era deja din ce în ce mai puternic necalcedonian, cum s-a și văzut în final, a rămas până în ziua de astăzi necalcedonian, a trebuit să plece în exil.

Și au început o peregrinare prin Europa până când și-au găsit liniștea cu ajutorul lui Dumnezeu. Probabil au fost și descoperiri dumnezeiești, în mod sigur, nu există documente, dar eu cred cu tărie acest lucru, altfel nu ar fi parcurs acest drum. S-au stabilit în părțile Irlandei. Deci, iată, uitați-vă pe unde e Egiptul, unde e Irlanda, cum or fi ajuns sfinții aceia, oamenii aceia?! Ei și irlandezii au început să învețe despre, să spunem așa, creștinismul de sorginte orientală, de pateric egiptean, de la acești monahi, să spunem, fugiți din părțile sărace și din părțile natale.

Ei, și așa se dezvoltă inclusiv Sfântul Patrick, Sfântul Ninian, Cuvioasa Brigid de Kildare, iarăși o mare sfântă irlandeză care a făcut misiune mare, făcătoare de minuni, foarte cunoscută în poporul irlandez, să spunem așa, este a doua ocrotitoare a Irlandei după Sfântul Patrick. O foarte mare întemeietoare de mănăstiri, mare făcătoare de minuni, care tot așa, cu treacul în mână făcea misiune, își împărțise toată averea săracilor și era mare tămăduitoare. Simplu și la obiect. Cât de simplă este credința.

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!

Părintele Damian: Bun, începând, să spunem așa, cunoscând credința creștină pe această, să-i spunem, filieră oriental-egipteană, bineînțeles că foarte mulți au crezut cu adevărat. Văzându-i pe acești oameni care – Egiptul era foarte cald – venind aproape desculți, cu o haină extrem de simplă pe ei, gândiți-vă la Irlanda – Irlanda de acum este foarte, să spunem așa, mai puțin primitoare din punct de vedere al vremii. Atunci, sigur, era mult mai rău, ploaie și frig și mai mult decât este în jur de astăzi.

Părintele Teologos: Și nu existau condițiile de confort de astăzi.

Părintele Damian: Bineînțeles. Și văzând niște bătrâni cu bărbile lungi, pentru că încă o chestie foarte interesantă. Să știți că barba era un aport al Orientului în Occident. Nu se purtau bărbi lungi. Erau ori tunse scurt, ori aproape deloc. De asta o să vedeți de multe ori, atenție, să nu fie spre sminteală. Mulți sfinți occidentali fără barbă.

Părintele Teologos: Da, pentru că așa era obiceiul. 

Părintele Damian: Așa era portul. Deci nu este o chestie de credință sau de erezie sau știu eu ce extremism.

Părintele Teologos: Sigur, era vorba de fapt, de presiunile… cred că un alt motiv pentru care au ajuns în Irlanda, dincolo de descoperirile lui Dumnezeu, era faptul că peste tot erau războaie. Erau peste tot războaie și niciunde nu puteau să-și găsească liniștea. Și în clipa în care sunt peste tot războaie, evident că omul este sau agricultor, să zic așa, sau soldat.

Părintele Damian: Exact.

Părintele Teologos: Dacă este soldat, pentru că pe front nu există condiții de igienă și așa mai departe, atunci soldații, dintr-o mulțime de motive, soldații trebuiau să-și radă barba pentru că îi ajuta și din punct de vedere medical, dacă doriți, adică să nu se infecteze și așa mai departe și iarăși să nu se încalcească barba sau să fie prinși de barbă, pentru că în clipa în care te lupți, te poate prinde și bineînțeles că e foarte dureros și atunci era o vulnerabilitate. Din cauza asta, vedem toți soldații romani și în general toți soldații nu aveau barbă. 

Părintele Damian: Și Sfinții soldați, toți Sfinții soldați – Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Teodor Stratilat, niciunul nu… sau puțin, foarte scurtă, așa tinerească, pentru că toți erau tineri.

Părintele Teologos: Sigur și asta a influențat foarte mult și cultura.

Părintele Damian: Deci gândiți-vă când acești bătrâni cu bărbile lungi, cu picioarele goale, cu o hăinuță simplă pe ei au ajuns în Irlanda, bineînțeles că au fost văzuți ca niște sfinți în viață, indiferent de credința lor păgână. Chiar și în ziua de astăzi, fără să îl întrebi, dacă vezi un bătrân cu o barbă simpluț, îți dă o alură de om sfânt… O alură de sfințenie.

Părintele Teologos: Om ceresc.

Părintele Damian: Om ceresc. Și aceștia începând, propovăduiau. Deci iată, ei nu s-au dus și au creat o enclavă undeva – noi ne băgăm aici și stăm aici, lăsăm restul lumii și vedem și noi ce putem face. Nu. Ei au început să propovăduiască, să vorbească despre Hristos cel adevărat, despre credința cea adevărată, despre ce au pățit ei în partea orientală, răsăriteană a Imperiului. Nu era jurnalul de știri de la ora 7 ca să afle ce s-a întâmplat ca în ziua de astăzi. Nici nu se aflau informații, nici nu se știa sau poate după ani de zile se afla ce se întâmplase.

Ei, și iată acești sfinți pe această filieră află despre credința creștină și prin puterea lui Dumnezeu cei mai mulți dintre ei vorbesc direct printr-o voce și îi trimite la misiune. Așa a fost și cu Sfântul Ninian. Sfântul Ninian pleacă din părțile Irlandei și vine în părțile Scoției. Scoțienii picți, de fapt aceștia sunt strămoșii scoților, cum la noi dacii sunt strămoșii românilor. Daco-romanii, cum spunem noi. Picții aceștia erau niște oameni, să spunem așa, foarte războinici. Din totdeauna în istorie au fost niște oameni foarte războinici. Încă nu purtau kilturile din ziua de azi, nu erau atâta de tradiționale kilturile. Erau oameni foarte războinici și și-a asumat un foarte mare risc Sfântul Ninian. Dar prin minunile pe care le făcea, prin tămăduiri, ridicări din morți chiar…

Părintele Teologos: Serios?

Părintele Damian: Da, este foarte interesant. Vedeți în ziua de astăzi, învie unul din morți pe altcineva. Hollywoodul, bineînțeles, ne-a făcut să considerăm că acest lucru e la îndemâna oricui. Batem din palme și gata, a înviat unul din pământ. 

Părintele Teologos: Sau că este doar ficțiune.

Părintele Damian: Exact. Deci, iată, Dumnezeu, Sfinților, pentru că, bineînțeles, Dumnezeu este Dumnezeu, știe totul, știa că va fi foarte grea misiunea și atunci, bineînțeles, că această misiune a fost întărită prin minuni, ca să dovedească credința aceea adevărată. Deci, nu vrăjitorie sau alte lucruri cum considerau împărații păgâni că făceau Sfinții. Și atunci, picții au fost foarte, să spunem, receptivi. Și la fel, convertirea lor s-a făcut cum s-a făcut și în Europa.

Spre exemplu, regele Boris I al Bulgariei care a devenit Mihail după botez. Totul s-a început de sus în jos, de la conducător, de la regii picților în jos către popor și acest lucru l-a făcut Sfântul Ninian.

Sfântul Ninian și Psaltirea

O mare minune care se întâmpla cu el și o vedeau toți îi plăcea foarte mult să citească la psaltire. Avem câțiva sfinți ca și Sfântul Ierarh David de Wales, episcop de Wales, luminător al Țării Galilor, aveau o foarte mare evlavie, nu știu de unde, aveau o foarte mare evlavie către citirea psaltirii. O foarte mare evlavie către citirea psaltirii. Și atenție, cum citeau psaltirea? Din smerenie și ca să nu le vină gânduri de depărtare de la rugăciune. Intrau în câte un râu până la brâu, deci gândiți-vă, un râu unde apa este sloi și acolo citeau la psaltire.

Părintele Teologos: O formă de asceză cruntă.

Părintele Damian: Extremă. Indiferent că era vară sau iarnă. Să nu credeți că dacă este vară, râurile se încălzesc. Sunt la fel de reci. Iarna bineînțeles poate sunt mai reci ca vara.

Părintele Teologos: Și o mică paranteză, fraților. Scoția se numește Scoția de la cuvântul grecesc „scotia”, care înseamnă pâclă, întuneric, întunecime. Deci nu cumva să credeți să ei se băgau în apă ca să facă baie, să fie la plajă și lucruri de genul ăsta. Nu, era într-adevăr pâclă până astăzi, este celebra ceață și celebra umiditate. Deci să stai în apă până la brâu, în frigul ăla și în condițiile alea de umiditate, îți intră până la oase. Deci vorbim de o asceză foarte mare. Nu încercați, fraților, ferească Bunul și Sfântul Dumnezeu.

Părintele Damian: Da, vedeți, trebuie o mare pregătire pentru acest lucru. Nu știu câți am mai putea să facem lucrul acesta. Bun, și Sfântul Ninian, și atunci când nu citea la psaltire în apă și se afla undeva pe uscat, oamenii din jurul lui vedeau cum Maica Domnului îi acoperea cu Sfântul Acoperământ. Având în vedere că pâcla aceasta aduce tot timpul ploaie continuă, frig continuu, el efectiv intra într-o stare de rugăciune și de conexiune cu Dumnezeu încât el nici nu mai simțea ce se întâmplă în jurul lui. Maica Domnului ca protecție îi acoperea cu Sfântul Acoperământ și oamenii vedeau acest lucru.

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!

Părintele Damian: Și spune în viața lui că la un moment dat, în timpul citirii psaltirii, i-a venit un gând nelalocul lui. Și în momentul în care s-a gândit la acel gând, atunci a început să simtă ploaia pe el și pe carte, pe cartea psaltirii. Și s-a dezmeticit și și-a dat seama că mintea lui a început să fugă de la rugăciune, din nou a început să se concentreze și din nou a simțit Sfântul Acoperământ și ploaia nu îl mai atingea.

Părintele Teologos: Nici pe el, nici cartea.

Părintele Damian: Nici pe el, da, nici cartea psaltirii. Deci, iată, Sfinți mari, Sfinți enormi, despre care nu cunoaștem aproape mai nimic. Despre aproape nu cunoaștem mai nimic. Sfântul Ninian, luminătorul Scoției. O altă Sfântă mare și foarte importantă…

Sfânta Brigid de Kildare

Sfântul Ninian, trebuie menționat, el avea o fântână a lui care încă se găsește în părțile Scoției, puteți căuta și găsi, o fântână cu apă tămăduitoare, tămăduitoare până în ziua de astăzi.

Părintele Teologos: Serios? 

Părintele Damian: Da, da. Există în viața lui foarte multe tămăduiri de la oameni care au băut din această apă și foarte mulți care au fost la mormântul lui. La mormântul lui s-au rugat și au fost tămăduiți. Există scris despre un copil cu o diformitate din naștere, părinții l-au dus la mormântul Sfântului să se atingă de pietre să se roage Sfântului, copilul l-a visat în acea noapte pe Sfânt, cum i-a pus mâna pe față, l-a binecuvântat cu semnul Sfintei Cruci și a doua zi când s-a trezit copilul, avea fața tămăduită de acea diformitate din copilărie.

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!

Părintele Damian: Și multe, multe tămăduiri, iată fraților, și aici vorbesc, bineînțeles, pentru frații noștri români din Marea Britanie. Știm foarte bine cât de grea este viața, dar iată, avem acești sfinți la care putem călători din când în când când ne permite timpul.

Părintele Teologos: Sigur, faceți pelerinaje, oameni  buni! Rugați-vă la acești sfinți că ajută foarte mult, să știți! 

Părintele Damian: Exact. Cuvioasa Brigid de Kildare, în Irlanda. Iată această sfântă provenită dintr-o familie nobiliară. Atenție! Cam toți sfinții proveneau din familii nobiliare. Ce interesant! Deci oameni care aveau stabilitate financiară, nu aveau lipsuri financiare, ar fi putut trăi o viață liniștită și perfectă, fără niciun fel de stres. Dar iată, chemarea lui Dumnezeu, ce înseamnă chemarea lui Dumnezeu la propovăduire, mult mai mare decât, să zicem, autosuficiența mea ca om. Și toți începem așa, fraților. De aceea îi avem pe aceștia și pe toți sfinții ca modele. Toți au pornit ca noi toți. Ca noi toți, de la zero.

Părintele Teologos: Sigur. Deci sfinții sunt sfinți nu pentru că au fost mai presus decât noi când s-au născut, ci pentru că au fost mai presus decât noi când au murit, când s-au dus la Domnul. Adică e vorba de lupta fiecăruia dintre ei ca să se transforme din viermii care suntem în fluturii care am fost proiectați să devenim. Și asta putem să facem și noi, trebuie să o facem și noi, pentru că pentru asta avem timp. Sigur că nu o să putem la măsurile Sfinților, dar ăsta este jobul nostru, asta este menirea noastră în viață, pentru asta am venit aici pe Pământ, pentru a deveni oameni duhovnicești, sfinți pe cât posibil. Chiar Dumnezeu ne-a dat porunca: „Fiți sfinți precum și Eu sfânt sunt”, să ne înțelegem, asta este, noi să facem bani sau alte lucruri. Banii sunt necesari doar pentru anumite stabilitate așa trupească, financiară ca să putem să ne dezvoltăm duhovnicește, nu trupește.

Părintele Damian: Iată, Cuvioasa Brigid de Kildare renunță la toată averea sa cea lumească și chiar moștenirile pe care le-a primit de la părinții ei le vinde și le împarte săracilor și întemeiază câteva mănăstiri în Irlanda, mănăstiri de unde, iată, vor fi maici care vor merge la propovăduire mai departe. Deci misionarismul acesta britanic are o specificitate, indiferent că vorbim de mănăstiri de monahi sau de monahii, de călugări sau de călugărițe. Foarte mulți pleacă la propovăduire.

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!

Părintele Damian: Deci nu rămân, cum spunem în monahismul tradițional, te duci într-o mănăstire și acolo îți petreci viața și îți închei viața. Nu. Aici erau pregătiți foarte mulți monahi pentru propovăduire și mergeau la propovăduire și vroiau acest lucru. Deci, atenție, nu era o chestie forțată, fraților. Nu pentru că spunea părintele stareț sau maica stareță: „Tu gata, pe tine te pregătesc, tu va trebui să te duci”. Nu, ei chiar își doreau lucrul acesta, să-L propovăduiască, să-L mărturisească pe Hristos întregii lumi, bineînțeles, asumându-și riscurile, dintre care riscul maxim să fie uciși.

Educația sfinților

Acest lucru l-a făcut această Cuvioasă Brigid care a insistat foarte mult pe educație. Deci, iată, nu numai ea, toți sfinții și o să vorbim puțin despre Cuviosul Columba de Iona și Sfântul Ierarh Aidan de Lindisfarne, două centre mai monastice. Deci toți acești sfinți au căutat să pună accentul o dată pe puritatea credinței, învățătura credinței celei adevărate, învățătura și a altor domenii, să fii poliglot, să ai multe învățături și din istorie, și din medicină și din retorică, și din matematică.

Părintele Teologos: Să ai cunoștințe enciclopedice, de fapt.

Părintele Damian: Exact, să ai cunoștințe enciclopedice, dar și să ai, să spunem așa, spirit misionar. Adică să vrei să faci ceva cu viața ta, cum am spune în ziua de astăzi. Ei au accentuat foarte mult lucrurile acestea. Cuvioasa Brigid a fost una dintre aceste sfinte și sfinți laolaltă care au accentuat acest lucru știind că numai prin educație și acest lucru este un exemplu pentru noi cei din ziua de astăzi, prin educație vom reuși să fim creștini adevărați, ortodocși adevărați și, nu numai, să păpăduim și noi la rândul nostru credința mai departe.

Părintele Teologos: Și să fim fericiți, oameni buni. Și e clar că aici, nu vorbim de educația neomarxistă de astăzi, nu vorbim de surogatul de educație, ci vorbim de educația creștină, care are ca scop, cum spuneam, desăvârșirea noastră ca persoane, pe de-o parte, și în această desăvârșire, pe de altă parte, intră și cunoștința creației ca și chip al Creatorului. Deci, din cauza asta nevoie de aceste cunoștințe enciclopedice, ca să vezi frumusețea lui Dumnezeu pe pământ, nu să îți răspândești mintea sau să idolatrizezi creația.

Aș dori să spun că pe vremea respectivă lucrurile erau… – adică natura și societatea – mediul erau mult mai natural dacă doriți. Deci oamenii ăștia când mergeau la misionarism, când mergeau la misiune, mergeau prin păduri, mergeau prin niște locuri foarte propice pentru rugăciune. Deci ei nu erau în mașină, în autobuz și așa mai departe. Desigur că și acolo trebuie să ne rugăm, dar e mult mai dificil. Erau, cum spuneam, pe un măgăruș, cum spunea părintel, sau pe jos și mergeau și toată ziua se rugau până când ajungeau în satul celălalt și acolo trăgeau la un inn, cum se spune în engleză, adică la un han și acolo vorbeau cu oamenii și propovăduiau.

Și propovăduiau din multa lor bucurie, simplitate și tărie a credinței, încercând să dea din iubire, din flacăra iubirii pe care o aveau înăuntrul lor, pe care o primise de la Hristos, să dea și altora mai departe această flacără, această bucurie ca să-i facă pe oameni fericiți. Pentru că fericirea vine doar prin învățătura în Hristos, doar prin unirea cu Hristos.

Părintele Damian: Da, iată ce înseamnă educația cu adevărat creștină.

Cuviosul Columba de Iona

Trecem la Cuviosul Columba de Iona. Vreți să aflați mai multe lucruri despre toți acești sfinți, vreți să aflați mai multe lucruri despre proiectul Sfinților Britanici, mă puteți contacta personal pe mine și discut cu toată lumea și vă explic și vă spun totul. Este un proiect, iată, foarte drag. Noi considerăm, să spunem așa, obligația noastră promovarea acestor Sfinți. Deci încă o dată, nu este o chestie de mândrie, de spectacular, de ceva.

Părintele Teologos: Cred că e vorba de harul Sfinților, care vă dă și vouă să spuneți mai departe. 

Părintele Damian: Exact. Și dacă nu mărturisim, că sunt mulți oameni care spun: „Dacă aș fi știut, poate m-aș fi implicat, dar dacă n-am știut de unde să știu”. Și acest lucru încercăm să-l facem noi.

Iată, trecând mai departe cu Cuviosul Columba de Iona, ca să vedeți o viață de sfânt așa și puțin mai interesantă. Deși fiecare a avut o viață interesantă în sine, cu urcușuri și coborâșuri. Cuviosul Columba tot din părțile Irlandei venea. Tot dintr-o familie foarte bogată, intră în mănăstire, era un om genial, avea o sclipire din naștere și avea talentul, să spunem așa, al copierii manuscriselor. Deci, fraților, nu exista tiparul în acea vreme, ca în ziua de astăzi tipărim 10.000 de cărți. Monahii, cei care aveau, să spunem, talentul necesar, pentru că nu toți îl aveau, aveau ca ascultare zilnică până la sfârșitul vieții lor, copierea de manuscrise. Dar aceste manuscrise porneau de la vieți ai altor sfinți și, mai cu seamă, copierea Sfintelor Evanghelii care trebuiau date, să spunem așa, la alte mănăstiri. Nu exista conceptul de parohie ca astăzi. Comunitate creștină cu preoți, dar toate se copiau de mână. Trebuie să ne aducem aminte. Acum este foarte ușor. Mergem la o librărie, am cumpărat o carte, dar atunci totul se făcea la mână și nu se făcea într-o zi sau două.

Valoarea manuscriselor

Părintele Teologos: Sigur. Și se făcea la lumânare. Se făcea în frig, în umezeală. Caligraful, scribul avea și un antrenament special pe tema asta pentru că trebuia să scrie foarte frumos. Deci credeți-mă eu și mai ales pe putem să citim o caligrafie din secolul VI, dacă nu mă înșel, dar cel puțin eu o mâzgălitură din secolul XVIII-XIX nu știu dacă o descifrez. Adică erau foarte, foarte buni, foarte bine pregătiți, ce aveau conștiința veșniciei lor și făceau lucrurile astea pentru Dumnezeu și din cauza asta s-au păstrat, deci manuscrisele din vremea respectivă, s-au păstrat până astăzi pentru că erau foarte bine făcute, mai ales Evangheliarul din Kells.

Părintele Damian: Da. Ați postat-o și dumneavoastră, foarte interesant. Deci ca să vedeți, de acum 1500 de ani. Deci ca să vedeți ce au însemnat odată pergamentul și materialul, dar și darul lui Dumnezeu și culorile acelea care nu se șterg. Este un secret până în ziua de astăzi.

Părintele Teologos: Da. Deci odată, e vorba de pergament, care pergamentul este piele de capră, bătucită și pregătită într-un mod special și trebuie să știți că într-un manuscris intră o întreagă turmă de capre. Adică vorbim de deja o sumă exorbitantă și dincolo de asta, culorile de care vorbește părintele sunt culori naturale, dar sunt de obicei bazate pe pietre prețioase și semiprețioase. Deci vorbim de aur care este galben, care este inert, un material inert și deci nu este atacabil de nici o substanță chimică. Vorbim de albastru care este lapis lazuli, roșu care este porfiră, deci o substanță dintr-o scoică, dacă știți. Și toate celelalte erau pregătite într-un mod, de exemplu, albastru, că acum am vorbit de lapis lazuli, erau amestecate cu albușuri, dacă nu mă înșel, de ou. În orice caz, cu ou erau amestecate până se forma o pastă și ăla era întins cu foarte mare migală. Deci, în clipa în care vedeți niște miniaturi și trebuie să știți că acolo e vorba de ore de muncă, de tone de muncă, adică, fraților, nu e ca și astăzi, că se face la kil, se făcea pentru veșnicie și într-adevăr au rămas pentru veșnicie.

Părintele Damian: Exact. Ei, un copist, că acesta e numele istoric, copiști, al acestor, să spunem, scribi talentați, a fost și Cuviosul Columba. În Irlanda, în mănăstirea lui având acest talent a început să copieze manuscrisele. La un moment dat, starețul său îi dă ca ascultare să copieze tot așa o Sfântă Evanghelie. Tradiția care era? În momentul în care tu ai terminat de copiat, bineînțeles tot după o altă copie trebuia să returnezi starețului tău ambele copii și cea pe care ți-a încredințat-o și cea pe care ai făcut-o tu. Cea nouă. Ei, cu Cuviosul Columba nu vrea să facă acest lucru. Îi înapoiază doar originalul. Nu vrea să-i dea și copia pe care a muncit-o el și atunci starețul se supără foarte tare pe el și îl alungă din mănăstire.

Dar ca să vedeți lucrarea lui Dumnezeu totul făcut cu lucrarea lui Dumnezeu. Cuviosul Columba nu se mâhnește, dar spune un singur lucru: „Eu voi pleca din această țară și mă voi opri doar acolo când mă voi întoarce înapoi de pe corabie și nu voi mai vedea pământurile mele natale”. Și acest lucru s-a întâmplat când s-a apropiat de insulele Hebride, unde este și insula Iona. Dar el nu a plecat singur. El deja avea foarte mulți ucenici. Că acolo în mănăstire se pare că ar fi existat o altercație, între ucenicii starețului și ucenicii cuviosului Columba care deja începuse să-și facă un renume și ca viață duhovnicească și ca talent scriitoricesc și intelectual. Deci, atenție, iarăși revenim, fraților.

Părintele Teologos: Era o personalitate foarte puternică, care polariza.

Părintele Damian: Exact. Deci, iată, vorbim de oameni, oameni normali. Și probleme omenești. Și atunci, el pleacă împreună cu ucenicii lui și ajunge în această insulă Iona, care îi place foarte mult, fiind extrem, să spunem așa, de neprietenoasă. Pentru că ei căutau pustnicia. Dar în acele locuri pustnicia însemna insule pustii, nu pădure neapărat, cum este pe continent sau știu eu. Nu, insule pustii unde se ajunge foarte greu sau poate chiar nu se poate ajunge deloc. Și îi place foarte mult locul acesta și întemeiază mănăstirea numită de la Iona.

Ei, mănăstirea aceasta de la Iona devine, să spunem așa, un far al propovăduirii creștine în primul rând în Scoția și în Sud. Foarte mulți, foarte mulți misionari, foarte mulți sfinți au ieșit din această mănăstire școală, chiar așa putem să o numim mănăstire școală, foarte mulți misionari creștini din mâinile cuviosului Columba: Sfântul Ierarh Aidan de Lindisfarne pe de altă parte, tot așa provenind într-o familie nobiliară…

Românii de pe Iona

Părintele Teologos: Oprește-te puțin, dacă nu mă înșel, până astăzi există pe insula Iona, care este de fapt o stâncă. Așa? 

Părintele Damian: Da

Părintele Teologos: Este o mănăstire care este o mănăstire românească?

Părintele Damian: Exact, da. Este o mănăstire românească. De fapt, sunt două mănăstiri. O mănăstire de monahii și o mănăstire de călugări, care țin de Arhiepiscopia Ortodoxă Română, Marii Britanii și Irlandei de Nord. Da. Sunt niște părinți foarte dedicați acolo și niște monahii foarte dedicate. Majoritatea fraților, să știți, sunt convertiți.

Părintele Teologos: Da?

Părintele Damian: Sunt englezi și americani convertiți.

Părintele Teologos: Pentru că a venit chiar la noi un danez sau un englez, nu mai țin minte, a venit un străin și de acolo a venit și a vorbit. L-a trimis Părintele Serafim.

Părintele Teologos: Părintele Serafim este Părintele Stareț și mentorul celor două comunități de acolo, dar într-adevăr este foarte neprimitoare zona, dar propice unui monahism, să spunem așa, unui monahism tradițional pur, sever, deși cuvântul poate nu este potrivit.

Părintele Teologos: Sever ca și asceză, nu sever ca și caracter.

Părintele Damian: Exact, sever ca asceză.

Părintele Teologos: Pentru că Părintele Serafim e un… dulce. E foarte așa…

Părintele Damian: Exact Și chiar spun cărțile lor, chiar spun cărțile lor istorice ale scoțienilor, referitoare la insula Iona că insula se va pusti cum s-a și întâmplat în timpul vikingilor danezi care au pustit, au distrus tot și i-au ucis pe toți călugării, dar că la un moment dat va fi un reviriment spiritual. Noi acum considerăm că noi am fost. Noi românii și acolo am fost acest reviriment spiritual care chiar este și există. Și există o conviețuire pașnică cu populația locală, sunt niște sate acolo. Adică nu este chiar o ultra pustietate. Dar, iată, ca să vedeți continuarea misiunii Sfinților Britanici au continuat-o românii. Așa a fost din lucrarea lui Dumnezeu. Iată, la mii de kilometri distanță, cine s-ar fi gândit acum 50 de ani?

Părintele Teologos: Și mai ales că hramul Mănăstirii Părintelui Serafim, dacă nu știți, e hramul tuturor Sfinților Scoțieni.

Părintele Damian: Da, ca să vedeți. Și a încercat acolo să facă foarte multe lucruri, ca să readucă în actualitate toți Sfinții vechi, toți Sfinții din vechime. Deci iată, fraților, asta este ceea ce încercăm noi să facem.

Sfântul Aidan de Lindisfarne

Părintele Teologos: Sfântul… de Lindisfarne.

Părintele Damian: Da. Sfântul Aidan de Lindisfarne. Acest sfânt provenit tot așa dintr-o familie nobiliară decide să renunțe la averile cele nemaipomenite. Acești sfinți au, să spunem așa, vieți puțin apropiate ca dovadă că existau, deși nu se cunoșteau unii cu ceilalți, poate așa pare din povestire, nu se cunoșteau unii cu ceilalții, auziseră – uite, a fost cineva car –  dar ca să vedeți lucrarea lui Dumnezeu. Toți oameni bogați, din familii bogate, toți renunță la bogăție, toți devin misionari, toți devin monahi, în primul rând și toți devin misionari și propovăduitori ai credinței creștine.

Și Sfântul Aidan înființează în partea, să spunem așa, în partea britanică… Deci Iona e în partea de scoțiană, Sfântul Aidan în partea britanică pe insula Lindisfarne, exact după modelul Iona, un centru monahal foarte pur de propovăduire, un far al creștinismului și de propovăduire a creștinismului către partea de Anglia de Sud. Deci dacă Iona era pentru Scoția și, să spunem, Irlanda, Lindisfarne a fost pentru partea de sud a Insulelor Britanice.

Un sfânt la fel care se bucura de harul lui Dumnezeu, la fel citea psaltirea în apă și se jertfea foarte mult. Deci sfinții aceștia, deci gândiți-vă, acum este pentru cei care locuim acolo știm foarte bine… Deci gândiți-vă că sunt luni de zile unde tu nu vezi soarele, acum, nu vezi soarele. Pe lângă aceasta mai și plouă de foarte multe ori în continuu zile în șir, poate chiar săptămâni. Gândiți-vă, foarte mulți oameni, în peimul rând, vorbind despre britanici, sunt depresivi. Pentru că această vreme în permanență, fără ca tu să vezi soarele cu săptămânile sau cu lunile, îți induce o anumită stare de angoasă.

Părintele Teologos: Evident.

Părintele Damian: Ei, gândiți-vă că și acești sfinți pe lângă ispitele pe care le aveau de la diavoli, aveau, să spunem așa, și angoasa trupească, dacă putem numi așa.

Părintele Teologos: Da. Influența mediului.

Părintele Damian: Exact. Dar iată, vedeți, ei nu s-au lăsat și au rămas în istorie, iată, peste 1000-1500 de ani. Deci cu credință și nădejde în Dumnezeu, cum trebuie să avem și noi și cu mijlocirea acestor sfinți, să mergem înainte. Ei au mers înainte. Nu au stat să se lamenteze într-un loc. Vai, ce se întâmplă?

Părintele Teologos: Da, că-s depresiv, că nu știu ce…

Părintele Damian: Deci iată ca exemplu pentru noi cei din ziua de azi care poate chiar de multe ori, hai să nu mergem direct în depresie, deși se spune prea ușor am că depresie. Nu. O stare de angoasă, o stare de neliniște, de tristețe, dar trebuie să-i avem în vedere pe acești sfinți care și ei au trecut prin lucrurile acestea fraților. Să nu credeți că gata, dintr-o dată nu mai mâncau, sau zburau toți. Toată lumea zbura prin pom, cum mulți cred că se întâmplă în Sfântul Munte Athos. Acum, având o experiență a călătoriilor Sfântul Munte, sunt mulți care mă întreabă: și vedem și noi vreun părinte care pe undeva prin vreun copac zboară? Că am citit eu într-o carte că se întâmplă treaba asta.

Sfinții și dragostea de Dumnezeu

Părintele Teologos: Nu e așa. E vorba de lupta personală a fiecăruia dintre noi și dintre ei. Și în clipa în care se aprinde dragostea lui Dumnezeu în inimile noastre, în clipa respectivă, cel care are această flacără poate da mai departe. Și Sfântul Aidan, dacă nu mă înșel, a avut și foarte mulți ucenici. .

Părintele Damian: Da, da. Deci vorbim de sute. Sute. Deci în fiecare loc vorbim de sute de ucenici și majoritatea, v-am spus, majoritatea misionari. Gândiți-vă, în ziua de astăzi, prin zonele rurale ale întregii Marii Britanii, sunt sate greu accesibile. Dar gândiți-vă atunci, că nu existau drumuri. Totul numai pădure. Hoți erau la tot pasul. Păgâni erau la tot pasul ca să te jefuiască. Nu conta că te vedea un om desculț cu toiagul în mână – poate are ceva la el, poate ne putem folosi. Și în vremea aceea, să spunem pe de-a dreptul, nu exista atât de multă milă doar să te lovească unul. Nu, atunci direct crima. Crima era foarte simplistă.

Părintele Teologos: Da, te omora să-ți ia ce aveai. 

Părintele Damian: Dacă aveai. Cum avem în viețile multor sfinți exemple, spărgeau chiliile, intrau peste ei, crezând că cine știe ce cărți vechi sau bogății ascunde câte un bătrân în chilie și, săracul, nu avea absolut nimic. Deci iată, acești sfinți mari, vorbim de sfinți ierarhi, de mărturisitori, dar să vorbim puțin și despre sfinții laici. Sunt și sfinți laici. N-au fost numai sfinți monahi. Sfinți laici.

Sfânta Muceniță Winifred

Iată, Sfânta Muceniță Winifred, din Țara Galilor, o sfântă provenită dintr-o familie nobiliară. A făcut foarte mult bine. La un moment dat, ea și-a dedicat viața lui Hristos, și-a făgăduit fecioria lui Hristos. Un prinț a vrut să se căsătorească cu ea. Ea îl refuză. Eu merg puțin așa mai pe scurt, ca să punctez minunile. Prințul acesta îi taie capul, în locul unde îi cade capul, izvorăște un izvor cu apă tămăduitoare până în ziua de astăzi.

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!

Părintele Damian: Prin vedenie dumnezeiască, unchiul ei, Cuviosul Beuno din Țara Galilor, vine la locul unde a fost ucisă, îi pune capul la loc, se roagă lui Dumnezeu și Dumnezeu, Cuviosul acesta având trecere înaintea lui Dumnezeu, efectiv îi aduce viața înapoi în trupul Sfintei.

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! O învie pe Sfântă.

Părintele Damian: Da, da. Și până în ziua de astăzi, locul acela din Țara Galilor, la Holywell, se numește, este un izvor cu apă tămăduitoare. Izvorul acesta a fost amenajat acum, din izvor în două izvoare. Unul din care iei apa binecuvântată și unul unde s-a amenajat ca un fel de bazin piscină unde te poți îmbăia. Și pe pereții, să spunem așa, acestlui loc amenajat, începând de pe la anii 1600, deci atenție, în plin protestantism, fraților, în plin protestantism, dar vedeți, când ajungem la nevoie și la ananghie, imediat începem să devenim puțin credincioși. Nu mai ținem una și bună cu protestantismul….

Părintele Teologos: Care nu are sfinți, care nu are…

Părintele Damian: Exact, care nu are sfinți, nu are har, nu are de niciunele. Ei, foarte multe tămăduiri și oamenii și-au scrijelit numele. „Eu am fost bolnav în engleză. Eu am fost bolnav de boala D. În anul 1600X m-am tămăduit.”

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!

Părintele Damian: 1700, 1800. Foarte, foarte multe tămăduiri și până în ziua de astăzi, cu parohia din Nottingham, facem foarte multe pelerinaje, 3-4 pe an, la acest izvor cu apă tămăduitoare și chiar vă încurajez pe toți și să știți că s-au făcut mari minuni. Nu numai dintre cele scrise în vechime sau cele scrise pe pereți, și în ziua de astăzi. Și am fost și martor.

Părintele Teologos: Da, da, asta vreau să spun… Că era cineva dintr-un grup anterior, care a mărturisit că…

Părintele Damian: Exact, care au fost acolo tatăl cu soția și soția, după ce s-a îmbăiat acolo, a rămas însărcinată și fiica a chemat-o Winifred, după numele Sfintei. Și tatăl a fost într-adevăr o dată cu mine aici la Muntele Athos și am stat chiar tot aici la chilia dumneavoastră.

Părintele Teologos: Toată dragostra noastră și evlavia la Sfânta Winifred.

Părintele Damian: Deci Sfânta Muceniță Winifred, o sfântă, să spunem așa, din lume. Într-adevăr, spre sfârșitul vieții s-a retras în monahism. Atenție, nu pentru că era un obicei, deși era și un obicei, dar din credință pură către Dumnezeu. Adică, ce să mai fac ca om bătrân în lumea laică?

Părintele Teologos: Din flacără către Dumnezeu.

Sfântul Mucenic Edward

Exact. Alt sfânt mare, Sfântul Mucenic Edward. Edward este un nume foarte comun, mai ales în rândul copilor botezați în Marea Britanie. Acum am văzut că și în România este destul de comun. Dar câți știți cine a fost Sfântul Mucenic Edward? Și mai ales că a fost un sfânt și că este nume de sfânt. Nu este un nume păgânesc sau un nume occidental. Sfântul Mucenic Edward, un rege foarte tânăr și promotor al credinței. 

Părintele Teologos: Era rege care devine mucenic?

Părintele Damian: Da. Sfântul Mucenic Edward, regele Angliei. Un rege tânăr, undeva la 20 și ceva de ani, mare promotor al creștinătății. Dar din nefericire și el, așa cum am văzut de multe ori și în Bizanț, în urma unor mașinațiuni de palat, a fost nu numai detronat, dar i s-a tăiat și capul. Dar atenție, i s-a tăiat și capul pentru credință.

Părintele Teologos: A, da?

Părintele Damian: Pentru că, atenție, vedeți, la curtea unui rege în acea vreme, regele fiind creștin și vorbind de regi creștini, deci ca să vedeți încă o dată creștinătatea și creștinismul adevărat și ortodoxia ce înseamnă. Un rege creștin, dacă un consilier era foarte bun și foarte capabil, chiar dacă era păgân, îl aducea aproape. Îl aducea aproape pentru că era util regatului, util poporului simplu. Dacă s-ar fi convertit acela la creștinism, cu atât cel mai bine. Dar nu îl persecuta sau îl chinuia. Ei, la curtea fiecărui rege au fost oameni de tipul acesta. Unul dintre cei care au făcut aceste mașinațiuni a fost unul dintre acești păgâni. Deci, iată, rege odată promotor al creștinismului în regat și ucis nu numai pentru a-i fi luat locul, dar și pentru că era rege creștin. Sfântul Mucenic Edward, regele Angliei. 

Părintele Teologos: Și cred că a făcut multe minuni, de vreme ce oamenii au avut evlavie.

Părintele Damian: Da, o să vedeți în viețile lor în limba latină, că de acolo pornim noi în echipă cu traducerile, din manuscrisele în limba latină, că acestea, vedeți, și încă ceva ca să afle și prietenii noștri privitori, fără să știe de altfel, ne-au făcut un foarte mare bine catolicii și protestanții. Pentru că ei având, să spunem așa, foarte buni cercetători, în secolul al XVIII-lea au creat ceea ce se numește în ziua de azi două mari colecții, mai ales iezuiții, două mari colecții: Acta Sanctorum, adică Viețile Sfinților și Patrologia Latina și Patrologia Graeca. Adică, hai, să spunem mai pe scurt, viețile tuturor sfinților din toată creștinătatea. Bineînțeles, pe partea catolică au mers și merg până în ziua de azi, dar pe noi ne interesează până la anul 1054, unde au adunat toate manuscrisele existente, le-au combinat și au făcut o viață unitară a Sfântului, combinând toate manuscrisele existente, toate bucățile.

Deci, pentru noi este mană cerească și pentru noi, cercetătorii, mai ales cei care ne ocupăm de aceste lucruri. O bucurie și mai mare că le avem, să spunem, de-a gata făcute, doar să ne ocupăm de ele. Și iată, în aceste vieți de sfinți, mai ales la sfinții laici, vorbim de sfinții laici, întotdeauna se scrie la sfârșit: „și după trecerea sa la Domnul, a fost înmormântat în locul X și multe minuni s-au făcut la mormântul său încât și peste veacuri încă se pomenește numele lui.”

Părintele Teologos: Da, pentru că trebuie să știți, oameni buni, deci au fost sfinți foarte mari care nu au făcut minuni, au fost sfinți foarte mari teologi sau pe care nu i-a știut nimeni, foarte, foarte mari. Dar datorită faptului că acești sfinți nu au fost cunoscuți în popor, adică nu au făcut minuni, nu au fost exemple de, cum se spune, de eroism sau eroism creștin, mă refer, atunci, sigur că lumea nu-i știe și au dispărut. Dar în clipa în care vorbim de cineva care a rămas în popor, apropo de King Edward, adică regele Edward, el a rămas în popor de ce? Pentru că a făcut foarte, foarte multe minuni și atunci oamenii interesați fiind, se rugau la Sfântul Edward să-i ajute și puneau numele la copiii lor de Edward de ce? Pentru că doreau ca Sfântul să le protejeze copiii. Omul totuși e rațional puținși asta arată că Sfântul era un sfânt foarte mare și se ocupa foarte îndeaproape…

Părintele Damian: Exact. Nu vorbim neapărat doar de o simplă evlavie populară că s-a auzit că… Ci chiar se întâmpla și se întâmplă până în ziua de azi aceste minuni. 

Cuviosul Brendan Navigatorul

Luăm un alt sfânt. Și cred că va fi ultimul pentru că oamenii au înțeles ce încercăm să facem. Cuviosul Brendan Navigatorul. Exact acest nume îl are și centrul nostru de pelerinaj al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Marii Britanii și Irlandei de Nord. Da, deci Navigatorul pentru că pelerinajul este tot ca o călătorie pe mare și tot ce ține de Marea Britanie și să spunem și de Irlanda, Republica Irlanda astăzi, totul se făcea cu corabia că n-aveai cum să ajungi undeva decât cu corabie dacă voiai să călătorești.

Acest cuvios Brendan Navigatorul, în ziua de azi cercetătorii sunt puțin perplecși, nu știu ce să spună. În viața Sfântului scrie că el a ajuns în ceea ce noi astăzi numim Canada și Statele Unite.

Părintele Teologos: Serios?

Părintele Damian: Cu corabia. Ar fi fost descoperitorul Canadei și al Statelor Unite. Bineînțeles, cercetătorii actuali, majoritatea, deși este să spunem așa, este trist, atei, din păcate, majoritatea cercetătorilor, oamenilor de știință, ei văd în a fi credincioși sau în a crede în Dumnezeu sau a mărturisi, văd ceva negativ. Adică nu poate să fie știința cu Dumnezeu. Păi, cum, fraților, că știința a pornit cu Dumnezeu.

Părintele Teologos: Evident.

Părintele Damian: Știința a pornit cu Dumnezeu. Dacă manuscrisul Sfântului, eu nu cred că este o minciună, personal. Dau mărturie și chiar cred acest lucru.

Părintele Teologos: Da și s-au găsit. Deci în Canada de Nord, s-au găsit vestigii europene cu mult înainte de la Cristofor Columb.

Părintele Damian: Exact. Dacă acum se merge pe o teorie, adică o acceptă din ce în ce mai mulți cercetători. Domnule, se pare că vikingii ar fi fost primii descoperitori, deci vorbim de secolul al IX-lea. Păi, atunci, în secolele VI-VII, de ce nu putea să fie altul care să ajungă până acolo?

Părintele Teologos: Pentru că tehnologia era aceeași. Aceleași corăbii erau.

Părintele Damian: Asta este. De ce cuviosul Brendan Navigator? Doar pentru că vorbim de un sfânt. Atunci trebuie să-l atacăm. Ăsta trebuia să fie ultimul om.

Părintele Teologos: Da, retrograd, nu știe el…

Părintele Damian: Dar vikingul războinic, sigur putea să ajungă până în China, dacă ar fi vrut. Deci Cuviosul Brendan Navigatorul tot așa întemeietor de mănăstiri și-a adunat foarte mulți ucenici pe lângă el și într-adevăr a pornit în această călătorie. Și se pare că el chiar a fost primul misionar al acestor pământuri pe care noi le numim americane în ziua de azi, rămânând în viața lui scrisă această călătorie, care este foarte dezvoltată și chiar m-aș bucura să aveți curiozitatea să o citiți și există parțial în limba engleză.

Părintele Teologos: Da, și este chiar un poem, adică o epopee, epic. 

Concluzii

Părintele Damian: Exact. Să știți că viețile acestor sfinți nu sunt… poate par din explicațiile mele că ar fi ceva de două rânduri. Sunt vieți, spre exemplu, Sfântul Ninian, de care mă ocup acum de viața lui, are 16 pagini, A4. Viața lui are 16 pagini A4,cu minuni cu toate, deci lucruri concrete și la obiect. Bineînțeles, dacă vrem să credem. Atenție, aici este problema majoră a zilei de azi. Hai, domnule, chiar așa?

Părintele Teologos: Chiar așa!

Părintele Damian: Că mai spune câte cineva, mi se întâmplă când vin la Sfântul Munte, de exemplu, Vatopedul, cele șapte icoane făcătoare de minuni, mi-a spus cineva: hai, domnule, chiar așa…

Părintele Teologos: Char așa!

Părintele Damian: Chiar așa, da, vrei să crezi? Nu. Dar dacă se întâmplă să fii pedepsit, atunci crezi că ți-e frică?

Părintele Teologos: Da, și dincolo de asta e vorba de faptul că oamenii, din păcate, sunt autosuficienți și se închid în cadrele foarte strâmte ale viziunii proprii. Și atunci trăiesc o viață foarte tristă, foarte limitată, foarte îngustă, să mă ierte bunul Dumnezeu. Deci, din cauza asta trebuie să fim și noi navigatori ca și Sfântul, venerabilul Brendan care este supranumit navigatorul. De ce? Pentru că principalul lucru din viața lui pe care îl știm este această călătorie. Călătorie pe care a făcut-o, dar vedeți, a făcut-o nu în scopuri materiale, cum au făcut-o Cristofor Colon și catolicii de fapt, adică de cucerire, de cucerire materială, ci de cucerire duhovnicească. Asta este foarte important.

Deci, revenind, din cauza asta am vrut să fac acest interviu, aceste discuții cu părintele Damian, pentru că proiectul Sfinților Britanici este extraordinar și merită susținut și dincolo de asta, merită cunoscuți sfinții. Pe mine asta mă interesează: să cunoaștem sfinții, pentru că sfinții sunt niște exemple extraordinare pentru noi și ne dau curaj astfel încât să putem să navigăm și noi către Dumnezeu. Asta este foarte important.

Și mă repet, cred că în fiecare podcast aproape pe care l-am făcut cu părintele Damian și numai, că eu aș dori să fac niște filme pe tema asta și cred că ar fi extraordinare. Cred că a fost un film foarte frumos cu Sfântul Patrick, dacă nu știu ceva de genul ăsta. 

Părintele Damian: Este în părțile occidentale… Momentan, nu știu dacă în spațiul românesc este accesibil, probabil va fi, dar este un film foarte interesant și chiar bazat exact pe viață. Vedeți ce înseamnă când ai un manuscris cu o viață a Sfântului și ai pe ce să te bazezi. Este chiar ceva foarte frumos și interesant pentru propovăduire și pentru credință.

Părintele Teologos: Deci, oameni buni, haideți să-i avem exemple pe sfinți, haideți puțin să ne străduim, să devenim și noi mai buni, să devenim și noi mai bucuroși și atunci din bucuria noastră, din lumina bucuriei noastre să putem să ne dăm și noi mai departe. Așa să ne ajute Dumnezeu! 

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin!  

Întrebări frecvente

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!