De ce dau buzna oamenii în Ortodoxie?

Urmăriți un interesant dialog cu Jay Dyer despre situația Ortodoxiei în lumea apuseană în care se observă o mare afluență de convertiți.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

De ce dau buzna oamenii în Ortodoxie

– Bine, Jay, vreau să vorbim puțin despre viitorul Ortodoxiei, pentru că observ o mare schimbare. Îți scriam zilele trecute, după ce am ieșit de la Liturghie. Nu știu dacă e potrivit să spun asta în direct, dar mai mulți bărbați au venit la mine și am început să vorbim. Pentru că Biserica Ortodoxă Greacă din Australia este ca o comunitate și uneori e mai dificil pentru cei din afara ei să intre. Nimeni nu le vorbește, pentru că totul este centrat pe comunitatea greacă. La fel se întâmplă și în cea sârbă, rusă, și așa mai departe. Iar oamenii vin, privesc la icoane, care sunt frumoase, și la picturile minunate.

De aceea trebuie încercăm să facem un efort și să vorbim mai mult cu oamenii, mai ales cu cei noi în Biserică. Atunci când este prima lor vizită. Și chiar în seara aceea am vorbit cu 5-6 dintre ei. I-am întrebat: „Ce v-a adus aici?” Iar ei au răspuns: „Urmăream dezbaterile JDI pe internet.” Și mi-am zis: „Doamne, până și aici, în Brisbane, Australia!” Văd tot mai mulți oameni care vin spre ortodoxie, dar întâmpină unele dificultăți când ajung la Biserică, pentru că nu-i abordează nimeni. Poate e doar la parohia mea. Cred că în America este mai bine, pentru că sunt mult mai multe biserici unde slujbele se țin în engleză. În statul meu, sunt doar câteva biserici cu slujbe în engleză, ceea ce mi se pare ciudat. Cum vezi tu situația? Observi o orientare tot mai mare spre ortodoxie? Și cum crezi că va arăta viitorul Bisericii în ceea ce privește acomodarea noilor credincioși care sunt originari din diferite alte țări? De exemplu, un australian obișnuit care vrea să meargă la o biserică ortodoxă.

– Da, este o creștere destul de mare a acestui fenomen, chiar și Associated Press a relatat despre asta zilele trecute. Wall Street Journal a scris despre asta; mainstream media m-a contact. De obicei refuz, pentru că nu am încredere în reporterii mainstream. Mi s-a întâmplat de două-trei ori: le-am spus „nu, nu vorbesc cu voi”. Totuși, cred că până la urmă au discutat cu părintele Josiah Trenham și cred că au vorbit și cu Pageau și cu alți oameni. Există, într-adevăr, o creștere clară, o creștere bruscă. În America, multe parohii își dublează sau își triplează numărul de credincioși. Parohia mea din Florida, de exemplu, cred că s-a triplat în ultimii cinci ani. A trebuit să extindem spațiul, din punct de vedere al capacității. Așadar, se întâmplă. Nu știu exact cum este situația în alte țări. Știu că ortodoxia se extinde destul de mult în Germania, am întâlnit mulți germani ortodocși. Am auzit lucruri bune și despre Australia.

Un lucru pe care l-aș menționa este că, de multe ori, nu întotdeauna, dar adesea, parohiile sunt formate în jurul unei comunități etnice. Ei își păstrează identitatea, pentru că ortodoxia nu funcționează ca protestantismul sau mega- bisericile, unde se încearcă cu orice preț să atragă pe oricine, sub orice condiții. Modelul este cu totul diferit. Motivul pentru care se procedează așa, iar asta m-a surprins și pe mine la început, este că aceste comuniăți vor să se asigure că ești serios. De aceea nu devii ortodox ca într-o cruciadă a lui Billy Graham, unde, pentru a deveni evanghelic, mergi la altar și ” hai să rostim o rugăciune, iar apoi să mergem să mâncăm o pizza.” Nu este deloc așa. Vor să vadă că ești dispus să investești timp, iar inițiativa rămâne, în mare parte, la tine. Majoritatea oamenilor, atunci când ajung în parohii grecești sau de altă origine, vin și spun: „sunt interesat, aș vrea să vin la clasele de catehism”, Asta e etapa de dinainte de a deveni catehumeni. Perioada în care sunt catehumeni durează, de obicei, între șase luni și trei ani, În funcție de tradiția acelei parohii. Așadar, nu este vorba de evanghelism. Este mai degrabă un fel de „zid de protecție”, pentru a se asigura că oamenii sunt serioși.

– Pentru cei care mă întreabă și sunt interesați de Ortodoxie, dar poate sunt puțin intimidați să vină, le spun că nu este ca la protestanți, unde intri și ți se spune imediat: „Bună, cum ești? Vino, stai aici”.. O să cântăm puțină muzică. O să dansăm.” Este mult mai serios. La Sfânta Liturghie ortodoxă atmosfera este mai solemnă. Mie personal îmi place acest lucru, pentru că atunci când merg la biserică este un timp de rugăciune profundă, serioasă și contemplativă. Îmi place și frumusețea estetică, reverența și tot ce ține de slujbă. Dar pentru cineva care abia începe să cerceteze creștinismul sau care vine din mediul protestant, poate fi o diferență mare. Ce le-ai spune acestor oameni?

– Da, este diferit și trebuie să acorzi timp. Nu te grăbi, niciodată nu te grăbi. Când am început să cercetez ortodoxia, în 2007, eram foarte nerăbdător. Am încercat să grăbesc lucrurile dar nu am fost gata să devin ortodox decât zece ani mai târziu. Nu este nicio grabă. Ia-ți timpul necesar. Pune toate întrebările pe care le ai. Multe site-uri oferă îndrumări privind comportamentul și eticheta în biserică. Poți citi acolo care este rânduiala potrivită în Biserica Ortodoxă. Nu intra și nu te ruga ca la o slujbă protestatntă, ridicând mâinile și făcând gălăgie. Nu este nimic din toate acestea. Atmosfera este liturgică, adică este o slujbă ordonată, bazată pe ritual, așa cum Dumnezeu a fost întotdeauna slăvit, fie în Vechiul Testament, fie atunci când Mântuitorul mergea la sinagogă. Este o slujbă liturgică, cu o anume rânduială. La fel ca la templu. Atunci când Biserica s-a întemeiat la început, a fost întotdeauna liturgică. Întotdeauna. Așa a rânduit Dumnezeu să ne închinăm Lui, și nu după cum credem noi. Așadar, orice pare puțin ciudat sau nou…

Îmi amintesc prima dată… Eu am fost crescut protestant. Când am văzut prima dată moaște mi-a părut ciudat. Cu timpul, toate acestea dispar. Nu mai pare deloc ciudat. Așa că trebuie răbdare.

– Da. Un alt lucru pe care l-am observat este acela că bărbații vin cu soțiile lor, iar soțiile sunt destul de îngrijorate de comunitate… De exemplu, la protestanți au diverse grupuri: de mame și altele. Pe când în Bisericile Ortodoxe, poate fi mai greu să intri într-o comunitate și, poate, nu se pune atât de mult accent pe asta. Ce le-ai spune bărbaților care caută să intre în ortodoxie, dar soțiile, sau prietenele lor nu sunt la fel de interesate?

– Da, asta poate fi o provocare. Când am început eu să merg la o biserică rusească, a durat ceva timp, poate 6 luni, sau un an, până să simt cu adevărat că am o legătură frățească cu oamenii aceia. Dar din iconomie, am avut un duhovnic foarte bun, și am avut întotdeauna o relație foarte bună cu el, ceea ce cred că a contat enorm. Cât despre soții și prietene, ai dreptate: ele vor să cunoască alte femei și să aibă o comunitate. Un lucru specific bisericilor ortodoxe, – iar acesta este un mare avantaj, poate că la greci e altfel, nu știu – dar în cele mai multe biserici ortodoxe din America copiii au un rol foarte important în cadrul Liturghiei: ei cântă, participă direct și se împărtășesc. Cred că acesta e un punct de legătură cu alte femei, mai ales în privința copiilor și a Împărtășaniei. Nu îi trimiți pe copii la o altă slujbă, sau să îi ții deoparte. Dar da, recunosc că asta poate fi o provocare în alte locuri, cum e cazul tău. Cunosc mai ales experiența americană, așa că nu știu cum este în Europa sau în Australia.

– Am fost în Serbia acum câteva luni și am mers la Biserica Sfântului Sava. Nemaipomenit! Pur și simplu… au milioane de… cum le zice? Cu care faci icoane?. Dar nu sunt icoane obișnuite. Sunt făcute din bucățele mici de aur și…

– Mozaicuri?

– Da, exact, mozaicuri. Dar sunt milioane de piese care intră în toate mozaicurile de jur împrejur. E pur și simplu de necrezut când te uiți la ele. Totul ține de efortul și de migala cu care au fost făcute. E pur și simplu minunat!

– Probabil ai experimentat mai mult din ortodoxie decât mine, eu nu am ajuns decât la câteva biserici ortodoxe în Italia unde a fost fascinant. Eu am cunoscut doar America și Italia.

– Da, e fascinant! Am mers și la o slujbă în Serbia și cântarea a fost deosebită. Pentru că am fost doar la câteva: am fost la cea a Sf. Andrei, la cea grecească de aici, și apoi la cea sârbească din Belgrad. Și acolo aveau corul în spate, iar preotul rostea ceva, apoi corul răspundea, și preotul și corul cântau, când unul când altul. Cu adevărat o slujbă frumosă! Toți stăteau în picioare tot timpul pentru că nu erau bănci. A fost extraordinar! Îmi plac foarte mult slujble ortodoxe.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!