Ortodoxia ca o comoară nemărginită – p. Iosia Trenham

Ascultați un foarte frumos cuvânt al părintelui Iosia Trenham care ne explică foarte inspirat realitatea faptului că frumusețea și adâncimea Ortodoxiei e nelimitată.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Ortodoxia ca o comoară nemărginită – p. Iosia Trenham

Bună tuturor, Dumnezeu să vă binecuvânteze. Mulțumesc foarte mult că sunteți alături de noi. Vorbesc serios. Îi apreciez pe cei dintre voi cu înclinație spre învățare și vă rog să vă rugați ca Domnul să facă să înflorească credința și să adune o roadă bogată.

Am pregătit astăzi o meditație pentru voi, pe care o intitulez: „Ortodoxia ca o comoară nemărginită”. Cum să înțelegem credința creștină ca pe o comoară fără măsură. Fără limită. Folosesc adesea această imagine când îi învăț pe catehumenii care vin la Biserică, deoarece deseori, dacă provin din alte sisteme religioase, acele sisteme religioase sunt în mod inevitabil limitate, fiind creații umane. Credința creștină este o descoperire, o descoperire făcută de Dumnezeu, despre destinul oamenilor în Hristos, de a intra în viața dumnezeiască, care nu este ceva ce poate fi măsurat după categorii umane.

Să explic puțin mai mult. Una dintre frumoasele pilde pe care Domnul nostru Iisus Hristos le-a învățat se află în discursul Său parabolic din Evanghelia după Sf. Matei, cap. 13, ver. 44, cred. El spune că: „Împărăția cerurilor este asemenea unei comori ascunse într-un ogor, pe care un om a găsit-o, s-a dus, a vândut totul și a cumpărat ogorul acela.” Împărăția lui Dumnezeu, domnia lui Dumnezeu precum o comoară. Vreau să vă gândiți la asta, și nu la o comoară oarecare, ci la o comoară nemărginită.

Această imagine a cufărului cu comori este ceva la care pot să mă raportez în mod incredibil prin propria mea experiență ca ortodox. Am început prima dată să simt această comoară nemărginită a credinței, când, tânăr cum eram în anii adolescenței, am început să studiez Sfintele Scripturi ca și cum ar fi fost o chestiune a sufletului meu. Asta mi s-a întâmplat când aveam 16 ani. Și aveam acest simțământ că de fiecare dată când mă apropiam de Scripturi, lună de lună, an de an, găseam mai mult, vedeam mai mult, înțelegeam mai mult și în același timp nu înțelegeam mai mult. Dar era mai mult dincolo de mine, tot ce se întâmpla acolo. Și asta doar atingând Sfintele Scripturi. O parte a Bisericii, o parte a descoperirii lui Dumnezeu, care este Împărăția.

Când am devenit ortodox, pe la mijlocul vârstei de douăzeci de ani, am simțit foarte mult, când am început să vin la sfintele slujbe și eram în sfintele biserici, participând la incredibilele liturghii, mă imaginam intrând într-un castel incredibil. Și era masiv și copleșitor. Și am intrat în prima cameră principală. Și acolo, în centrul camerei, era un cufăr magnific, uriaș, cu bijuterii. Un cufăr cu comori. Și m-am așezat în fața acelui cufăr cu comori și a scârțâit. L-am deschis și am privit înăuntru și era plin ochi de comori. Și îmi băgam mâna înăuntru și scoteam o diademă. Apoi îmi băgam mâna înăuntru și scoteam un colier incredibil cu diamante. Apoi scoteam un inel masiv de aur. Unul după altul. Și priveam comorile din unghiuri diferite. Le țineam în mână, le atingem, le simțeam și încercam să conștientizez ce vedeam. Aceasta a fost viața mea în primii câțiva ani ca ortodox. Eram într-o stare perpetuă de descoperire și constant copleșit de noua frumusețe.

Și ani de zile, am răscolit prin această ladă cu comori. Și în cele din urmă, am simțit că am ajuns la fundul lăzii și am scos ultima comoară, ultimul lucru strălucitor, incredibil. Și m-am uitat la el și m-am așezat jos și am respirat adânc: „Vai, am trecut prin cutia cu comori!” Și chiar atunci când am gândit asta, în colțul ochiului, am văzut o ușă pe care, până în acel moment când am ajuns la fundul lăzii cu comori, n-o văzusem niciodată. Și imediat ce am scos ultimul lucru, mi-a atras atenția în colțul ochiului. Și m-am uitat și era o ușă. Și m-am gândit: „N-am mai văzut niciodată ușa asta.” Și m-am ridicat și m-am dus spre acea ușă. Și am deschis-o. Și am intrat într-o altă cameră a castelului și chiar în mijlocul podelei era o altă ladă uriașă cu comori. Și m-am gândit: „Asta nu poate fi reală.” M-am dus, m-am așezat jos, am deschis-o și am fost orbit de măreția comorilor și am început din nou procesul. Și în decursul mai multor ani le-am scos pe toate și eram uluit. Absolut uluit. Și apoi am ajuns la ultima și am scos-o. În timp ce o țineam sus s-o privesc, privirea mi-a trecut prin ea și am văzut încă o ușă. M-am dus spre acea ușă și m-am gândit: „Asta nu se poate”. Am deschis ușa și am intrat într-o nouă parte a castelului pe care n-o știam că există.

Dragilor mei, am făcut asta timp de 33 de ani și am învățat că de fapt: Asta este Împărăția lui Dumnezeu. Asta este credința creștină și nu se va opri niciodată. Întreaga mea viață a fost și va continua să fie acest proces de descoperire neîntreruptă a unei comori fără limite. Nu se oprește niciodată. Și apoi am descoperit că nu este doar o realitate pământească, că existența mea pe acest pământ și descoperirea naturii Împărăției lui Dumnezeu sunt pentru toată veșnicia.

Am citit în Sfântul Grigorie Teologul, cu mult timp în urmă, în timp ce cugetam la acest subiect, un text în care el descria înaintarea unui creștin în cunoașterea lui Dumnezeu. Și o descria ca pe: „O pătrundere în Dumnezeu, ca o mișcare. Ești într-un cerc și pătrunzi într-un con, în inima adâncă a lui Dumnezeu, cunoscându-L tot mai mult, dar asta pentru eternitate. Descoperire continuă, înțelegerea lui Hristos cel nemăsurabil, de necuprins, în veșnicie.”

Doamne! Acesta este adevărul. Acolo mergem. Nu se va sfârși niciodată. Nu există sfârșit pentru Hristos. Nu există sfârșit pentru Tatăl Său sau pentru Duhul Sfânt. Domnul Dumnezeu, Preasfânta Treime, nu poate fi circumscris, Nu poate fi măsurat, nu poate fi cuprins. Noi, credincioșii, noi care Îl iubim și suntem uniți cu El în Biserică, care este plenitudinea Lui, “plinirea Celui ce plinește toate întru toți” (Efeseni 1:23). Aceste însușiri ale lui Dumnezeu sunt împărtășite și de Biserică în unirea noastră cu El. Vom învăța, vom crește, vom simți, vom fi umpluți, vom fi extinși în veșnicie. În veșnicie.

Ortodoxia este o comoară fără limite. Credința creștină este o creștere neîncetată în cunoașterea și iubirea de Dumnezeu în veac și în veacul vecilor. Desigur, există orori în această viață, suntem amestecați, nu sugerez vreun fel de fantezie inventată. Desigur că există orori, dacă n-ar fi, desigur că n-aș fi primit în Biserică pentru că am adus cu mine o colecție din propriile mele orori. Slavă Domnului că este atât de răbdător! Dar frumusețea nu se sfârșește niciodată, în veșnicie vom cânta, ne vom desfăta în frumusețea Sfintei Treimi și în Biserică pentru toată veșnicia. Da. Slăvit fie numele lui Dumnezeu! Dumnezeu să fie cu voi!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!