
Jonathan Roumie expune ocultismul de la Hollywood
16 noiembrie 2026Ascultați un cuvânt al părintelui Moise în care acesta abordează problema felului în care facem față oamenilor dificili – și daca, sau când, e nevoie să ne depărtăm de ei pentru a ne păstra pacea.
Vizionare plăcută!
Powered by RedCircle
De ce nu te descurci cum trebuie cu oamenii toxici – p. Moise McPherson
În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.
Când vorbesc despre oamenii toxici, nu mă refer la, să zicem, tipul acela autist de la cafeaua de după slujbă, care vorbește prea mult despre Războiul Civil sau despre altceva. Nu vorbesc despre oamenii care au personalități ciudate sau interese aparte și care, poate, ne cam irită din când în când. Când vorbim despre oamenii toxici, ne referim la aceia care, într-un mod foarte concret, ne răpesc pacea.
Așadar, dacă privim lucrurile invers, lucrul cel mai important pe care trebuie să-l păstrăm în viață este pacea noastră, stabilitatea sufletească și echilibrul interior. Iar realitatea este că fiecare dintre noi are un anumit prag în această privință. Adică, unii oameni sunt mai echilibrați din punct de vedere emoțional, sunt mai liniștiți din fire, iar alții trebuie să depună mult timp, energie și efort ca să-și păstreze pacea. Dar fiecare om are un anumit prag sau o anumită capacitate de a-și păstra pacea.
Astfel, unii pot face față cuiva de nivel 7 sau 8. Nu pot însă face față cuiva de nivel 9 sau 10. Alții nu pot suporta nici pe cineva de nivel 6 sau 7. Aici intervine dreapta socoteală. Este un lucru cu două tăișuri. Trebuie să-ți poți evalua corect puterea și capacitatea de a-ți păstra echilibrul atunci când te confrunți cu purtarea dificilă a cuiva.
De multe ori compar acest lucru cu un cățel. Dacă mergi în vizită la cineva și vrei să mângâi câinele, iar acesta te mușcă de mână, nu-l lovești cu piciorul, nu strigi la el, nu-l bați. Pur și simplu spui: „Nu voi mai mângâia acest câine, pentru că, în mod evident, are predispoziția de a mușca oamenii și ar fi o prostie să mă pun din nou în situația de a fi mușcat.” La fel stau lucrurile și cu unii oameni: indiferent de împrejurări – fie că este vorba de Ziua Recunoștinței, de o cină de sărbătoare sau de o ieșire la restaurant –, ei vor să te „muște” de fiecare dată când te apropii de ei. Iar în funcție de puterea și stabilitatea ta sufletească, poți îndura doar o anumită măsură din partea lor.
Este extrem de important să-ți păzești pacea și echilibrul în propria viață. Pentru că dacă vine cineva în viața ta care începe să-ți răpească această pace, fiindcă se află la un nivel pe care nu-l poți susține, trebuie să-l îndepărtezi. Da, trebuie, pentru că ești dator să-ți păzești propriul suflet. Iar dacă cineva te împiedică să-ți menții pacea și legătura cu Dumnezeu, este neapărat necesar ca, dacă îți depășește puterea și măsura ta, să iei o pauză. Uneori trebuie să limitezi contactul. Poate spui: „Pot să-l întâlnesc pe omul acesta o dată sau de două ori pe an. Poate pot vorbi cu el o dată pe lună.” Dar trebuie să faci acest lucru cu hotărâre, cunoscându-ți bine puterile și slăbiciunile și știind ce poți suporta din partea acelei persoane.
Iar acest lucru nu are nevoie de nicio justificare. Nu trebuie să te justifici dacă nu interacționezi cu cineva care are un efect negativ asupra ta, pentru că prima ta prioritate este, de fapt, să-ți îngrijești propriul suflet. Nu este să te îngrijești de toți ceilalți. Fiecare este răspunzător de mântuirea propriului suflet. Așadar, responsabilitatea principală este să veghezi asupra ta.
Iar acest lucru se aplică chiar și familiei. De pildă, poți avea un membru al familiei cu care tu te-ai obișnuit deja. Îi cunoști ciudățeniile, „nebuniile”, și nu te deranjează. Dar dacă îl aduci la tine acasă și el răpește pacea căminului tău, supărându-ți soția, trebuie să o pui pe soție pe primul loc și să ții seama de cât poate duce ea. Așadar, chiar dacă tu poți îndura, dar dacă soția ta nu poate, trebuie să spui acelei persoane: „Trebuie să limităm contactul, pentru că este prea mult pentru soția mea.” Poate spui asta, poate nu. Poate lași pur și simplu lucrurile să se desfășoare firesc și spui: „Nu pot petrece acum timp cu tine”, sau „Nu putem face lucrul acesta. Avem multe pe cap.”
Uneori poți vorbi cu acea persoană și să îi explici. Însă unii oameni sunt pur și simplu nerezonabili și, orice ai spune, vor transforma totul într-o ceartă, o acuzație sau un sentiment de vinovăție. Lucrul principal de care trebuie să ții seama și să îl păzești este pacea sufletului tău și pacea casei tale. Nimeni nu are voie să ți le ia.
Și s-ar putea spune: „Păi, nu ei ți-o iau, tu le-o dai.” Dar realitatea este că puterea sufletească seamănă foarte mult cu puterea trupească. Dacă pui pe bară o greutate prea mare și nu o poți ridica, iar ea te strivește, nu dai vina pe greutăți, spui doar: „Nu trebuia să încarc bara atât de mult, pentru că acum m-am accidentat.” La fel și cu oamenii: trebuie să îți privești propria putere și puterea celor din jurul tău și să spui: „Nu pot pune prea multă greutate pe bară și nu pot aștepta ca cei din jurul meu să poată face față unor oameni dificili, poate chiar cu care eu m-am obișnuit, pentru că ei nu au tăria necesară.” Astfel păstrezi pacea și armonia în casa ta.
Și mai ales ca bărbat, trebuie să păzești această pace. Nu poți îngădui ca lumea sau oamenii toxici să intre în viața ta și să încerce să te împingă spre limită. Nu este sănătos și nu este necesar, iar Dumnezeu nu așteaptă asta de la noi.
Atât de mulți oameni cred că, deoarece au o relație cu cineva, poate chiar o relație apropiată, cum ar fi cu un părinte, spun: „Ei bine, e datoria mea să am o relație cu această persoană.” Ascultă, datoria se întinde doar până unde persoana este capabilă să-și ajusteze personalitatea la situație. Pentru că dacă sunt ca un cățel și îi aduci și mușcă pe toată lumea tot timpul, ghici ce? Nu îi poți aduce. Nu îi poți lăsa în casa ta. Nu îi poți lăsa în viața ta. Trebuie să fii foarte prudent și atent cu aceste lucruri. Asta așteaptă Dumnezeu de la noi. Dumnezeu nu așteaptă să fim în preajma unor oameni care ne împing constant până la punctul de a ne pierde pacea, de a deveni iritați, frustrați și supărați, și care au o intenție răuvoitoare.
Și uneori acei oameni nici nu văd asta. Asta este ceva comun când avem de-a face cu oameni cu adevărat disfuncționali: ei nu se văd pe ei înșiși ca fiind disfuncționali. Adesea au crescut într-o familie sau într-un mediu în care aceste comportamente au fost învățate și erau așteptate. Oamenii pur și simplu se comportau așa. Și astfel ei le-au considerat normale. Dar doar pentru că ei le-au normalizat nu înseamnă că și tu trebuie să le normalizezi. Tu trebuie să stabilești norma unei comunicări bune, sănătoase, a păcii, a iubirii, a încurajării și a tuturor lucrurilor pozitive.
Pentru că trebuie să înțelegem că atunci când sufletul nostru este tulburat, rugăciunea noastră devine tulburată. Involuntar, oamenii nu ne atacă doar bunăstarea emoțională, ci la un anumit nivel, ei ne atacă relația cu Dumnezeu și capacitatea noastră de a rămâne conectați cu Dumnezeu. Și de aceea trebuie să ne asigurăm că prioritizăm starea sufletului nostru, sănătatea mediului, pacea de care avem nevoie pentru a putea să ne rugăm.
Ar fi același lucru cu a spune: ei bine, o să cumpăr o casă lângă o gară. Și apoi tot zgomotul de la gară te tulbură în continuu de fiecare dată când încerci să te rogi și să stai în liniște. Asta nu înseamnă că dai vina pe gară. Pur și simplu înseamnă că, dacă vrei să-ți menții rugăciunea, trebuie să fii într-un loc liniștit, în care să te simți confortabil. Nu poți ieși în Times Square și să te aștepți să spui Rugăciunea lui Iisus și să ai un timp de rugăciune foarte rodnic. Asta nu e realitatea. Realitatea este că, da, poți să te rogi oriunde și poți să te rogi oricând. Dar pentru a ne cufunda cu adevărat în rugăciune, avem nevoie de o anumită liniște, de un anumit mediu. Și dacă cultivăm acel mediu, rugăciunea noastră va deveni mai adâncă și mai profundă.
Acesta este unul dintre motivele pentru care monahii se roagă în întuneric. Se roagă cam pe la mijlocul nopții sau foarte devreme dimineața pentru că vor un anumit mediu de liniște. De asemenea, a păstra acea liniște de-a lungul zilei, acea liniște în viața noastră, în sufletul nostru, face parte din progresul nostru duhovnicesc. Este parte din procesul de maturizare.
Și mulți dintre noi am crescut în case foarte zbuciumate, unde certurile și țipetele erau normalul, unde oamenii își pierdeau constant pacea. Și ca urmare, și noi eram constant lipsiți de pace. Și de aceea, la maturitate, este important să prioritizăm pacea noastră și să spunem: „Uite, nu pot fi totul pentru toată lumea. Și unii oameni vor sau au nevoie de o relație cu mine într-un mod în care eu nu pot să rămân în echilibru.” Dacă facem acest lucru în modul potrivit și cu duhul cel bun, pur și simplu înțelegem că: „Uite, nu pot face decât atât. Sunt doar atât de puternic. Nu pot purta decât atât de mult.” Iar dacă voi avea un cățel în casă care mă mușcă neîncetat și sfâșie mobila și distruge casa mea, Dumnezeu nu așteaptă asta de la mine. Eu nu trebuie să aștept asta și nu trebuie să accept asta. Acestea sunt granițele sănătoase pe care trebuie să le punem.
Acum, în împrejurări extreme, s-ar putea să fii nevoit să îndepărtezi pe cineva din viața ta, pentru că este într-adevăr o primejdie duhovnicească și sufletească pentru cei din jurul tău. Se întâmplă. Dar pentru cei mai mulți oameni, tot ceea ce trebuie să faci este să cântărești cu mare atenție cât de mult din partea lor poți suporta și cât de des te poți întâlni cu ei, și când nu le poți împlini nevoile.
Unul dintre semnele distinctive ale oamenilor toxici este că mereu vor mai mult de la tine, mereu cer mai mult de la tine. Ei par să prospere într-un mediu negativ, stricând pacea celorlalți. Mi s-a părut, de-a lungul anilor, că oamenii cu adevărat negativi, oamenii cu adevărat toxici și disfuncționali, chiar se hrănesc din a crea haos și toxicitate. Și trebuie să scoți asta din ecuație. Ei pot fi cine sunt, oriunde ar fi, nu este treaba noastră dacă asta vor să facă. Dar nu este responsabilitatea noastră să întreținem asta, să ne stricăm legătura noastră duhovnicească cu Dumnezeu, să slăbim sănătatea sufletului nostru doar ca să-i facem cumva să se simtă acceptați sau doriți sau orice altceva prin care încearcă să ne învinovățească. Este pur și simplu de prisos, nu este cerut de Dumnezeu și ne împiedică să ne maturizăm și să avem o viață adultă sănătoasă, în care ne păstrăm pacea, ne păstrăm rugăciunea, ne păstrăm stabilitatea și o facem pentru noi înșine, pentru soțiile noastre, pentru copiii noștri, pentru mediul în care trăim, ca să rămânem uniți cu Dumnezeu.
Dumnezeu să vă binecuvânteze.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!). Stripe limitează lungimea textelor și din cauza asta vă rugăm să fiți scurți. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!







