De ce dau buzna oamenii în Ortodoxie?
26 mai 2026
Scopul vieții creștine: dobândirea Duhului Sfânt – p. Teologos
26 mai 2026
Filmul „Fjord” al lui Cristian Mungiu, inspirat de drama familiei Bodnariu, a câștigat marele premiu Palme d’Or la Festivalul de la Cannes 2026. Acesta este un mesaj foarte important și dătător de speranță într-un final s-a făcut dreptate familiei Bodnariu și că Dumnezeu ne arată încă o dată că răul este nesustenabil.
Un film care sperăm să schimbe ceva și în viața reală.
Pelicula, care îl are în rolul principal pe Sebastian Stan, are ca subiect o familie de români din Norvegia, anchetată de autorități. Filmul urmărește familia Gheorghiu, români foarte credincioși stabiliți într-un sat de la capătul unui fiord norvegian, ai cărei copii ajung sub anchetă după ce profesorii descoperă vânătăi pe trupul fiicei lor. Filmul Fjord pune în scenă o poveste inspirată din cazul familiei Bodnariu: un cuplu româno-norvegian care trăiește în interiorul legilor și al societății norvegiene, crescându-și copiii într-o educație conservatoare — o educație întemeiată pe valori și principii care au stat la baza societății moderne de care ne bucurăm astăzi. Totul până în momentul în care statul, prin aparatul său opresiv, Barnevernet, a intervenit brutal și a smuls cei cinci copii din sânul familiei, cel mai mic având doar două luni.
Motivul oficial? Pedepse fizice — acuzații nefondate, nedovedite penal și medical. Motivul real? Convingerile religioase ale familiei, educația conservatoare. Pe 3 iunie 2016, soții Bodnariu și-au redobândit toți cei cinci copii — bebelușul după patru luni, iar ceilalți după mai bine de șapte luni —, acuzația de abuz fiind, în cele din urmă, lipsită de orice temei.
Ulterior, familia a ales să-și trăiască viața departe de atenția publică.
La scurt timp după revenirea copiilor, Marius și Ruth Bodnariu s-au mutat în România, fără să se mai întoarcă în Norvegia.
Fjord”, noul lung-metraj al lui Cristian Mungiu, a avut premiera mondială pe 18 mai 2026 la Festivalul de la Cannes, în competiția pentru Palme d’Or, competiție pe care a și câștigat-o.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
5 Comments
Chiar așteptam să scrieți despre această minune, e absolut incredibil tot ce s-a întâmplat în jurul acestui film zilele astea, din mai multe perspective:
– Mungiu și-a lansat cariera în 2007 cu 432 care era exact opusul acestui film și a câștigat la Cannes tocmai fiindcă punea România într-o lumină mizerabilă și susținea avortul. Iar acum a făcut o întoarcere miraculoasă la 180 de grade.
– festivalul Cannes în sine de cele mai multe ori (99% din cazuri) a promovat păcatele frontale în cinema și bătaia de joc la adresa Europei de Est, iar acum în mod aproape inexplicabil a făcut de asemenea o întoarcere la 180 de grade, a doua minune.
– Mungiu n-a fost niciodată politic în declarații, tot timpul a stat liniștit să nu deranjeze, iar acum la primul interviu pe Otopeni și la altele dinainte a declanșat o avalanșă de critici foarte întemeiate la adresa sistemului care nu susține valurile românești pe de o parte, a venit cu soluții clare (să se dea bani pentru campania la Oscar fiindcă e în loc imaginea României, nu doar medalii și diplome, “că din alea are o valiză întreagă”, de asemenea să se impoziteze Loteria conform legii pentru finanțarea filmelor românești), iar pe de altă parte a avut curajul să vorbească despre extremismul de stânga despre care aproape nimeni din industria filmului nu are curajul să vorbească. O altă întoarcere la 180 de grade în direcția bună.
– societatea românească a erupt, lumea se coalizează în jurul acestui succes fiindcă vorbește despre lucrurile despre care mulți oameni nu pot vorbi deschis. Filmul în sine, declarațiile lui Mungiu, premiul la Cannes – toate acestea sunt protestul celor cărora li s-a pus pumnul marxist în gură. Sunt foarte mulți oameni care doar se prefac că îmbrățișează “valorile” progresiste pentru a nu fi anulați profesional, care au tot acumulat frustrări de-a lungul anilor, și acum s-au răzbunat pe sistemul care le pune pumnul în gură, inclusiv la Cannes. E un eveniment manifest. E o revoluție soft ce se întâmplă. Ei au dat o lovitură de stat soft, iar acum lumea a găsit modalitate să dea o revoluție soft prin artă, e absolut genial!
Să urmăriți zilele astea cine susține acest film și tot valul creat de el, să vă uitați mai ales la oamenii din domeniul artistic care de obicei par să fie progresiști/woke/de stânga, fiindcă susținerea arată cu adevărat ceea ce simt oamenii în interior și nu pot exprima liber de frica anulării. Acum au găsit ocazia să se răzbune, să dinamiteze din interior sistemul abuziv prin simpla susținere a acestui film, fiindcă o pot face în mod mascat, fără a risca să fie făcuți fasciști, legionari și așa mai departe.
Asta arată și unde se poziționează Sebastian Stan și Hollywoodul în general. Ei pe social media postează numai mizerii progresiste/woke, dar majoritatea (sau cel puțin jumătate) cred că o fac de frica anulării, eu nu cred că ei cred cu adevărat în ele, sunt furioși că nu au libertatea liberei exprimări, și acum s-ar putea să explodeze și să susțină enorm acest film la Oscare, vom vedea, sunt foarte curios dacă se confirmă teoria mea. Sunt trei variante:
1. dacă nu obține nicio nominalizare la Oscar, atunci m-am înșelat și oamenii chiar sunt spălați pe creier cu progresismul
2. dacă obține nominalizarea și mai ales dacă câștigă pentru cel mai bun film internațional, atunci înseamnă că sunt mulți în sistem care vor o schimbare
3. dacă obține mai multe nominalizări inclusiv pentru cel mai bun film (nu doar internațional, ci și general, Oscarul suprem), și dacă mai și câștigă, atunci e deja semnul unei revoluții majore din interior, sistemul se prăbușește sabotat chiar de oamenii care l-au susținut, fiindcă a fost o susținere forțată
Revin cu un nou comentariu după ce am vizionat filmul. Lucrurile nu sunt atât de bune pe cât am crezut/sperat. Filmul are lucruri foarte bune (promovarea vieții curate creștinești, arătarea celor depărtați de Dumnezeu ca fiind demonici și robotici indiferent de gradul de civilizație), dar și lucruri foarte rele (propagandă LGBT potențial blasfemiatoare, fără de care n-ar fi câștigat la Cannes).
Dar multe lucruri în film (inclusiv propaganda LGBT) sunt în așa fel arătate încât să nu fie clare, să fie interpretabile în funcție de persoana care vizionează filmul. De aceea avem 4 categorii de reacții intense la film pe social media și-n recenzii:
1. Creștinii, suveraniștii și conservatorii care au văzut doar părțile bune și pentru care laudă filmul
2. Creștinii, suveraniștii și conservatorii care au văzut propaganda LGBT și pentru care critică filmul
3. Progresiștii, LGBT-iștii și cei woke care au văzut doar propaganda LGBT și pentru care laudă filmul
4. Progresiștii, LGBT-iștii și cei woke care au văzut doar mesaje creștine/conservatoare/suveraniste și pentru care critică filmul
E unul dintre cele mai ambigue și ambivalente filme pe care le-am vizionat vreodată din punct de vedere al mesajului și moralității. Din punct de vedere artistic și intelectual e de departe cel mai bun și mai ambițios film al lui Mungiu, dar e discutabil ce efecte va avea în societate, cred că va trebui să avem răbdare să observăm fructele ca să ne dăm seama ce fel de pom este.
Există posibilitatea ca Mungiu să fi introdus elemente LGBT pentru ca filmul să fie văzut și-n cercurile atee/woke/progresiste, să câștige la Cannes și la Hollywood, și în felul acesta ideile bune, creștine, să ajungă și-n acele zone unde de obicei nu ajung deloc. Dar cu ce preț? Se merită compromisul? Române de văzut.
(urmează spoilere despre subiectul și finalul filmului)
Fata adolescentă a familiei creștine se împrietenește cu o fată cu probleme de comportament de la familia de atei din Norvegia. Acea fată e confuză, se sugerează că ar fi lesbiană și că s-ar fi îndrăgostit de fata creștină. La un moment dat fata creștină s-ar părea că merge pe ape (un scurt moment de realism magic). La finalul filmului ea refuză să se întoarcă în România și cu greu e convinsă, se sugerează că și ea ar putea dezvolta sentimente de natură romantică pentru prietena sa. În final pleacă cu vaporul în România, iar acea fată “gay” fuge în lacrimi în urma vaporului și ajunge și ea să meargă pe ape. Și ecran negru, așa se termină filmul.
Se poate înțelege că puterea “dragostei gay” o înalță să meargă pe apă precum Hristos, lucru extrem de periculos ca mesaj. Dar de asemenea se poate înțelege că lumea lor (a celor distorsionați) se scufundă sau se micșorează (intră la apă), fiindcă mersul pe apă e cu jumătăți de măsură, picioarele se afundă cam 20 cm și e posibil să fie un debarcader prelungit în apă, să nu fie niciun “mers pe apă”, nu e 100% clar.
La fel și relația gay, nu e 100% clară, nu e nimic explicit, doar pe jumătate sugerat. Fata atee cu probleme pare să aibă înclinații homosexuale, îi face avansuri verbale fetei creștine și se sugerează un contact corporal neadecvat la lecțiile de lupte greco-romane la școală, dar nu știm cât de serioase sunt gesturile astea, pot fi doar niște porniri prostești adolescentine, fiindcă de asemena e portretizată ca fiindcă foarte instabilă, își taie venele și multe altele.
Iar fata creștină nu răspunde în niciun mod neadecvat, sunt doar îmbrățișări, dar totuși tatăl creștin este îngrijorat, observă o apropiere care riscă să depășească limitele unei prietenii platonice între fete – acesta fiind în film și unul dintre motivele pentru care ia decizia să fugă în România, pentru a separa fetele.
Dar și pentru a nu risca să le fie luați din nou copiii, la fel ca-n realitate.
Într-un fel, prin despărțirea fetelor din final, filmul zice progresiștilor “vedeți, dacă nu respectați drepturile creștinilor, atunci acest lucru se va întoarce împotriva voastră și a drepturilor voastre LGBT”. Iar mesajul ăsta e dulce-amar, fiindcă pe de o parte într-adevăr crează punți de comunicare și empatie în care progresiștii să înțeleagă creștinii și suveraniștii, dar pe de altă parte validează drepturile LGBT la “dragostea gay” care nu poate fi consumată fiindcă părinții trebuie să fugă în România de frica statului Norvegian abuziv.
Se poate interpreta în multe moduri filmul ăsta, iar modurile astea sunt radical opuse unele altora. Poate fi o capodoperă din pdv. artistic și intelectual, fiindcă e foarte greu să faci așa un film în care fiecare vede altceva (și tocmai opusul), dar rămâne de văzut ce efecte va avea la nivel moral și spiritual în societate…
Ne puteți arăta fotografia în care credeți că ați suprins-o pe Maica Domnului rugându-se în fața icoanei Mântuitorului, la catapeteasmă? Apropo de ce ați împărtășit într-o filmare recentă.
https://www.activenews.ro/opinii/Diana-Maria-Bragaru-Cine-il-finanteaza-pe-Cristian-Mungiu-Si-de-ce-205387
Vezi celălalt comentariu aici care demontează bănuielile autoarei.