De ce sunt elitele noastre atât de corupte? – Jonathan Pageau

Urmăriți o interesantă discuție între Jonathan Pageau și Mark Walsh despre motivul pentru care elitele lumii noastre sunt atât de departe de ceea ce ne-am aștepta să fie.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

De ce sunt elitele noastre atat de corupte? – Jonathan Pageau

– Cred că e vorba despre un fel de neputință acolo, și poate asta e esența multă traumă vine prin experiența neputinței. Oamenii cred că trauma vine pur și simplu prin lucruri rele, dar sunt lucruri rele în absența sensului și în absența puterii. Soldații, de exemplu, nu devin traumatizați când luptă. Dar adesea devin traumatizați când sunt bombarbați sau văd un prieten murind, în special dacă există o lipsă de sens în jurul acelei neputințe. Mi se pare că suntem într-o situație în care lipsește sensul și există neputință. Desigur, întotdeauna au fost elite corupte. Întotdeauna au fost oameni lacomi… Vameș a fost mereu un cuvânt defăimător. Întotdeauna au existat oameni corupți în Biserică, în afara Bisericii, peste tot. Dar asta pare un nou nivel de a ni se băga pe gât.

– Da, da.

– Ce zici? Asta pare o escaladare a ceva ce a fost întotdeauna cam umbros și ascuns. Întotdeauna ai bănuit poate. Dar gluma momentului e că trebuie să-ți ceri scuze teoreticienilor conspirației.

– Da. Da. Asta este o discuție mai dificilă, dar una dintre probleme este că acesta e un efect secundar al statului-națiune așa cum îl înțelegem noi. Și e un efect secundar al unui fel de cetățenie care nu are responsabilitate. Deci, dacă te gândești, hai să luăm o lume feudală. Lumea feudală avea problemele ei. Adică, nu încerc să apăr lumea feudală, dar avea o realitate, și anume că aristocratul, stăpânul tău, deținea pământul. Era pământul lui. Și oamenii de pe pământ erau oamenii lui. Și el avea o responsabilitate. Totul era conectat. Avea responsabilitatea să aibă grijă de acel pământ. Așa se îmbogățea.

Dar era și modul în care avea grijă de acel pământ, pentru că era calea prin care el putea trăi și putea să-și păstreze poziția. Ca un sistem familial unde uneori putea fi un tată nebun, dar care ținea totuși cumva împreună [familia]. În timp ce acum elitele noastre nu au nimic de-a face cu noi. Nu au nicio responsabilitate față de noi. Ei pot locui în conace pe insule despre care nu știi nimic, care nu au nicio legătură cu tine, dar au putere asupra ta, și te văd ca parte din resursele lor de unde își iau banii, dar nu au nicio responsabilitate față de tine. Asta e o problemă gravă. Și e la fel, mai ales în privința banilor, dar e la fel chiar și cu politicienii. Birocraților nu le pasă de tine. Un birocrat nu simte ca și când i-ai fi rudă, familie de care să fie legat…

– Ești un obiect.

– Ești doar un număr pentru ei. Nu ești servitorul meu pe care trebuie să mă îngrijesc și care muncește pentru mine, nu, ești doar un număr. Și toată anonimitatea asta creează unele dintre problemele pe care le avem acum, și anume că elitelor nu le pasă de tine. Și asta nu are nicio legătură cu faptul că toată lumea încearcă mai ales în SUA, să facă din asta ceva partinic, toată lumea zice: “Trump e în dosarele Epstein. sau Clinton e în…” Dar nu, stai, lor nu le pasă de tine. Ei sunt cu toții împreună. Adică, Bannon e prietenul lui Epstein la fel Clinton și la fel Trump și toți acești oameni și toți ceilalți. Asta e problema sistemului nostru: că nu au niciun motiv să aibă grijă de tine.

– Exact, exact. Nu există un foc central al duhovniciei sau al unui sens în jurul căruia să se adune. Nu există nicio obligație, chiar dacă e neîndeplinită. Măcar îi poți spune unui domn feudal: “Hei, ar trebui să faci asta!”

– Da, da.

– Chiar dacă nu o faci, fiindcă ești un stăpânn rău.

– Și lucrurile stau așa: dacă aveai un stăpân rău, la un moment dat s-ar fi văzut, nu? Gândește-te la situația cu Robin Hood, nu? Adică, la un moment dat, dacă furi de la poporul tău și iei prea mult, prea multe dări și taxe, o să-ți faci lumea să se prăbușească. Ne poate dura. E un echilibru natural. Dar când ai elite trilionare care trăiesc complet în afara oricărui control social sau responsabilitate, ce poți să faci? Ei nu au grijă. Nu există niciun mecanism de control și echilibru.

– Mă întreb dacă felul în care lucrurile se prăbușesc din pricina ordinii morale nu cumva e infertilitatea? Uneori mă întreb dacă modernitatea târzie nu e un fel de cult al morții, ca într-un fel de spirală a morții.

– Oamenii nu mai fac copii, avorturile de copii sunt rampante, milioane de prunci uciși și eutanasie în țara voastră, în Marea Britanie, în cuând. Este nebunie. Respectul creștin pentru viață o dată ce se piede… Pentru că să ai copii este greu, nu? Vorbeam cu logodnica mea despre asta. Și ne întrebăm: să avem copii? Adică, vrem, dar ne apropiem de vârsta a doua, va fi foarte greu. Dar vrem, pentru că există un motiv mai mare, există o viață care ne este dată, e foarte importantă pentru noi, dar majoritatea… Și vorbeam cu vărul meu alaltăieri, care a zis cam așa: “Știi, sunt incomozi și scumpi și îți stau în cale la cinele festive.

– Da,

– Dar el un băiat bun, e un tip bun, nu e un om rău, dar e prins în acea cultură a banilor și a hedonismului, dar e băiat bun. Și mă întreb dacă…

– Poate va gândi diferit la 70 de ani.

– Da, adică îți faci vârsta de mijloc mai grea și bătrânețea mai plină de sens, mai împlinită, corect? Așa e înțelegerea.

– Exact.

– Adică, este moartea oamenilor sfârșitul acestui lucru? Adică: Hai să nu ne facem griji? Adică, majoritateea oamenilor religioși fac mai mult sex și mai mulți copii și…

– Ei bine, asta ne arată că modul în care gândim…, sau că sistemul este anti-uman. Am vorbit despre trans. E ceva real. Dacă narațiunea socială principală este despre chestii LGBT, înseamnă că nu faci oameni. Asta e narațiunea principală. Și această idee, într-un fel, e legată de ce am discutat, ideea că pruncii sunt o constrângere. Pruncii sunte o constrângere a realității, mă împiedică să fiu complet liber și să fac orice vreau eu. Asta e o neînțelegere a cum funcționează realitatea: Pruncii sunt o prelungire a întrupării, ei sunt întruparea ta, ei sunt trupul tău care devine mai mare și, să zicem… Cum să spun asta… ? Și apoi ei te vor susține, nu? Și la asta mă refeream când am zis de verișoara ta sau oricine: poate când va avea 70 de ani va gândi diferit. Pentru că va rămâne fără trup înainte de cei care au copii. Pentru că trupul nu e doar acesta. Pruncii care vin și te îngrijesc și te iubesc, și nepoții care vin și au grijă de tine și te iubesc, ei sunt întruparea ta. Și deci dacă nu vrei să te implici în asta, atunci vei rămâne fără trup și vei fi îngrijit de birocrați cărora nu le pasă de tine.

– Întruparea nu e doar solitară. Există un fel de anorexie intergenerațională.

– Da, da.

– Ceva de genul Mary Harrington.

– Anorexie intergenerațională, e grozav.

– Da. Ca și cum, dacă cineva n-ar fi în contact cu instinctul de a mânca, am zice că asta e cam ciudat, pentru că e un instinct foarte de bază. Dar există un instinct mai de bază decât să mănânci, și anume să te reproduci.

– Corect.

– Și sunt în contact cu el în fiecare dimineață, chiar la 46 de ani. Nu vreau să intru în detalii, dar există asta.

– Da.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!