De ce ortodocșii sărută icoanele (și nu este idolatrie) – p. Athanasie Mytilinaios

Ascultați un cuvânt foarte bun al părintelui Athanasie Mytilinaios despre venerarea icoanelor – împotriva ideilor eretice cum că acestea ar fi idoli.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

De ce ortodocșii sărută icoanele (și nu este idolatrie) – p. Athanasie Mytilinaios

Când sărutăm icoanele de lemn, oare sărutăm și ne închinăm lemnului? Să vedem… Această problemă nu este atât de simplă pe cât s-ar putea crede, căci vreau să știți că a fost o problemă care a tulburat Imperiul Bizantin timp de peste 100 de ani. Pe atunci, Monofizitismul era în plină ascensiune, fiind, în principiu, responsabil pentru Iconoclasm. Problema dacă ne închinăm lemnului atunci când cinstim icoanele, sau ideea de a putea sau nu să-l zugrăvim pe Hristos pe icoane a fost în general soluționată de Sinodul al VII-lea Ecumenic.

Întreaga dispută nu era despre Sfinți și despre Maica Domnului, ci despre Iisus Hristos. Îl poți zugrăvi pe Hristos în icoane? Hristos este Dumnezeu, așadar, poate fi Dumnezeu zugrăvit? Aceasta a fost întreaga problemă. Dar dacă nu poate fi zugrăvit, înseamnă că nu S-a făcut om, iar dacă nu S-a făcut om, atunci cădem în erezia numită Monofizitism: mărturisirea doar a uneia dintre firile Sale. S-a făcut El om? Atunci Îl putem zugrăvi.

Deci, când spunem că sărbătorim biruința Sinodului al VII-lea Ecumenic, care a dogmatizat că putem cinsti icoanele și ne putem închina lui Hristos, precum și Sfintei Cruci, etc., știți oare ce înseamnă cu adevărat? Este exact ceea ce spunem în acea duminică, în Duminica Ortodoxiei. Pentru că poziția dogmatică ortodoxă este că Fiul lui Dumnezeu S-a făcut cu adevărat om. De aceea Îl putem zugrăvi și Îl zugrăvim. Dacă nu S-ar fi făcut cu adevărat om, cum am fi putut să-L punem în icoană? Prin urmare, în realitate, noi acceptăm adevărata întrupare a lui Dumnezeu-Cuvântul și exact aceasta este ceea ce spune Sf. Evanghelist Ioan: „Cuvântul trup S-a făcut”.

Dacă nu acceptăm aceasta, Monofizitismul pândește fie pe față, fie ascuns în credințele noastre. Ori de câte ori tăgăduim una dintre cele două firi ale lui Hristos, suntem aproape de Monofizitism. Arianismul a fost, în esență, o formă de Monofizitism, întrucât Arie a tăgăduit firea dumnezeiască, dar nu și pe cea omenească, în timp ce Monofizitismul ulterior a tăgăduit-o pe cea omenească, și nu pe cea dumnezeiască. Această problemă, a unei întrupări aparente, adică o întrupare imaginară a fost condamnată de Sfinții Părinți ai Bisericii noastre și de Sinoade. Și multe alte probleme. Cu toate acestea, Iisus Hristos este Dumnezeu-Omul, ceea ce înseamnă Dumnezeu desăvârșit și om desăvârșit. Dacă spunem „Dumnezeu desăvârșit” irespingem Arianismul, iar dacă spunem „om desăvârșit” respingem Monofizitismul de mai târziu. De aceea, expresia „Persoana divino-umană a lui Hristos” spune totul. Așadar, din moment ce Hristos S-a făcut om desăvârșit, El poate fi zugrăvit pe icoană.

Dar acum să trecem la al doilea aspect al acestei probleme: închinarea. Îl pot zugrăvi pe Hristos, da, din moment ce S-a făcut om, Îl pot picta. Dar cum mă pot închina Lui? Mulți oameni cred că atunci când se închină la o icoană, ei se închină culorilor, formei și lemnului. Dacă ai lemnul și culorile în minte, atunci te închini la ceea ce ai în minte. Asta înseamnă că ești idolatru și te închini la o bucată de lemn. De fapt, Cartea Înțelepciunii lui Solomon menționează foarte exact următoarele: iei și tai o bucată mare de lemn și o cioplești într-un idol, iar restul îl folosești ca lemn de foc sau îți faci un scaun din el. Acolo idolul este osândit, desigur, pentru că cioplești o parte din lemn într-un idol la care te închini, iar cealaltă parte din același lemn o pui pe foc ca să te încălzești sau să-ți gătești mâncarea. „Oare nu ești nesăbuit?” spune Înțelepciunea lui Solomon. Într-adevăr.

Așadar, nu poți avea lemnul în minte. Dar ce vei avea în schimb? Vei avea în minte Chipul pictat pe lemn, adică Persoana lui Iisus Hristos. Nu Îl am în fața mea într-un mod fizic perceptibil, așa că mă voi închina icoanei Sale. Sfântul Vasile cel Mare menționează două lucruri care au constituit temelia operelor Sfântului Ioan Damaschin, și au stat la baza Sinodului al VII-lea Ecumenic, și anume că “cinstea adusă icoanei”, spune el, “trece la prototip”, asta este tot. Cinstea trece la prototip [original]. Care este prototipul? Persoana vie a lui Hristos. Astfel, dacă mă închin icoanei Sale, mă închin prototipului.

Este binecunoscut faptul că hiliaștii resping icoanele. Dar știți cum pot fi ei convinși că tu ai lepădat Ortodoxia? Îți dau o icoană a lui Hristos și îți spun: scuipă pe ea și calc-o în picioare. Dar ei nu înțeleg că, pentru a dovedi această lepădare, folosesc tot icoana. Dar când te folosești de icoană pentru această lepădare și recunoști că vei fi convins că celălalt a tăgăduit firea dumnezeiască a lui Hristos doar dacă scuipă icoana, dacă o sparge sau o hulește, nu înțelegi că în acest fel tu accepți același lucru? Căci, dacă icoana nu ar însemna nimic pentru tine, nu ar fi nevoie să provoci pe cineva să o spargă, știind că atât cinstirea, cât și hula trec la prototip. Dacă spargi icoana, hula trece asupra ei; dar dacă tu nu crezi în icoană, ce anume va mai trece? Dacă cinstea nu trece mai departe, va trece oare hula? Atât cinstea, cât și hula trec la prototip.

De aceea este un păcat cumplit să spargi icoana lui Hristos sau să o pângărești în vreun fel, pentru că totul trece asupra lui Hristos Însuși. Dacă împodobești o icoană cu flori, și aceasta trece la prototip; înseamnă că Îl cinstești pe El. Toate florile au fost făcute de Dumnezeu. Un tropar frumos cântat în Săptămâna Mare spune: „Tu ești, Dumnezeule și Cuvântul lui Dumnezeu, Cel ce ai zidit florile cele frumoase”; este un tropar foarte frumos. De aceea împodobim Sfântul Epitaf cu flori. Știți de ce nu este considerat idolatrie să împodobim Epitaful, icoanele, etc.? Pentru că în acest fel Îl cinstim pe El; cinstea de a aduce flori pe care Creatorul Însuși le-a făcut – Cel care S-a făcut om și a murit, iar noi păstrăm pomenirea mântuitoare a morții Sale – trece la prototip.

Când eram mic, mi s-a spus că nu trebuie să miroși floarea cu care împodobești icoana, nu știu dacă v-am mai spus asta și dacă îi înțelegeți sensul; trebuie să fie o floare curată, neatinsă; nu trebuie să-i culegi parfumul înainte de a i-o oferi lui Hristos. Nu! Atunci când Hristos S-a așezat pe acel măgăruș pentru a intra triumfător în Ierusalim, Sf. Evanghelist spune clar că nimeni nu se mai așezase vreodată pe el până atunci. Tot Evanghelistul Ioan mai spune că în mormântul unde El a fost pus, nimeni altcineva nu mai fusese îngropat vreodată. Deși a venit în lumea noastră, Hristos păstrează pentru Sine anumite privilegii. Prin urmare, atunci când Îi oferi o floare nu trebuie să o miroși dinainte, deoarece întreaga floare și parfumul ei Îi aparțin Lui. Deci, și aceasta trece la prototip, este un lucru foarte important. Așa ne închinăm lui Hristos.

Repet, toată frământarea este legată de Iisus Hristos, și nu de Maica Domnului și de Sfinți, pentru că aceștia au fost pe deplin oameni. Așadar, am mereu prototipul în minte și acolo mi se înalță și se îndreaptă mintea și inima mea, pentru că avem un Domn în ceruri și Îl chemăm prin icoana Sa. Prezența icoanei constituie o nevoie sufletească pentru noi, pe lângă faptul că ea reprezintă respingerea Monofizitismului, prin mărturisirea firii dumnezeiești și omenești a lui Hristos.

După cum spunea odată un ascet, nu-mi amintesc cine în acest moment: „și cum m-aș putea nevoi fără să am o icoană înaintea mea?” Acest lucru este important. Știți că multor oameni le-ar fi teamă să doarmă singuri într-o biserică noaptea? Ei simt că Hristos îi vede și îi va pedepsi. Dar de ce i-ar pedepsi? Dacă ești hoț și intri într-o biserică să furi, iar ochii tăi privesc icoanele de sus, dar nu simți nimic, ai devenit un ticălos, ai devenit un animal, nu mai ești ființă umană dacă icoana nu te mișcă. Icoana ne mișcă la fel ca și chipul mamei și al tatălui nostru; nu pot fi considerat idolatru dacă iau binecuvântarea mamei mele din fotografia ei, nici dacă privesc fotografia ei. Acest lucru este absurd. Din contră, prind curaj din ea, pentru că oamenii au nevoie de imagini. Pentru acest motiv, Dumnezeu a creat omul după chipul Său. Problema cinstirii icoanelor este de o importanță teologică fundamentală. Fundamentală!

Repet și închei cu această problemă a icoanelor. A fost subiectul unui întreg Sinod Ecumenic, care a fost numit “biruința Ortodoxiei”. Cam atât pentru această întrebare…

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!