Vizita în Anglia: zece zile pline – p. Pimen Vlad

Vizita în Anglia a fost pentru părintele Pimen o experiență cuprinzătoare și ostenitoare. În acest material acesta ne povesteşte evenimentele din Anglia: cele zece zile pline, sosirea spre Londra, popasul la mănăstirea Sfântului Sofronie din Essex, Sfânta Liturghie la catedrală cu IPS Atanasie, conferința din Londra cu sute de cărți semnate și pomelnice pentru Athos, plimbarea prin Grădina Botanică și până la Nottingham. Călătoria în Anglia s-a împletit cu întâlniri cu români minunați și mese pregătite cu drag.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Introducere: vizita în Anglia, gânduri la întoarcere

Iată, dragii mei, că ne vedem iarăși! Vedeți, întotdeauna când înfloresc trandafirii și Mâna Maicii Domnului, încerc să fac câte o filmare ca să vedeți și voi din frumusețile pe care le avem noi. Da, dragilor!

Cei care ați văzut ultima filmare de joia trecută știu că au fost făcute așa două frânturi de filmări în Anglia și v-am spus acolo că o să fac o filmare completă după ce ajung acasă. Și am ajuns acasă chiar cu două zile în urmă. Încă sunt foarte obosit, au fost zile pline, adică zece zile doar în Anglia, plus ieșitul la Tesalonic o zi, la întoarcere iar două zile, deci în jur de vreo treisprezece zile am avut pline, așa. Și am zis că totuși să încerc astăzi să fac o filmare, un fel de trecere în revistă a ceea ce am făcut eu în Anglia.

Cum am zis mai devreme, încă nu mi-am revenit și am luat o cafea și de fapt m-o luat transpirația, inima, îmi tremurau mâinile… Și acum încă-mi mai tremură, dar am băut apă multă și oarecum mi-am revenit. Așa că am zis ca totuși să încerc să fac azi o filmare ca să fie pentru joia care urmează. Da, dragilor! O să încerc așa cum pot să vă spun câteva lucruri. Chiar mi-am notat pe foaie și m-am uitat un pic și în telefon, că eu am mai făcut fotografii, ca să-mi amintesc pentru că au fost foarte multe evenimente, iar eu fiind obosit acum după toate, deja am uitat din ele. Am zis ca să-mi amintesc de fiecare zi pe unde am fost, ce evenimente au fost, că au fost destul de multe.

Da, dragilor! N-o fost ușor, o fost foarte ostenitor, obositoare fiecare zi, dar o fost frumos pentru că m-am dus cu drag. Nu m-am dus eu de capul meu așa la plimbare, m-o rugat Înalt Preasfințitul Atanasie, mi-o trimis invitație după cum am mai spus. Timp de o jumătate de an tot venea un părinte aici, părintele Damian, și tot m-o rugat până mi-o zis și duhovnicul: “Du-te, părinte!” și cumva o fost de ascultare și la invitația Înalt Preasfințitului.

Pentru cine vrea contextul mai larg al frățietății ortodoxe din diaspora, unde se așază firesc și vizita în Anglia, am vorbit mai pe larg într-un material anterior, Frăția ortodoxă – Dan grajdeanu, p. Teologos.

“Eu când mă duc, mă duc din drag pentru oameni”

Ca om uneori mai arunc și eu câte o privire la câte un eveniment, la câte un comentariu și apoi mai zic unii: “Dar ce, de unde ai tu bani să te plimbi?”. Nu, dragilor! Deci aici fiind invitat, ei s-au ocupat cu totul de mine. Ați înțeles? Ei mi-au luat biletul de avion pentru că ei cunoșteau mai bine când trebuia să ajung, ei s-au ocupat și de cazarea mea acolo și de masa mea. Eu le-am spus că eu nu am nevoie de nimic, adică să nu fiu plătit, să mi se dea bani sau ceva pentru venirea asta pentru că oriunde am fost eu la toate evenimentele, nicăieri nu am cerut să mi se dea bani. Cei care știu că m-au mai invitat pe unde am fost, întotdeauna am spus: “Eu nu am venit pentru așa ceva”. Ați înțeles?

Că mai ies discuții la unii, la alții, că “se duce după bani”. Nu! Nu m-am dus și nu am cerut nimic. Da dragilor? Să știți așa ca idee, că mereu se găsesc și persoane care încep, dacă comentează unul negativ, mai sar zece și-i dau dreptate și atunci iese altceva. Eu când mă duc, mă duc din drag pentru oameni. Așa o fost și aici, mereu m-am dus din drag pentru oameni. Altceva o fost dacă am întâlnit oameni care spuneau: “Părinte, vreau să dau un pomelnic pentru Athos”. Da, cu tot dragul, indiferent că avea sau nu avea bani în el, totdeauna le-am adus aici la Athos și le-am pomenit cu drag. Deci ca să știți, la toate evenimentele la care am fost, că am avut trei conferințe, întotdeauna după conferințe oamenii îmi cereau să le semnez cărți.

Cei care doresc să înțeleagă mai bine duhul în care se face o astfel de vizita în Anglia vor găsi o lumină frumoasă în cuvântul nostru despre Familia prin ochii preoților, p. Teologos, unde am vorbit pe larg despre întâlnirile cu oamenii și despre felul în care le slujim cu drag.

Mulți participanți au lăsat pomelnice pentru Athos

Ce fel de cărți? Cărți care erau scrise de mine. Că cei din Anglia s-au ocupat ca acolo unde au fost evenimentele să aibă cărți de-ale mele. Nu eu am dus cărți, ei s-au ocupat. Au comandat în țară de la editură ultimele cărți scrise de mine și atunci peste tot am avut din câte am înțeles vreo 1200 de cărți. La fiecare eveniment au fost câte 400 de cărți pe care eu le-am semnat după conferință. Fiecare veneau să îi semnez cartea, să-i pun mâna pe cap ca o binecuvântare, iar unii dintre ei: “Părinte, vreau să dau și eu un pomelnic pentru Athos!”. Zic: “Cum vreți!” și apoi întotdeauna cei care erau acolo și se ocupau, puneau o cutie pe masă alături unde semnam eu cărți ca să aibă oamenii unde pune pomelnicele.

După ce se termina cu semnăturile părinții care se ocupau adunau pomelnicele și mi le aduceau la hotel: “Părinte, uite, astea au fost pomelnicele de la oamenii care au cerut să fie pentru Athos!”. Așa o fost totdeauna. Deci, oamenii când spuneau: “Părinte, uite, vreau ăsta la Athos!”, le spuneam: “Măi, puneți-le în cutia aceea pe care au pus-o părinții aici, că ajunge la mine, le aduc la Athos și le pomenim!”. Noi încercăm pe fiecare să le pomenim, mai mult, mai puțin, cât putem. Că asta e și o datorie a noastră, dacă oamenii au dat un pomelnic, să-i pomenim.

Tradiția athonită ne ajută să înțelegem de ce pomelnicele aduse din vizita în Anglia ajung la Sfântul Munte cu atâta grijă. Pentru o privire de ansamblu asupra locului, vă recomand Mituri și adevăruri despre Sfântul Munte, iar pentru o lămurire enciclopedică, articolul Muntele Athos pe OrthodoxWiki.

Pomenirea se face la fiecare Liturghie cel puțin 40 de zile

Dacă unii au pus un ban mai mult, e datoria mai mare să-i pomenim pentru că e munca lui pe care a pus-o acolo. Și atunci noi trebuie să venim cu munca noastră și să-l pomenim patruzeci de zile, un an dacă e nevoie, cât putem și noi. Adică noi, dacă omul a pus un ban acolo din munca lui, cu atât mai mult trebuie să muncim și noi în felul nostru. Având Liturghie în fiecare zi pomenim mai multe zile, ca să fim și noi cu conștiința împăcată că am făcut partea noastră. Ați înțeles? Întotdeauna pe unde am fost, după ce puneau oamenii pomelnicele, părinții ziceau: “Asta sunt pentru Athos”, mi le aduceau într-o pungă la sfârșit și le aduceam în Athos ca să le pomenim, dragilor. Am vrut ca să înțelegeți lucrul ăsta pentru că mulți chiar spuneau:

– Părinte, am pus și o scrisorică, poate vreodată îmi răspundeți!

– Măi, puneți în cutia aceea că ajunge la mine!

Și în felul ăsta oamenii aveau mulțumirea că au adus un pomelnic pe care eu îl iau și-l aduc la Athos. Am vrut să lămuresc lucrul ăsta ca să se înțeleagă. Eu nu am mers ca să cer bani cuiva, dar altceva a fost când oamenii au dat un pomelnic cu tot dragul și au vrut să fie pomenit aici. Că, vedeți, cei care vin aici totdeauna vor să fie pomeniți și dau și ei un pomelnic. Asta nu cerem noi, e din dragostea lor ca să-i pomenim și noi aici.

Legătura dintre pomelnice și Sfânta Liturghie capătă mai multă lumină când o așezăm alături de cuvântul Cât de des trebuie să ne împărtășim – IPS Athanasie de Limassol, iar pentru o introducere în taina împărtășaniei vedeți și pagina Sfânta Împărtășanie. Vizita în Anglia mi-a întărit grija aceasta pentru fiecare suflet pomenit.

Începutul călătoriei în Anglia

Și acum trec mai departe la cum au decurs evenimentele. Nu o să fac o singură filmare, cred că o să fie două filmări despre evenimentele din Anglia pentru că au fost multe zile. Ați văzut că și în momentele când m-am dus în țară la vreun eveniment, după aia vorbeam despre el. Ei, la fel și aici. Deci, chiar pe 8 mai o venit părintele Damian special din Anglia în Tesalonic și m-o așteptat la aeroport la nouă și jumătate:

– Părinte, ne întâlnim acolo!

– Da!

Ne-am întâlnit frumos, am urcat în avion și am plecat spre Anglia, spre zona Londrei mai bine spus pentru că acolo au fost evenimentele la început. Mai am eu anumite probleme uneori, acum înainte de a pleca, chiar m-o prins și un fel de răceală. Nu era tuse, nu-mi curgea nasul, dar era ca o infecție, o sinuzită. Chiar înainte de a pleca au fost zilele alea când m-am întors eu de la tratament din țară, pentru cervicală și o trebuit să iau câteva zile antibiotice ca să nu mă prindă mai rău și să fiu funcțional în Anglia. Bineînțeles, în avion se simte cel mai bine. Chiar înainte de aterizare când am trecut marea spre Anglia, au început durerile pe unde-s problemele. Tot pe aici dureri și săgeți. Mestecam eu permanent, dar durerile erau destul de mari, cred că mă albisem la față. Văzuse și părintele Damian:

– Părinte, ești bine?

– Sunt foarte bine!

Prima zi în Marea Britanie

Am zis să nu-l mai sperii și pe el. Pentru că e presiunea aceea, unde ești afectat un pic, acolo încep săgeți de-alea și dureri și într-un fel să și trosnească. Dar am ajuns cu bine, ne-a așteptat cineva la aeroport, chiar un băiat cu mașina acolo și ne-am dus direct la o familie destul de departe. Am mers, nu știu, peste două sute de kilometri, la un preot. A zis părintele Damian: “Uite, acolo ne așteaptă la masă, ne-o ruga mult să mergem!”. Peste tot pe unde am fost, o avut cumva părinte Damian, rugăminți de peste tot: “Părinte, să-l aduci și la noi odată la masă!”. Și de asta noi aproape nicăieri n-am mâncat de două ori în același loc. Peste tot, cum venea ziua următoare mergeam în altă parte, că ne și deplasam.

Și așa am fost la masă acolo departe. O familie minunată a unui preot, cred că avea vreo patru copilași, dacă nu cumva trei fetițe și un băiețel, cam așa ceva. Și am stat la masă, ne-am bucurat și o mai venit acolo câțiva cunoscuți printre care și un om cu soția lui, care mi se părea cunoscut, dar nu știam de unde să-l iau. Și atunci zice el: “Părinte, oare mă mai ții minte?” și mi-a pus o fotografie pe masă. Am aruncat o privire, dar n-am înțeles prea mult din fotografie. Am văzut că eram eu cu încă doi părinți, dar eram foarte tineri. Zice că era în urmă cu parcă o zis 26 de ani.

Nimic nu este întâmplător în viața noastră

Și atunci, dintr-o dată îi zic:

– Măi, tu ești Antonie?

– Părinte, mi-ați ținut minte numele?

Așa mi-a venit deodată. Eu tot v-am spus că uit foarte mult, dar așa mi-o venit atunci, numele Antonie. Zic: “Da, Antonie, te țin minte! Mai țin minte că în urmă cu vreo 20 de ani mi-ai scris o scrisoare fără adresă la expeditor și cu o felicitare. Unde erai tu atunci nu știu, proaspăt căsătorit sau ceva, nu mai știu…”. Și atunci o rămas așa:

– Și asta ții minte?

– Da!

– Dar anul trecut am fost în Athos și v-am întâlnit, erați foarte obosit și v-am spus că sunt Antonie. Și ați zis: Apăi, câți Antonie vin pe aici, îi mai țin eu minte pe toți?”.

O plecat omul și zice: “Băi, na, nu mă mai ținem minte!” și de asta acum era impresionat că mi-am amintit toate amănuntele: cum au fost ei trei studenți în urmă cu 26 de ani, veniți prin Athos și ne-am întâlnit la hram la Prodromu. Și știu că am stat mult de vorbă cu ei. Ei, și-au trecut 26 de ani, gândiți-vă, și acum să-l întâlnesc. O fost așa, cumva… venise cu soția lui și era atât de bucuros că ne-am întâlnit după atâția ani. De asta zic, sunt momente de-astea în viață în care întâlnești diferite persoane. Eu de asta spun, nu-i nimic întâmplător în viața noastră, toate au rânduială, toate au frumusețea lor.

A doua zi

Și ca să nu mă lungesc, după aceea ne-am întors în Londra și ne-am dus la hotel micuț, drăguț, chiar și-o luat și părintele Damian cameră alăturea, în caz de am nevoie de ceva. Deci asta a fost prima zi. Bineînțeles, eu dimineața am un obicei, acolo e și diferența de două ore cu fusul orar și mă trezesc totdeauna pe la cinci dimineața chiar de-s obosit. După aia încerc să mai dorm, mai dorm un pic, dar Maica Domnului o ajutat să fie bine. Și a doua zi, pe 9 mai, era o cafenea pe colț acolo la hotel. Am văzut-o eu drăguță așa, zic ei, mă duc să beau eu o cafea. Îl sun dimineață pe părintele Damian și zic:

– Părinte, cred că mă duc ca să știți, să beau o cafea!

– Stai așa că mergem împreună! Nu te descurci cu engleza!

– Cu engleza-s la pământ, trebuie să învăț, nu se poate!

– Dar mergem împreună!

Mânăstirea „Sfântul Ioan Botezătorul” – Essex

Am fost, am luat un mic dejun cu o cafea acolo, a fost chiar foarte bine. Asta era sâmbătă dimineața pe la ora 9 și după aia am plecat spre Essex la mănăstirea aceea unde s-a nevoit putem spune, sau pe care o înființat-o Sfântul Sofronie Saharov. Chiar părintele care știa dinainte oarecum programul, mi-o spus că o să mergem și acolo. Deci, Sfântul Sofronie o stat în Sfântul Munte și o fost ucenicul Sfântului Siluan Athonitul, o stat la Rusikon, dar mai târziu o venit aici la Mănăstirea Sfântul Pavel de care aparținem noi și o locuit o perioadă într-o peșteră unde și-o făcut o bisericuță și o căsuță. A fost o perioadă chiar duhovnicul părinților de la Mănăstirea Sfântul Pavel. De asta este o legătură să spunem așa, noi fiind sub Mănăstirea Sfântul Pavel.

Și ne-am bucurat mult la Essex. Chiar acolo ne-o întâmpinat părintele Sofronie, părinte român și ne-o ghidat așa vreo oră, două, peste tot. Am fost la biserici, am fost la prima bisericuță micuță pe care au făcut-o, unde o început cu prima lor liturghie, o început viața lor restrânsă. După aia am fost la mormântul Sfântului Sofronie, care-i făcut la subsol, într-un loc acolo sub biserică. Nu intru în amănunte, cei care ați fost știți, acolo mormintele, pentru că nu le-au dat voie să aibă cimitir roată, le pun așa, le zidesc în perete, cumva, cum erau în primele veacuri, cum vedem și în catacombe. Mormântul Sfântului Sofronie era în mijloc, iar așa pe pereți, sunt câteva morminte ale celor care au trecut la Domnul de acolo. Sunt locașuri așa unde-s puși după care e zidit locul.

Acest popas din vizita în Anglia capătă și mai multă adâncime când îl așezăm alături de materialul nostru despre Isihasmul, tradiția monastică a creștinismului ortodox, în care am vorbit pe larg despre duhul în care s-a nevoit Sfântul Sofronie. O privire enciclopedică în limba română găsiți și în articolul Isihasm.

În locurile unde s-a nevoit Sfântul Sofronie Saharov

Am ajuns și în biroul pe care l-o avut Sfântul Sofronie. Chiar mi-a zis părintele: “Așază-te un pic pe scaunul lui!” și în față e o icoană mare, frumoasă, cu Maica Domnului, care a fost pictată de el, care în momentul când stai pe scaun te privește drept în ochi. Și m-o întrebat:

– Ce vezi, părinte?

– Ce se văd? Se uite Maica Domnului în ochii mei!

În așa fel o pictat-o Sfântul Sofronie, ca de câte ori ridică privirea la Ea să O vadă pe Maica Domnului privindu-l așa direct în ochi, cu o privire de mamă blândă, care cumva te are sub ocrotire. Și el așa stătea la biroul lui acolo, scria sau ce făcea, că el o și scris cărți și în felul ăsta era cumva privirea Maicii Domnului asupra lui.

După aceea am ajuns și la chilie. Mi-o deschis chiar părintele Porfirie, nepotul Sfântului Sofronie. El locuiește acum chiar în casa și în camera unde o locuit acolo Sfântul Sofronie. Și am fost acolo frumos, m-am închinat, am stat și eu un pic pe scaunul pe care s-o nevoit și o stat acolo Sfântul Sofronie, că el dormea foarte mult pe scaun. Folosea și patul, mai ales în ultimul timp când era bolnav, dar foarte mult folosea ca un fotoliu și dormea în el. Și așa am văzut tot ce s-o putut pe acolo și m-am bucurat că am pășit prin locurile acelea. Dacă am ajuns în Anglia, am zis să ajung și la locurile astea care sunt să spunem așa, mai sfinte, unde s-au nevoit sfinți.

Despre rugăciunea minții, care a fost inima vieții Sfântului Sofronie și mărturia pe care am simțit-o în călătoria în Anglia, am vorbit pe larg în materialul Arta rugăciunii minții – IPS Athanasie de Limassol, iar pentru tradiția athonită a Rugăciunii lui Iisus puteți consulta și Rugăciunea lui Iisus.

Vizită de recunoaștere la Catedrala Ortodoxă din Londra

După aceea am plecat, ia să vedem… L-am avut șofer pe un părinte Atanasie, ieromonah, care e stareț la un schit, care e doar o casă și-o făcut un mic paraclis acolo. Deci, încă nu e un schit propriu-zis, deocamdată e la început. Deci, cum am spus, în fiecare zi am avut alt șofer acolo. După aceea, pentru că era sâmbătă seara, ne-am dus un pic la catedrală, pe jos de la hotel, erau un zece minute un sfert de oră, zic să facem un pic de mișcare pe jos că tot am fost cu mașina. Am vrut să vedem puțin catedrala unde urma să fie evenimentul din următoarea zi. Chiar pregăteau acolo tot ce trebuia că urma Sfânta Liturghie în care venea și Înalt Preasfințitul Atanasie când se sărbătorea un an de zile de la întronizarea Înalt Preasfințitului Atanasie.

Și atunci cumva s-o organizat ca să fie totul cum trebuie. Ne-am dus, am gustat ceva acolo, chiar aveau ceva pregătit la catedrală. Am întâlnit doamnele, fetele la care le ziceam eu florărese, pregăteau florile pentru a fi împodobită biserica. Și după aia am plecat și ne-am întors la hotel, ne-am odihnit și a doua zi ne-am dus de dimineață la catedrală, la Sfânta Liturghie. Deci, catedrala e undeva într-o intersecție și ea o fost cumpărată, e o biserică cumpărată de la… nu mai știu, de la anglicani, de la catolici, că ei de obicei le mai vând că au ajuns… Na, știm cu toții că la ei nu prea mai vine lumea la bisericile lor pentru că, na, acolo nu este nici duh, e mai mult așa, rece.

Sfânta Liturghie la Catedrala Ortodoxă din Londra

Și atunci la ei lumea nu mai vine, s-o răcit și multe din biserici se transformă în cluburi și ei caută să le vândă, că nu mai pot să le întrețină. Și atunci ortodocșii ce-au putut au cumpărat. Și la fel și biserica asta au cumpărat-o, care s-o transformat în catedrala de acolo și încet, încet o să o modifice ca să o facă cum trebuie, cum sunt bisericile noastre ortodoxe. Și na, are cam 600 de locuri, așa…

Și-o venit multă lume, s-o umplut biserica, o fost Sfânta Liturghie, o slujit Înalt Preasfințitul frumos. La urmă o și vorbit, o primit de la un părinte din Irlanda de Nord sau Scoția, o icoană frumoasă, așa mare, îmbrăcată în argint, tocmai din Kykkos din Cipru, icoana Maicii Domnului care e după modelul Axion Estin din Athos. O fost dăruită catedralei ca să rămână ca ocrotitoare. Și bineînțeles, mi-o mulțumit și mie Înalt Preasfințitul că am venit, că m-am ostenit și am acceptat invitația. Nu mai știu dacă am spus vreun cuvânt acolo, că am spus de multe ori așa câte un mic cuvânt în afara conferințelor, cred că am mulțumit și eu în câteva cuvinte, dar nu mai rețin să spun drept. După aceea am mers la masă, iar apoi m-am retras la hotel să mă odihnesc că deja era trei după-amiază și eu la șase aveam conferința.

Despre felul în care un duhovnic călăuzește pe credincioși, lucru pe care l-am simțit limpede în această vizita în Anglia, am vorbit într-un material apropiat sufletului meu, Relația noastră cu un duhovnic – IPS Athanasie de Limassol.

Conferința de la Londra din vizita în Anglia

O fost oboseală multă, de la opt dimineața, vă dați seama, până după-amiază. O fost destul de multă osteneală, mă durea și capul și atunci m-am dus repede la hotel și m-am odihnit o oră, cred că am luat eu un paracetamol ceva, un pic să-mi revin și la ora cinci și jumătate ne-am dus la catedrală. Biserica era plină. Dacă ea avea șase sute de locuri, cred că o fost șapte sute de oameni, că erau strânși unul în altul de n-aveai unde să arunci un ac. Au venit cu drag mulți oameni acolo și atunci am început și le-am vorbit o oră și jumătate ce m-o luminat Maica Domnului. Eu niciodată nu mă gândesc dinainte și nici nu știu ce o să spun și-O rog pe Maica Domnului: “Maica Domnului, te rog, pune Tu în mintea mea ce să spun!”.

Cei care veniți aici știu că eu timp de o lună n-am mai putut să-mi folosesc mâna, am avut-o legată, nici cruce nu-mi puteam face din cauza cervicalei și n-am mai semnat cărți nici acasă. Mi-am revenit, dar nu total, încă am curent prin degete așa, dar sunt mai bine. La urmă le-am spus că o să încerc să le semnez cărțile pe care le aveau, dar am spus ceea ce spun mereu și acasă și aici, că nu semnez decât cărțile scrise de mine. Am scris destul de multe cărți, să spunem vreo cincisprezece cărți și am mai tradus și vreo șase din grecește, deci sunt peste douăzeci de cărți. Și am zis că semnez doar cărțile scrise de mine, pentru că mulți vin cu foițe de tot felul, să le semnez pe diferite obiecte și am spus că nu fac asta.

Mi-e suficient să fac față să semnez doar la cărțile scrise de mine. Și bineînțeles, am semnat, deci a durat cam o oră și jumătate să semnez, că am înțeles că au avut vreo patru sute de cărți aduse de părintele acolo, scrise de mine și bineînțeles poate au mai avut alți oameni cărți de acasă, cumpărate dinainte și le-au adus să le semnez. Oricum am semnat poate cinci sute de cărți acolo. Deci, destul de multe după problema mea cu mâna și de asta am mulțumit Maicii Domnului că m-o întărit.

Au mai fost unii oameni care nu au înțeles chiar de am spus că nu le semnez decât pe cele scrise de mine. Veneau cu cărticele de rugăciuni: “Părinte, îmi semnezi?” sau aveau diferite hârtiuțe și am spus: “Doar am spus că nu semnez! Nu pot să semnez la niciunul, că asta am pus eu ca o regulă de ani de zile! Mi-s suficiente cărțile pe care le-am scris eu!” și bineînțeles, s-o încheiat cu bine. Cum am spus, oamenii au pus câte un pomelnic în cutia aceea, pe care la urmă părinții mi le-au adus la hotel, deci toate au fost în regulă, așa.

Acest cuvânt despre Maica Domnului spus în conferința din vizita în Anglia se așază firesc lângă o altă mărturie a noastră, Maica Domnului – minuni și povestiri – p. Ioan Meiu, p. Teologos, în care am adunat alte minuni trăite la umbra Maicii Domnului.

Comentarii ce întristează

Dar după aceea mai târziu, am văzut un comentariu la o doamnă. Nu că mă supăr, că nu mă supăr, dar oarecum mă întristez că oamenii nu înțeleg: “Da, părinte, te urmăresc de atâta timp, dar am rămas dezamăgită total că a venit o fetiță cu cartea și-o stat la rând și ai refuzat să i-o semnezi!”. Asta acolo la Londra. Dar eu am stat până la ultimul om și nu numai că am semnat cărți, dar celor care au vrut să facă poze le spuneam: “Duceți-vă în partea dreaptă, că oamenii vin aici cu cărți ca să le semnez. Cei care vreți poze, ca să nu-i deranjați pe oamenii care vin cu cărți și pleacă, din partea dreaptă vă puteți face un selfie în care să mă prindeți și pe mine, dar eu îmi văd de treaba mea că scopul meu este să semnez cărțile”.

Și atunci ei treceau în partea dreaptă și își făceau selfie. Am stat până la ultimul om și am întrebat: “Mai are cineva cărți scrise de mine?” și zice: “Nu părinte, s-au semnat la toți!” și am plecat. Și văd comentariul ăsta la o doamnă care era dezamăgită că “o venit o fetiță și ați refuzat-o. O stat la rând și n-ați vrut intenționat să-i semnați cartea și mai vorbiți de dragoste! Unde e dragostea?”. Poate o fost o fetiță cu altfel de carte, nu conta că-i fetiță sau om mare, dar eu am spus că e un lucru peste care nu trec că după aceea ar însemna ca pe unii să-i mint, să spun că nu semnez, iar la unii să semnez și la alții nu.

Despre subțirimea slavei deșarte și a comentariilor reci care apar și după evenimentele din Anglia, am scris cu durere în materialul Internet, slava deșartă și decolarea către cer – p. Teologos.

“Nu mai caut să mulțumesc pe nimeni pentru că am înțeles că nu se poate”

Și de asta am văzut că oricât te-ai osteni, orice ai face, mereu se vor fi oameni care vor privi doar la un singur lucru, fără să privească în ansamblu tot evenimentul. Nu! Că nu le-ai satisfăcut o dorință. Și atunci mereu îmi amintesc de Mântuitorul în Duminica Florilor: I-au cântat osanale, L-o primit cu hainele pe cale, cu flori, cu de toate și după trei zile aceiași oameni strigau: “Răstignește-L! Răstignește-L!”. Și atunci am înțeles că dacă la El care era Dumnezeu și-o făcut numai bine, o vindecat, o ajutat, și tot strigau oamenii “Răstignește-l”, dar la noi care suntem plini de neputințe, slabi, oameni cu greșeli, la ce să ne așteptăm? Să fim doar aplaudați? Nu! Mereu cineva va fi nemulțumit de cum ai privit, de cum ai vorbit, de cum ai gesticulat, de cum ai mâncat, mereu se va găsi cineva la care să nu-i placă.

Și de asta am zis, niciodată nu mă mai lupt să-i mulțumesc pe toți pentru că nu o să reușesc niciodată. Tot ce o să fac, o să fac cu drag pentru oameni. Unde m-am dus, dacă am văzut că e voia Maicii Domnului, m-am dus cu drag și tot ce am făcut am făcut cu drag. Dar mai departe nu mai caut să mulțumesc pe nimeni pentru că am înțeles că nu se poate.

Această așezare smerită în fața oamenilor, pe care am încercat să o trăiesc și în vizita în Anglia, se vede frumos și în cuvântul Minunile Maicii Domnului – p. Pimen Vlad.

Seara de 10 mai s-a încheiat cu o cină

Și uite o trecut conferința, pe toți cum zice, am încercat să-i mulțumesc, să-i bucur și bineînțeles am gustat ceva după aceea cu Înalt Preasfințitul acolo, cu invitații care au fost acolo în sala de mese acolo de la catedrală unde o fost o gustare. S-o încheiat cu bine, chiar am întâlnit-o pe doamna consul de acolo, o fost la masă alături de mine că dincoace era Înalt Preasfințitul Atanasie, am vorbit și cu ea și am văzut o femeie foarte credincioasă, care o făcut multe lucruri bune acolo și o fost aproape de Biserică. Chiar era acuzată că de ce e aproape de Biserică, de ce ajută Biserica. Și spunea: “Cât am încercat să ajut oamenii de aici, că avem atâția români, dar permanent am fost acuzată când de unii, când de alții. Sunt și eu un om, cât pot să fac?”

Că toate problemele care sunt cu românii de acolo ajungeau la ei la consulat. Și îmi spunea și ea: “Mi-am dat seama că nu o să reușesc niciodată să-i mulțumesc pe toți!”. Chiar am stat mai mult de vorbă la masă dacă am mâncat acolo alăturea și mi-o mai povestit și ea. După asta s-o încheiat și ne-am retras la hotel. Să vedem mai departe, pe 11 mai.

La Grădina Botanică din Londra

Pe 11 mai am fost la grădina botanică. I-am zis părintelui: “Părinte, du-mă în natură! Clădiri de-astea, o-i vedea și de-astea, dar du-mă în natură, du-mă la grădina botanică, la grădina zoologică” și atunci m-o dus la grădina botanică. Chiar ați văzut că filmarea de joia trecută, o parte o fost făcută la grădina botanică. Am văzut atâtea flori, am intrat și în sere din astea mari, din toată lumea asta erau flori. Mie îmi plac florile și-o rânduit Maica Domnului să văd acolo atâtea flori de care nici nu credeam că există și m-am bucurat de toate. Două ore și jumătate am umblat prin Grădina Botanică. E o grădină uriașă undeva la marginea Londrei, dar e uriașă. Când spun uriașă, are kilometri întregi. Noi am fost două ore jumate, dar acolo îți trebuie o zi întreagă ca să o cuprinzi pe toată.

Ne-am bucurat, am fost în diferite locuri, o mai și plouat un pic, știți că în Anglia nu se poate fără un pic de ploaie, dar eu am fost pregătit. Am avut o geacă subțire, dar de ploaie, cu glugă și în felul am fost protejat, când mergeam pe afară și mai picura. Nu-s ploi din alea super… stropește câte un pic și în felul ăsta am trecut prin toată Grădina Botanică.

Prin centrul Londrei, în zilele vizitei în Anglia

După aceea, i-am zis părintelui: “Părinte, vreau un lucru, atât! Dacă am ajuns și eu în Londra, după toată plimbarea asta, du-mă un pic în centru Londrei să o văd și eu, ca să nu zic că am venit la Londra și n-am fost unde merg toți, la Palatul Parlamentului”. Au un ceas de pe la o mie opt sute și ceva într-un turn tradițional al lor și zic “doar trecem pe acolo”.

Am lăsat mașina undeva și am mers pe jos. Le-am văzut și noi, am făcut o poză ca să rămână ca amintire și am plecat mai departe. Zic doar atât că în rest nu mă interesează clădirile și după aia ne-am dus mai departe. Chiar în acea seara ne-o invitat un părinte cu mult timp înainte și am fost la un restaurant numit Miorița, pe care îl avea o familie de români. Ne-au primit foarte frumos acolo, am stat la masă cu toții, erau mai multe persoane, cunoștințe ale preotului și s-au bucurat mult. Am mai și am mai vorbit, cum spuneam eu conferință după conferință, că stând cu oamenii la masă, mă mai întrebau una alta, iar eu le povesteam și atunci mă trezeam când mai vorbesc câte o oră. După aceea ne-am luat rămas-bun ne-am dus mai departe și ne-am odihnit.

Vizita într-un parc cu copaci seculari

Pe 12 mai ne-am dus într-un parc. Dimineața bineînțeles, am luat din nou la cafeneaua de pe colț, gustarea și cafeaua, că ne luam o gustare și atunci până seara nu ne mai trebuia mâncare. Dacă luam pe la nouă-zece, cumva era așa zis micul dejun, dar era suficient. Fetele de acolo ne serveau și la început zicea părintele Damian:

– Hai, cere în engleză!

– Băi, dar engleza mea… stai așa, că eu nu cunosc deloc, știu doar câteva cuvinte!

– Spune ce știi!

– Mie-mi trebuia pregătirea ca să pot spune ceva!

Și atunci când am cerut cafea: “Coffee, milk, sugar”, adică doar cuvintele ca să înțeleagă… Râdea și fata de acolo. Zic, e clară treaba pe engleza mea, dar în fine, ne-am descurcat și după aia ne-am dus într-un parc cu copaci uriași, care erau de peste 500 de ani. Chiar am făcut poze acolo, erau copaci care trebuia cam cinci oameni să poată cuprinde un copac. Mie cum îmi plac copacii m-am cățărat într-unul, că săracul părintele Damian zice: “Părinte, stai așa că mai avem treabă, mai avem conferințe, nu cumva se pățești ceva!”. Stai liniștit, că și acum mai am julituri, pe aici mi-o trecut, m-am și julit oleacă, dar oleacă tot m-am cățărat pe acolo, dacă mie îmi place. După aia o zis părintele: “Hai că te duc și într-un loc între animale!”. Au în Londra un loc așa, o grădină zoologică dar un fel de safari.

Vizita la un safari

Ce înseamnă asta? Te duci cu mașina ta și completezi o fișă acolo prin care îți asumi dacă cumva te atacă animalele și îți sfarmă mașina. Și n-ai voie să deschizi geamurile și așa ne-am plimbat. Erau lei, erau urși, lupi, multe animale, nu le mai țin minte. Am încercat la un moment dat să deschid doar un pic geamul să fac o poză mai bine la lei și am și auzit prin stație: “Închideți geamul!”. Deci, ei cumva supravegheau totul ca să nu pățească oamenii ceva. Atunci am înțeles și am zis gata, nu mai deschid nimic dacă asta e legea. Peste tot pe unde s-o putut ne-am plimbat, am văzut diferite animale sălbatice ca atunci când mergi la grădina zoologică, doar că aici erau în libertate și treceai cu mașina pe un drum așa, ele erau tolănite în dreapta, în stânga, tot felul de animale sălbatice.

Nottingham, a treia oprire din vizita în Anglia

După aceea am pornit pe drumul spre Nottingham, parcă așa-i zice, că le încurc denumirile permanent, unde era următoarea conferință. Am mers la o familie aproape acolo, tot cunoștință de-a părintelui. Nottingham e chiar în zona lui, acolo e biserica unde slujește cu părintele Dan. Seara următoarea aveam conferință acolo. Am mâncat la o familie care ne-a primit cu mult drag, cu nu știu câte feluri de mâncare pe masă. Măi, zic:

– Ușor!

– Părinte, stai că mai avem!

– Băi, eu m-am săturat cu aperitivul!

– Nu, că mai avem!

La castelul Regelui George al III-lea

Și-am gustat de toate, la urmă au venit și cu un tort cu cinci etaje, făcut de ei acasă, deci cu mult drag. De fapt, peste tot așa am fost primiți de românii noștri. În majoritatea cazurilor am mâncat la familii din zonele pe unde mergeam, doar rar, de vreo două ori, am fost la restaurant când am fost invitat. Și după aceea m-au cazat o noapte. Zice părintele Damian: “Părinte, te-am cazat în zona noastră într-un loc mai special. Nu-i exagerat de scump, dar o fost palatul regelui George al III-lea”. În spate era un iaz așa minunat, un fel de lac cu lebede, cu diferite păsări. Dar mai târziu moștenitorii lui l-au pierdut la cărți și l-o preluat statul și l-o transformat în hotel. Și am fost cazat chiar în camera Regelui George al III-lea. Înainte erau saloane diferite, dar acum toate sunt camere de hotel.

Și o cameră ca atunci când când trăiau ei la timpul acela, o cameră mai mare și o baie la fel. Am dormit, noaptea a fost cald și bine și a doua zi dimineață părintele urma să vină pe la zece să mă ia. Și atunci am ieșit dimineața, cred că aproape două ore de pe la opt dimineața ca să văd și eu, să descopăr ce era pe acolo. Iazul era minunat, cu lebede, cântau păsările, două ore m-am plimbat pe mal, erau cărărui prin pădure. Le-am făcut poze, le-am ascultat, m-am bucurat de ele, deci chiar era minunat. Dacă mie îmi place natura, animalele, păsările, florile, mereu am găsit din astea. Două ore m-am bucurat prin pădure, pe cărăruie, peste tot din plin. Mi-am făcut plimbarea, am vorbit și cu păsările, le vedeam pe lac, erau și rațe, și de toate acolo. A fost minunat, dragilor!

O călătorie minunată în Anglia, oameni minunați

Și bineînțeles, după aia, a venit părintele și m-o luat ca să plecăm mai departe. O să încerc să mă opresc aici ca să fie continuarea după aceea pentru săptămâna viitoare, dacă ajung cu bine, să fie continuarea la ce o fost în cele zece zile în Anglia. Într-un cuvânt o fost minunat, frumos pentru că m-am dus cu drag și am fost primit cu drag. Au fost oameni cu mult drag. Îmi spunea un părinte, zice: “Am nu știu câți șoferi care insistă: părinte, să mă trimiți pe mine să-l iau”, că în fiecare zi am avut tot alt șofer. Mulți își doreau să mă ducă ei în ziua aceea. Adică, pot să spun că am avut peste zece șoferi dintre românii noștri. Veneau cu mașina ne duceau dintr-un loc în altul. Așa am petrecut zilele astea.

Deci, dragilor, mă opresc aici cu primele evenimente din Anglia. Am vrut să aveți o idee despre ce a fost acolo. Chiar m-am bucurat, am întâlnit oameni minunați acolo, români de-ai noștri, care săracii se luptă și ei. Au cinci ani, zece ani, cincisprezece ani, destul de mulți ani acolo. Știți ce mi-a plăcut? Sunt foarte civilizați toți în trafic când merg cu mașina. Dacă este unul care iese de pe o străduță se opresc, îi fac și lui loc să intre în trafic. Sau dacă e un drumușor îngust și te întâlnești cu cineva din față, imediat dă înapoi sau unde găsești un loc se retrage ca să-ți facă loc, se salută… Există respectul ăsta și mi-o plăcut foarte mult. Se respectă oamenii trafic, nimeni nu claxonează, nu se înjură, au răbdare, deci e un lucru foarte bun care mi-o plăcut și pe care am vrut să-l amintesc.

Da, dragilor! Uitați-vă, închei iarăși cu locul meu de liniște de aici, cu trandafiri, cu Mâna Maicii Domnului, păsărelele care mai vin cântă aici, o înflorit și salcâmul acum… Seara mai ales, aici e o mireasmă minunată. Deci, Mâna Maicii Domnului miroase superb, trandafirii și ei au o mireasmă mai specială și salcâmii, știți că și florile lor miros frumos și toate combinate la un loc sunt cel mai frumos parfum de care mă bucur eu în fiecare zi, dragilor. Chiar dacă sunt obosit am încercat cu drag așa să vă spun toate lucrurile astea ca să aveți o idee despre vizita mea în Anglia. Da, dragilor?

Să ne ajute Bunul Dumnezeu, Maica Domnului și toți Sfinții.

Amin!

Dacă această călătoria în Anglia v-a apropiat sufletește de comunitatea ortodoxă din diaspora, vă recomand cu căldură și materialul nostru despre Întrebări și răspunsuri despre căsătorii mixte și muzică laică – p. Timothy Pavlatos, în care un alt părinte ortodox vorbește despre viața familiei creștine în lumea de astăzi.

Întrebări frecvente

---

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!

Valoarea donației

20 €

5 €

10 €

31 €

50 €

100 €

300 €

Altă valoare

Valoare

€

Frecvența donației

O dată

Săptămânal

Lunar

Pomelnic Vii:

Adormiți:

Adresa de email

Numele de pe card

Donați