Cărți duhovnicești ortodoxe: ce să citim, de ce și cum – p. Teologos

Ce cărți duhovnicești merită să citim și cum ne sunt ele de folos? În acest cuvânt vă propun o rânduială limpede a lecturii duhovnicești, pornind de la Biblie, cea mai însemnată carte a Sfintei Tradiții, și ajungând la Pateric, Everghetinos, Scara Sfântului Ioan Scărarul, Avva Isaac, Filocalia și marii teologi ai Bisericii. Vom vedea împreună de ce aceste cărți ortodoxe de citit ne vindecă sufletul, cum să ne apropiem de ele cu rugăciune și de ce o carte duhovnicească de folos sufletesc rămâne mai roditoare decât orice ecran.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin!

Introducere

Dumnezeu este atotputernic și deci putea ca întru întruparea Sa să ne facă o minune și să fulgere o carte din Cer. Sau putea să facă o minune și mai mare să apară televiziunea sau internetul fără falsificări cum există astăzi prin AI sau alte mijloace și să apară doar El ca să spună ce are de spus tuturor. De fapt, poate că cel mai bine ar fi să ne trimită informația direct în sufletul nostru.

Trebuie să știți că Dumnezeu exact așa face, însă El nu încalcă libertatea umană pentru că omul fiind după chipul și asemănarea lui Dumnezeu trebuie să aibă posibilitatea de a iubi duhovnicește, iar pentru asta trebuie să aibă inteligență și posibilitatea de alegere. Acest lucru implică și posibilitatea răului pentru că posibilitatea de alegere dintre bine și bine este, desigur, o posibilitate falsă și din cauza asta trebuie să existe posibilitatea de a alege dintre bine și rău, și, deci răul trebuie să apară, însă nu ca existență concretă de sine, ci ca distorsiune.

Această distincție dintre Creat și Necreat stă la temelia întregii lecturi duhovnicești, iar despre energiile necreate și scopul vieții am vorbit pe larg într-un material aparte.

Libertatea de a asculta

Dumnezeu ne transmite în continuu mesaje în conștiința noastră, însă ține de liberul nostru arbitru să le deschidem. Din păcate, însă, noi preferăm să ascultăm și să vorbim cu gândurile trimise de diavol pentru că suntem distorsionați către cele viclene din tinerețea noastră.

Ne asemănăm cu diavolul în dorința noastră de autoîndumnezeire încercând cu disperare să aducem distorsiunea la realitate. Pentru că Dumnezeu este atotputernic, cei distorsionați în mod paradoxal își dau seama de neputința lor, însă fiind întunecați la minte cred că vor reuși prin viclenie, prin diferite tactici și nu pe drumul drept al despătimirii și al unirii cu Dumnezeu cel adevărat – unire care este și logic necesară. Creatul nu poate să-și însușească din proprietățile Necreatului dacă nu se unește cu Acesta pentru că Necreatul este net superior, total de neajuns, transcendent Creatului.

Desigur că noi fiind mult mai trupești, nu înțelegem concretețea acestor lucruri și de multe ori, totuși, credem că sunt teorii și ne autolimităm realitatea la planul material și la viziunea noastră despre lumea spirituală, motiv pentru care ne și chinuim.

Datorită acestui caracter mai trupesc, păcătos al nostru după cădere și a războiului diavolului care fiind și el un tip de minte, ne bombardează cu gânduri, este dificil să ne ascultăm conștiința și nu ne mai cunoaștem gândurile unii altora și din cauza asta au apărut modalități de transmitere mai trupești a experienței. Pentru că dacă am fi fost în rai, ne-am fi cunoscut gândurile unii altora, am fi avut darul clarvederii care este un dar natural.

Scopul acestor mijloace de comunicare mai trupești însă trebuie să fie același: creșterea iubirii față de Dumnezeu și prin Acesta față de aproapele. Aceasta se face gradual din treaptă în treaptă, una potențându-o pe celalaltă. Dacă Îl iubesc pe Dumnezeu atunci Îl voi iubi și pe aproapele meu pentru că este chipul lui Dumnezeu și voi primi putere de la Domnul ca să fac aceasta. Dacă încerc să-l iubesc pe aproapele meu cu adevărat și nu sunt ipocrit lingușitor căutând să-mi fac voia proprie, să-mi cresc egoismul sub masca unei false iubiri, atunci Dumnezeu cel drept, iubitor și atotputernic mă va ajuta să dobândesc iubirea pe care încerc să o dăruiesc celuilalt. „Dăruind vei dobândi.”

Discernerea gândurilor este o luptă pe care nicio carte duhovnicească nu o poate purta în locul nostru, însă o lămuresc mai pe larg în Războiul de gând. Despre paza minții și gânduri.

Biserica, Biblia și rolul ei

După cum vedem pe primul plan trebuie să fie potențarea vieții duhovnicești și creșterea legăturilor iubitoare dintre noi prin Dumnezeu până la ajungerea întrepătrunderii sufletelor noastre în starea de rai. Din cauza asta pe primul plan trebuie să fie totdeauna persoana și nu legea pentru că persoana este generatoare de iubire, în timp ce litera legii ucide. Din cauza asta, Hristos Dumnezeu a întemeiat Biserica care este stâlpul și temelia adevărului și nu a scris Biblia. Biserica este consensul viu al Sfinților, al oamenilor duhovnicești uniți mai mult decât noi cu Dumnezeu și care ne atrag și pe noi către Acesta, dacă desigur dorim. Pe primul plan este acest mod al sfințirii în Hristos care se numește Sfânta Tradiție și se transmite din generație în generație și este principalul rod al Bisericii. Biserica este atelier pentru sfinți.

În acest context apar și alte forme de transmitere a experienței, în principal cărțile, lucru care este foarte necesar, însă nu suficient. Să nu uităm că toți marii eretici s-au dus în iad cu Biblia în mână și asta pentru că nu au avut ascultare în Duhul Sfânt de consensul Bisericii. Este adevărat că sunt destui astăzi care nu mai citesc deloc Biblia ajungând în cealaltă extremă. Dacă idolatrizarea unei cărți este distructivă de suflet, la fel și necunoașterea învățăturii lui Hristos prin Sfinții Apostoli și, mai apoi, a Sfinților Părinți este foarte dăunătoare. Este adevărat că Domnul pune pe primul plan exemplul viu și mărturia personală, însă să nu uităm că au fost în istorie mari Sfinți cu experiențe unice a căror învățătură trebuie să o cunoaștem pentru a ne folosi duhovnicește și a ne apropia de perfecțiunea iubitoare a lui Dumnezeu.

Desigur că un loc special între aceste învățături îl are Biblia care este o culegere de cărți de la diferiți autori care s-a stabilizat la peste 300 de ani de la Mântuitorul, timp în care Biserica cea vie a scos și a adăugat diferite cărți la canonul Sfintei Scripturi. Încă o dată, să nu idolatrizăm lucrurile pentru că nu sunt magice. Biserica este un organism viu care înaintează în istorie luminat de Duhul Sfânt, aplicându-Și terapeutica perfectă a lui Dumnezeu în funcție de diferitele boli duhovnicești pe care turma de Hristos iubitoare le are la un moment dat. Este foarte bine să citim Biblia în fiecare zi, în principal din Evanghelii, chiar dacă citim doar câteva versete, pentru că este cartea cu cea mai mare energie necreată și deci cu cel mai mare folos duhovnicesc din lume. Este bine ca să ne rugăm să ne lumineze Dumnezeu și să ne ajute Sfântul care este autorul textului. Deci când citesc Evanghelia de la Ioan să spun Sfinte Ioan Teologul, ajută-mă pe mine!

Ar fi bine să citim textul Sfântului Sinod însă dacă putem să avem și ediția IPS Bartolomeu Anania pentru că aceasta are niște note de subsol care sunt foarte bune pentru noi cei de rând ca să ne ajute să înțelegem anumite lucruri legate de textul scripturistic. Mai există ediția sectarilor care se numește Biblia Cornilescu, pe care este bine să o evităm. De asemenea, de evitat sunt și cărțile cu conținut nefolositor de suflet cum ar fi alte evanghelii în afară de cele 4, tot felul de apocalipse în afară de cea care este în Biblie și de asemenea, fraților, să nu fim curioși să citim Cartea lui Enoch pentru că este un fals și nu ne este de folos, băgându-ne prin tot felul de labirinturi fără fund care ne fac să pierdem din vedere țelul nostru care este vindecarea sufletului nostru și ajungerea la Dumnezeu cel superinteligent și iubitor.

Pentru că Sfânta Scriptură rămâne cea dintâi dintre cărțile duhovnicești, am așezat câteva repere despre cum o citim în Noul Testament, iar despre rolul povățuitor al Sfinților Părinți găsiți o pagină limpede pe OrthodoxWiki.

Cărți duhovnicești importante

Dincolo de Biblie, care este numărul unu, este dificil de ierarhizat pentru că Biserica fiind vie în Duhul Adevărului, nu s-a exprimat definitiv pentru că depinde de măsura duhovnicească a fiecăruia. În general, însă, Scara Sf. Ioan Scărarul este socotită a 2-a după Sf. Scriptură pentru cei mai avansați duhovnicește, fiind constituția celor care viețuiesc în mănăstiri de obști, în timp ce pentru pustnici cartea de căpătâi este Avva Isaac Sirul. Pentru cei mai începători ca noi în viața duhovnicească recomandăm Patericul Egiptean, Everghetinosul, Sf. Paisie, Sf. Porfirie și mai ales Viețile Sfinților. Desigur că toate aceste cărți sunt bune pentru toți, însă cel mai mare folos din ele le au categoriile pe care le-am spus la fiecare.

Cei care vor să înțeleagă de ce folosul cărților duhovnicești depinde de măsura fiecăruia vor găsi o privire luminoasă în Lectura cărților duhovnicești după Sfântul Paisie, iar despre stadiile vieții duhovnicești am vorbit pe îndelete într-un material aparte.

Viețile Sfinților. Patericul. Filocalia – cărți duhovnicești de bază

O să le luăm pe rând, începând de la cele mai accesibile. Viețile Sfinților sunt o lectură de bază pentru că ne oferă exemplul sfinților ca o torță prin întuneric și ne dă posibilitatea să ne apropiem de aceștia. Este foarte important ca înainte de orice lectură să ne rugăm Sfântului respectiv să ne lumineze, indiferent dacă Sfântul este autorul sau subiectul textului.

Patericul Egiptean sau Patericul Mare este o culegere de scurte ziceri și întâmplări cu părinții sfinți din pustia Egiptului din primele secole de unde și numele. Este o carte foarte folositoare de suflet pentru că textele sunt scurte, ușoare și pline de har și de învățăminte. Textele sunt grupate în principal după numele Avvei, adică după numele părintelui care le-a spus sau le-a trăit. Poate că e bine să știți „Avva” vine de la „Abbuna”, „Abba” care înseamnă „părinte” în arabă, litera „b” (beta) având valoarea fonetică de „v” în greacă. Sunt și alte cărți pe același model, începând de la „Lavsaicon” sau „Istoria Lausiacă” și terminând cu „Patericul Românesc” scris de p. Ioanichie Bălan.

Cartea care, însă, se distinge în această categorie este Everghetinosul. Este vorba de o lucrare monumentală a cuviosului Pavel de la mănăstirea Everghetidos – de unde și numele cărții – în care Sf. Pavel a grupat aceste mici texte pe categorii duhovnicești adăugând și alte texte de la Sfinții Părinți astfel încât să ne ajute în terapeutica specializată pe diferitele probleme pe care fiecare dintre noi le avem.

Inspirată din acest model și – foarte probabil – și din Scara este și lucrarea Sf. Nicodim Aghioritul numită „Războiul nevăzut” în care autorul nu își mai prezintă sursele disparat ca și Sf. Pavel, ci oferă un text cu o viziune unitară de la înălțimea sfințeniei și erudiției Sf. Nicodim Aghioritul. Este adevărat că uneori textul poate să fie mai pretențios.

Pe același model, însă scrise mult mai accesibil, sunt învățăturile Avvei Dorotei sau a Sf. Dorotei din Gaza. El are mult mai puține teme față de cuviosul Pavel, însă le tratează într-un mod foarte bun, simplu și făcător de bucurie. Este o carte mică pe care o recomand cu căldură. Este partea a 2-a a volumului 9 din Filocalie.

Aceste cărți duhovnicești de început, mai ales Patericul, prind viață când le citim cu inima, iar despre ce învățăm din Pateric găsiți un cuvânt cald, după cum și mărturia despre Sfântul Paisie despre smerenie ne arată duhul lor.

Scara – o carte duhovnicească de căpătâi

Cartea de referință, însă, care urmează acest model este Scara scrisă de un mare Sfânt – Sf. Ioan egumenul Sinaiului care datorită cărții a rămas în istorie ca și Sf. Ioan Scărarul. Vă recomand să o citiți în traducerea Sf. Dumitru Stăniloae. Se găsește și ca și carte de sine stătătoare și ca și prima parte a volumului 9 din Filocalie. Cartea este grupată în mai multe capitole organizate sub forma unei scări a virtuților și a patimilor – de unde și numele lucrării – iar la sfârșit, Sfântul are un capitol aparte pentru Păstor. Cartea este foarte concentrată, Sfântul exprimând adevăruri adânci în cuvinte puține și din cauza asta este nevoie de o anumită cunoaștere duhovnicească pentru a le înțelege. De multe ori Sfântul folosește exprimări surprinzătoare pentru a exprima realitățile supralogice ale lui Dumnezeu cel viu, personal și transcendent, exprimări care pot fi înțelese doar dacă cineva are experiența duhovnicească necesară pentru asta. Este adevărat că primele trepte sunt mai accesibile, în timp ce pentru treptele mai înalte trebuie să înaintăm mai mult către Dumnezeu. Treptele Scării nu trebuie neapărat citite în ordine, ci putem să ne concentrăm pe cea care se referă la problemele pe care le avem, însă este foarte bine să întrebăm un duhovnic sau un părinte experimentat să ne explice citatele de acolo.

Trebuie să precizez că dacă spun că nu trebuie neapărat citite în ordine, asta nu înseamnă să sărim din diferite motive, uneori chiar și din curiozitate, direct la treptele cele mai înalte. După cum spune chiar în Scară, nu e bine să ne concentrăm pe anumite virtuți înalte înainte de vremea lor. Evident că scopul nostru este desăvârșirea, însă asta presupune și realismul situației în care ne aflăm.

Scara este o carte duhovnicească ce crește din tradiția isihastă, despre care am scris în Isihasmul, tradiția monastică a creștinismului ortodox, iar o introducere echilibrată în isihasm găsiți și pe Wikipedia.

Cartea Avei Isaac, lectură duhovnicească pentru cei sporiți

Apropo de realități înalte, emblematice în acest caz sunt învățăturile Sf. Isaac Sirul. Cartea Avvei Isaac nu este nici pe departe atât de structurată ca Scara, însă are avantajul dezavantajului: cu alte cuvinte, Avva Isaac este mult mai spontan, mai cald, putând să pună într-un cuvânt mai multe teme. Pentru că Avva Isaac se adresează mai degrabă pustnicilor, iar ca să ajungem acolo trebuie mai întâi să trecem ani buni prin ascultare – nu o să vorbesc mult despre această carte. Sunt mai multe traduceri, recomandată fiind cea după originalul siriac. Din câte știu, doar cea de la Editura Reîntregirea este astfel. Traducerea din Filocalie a Sf. Dumitru Stăniloae se bazează, ca de fapt marea majoritate a traducerilor, pe un material foarte, foarte discutabil și incomplet din greacă. Sfinții Sirieni au fost foarte nedreptățiți de către Imperiul Bizantin pentru că în Siria se dezvoltaseră diferite erezii și din cauza asta tot ce venea de acolo era socotit cel puțin suspect și modificat sau/și tăiat. Doar 2 sfinți au reușit să spargă blocada bizantină: Sf. Isaac și Sf. Efrem – amândoi fiind sfinți gigantici însă au fost traduși într-un mod nesatisfăcător și cu toate acestea s-au impus prin sfințenia lor foarte înaltă chiar dacă anumiți oameni le disputau sfințenia. E de ajuns să spun că opera Sf. Isaac Sirul a fost de căpătâi pentru mari sfinți precum Sf. Paisie Aghioritul și Sf. Iosif Isihastul. Am putea să discutăm mai mult despre Avva Isaac și despre sfințenia sa însă mă opresc aici pentru că astăzi mă concentrez pe cărțile pe care le putem citi fiecare dintre noi.

Fiindcă Avva Isaac se adresează celor ce au trecut prin ani de ascultare, această lectură duhovnicească se odihnește pe temelia despre care vorbesc în Ascultarea, modul de existență al ființelor.

Cartea Sfinților Varsanufie și Ioan

O astfel de carte care ne oferă multe răspunsuri este cartea Sfinților Varsanufie și Ioan care apare și ca și carte de sine stătătoare precum și ca volumul 11 din Filocalie. Cei doi mari Sfinți erau zăvorâți și de fapt cartea conține corespondența de întrebări ale ucenicilor și răspunsurile Sfinților stareți la întrebările pe care le primeau. Această carte de întrebări și răspunsuri rezolvă foarte multe probleme duhovnicești pentru cei care au înaintat puțintel în viața duhovnicească.

Pentru că asemenea cărți duhovnicești de întrebări și răspunsuri ne trimit mereu la un povățuitor viu, vă recomand cu căldură și materialul Cum să ne căutăm un duhovnic.

Cărți duhovnicești pentru familie – Sfinții Paisie, Porfirie, Tadei

Pentru viața de familie și problemele omului contemporan care se află la începutul vieții duhovnicești recomandăm cărțile de încredere scrise sub numele Sfinților Paisie, Porfirie și cartea Cuviosului Tadei. Spun cărți de încredere scrise sub numele lor pentru că acești mari Sfinți contemporani n-au scris aproape nimic și deci qvasitotalitatea cărților sunt, de fapt, bazate pe ceea ce au transmis Sfinții oral și pe mărturiile ucenicilor și ale pelerinilor. E bine ca să fie de încredere pentru că din păcate astăzi sunt destui care pun în gura Sfinților și a altor părinți duhovnicești lucruri pe care nu le-au spus sau pe care le-au spus însă cu alt sens sau context sau/și nu astfel cum doresc cei care îi promovează. Este foarte dificil în aceste cazuri să distingem adevărul de manipulare și din cauza asta este cel mai bine să evităm sursa cu totul dacă nu este de încredere.

Sfinții Paisie și Porfirie sunt foarte accesibili și cărțile lor sunt pline de minuni, răspunsuri și întâmplări care provoacă nu de puține ori un zâmbet. Este bine să le citiți și pentru a primi curaj.

Dintre aceste cărți duhovnicești pentru familie, cele ale Sfântului Porfirie sunt pline de lumină, așa cum mărturisește și părintele Pimen în Ne vorbește părintele Pimen Vlad despre Sfântul Porfirie, un sfânt crescut în duhul Sfântului Munte Athos.

Epistolele Sfântului Iosif Isihastul

Tot în rândul marilor sfinți athoniți care au avut un impact major este și Sf. Iosif Isihastul sau Gheron Iosif, după cum mai este numit. Sunt publicate epistolele sfântului în care se vede învățătura sa. Dincolo de asta, mai există și cartea pusă sub numele Cuv. Efrem Filotheitul din Arizona în care acesta povestește viața starețului său, Gheron Iosif Isihastul.

Tocmai ucenicul care a scris despre Gheron Iosif ne dăruiește una dintre cele mai prețioase cărți de folos sufletesc, iar despre el am pus un cuvânt în Puterea ascultării. Cuviosul Efrem din Arizona.

Cărțile duhovnicești ale Sfinților Siluan și Sofronie

Adresându-se unui public mai intelectual sunt Sfântul Siluan și ucenicul său, Sfântul Sofronie Saharov de la Essex. Sunt cărți importante și foarte duhovnicești care intră mai adânc în drama omului contemporan. Sf. Siluan păstrează simplitatea chiar dacă drama pe care o trăiește este foarte profundă. Cartea este, de fapt, jurnalul său editat de Sfântul Sofronie care este mult mai erudit și mai teolog în sensul academic al termenului.

Opera Sfântului Dumitru Stăniloae

Dacă vorbim de teologi, cel mai mare teolog al secolului XX este socotit de către mulți a fi Sf. Dumitru Stăniloae. Desigur că asta este o mare cinste pentru noi, însă și o mare responsabilitate pentru că ar trebui să citim măcar ceva din opera sa. Este adevărat că, din păcate, astăzi oamenii, mai ales tinerii, sunt incapabili să găsească liniștea și concentrarea necesară pentru a se adânci în adâncimea teologiei Sf. Dumitru Stăniloae. Dacă am putea să avem răbdarea și determinarea, zelul pentru a ne depărta puțintel de modul de gândire generat de societatea de astăzi prin ecrane și nu numai, un mod de gândire foarte rapid, haotic, scurt, foarte superficial și de cele mai multe ori greșit, atunci vom putea să ajungem la adâncimea sau înălțimea necesară unei viziuni sferice a lucrurilor, astfel încât să putem să înțelegem realitatea despre care au vorbit Sfinții și iluștrii noștri înaintași.

Teologia Sfinților Grigorie Palama, Maxim Mărturisitorul și Dionisie Areopagitul

În istoria Bisericii au fost genii colosale care ne-au dezvăluit taine mari, genii dintre care amintim doar 3 – Sf. Grigorie Palama care a fost influențat de Sf. Maxim Mărturisitorul care a învățat multe de la Sf. Dionisie Areopagitul. Este imposibil să descriem în câteva cuvinte teologia acestor mari părinți, însă o să amintesc la fiecare doar una dintre cele mai cunoscute poziții ale lor pentru care au rămas în istoria Bisericii: Sf. Grigore Palama pentru cristalizarea teologiei despre energiile necreate, subliniind distincția negrăită dintre Cine este Dumnezeu – o singură Ființă în 3 Persoane unite – și ce face Dumnezeu, adică lucrările, energiile Sale necreate. Sf. Maxim ne-a arătat că fiecare entitate creată are un sens, un rost – „logos” în greacă – care se recapitulează în Hristos, se împlinește în Dumnezeul-Om. Deci toate lucrurile converg spre Dumnezeul-Om care este și arhetipul nostru. Sf. Dionisie Areopagitul este unul dintre cei mai înalți teologi din istorie, fiind baza teologiei apofatice și mistice, care arată că ne putem apropia mai bine de Dumnezeu prin trăire și prin negări care arată depășiri ale atributelor decât prin afirmarea acestora, pentru că Dumnezeu este total transcendent, este deasupra tuturor.

De exemplu, Dumnezeu este mai presus de viață, de bunătate, de timp, de putere, de existență. Asta este specific Sfântului Dionisie Areopagitul și atunci într-adevăr se ajunge la Dumnezeu. Dacă spui că Dumnezeu este doar existent sau doar atotputernic este bine, dar, de fapt, realitatea este că este mai presus de existență, de orice fel de putere, de orice cunoaștem noi. De fapt, toate cuvintele pe care Biserica le atribuie dumnezeirii sunt sărace și nu exprimă exact realitatea, însă sunt cele mai potrivite cuvinte pe care le avem la dispoziție. Chiar și așa este nevoie de multe explicații pentru a trăi mai bine realitatea lui Dumnezeu.

Cine pătrunde în aceste cărți duhovnicești înalte are nevoie de teologia energiilor necreate, pe care o limpezesc în Sfântul Grigore Palama și lumina necreată, completată de pagina despre Grigorie Palama.

Comentarii asupra Bibliei – Cei Trei Ierarhi

Apropo de explicații, desigur că este nevoie de explicații și în ceea ce privește Biblia. Unul dintre cei mai buni cuvântători care ne-a lăsat și comentarii extensive la Scriptură a fost Sf. Ioan Gură de Aur care și-a câștigat acest renume tocmai datorită predicilor sale extraordinare. A fost singurul arhiereu care a fost aplaudat în Sf. Sofia. Dacă unora li se pare că Sf. Ioan Gură de Aur este prea pe larg, atunci, pot să citească exegeza Scripturii de la Sf. Teofilact care se bazează pe Sf. Ioan însă este semnificativ mai scurt. Că tot vorbim de Sf. Ioan Gură de Aur, el este considerat, dimpreună cu Sf. Vasile cel Mare și cu Sf. Grigorie Teologul, ca fiind unul dintre cei „Trei ierarhi” adică dascăl de bază în istoria Bisericii.

Filocalia, culegere de cărți duhovnicești

Desigur că sunt mulți alți Sfinți. Numai Filocalia, care este o culegere de bază a vieții duhovnicești, are 12 volume din care azi am amintit doar câțiva părinți. Din Filocalie amintim acum doar pe Avva Marcu – pe Sf. Marcu Ascetul – maestrul legii duhovnicești – despre care se spunea în bizanț „Πάντα πώλησον, Μάρκον ἀγόρασον” adică „să le vinzi pe toate, numai să cumperi cartea Avvei Marcu despre legea duhovnicească”.

Literatură clasică și documentară – lecturi duhovnicești

Dintre autorii de beletristică amintim dinte cei străini pe Dostoevski – în principal cu „Frații Karamazov” însă și cu celelalte cărți ale sale – și dintre cei români pe Ioan Ianolide cu celebra „Întoarcerea la Hristos” care este cea mai bună carte dintre tot ceea ce s-a scris despre Sfinții români din închisori și despre cel mai mare sfânt – Sfântul Valeriu Gafencu. A scris și despre perioada duhovnicească, socio-politică a sec. 20, o perioadă critică și intensă pe care o analizează de la înălțimea geniului său și a sfințeniei ale. Deci merită foarte mult să luați Întoarcerea la Hristos.

Întoarcerea la Hristos a lui Ianolide este, dintre toate cărțile de folos sufletesc despre temnițele românești, cea mai vie, iar despre viața Sfântului Valeriu Gafencu am adunat mărturii cutremurătoare.

Folosul cititului cărților duhovnicești

Aș putea să continui, însă avem un timp limitat pentru că azi nu mai avem răbdare să vizionăm un material video, darămite să citim o carte. Să încercăm totuși să citim în fiecare zi – fie și numai câteva minute Noul Testament și o carte de folos sufletesc. Demonii se tem foarte tare de lumina care vine din Noul Testament. Desigur că și celelalte cărți ne luminează și ne transmit din harul și experiența Sfinților, mai ales dacă ne rugăm lor înainte și în timpul lecturii, însă Scriptura este mai presus – este cea mai importantă carte din Sf. Tradiție. Sf. Tradiție este modul sfințirii, este învățătura Bisericii, este terapeutica personalității umane și pentru a fi ferită de strâmbările care e posibil să apară în timp, o parte din aceasta a fost fixată în scris. Lucrurile sunt complexe pentru că Biserica este vie și deci trăirea este pe primul plan și nu litera, chiar dacă avem nevoie și de aceasta.

Cărțile sunt mult mai bune decât videourile, decât podcasturile pentru că la o carte angajamentul este mult mai activ, ținând de decodarea textului, vizualizarea conceptelor, pauza de reflexie care construiește conexiuni neuronale mult mai puternice și adâncește memoria. Videourile sunt procesate de 60 000 mai rapid de către creier, de cele mai multe ori scurcircuitând gândirea critică, favorizând consumul pasiv și emotiv. Cu alte cuvinte, pe video ne emoționăm mult mai mult și înțelegem mult mai puțin. Desigur că și rata de memorare este mai scăzută decât în cazul cărților chiar dacă diferitele ajutoare vizuale cum ar fi graficele, burtierele sau chiar gestica pot să ajute. Un alt factor important este ritmul de consum care în cazul cărților este controlat total de noi în timp ce în timpul videourilor este cel mult la o viteză constantă dacă putem să controlăm viteza de redare. Dacă nu putem controla, atunci suntem sub controlul vorbitorului. Apropo de asta, o carte este mult mai bună pentru înțelegerea profundă și care rămâne în timp ce pe video și mai ales față către față ni se transmite harul persoanei respective.

Trebuie să știm că în clipa în care cineva vorbește ni se transmite și o parte din energia necreată a vorbitorului, mai multă sau mai puțină în funcție de cât har are cel care vorbește. Această energie este cea care ne luminează și ne dă dispoziția de ascultare astfel încât să ne schimbăm din viermii care suntem în fluturii care am fost proiectați să devenim. Din cauza asta, Hristos S-a concentrat pe intensitatea transmiterii harului asupra unui mic grup de oameni pentru că dacă era grupul mai mare apăreau distragerile inerente și astfel ucenicii nu mai puteau învăța cum trebuie. Legat de asta, lipsa distragerilor este un alt avantaj al cărților pentru că pe ecrane sunt în continuu reclame și alți centri de atenție și dacă nu sunt, sunt la un click distanță.

Dincolo de asta, evident că în vorbirea liberă lucrurile nu sunt atât de studiate și de structurate ca într-o carte și din cauza asta trebuie să și citim ca să învățăm cum trebuie. Să avem discernământul să folosim toate mijloacele de propovăduire a cuvântului ținând cont de specificitatea fiecărui mijloc.

Să nu ne fie lene și să nu pierdem vremea pentru că o să dăm răspuns de această mare pierdere a timpului care este unul dintre cele mai mari daruri pe care ni le-a dat Dumnezeu. Cu un mic efort constant zilnic vom scăpa de marele chin veșnic. Trebuie să învățăm cum să ne comportăm din experiența Sfinților, adică a oamenilor care sunt mult mai desăvârșiți decât noi, pentru că altfel nu vom fi fericiți și ne vom chinui.

Să nu uităm că judecata este chemarea lui Dumnezeu cel atotputernic și atotștiitor la acceptarea adevărului așa cum e și nu așa cum am dori să fie. Deci să nu ne înșelăm că ne ascundem neștiința în spatele degetului care acuză sau a zâmbetului strălucitor cu toți dinții. Iadul și raiul sunt întâi de toate stări, dincolo de faptul că sunt și locuri, și din cauza asta trebuie să știm că așa cum ne așternem așa o să fim în veșnicie.

Examenul morții este cel mai mare examen posibil și pentru acesta trebuie să ne pregătim cât de bine putem pentru că după moarte ne așteaptă stabilizarea veșnică pe direcția în care suntem în clipa morții. Din cauza asta trebuie să ne corectăm direcția cât de bine putem în fiecare zi pentru că nimeni nu ne-a garantat că trăim până mâine. Pentru corectarea direcției avem nevoie de GPS-ul corect și acesta este consensul Sfinților Părinți exprimat prin Biserică de care să facă Dumnezeu să ascultăm cu toții!

Amin!

Vă mulțumesc că ați stat cu mine până acum!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin!

De aceea citirea cărților duhovnicești rămâne mai roditoare decât ecranul, o temă pe care o dezvolt în Internet, slava deșartă și decolarea către cer.

Întrebări frecvente

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!). Stripe limitează lungimea textelor și din cauza asta vă rugăm să fiți scurți. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!