Sfântul Kevin din Glendalough – Cronicile deșertului

Urmăriți un frumos documentar ilustrat din seria “Cronicile deșertului” care ne prezintă viața unui sfânt britanic, mai puțin cunoscut la noi: Sfântul Kevin din Glendalough.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Sfântul Kevin din Glendalough – Cronicile deșertului

Irlanda antică, o țară sălbatică a poeților și druizilor, unde natura a avut întotdeauna valoare spirituală, și unde retragerea din lume era o practică care adesea ducea la înțelepciune umană. Acolo, duhul Părinților pustiei, așa cum a fost trăit în Imperiul Roman de Răsărit, a găsit teren fertil. Bărbați și femei care Îl cinsteau pe Hristos ca pe Dumnezeu au căutat singurătatea în pustie, în peșteri, în mlaștini și pe insule mici de-a lungul coastei, dobândind daruri neobișnuite și înțelepciune dumnezeiască nemaivăzută înainte în această parte a lumii. La scurt timp după răspândirea creștinismului, sfinți, inspirați de viața ascetică, au început să apară în această țară, transformând cultura celtică din păgână în creștină, mutând-o treptat de la înțelepciunea druidică la sfințenia creștină, așa cum se poate găsi în viața Sfântului Kevin de Glendalough.

Sfântul Kevin, al cărui nume în irlandeză înseamnă ”frumos din naștere”, a dorit de la o vârstă fragedă să trăiască o viață ascetică. A fost botezat de Sfântul Cronan și, în copilărie, a fost instruit de Sfântul Petroc din Cornwall. După ani de supunere față de bătrânii din Mănăstirea Kilnamanagh, a primit binecuvântarea să se retragă în pustie, unde și-a petrecut zilele în singurătate desăvârșită. Kevin a rătăcit prin munții și văile Wicklow mult timp, până când a dat peste o peșteră mică în peretele unei stânci, cu vedere la un lac. Acolo, Kevin a găsit ceea ce căuta. Tăcere desăvârșită, liniște și pace. Singurii săi însoțitori erau animalele sălbatice care populau lacul și munții din apropiere.

În tradiția ascetică se spune că cele două aripi ale vieții duhovnicești sunt rugăciunea și postul, căci cu acestea două sufletul poate să se înalțe și să-L întâlnească pe Dumnezeu. Kevin a trăit în peșteră timp de șapte ani în acest fel, sălășluind în rugăciune și tăcere adâncă, trăind în armonie cu ritmurile naturii și în tovărășia animalelor sălbatice. Mânca doar fructe de pădure și plante, umblând desculț și îmbrăcat în zdrențe, fiind susținut de Harul divin.

În anumite zile, Kevin se cufunda în lacul înghețat până la brâu, în timp ce priveghea. Într-una din aceste zile, a cântat Psalmul 39. ”Aşteptând am aşteptat pe Domnul şi S-a plecat spre mine. A auzit rugăciunea mea. ” Pe măsură ce continua să cânte, brusc cărticica cu psalmi i-a alunecat din degetele amorțite, a căzut în apa întunecată și a dispărut. Kevin a continuat să cânte din memorie, ”Şi a pus pe piatră picioarele mele şi a îndreptat paşii mei. Şi a pus în gura mea cântare nouă, cântare Dumnezeului nostru.” După ce a terminat, a căutat Psaltirea, dar nu mai era nicăieri, fiind luată departe de apele înghețate. Kevin a ieșit din lac pe uscat și s-a așezat pe mal, rugându-se ultimul verset din psalm: ”Ajutorul meu şi apărătorul meu eşti Tu; Dumnezeul meu nu zăbovi.” Deodată, a văzut o vidră înotând spre el, târând un obiect. Era Psaltirea lui. Vidra s-a apropiat de Kevin și a pus Psaltirea lângă el. Kevin, surprins dar bucuros, a luat cartea și a continuat să se roage, în timp ce vidra îl privea cu atenție. Vidra se întorcea frecvent la Kevin și îi devenea companion în rugăciune. Uneori îi aducea chiar pește să mănânce.

Relația lui Kevin cu animalele din sălbăticie s-a dezvoltat o dată cu trecerea timpului. Creaturile lui Dumnezeu recunoșteau sfințenia sfântului și veneau la el fără teamă. Aveau încredere în el și căutau adăpost la el ca la un sfânt altar. Într-o altă zi, pe când Kevin îngenunchease sub un copac, rugându-se și priveghind, mai mulți vânători urmăreau un mistreț prin pădure. De la distanță, mistrețul l-a văzut pe Sfânt și a fugit spre el. Sfântul Kevin rămânea nemișcat și tăcut, chemând prezența lui Dumnezeu. Mistrețul, simțind sfințenia sfântului, a încercat să caute adăpost ascunzându-se în spatele lui. Kevin a rămas nemișcat, dar știind că vânătorii se apropie, I-a cerut lui Dumnezeu să-l scape pe mistreț. Tocmai atunci, când vânătorii se apropiau, un stol mare de păsări negre s-a coborât peste ei, cu aripile întunecate deschise, acoperind crengile copacului, unele dintre ele aterizând chiar pe umărul lui Kevin și zburând deasupra lui, creând un nor negru deasupra lui Kevin și a mistrețului. “Ce priveliște înfricoșătoare!”, a spus unul dintre vânători. “Să plecăm de aici!”, a strigat altul. ”Să ne întoarcem!”, a poruncit căpetenia lor. Pe când vânătorii se îndepărtau și erau deja departe, mistrețul, simțindu-se izbăvit prin rugăciunea Sfântului Kevin, s-a apropiat de Sfânt și i-a lins mâinile recunoscător. Sfântul, binecuvântând mistrețul, i-a dat drumul să plece.

Cu o altă ocazie, pe când Sfântul Kevin se ruga în scobitura unui copac, o vacă rătăcită de la turmă, simțind sfințenia lui Dumnezeu în acest călugăr, s-a apropiat de el și a început să-i lingă mantia. Când s-a întors la ferma din valea de mai jos, a început să dea mult mai mult lapte decât celelalte vaci. Acest fenomen neobișnuit a continuat mai multe zile, căci vaca se întorcea mereu la sfântul călugăr, aducând înapoi binecuvântările lui. În cele din urmă, fermierul care deținea vaca, dându-și seama că se întâmplă ceva neobișnuit, a decis să supravegheze această vacă specială. A doua zi, dis-de-dimineață, pe când vaca se îndepărta iar de turmă, fermierul a urmărit-o în dealurile împădurite, până la scobitura unde Sfântul Kevin se ruga. Vaca i-a lins iar mantia și a stat lângă el, privind la Sfânt.

– ”Bună ziua!”, a strigat fermierul, surprins de priveliște. ”Tu cine ești?”

Sfântul Kevin, care era concentrat pe rugăciune, și-a deschis încet ochii și tocmai când vântul începea să adie prin copaci, a ieșit în hainele sale ponosite și a stat în fața fermierului.

– ”Eu sunt Părintele Kevin.”

– ”Kevin?” a răspuns fermierul gânditor. ”Din Kilnamanagh?”

– ”Da, de unde știi de mănăstirea mea?”, întrebă Kevin.

– ”Am auzit povești despre tine”, răspunse fermierul. ”Am auzit că într-un Post Mare, ți-ai ridicat brațele în rugăciune, iar o pasăre neagră și-a făcut cuib în mâna ta. Se spune că ți-ai ținut brațele ridicate la rugăciune tot Postul Mare, și până când ouăle din cuib au eclozat.

– ”Ah”, spuse Sfântul Kevin, ”ce povești spun oamenii…” ”Îmi amintesc că odată, în Post, încercam să-mi stăpânesc toate gândurile. Aș spune că asta a fost un efort mai mare.”

– ”Dar este adevărat?” Sfântul Kevin rămase tăcut o clipă și apoi răspunse:

– ”De unde ești?”

– ”Am o fermă în vale”, spuse fermierul. ”Vaca mea fugea mereu, așa că am urmărit-o. M-a adus la tine.” Apoi, gândindu-se o clipă cât de șansă a avut cu această întâlnire și știind că monahii sunt de obicei învățați, fermierul continuă: ”Ascultă, familia mea are nevoie de învățătură. Ai fi dispus oare să ne înveți?”

– ”Să fie binecuvântat!”, răspunse Kevin fără ezitare, văzând voia lui Dumnezeu în această cerere.

Curând după această întâlnire, Sfântul Kevin a coborât în vale și s-a dedicat slujirii oamenilor de acolo. Sub îndrumarea lui, mai întâi s-a construit o capelă, și, așa cum se întâmplă adesea când oamenii sfinți sunt revelați lumii, ucenici au început să se adune în jurul lui. Curând, s-a construit și o școală, și apoi un loc unde să locuiască monahii. Elementele de bază ale unei mănăstiri au început încet să se ridice în mijlocul văii. Părintele Kevin, dându-și seama că vor avea nevoie de mai mult pământ, a decis să îl viziteze pe conducătorul acestei regiuni, pe regele O’Toole.

– ”Înălțimea Voastră”, începu Kevin cu respect, ”am dori să obținem pământul din Valea Glendalough pentru a înființa un așezământ monahal.”

– ”Ce beneficiu aș avea eu din asta?”, răspunse regele. ”Poate că poporul meu ar beneficia mai mult dacă am construi o fortăreață acolo, sau poate un turn sau altceva de și mai mare valoare pentru siguranța și protecția lor.”

– ”Ce poate fi de mai mare valoare, Înălțimea Voastră?”, răspunse Kevin, ”decât rugăciuni înălțate neîncetat către Dumnezeu pentru popor și pentru Înălțimea Voastră? O fortăreață apără o graniță, rugăciunile aduc mântuirea. Monahii noștri se roagă, postesc și veghează. Dacă noi Îl căutăm pe Hristos, Duhul Sfânt va auzi cererile noastre și ne va dărui siguranță împotriva vrăjmașilor, precum și orice altceva cerem.”

În ciuda elocvenței cu care Kevin a explicat acest adevăr creștin, regele nu a fost convins. Atunci, inspirat de Dumnezeu, Sfântul Kevin arătă spre gâsca de companie a regelui.

– ”Gâsca ta, regele meu”, spuse Kevin, ”de ce nu mai poate zbura?”

– ”De unde știi asta?”, întrebă regele surprins și recunoscu cu tristețe:

– ”Este adevărat. Este bolnavă de luni de zile.”

– ”Îngăduiți să spun o rugăciune?”, întrebă Sfântul Kevin. Regele se uită fix la el și încuviință.

– ”Doamne”, se rugă sfântul, ”Te rog, adu pace și vindecare creaturii Tale nevinovate, lucrarea mâinilor Tale. Fie ca binecuvântarea Ta să fie asupra ei, pentru a o vindeca și învigora.” Imediat, gâsca și-a recăpătat vitalitatea și a început să miște din aripi.

– ”Nu îmi vine să cred!” strigă regele.

– ”Lăsați-o să zboare!”, îl îndemnă Kevin.

Și regele a eliberat pasărea pe fereastră. Gâsca a zburt, îndreptându-se direct spre Valea Glendalough. Regele și suita sa au pornit după ea, însoțiți de Sfântul Kevin. Gâsca a aterizat pe locul de pământ cerut de Sfânt pentru așezarea monahală. Regele, uluit și dându-și seama că ceva extraordinar se petrecea aici, văzând puterea lui Dumnezeu manifestată prin sfântul Său, a dăruit cu bucurie proprietatea Sfântului Kevin și obștii sale. Mănăstirea a fost în final înființată acolo, cu ajutorul regelui, care îl vizita frecvent pe Sfântul Kevin împreună cu gâsca sa.

Pe măsură ce tot mai mai mulți ucenici se adunau în jurul Sfântului Kevin, în următorii câțiva ani, mănăstirea a prosperat. Sfântul Kevin a rămas fidel vieții monahale, așa cum i-a fost transmisă prin scrierile Sfântului Ioan Casian și de alte lucrări, precum Viața Sfântului Antonie [cel Mare] scrisă de către Sfântul Atanasie, care au adus înțelepciunea din pustia Egiptului și a Palestinei în această țară pe care romanii o numeau Hibernia.

Datorită puternicei temelii spirituale așezate de întemeietorul său, această mănăstire a rămas activă timp de șase secole, formând mii de monahi și oferind un refugiu spiritual de lume oamenilor din vale și dincolo de ea. Oamenii călătoreau din întreaga regiune pentru a cere sfatul și îndrumarea Sfântului Kevin, precum și vindecare, care venea prin rugăciunile sale. Cuviosul Pustnic i-a ajutat cu dragoste pe toți cei ce veneau la el, neuitând niciodată cuvintele Domnului nostru: ”Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi.”

Sfântul Kevin s-a retras din lume pentru a căuta tăcerea și liniștea. Dar din această liniște s-a născut un mistic, a cărui sfințenie a captivat atenția atât a oamenilor, cât și a animalelor, iar rugăciunile căruia au uimit atât regi, cât și țărani.

Sfinte Kevin de Glendalough, roagă-te și pentru noi!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!