Influența muzicii asupra tinerilor – Mihai Georgescu, p. Teologos

În lumea contemporană, influența muzicii asupra tinerilor este un factor esențial în formarea caracterului și a valorilor. Acest interviu captivant între părintele Teologos și Mihai Georgescu de la Bere Gratis explorează cum să alegi muzică bună, evitând capcanele culturale și promovând o educație muzicală sănătoasă. De la rolul părinților în ghidarea alegerilor, la diferențele de gusturi între genuri, concerte ca experiențe globale și intervenția divină în creație, discuția oferă perspective ortodoxe profunde. Descoperă cum muzica poate fi un canal spre lumină sau întuneric, încurajând discernământul spiritual și cultural pentru o viață echilibrată și înălțătoare.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Piesele menționate în clip:

Părintele Teologos: Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin! Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin! 

Introducere

Dragii noștri, ne aflăm cu Mihai Georgescu, pe care eu îl iubesc foarte mult, ca om. Sigur, ca și monah, mă ocup și nu mă prea ocup cu muzica, dar pentru că muzica este o componentă foarte importantă, esențială aș spune, în formarea caracterelor astăzi, a tinerilor mai ales, bineînțeles, și pentru că muzica are un impact definitor asupra tinerilor, din cauza asta, totdeauna când găsesc pe cineva cu care pot să fac un interviu, pot să vorbesc pe teme de muzică, pe teme de artă, totdeauna îl invit și mai ales dacă e cineva drag, cum este și Mihai, care Mihai este solistul și compozitorul, dacă nu mă înșel, principal…

Mihai Georgescu: Nu, doar solistul, și mă rog, mai compun, dar compunem toți.

Părintele Teologos: A, compuneți toți.

Mihai Georgescu: Să ne binecuvântați și mulțumesc de invitație.

Părintele Teologos: Pentru puțin. De la formația Bere Gratis, o formație deja cu mare experiență în domeniul artistic, în domeniul muzicii românești. Din cauza asta am vrut să fac acest interviu cu el ca să vorbim pe tema muzicii. Nu o să vorbim atât de mult despre formația lui, ci o să vorbim mai degrabă despre voi. Și prima întrebare este: Cum trebuie să gândească tânărul, ce sistem de valori trebuie să aibă, cum să se pregătească astfel încât să evite cancerele culturale, să evite problemele, care la ora asta sunt destule în muzică, și cum să aleagă muzică bună?

Pentru o perspectivă ortodoxă asupra efectelor muzicii, consultați discuția despre muzica și influența ei spirituală.

Moda și cum să alegi muzică bună

Mihai Georgescu: Cred că fiecare a trecut printr-o vârstă în care a avut o formă de teribilism și i se părea că moda este într-o direcție. Și moda hainelor este strict legată de partea muzicală pe care oamenii o ascultă. Adică puștimea, ca să spunem așa, mai plastic, își caută întotdeauna un loc și un gen în care să se regăsească.

Părintele Teologos: Modalitatea de expresie.

Mihai Georgescu: Da. Și sunt fericiți dacă aparțin unui curent. Indiferent cum ar fi, doar să aparțină. De aici începe.

Părintele Teologos: Frica de singurătate.

Mihai Georgescu: Da. Dacă reușesc să înțeleagă acel curent ca fiind unul bun sau unul care nu le aduce beneficii, ca să nu zicem rău, atunci lucrurile se pot direcționa spre bine. Aici e foarte important ce explică părintele acasă. Dacă părintele explică despre muzică: asta este o muzică bună, asta este o muzică proastă. Bineînțeles că există, nu doar aceste extreme, există și între ele.

Părintele Teologos: Tonuri de gri.

Mihai Georgescu: Da. Dar cu toate astea, părintele nu e neapărat preocupat. Zice: Ce vrem, așa e vârsta, așa e moda, așa e… Dar valoarea muzicii trebuie să fie totuși intrinsecă înainte de orice. Și asta o dă doar un om care are o educație în sensul ăsta. Din păcate, oamenii sunt…, nu că sunt needucați, ci nu consideră [asta] o prioritate. Dar, cum ați spus mai la început, arta este un foarte important influencer, și în special muzica, ea fiind regina artelor, este singura artă care te afectează direct, involuntar și independent de voința ta. Este singura artă. Literatura – la literatură ai nevoie să parcurgi, să iei tu. Nu vine literatura, nu îți recită cineva sau să-ți citească o carte la ureche. Muzica este o lovitură puternică.

Părintele Teologos: Da, și peste tot este muzică la ora asta.

Mihai Georgescu: Oriunde. Noi dacă mâine am închide toate radiourile, toate canalele de difuzare de muzică, am simți că se întâmplă ceva grav.

Părintele Teologos: Da.

Mihai Georgeescu: Adică nu se mai citește.

Părintele Teologos: Din păcate, da.

Mihai Georgescu: Dar nu se observă în societate treaba asta decât după o perioadă. Iar dacă noi mâine oprim treaba asta, deci nu se mai fac concerte, nu se mai difuzează muzică, nu mai are voie nimeni să asculte muzică, în momentul ăla se creează un efect… e un impact imediat. Exact așa cum muzica are impact asupra omului imediat.

Reflecții suplimentare asupra rolului muzicii în educație pot fi găsite în muzica ca trăire și energie; vezi și analiza efectelor cântecelor lumești asupra sufletului.

Părinții să se preocupe de ce muzică ascultă copiii lor

Părintele Teologos: Da. Bun. Dincolo de dorința de apartenență la grup și dincolo de faptul că într-adevăr părinții… Și chiar, oameni buni, preocupați-vă de ce muzică ascultă copiii voștri. Preocupați-vă și oferiți-le muzică mai bună, o muzică care după părerea voastră este o muzică care, să nu dau acum răspunsuri, să nu induc răspunsuri, o muzică care face bine copiilor voștri. Sigur că nu o să-i presați, nu o să-i cenzurați, pentru că asta naște repulsie, dar oferiți-le din experiența voastră muzică bună. Ce înseamnă pentru tine muzica bună?

Mihai Georgescu: Muzica bună este înșiruirea de note muzicale care gâdilă plăcut auzul. Asta este ca o formă primară. Ca o formă mai înaltă, mai importantă, este acea muzică ce se ridică la gradul de artă. Adică muzica la bază este artă. Ea nu a fost creată ca… A fost, să spunem, creată pentru distracție, pentru entertainment, că și Mozart a compus pentru împărați, să aibă muzică pentru petrecere, și chiar a compus foarte mult și la comandă. Și au mai fost câțiva compozitori. Dar fundamentul scriiturii era unul artistic.

Pentru aprofundarea temei muzicii ca remediu spiritual, urmăriți muzica psaltică ca remediu pentru depresie; complementează cu efectele muzicii asupra respirației și circulației.

Mesajul muzicii transmis prin versuri

La fel, acum existând versuri, ceea ce nu are alt instrument, da? Deci vocea are un plus față de alt instrument – textul. Este foarte important mesajul.

Părintele Teologos: Da. Și alt tip de mesaj decât orice alt instrument.

Mihai Georgescu: Da. Mesajul pe care îl înțelegi și îl asociezi. Pentru că și tu când compui muzică îți vin versurile în natura și în firescul muzicii pe care o faci. Nu poate să vină, de exemplu, la o piesă foarte tristă nu o să-ți vină un text vesel. Nu se pupă, nu se îmbină. Astea sunt niște chițibușuri, niște dedesubturi, niște șmecherii să le spunem așa. Dar oamenii simt. Adică marea masă întotdeauna… E ca la politică: scoți extremele și ai să ajungi la o masă. Atunci când masa devine o masă needucată sau deschisă către ceva nou care nu trebuie neapărat să fie bun, în momentul ăla se strică piața. Și când piața se strică, piața nu se strică neapărat din motive artistice, piața se strică din acest schimb care se întâmplă între public și autor. Când autorul emite ceva greșit, ceva subcultural și lumea este fericită, atunci se creează îmbinarea aia perfectă: “Așa nu”.

Părintele Teologos: Am înțeles. Și asta se poate întâmpla mai ales dacă autorul este influent. Adică să spunem că a scos niște albume înainte sau niște piese înainte de succes și acum scoate ceva cum nu trebuie.

Ar fi utilă predarea culturii muzicale în școală

Mihai Georgescu: Din păcate, din păcate. Cred că generațiile oricum își schimbă gustul muzical odată cu înaintarea în vârstă. Aia e 100%. Devin mai deștepți un pic, devin mai logici, devin mai sentimentali, devin mai profunzi, devin mai puternici în interiorul lor și atunci nu-i mai doboară orice curent care vine, pentru că deja el are o ținută, adică el are un gust, personalitatea este deja formată și atunci nu mai bate vântul. Sau chiar dacă bate nu-l mai dă pe jos sau îl ridică. Acum sunetele sunt electronice. Părinții nu sesizează acest lucru. Vorbesc aici în special pentru generația foarte tânără care trebuie, într-un fel sau altul, reeducată în sensul frumos al cuvântului. Până să ajungi să predai muzică la școală despre Mozart, despre Beethoven, despre Bach, ar trebui să studiezi de fapt impactul pe care îl are muzica generației lor asupra sufletelor lor. Școala necesită obligatoriu educație.

Părintele Teologos: Da.

Deci, dacă nu dă educație, copilul nu are… nu putem să ne bazăm pe principiul că: lasă că îl învață acasă.

Părintele Teologos: Da, și acasă…, lasă că îl învață la școală… și rămâne fără.

Mihai Georgescu: De fapt, rămâne…

Părintele Teologos: O întrebare acum care mi-a venit. Deci, bun, ai spus la muzică, crezi că la muzică ar trebui…, nu vorbim aici de conservator, acolo e altă poveste, vorbim de școlile normale, să spun așa. Numărul unu: crezi că ar fi bine să se facă ore de muzică la școlile normale? Și dincolo de astea, crezi că ar fi bine să se facă… Acum îți induc răspunsul, dar asta e părerea mea, eu cred că e foarte bine să se facă cultură muzicală. Adică uitați, Bach este ăsta. Câteva piese de Bach să le pun, să le ascultați și Bach a încercat să exprime treaba asta. Adică cred că dincolo de faptul…, pentru că un elev care nu dă la conservator nu știu cât o să meargă el să cânte la un instrument. Ar fi bine, dar nu știu cât. Dar sigur cred că l-ar ajuta o cultură muzicală. Adică să știe Bach sună astfel, Mozart sună astfel, Beethoven sună astfel.

Mihai Georgescu: Da. 100% despre cultură muzicală. Dar atenție, până să ajungem la Bach, este ca și cum începem cu Patericul.

Părintele Teologos: Da, da.

Mihai Georgescu: Adică să începem cu ceva mai simplu.

Părintele Teologos: Cu ABBA, cu Queen.

Mihai Georgescu: Da. Și chiar și mai simplu. Asta este o chestie chiar istorică. Cu Beatles, nu știu. Putem să începem cu orice. Putem să începem cu cei care cântă în limba română. Dar important este să ajungem la generația respectivă. De ce ascultăm noi manele, rapanele, rock, hip-hop, rap? Că se disting, da?

Gustul feminin versus gustul masculin în muzică

De ce aș vedea o fată hip-hop-ăriță, să zic, sau rap-ăriță? Există, evident, dar sunt într-un procent foarte, foarte mic. Deci, femeia, fata care devine ulterior femeie, are un gust conform datului de la Dumnezeu… de femeie.

Părintele Teologos: Sigur, așa a fost creată.

Mihai Georgescu: E mai rafinată.

Părintele Teologos: Evident.

Mihai Georgescu: Ea este mai… Ea este ascultătoarea muzicii. Adică dacă noi n-am avea fete și femei în public, am fi muritori de foame. La propriu.

Părintele Teologos: Da? Deci audiența voastră este în principal feminină?

Mihai Georgescu: Și nu numai a noastră.

Părintele Teologos: Da, da, sigur.

Mihai Georgescu: Și nu numai a noastră. Ok, există și genuri unde nu audiența feminină este majoritară, cum ar fi hip-hopul, rapul, da? Dar restul genurilor muzicale se bazează pe…

Părintele Teologos: … pe artistic, pe mai degrabă…

Mihai Georgescu: … pe gândirea sentimentală a femeii.

Părintele Teologos: Evident.

Mihai Georgescu: Și noi când îi descoperim chestia asta la un concert, femeii i se deschide mult mai repede supapa sufletească decât la un bărbat.

Părintele Teologos: Da, pentru că bărbatul este mai rațional. Și mai rebel. Și din cauza asta cred că bărbații se duc mai degrabă spre genurile rebele, dacă dorești.

Mihai Georgescu: Da, sau mai extreme.

Părintele Teologos: Da, extreme.

Mihai Georgescu: Adică înspre zona de rock-metal, Rammstein, nu știu, rock industrial.

Părintele Teologos: Da.

Mihai Georgescu: Dar femeia mai deschisă către delicatețe, către frumusețe, către frumusețea îmbrăcată. Nu neapărat că e o frumusețe…, că poate să fie o frumusețe crudă, adică poți să cânți cu un pian. Și e tot frumusețe, dar e o frumusețe crudă. În momentul în care îmbraci, ea știe, că ea și gătește…

Părintele Teologos: Da, da. Adică deci armonios. Femeia dorește armonie, dorește grijă, dorește protecție, dorește lucruri de genul ăsta, și asta se vede inclusiv în artă…

Mihai Georgescu: Da. Și afecțiunea, că noi vorbim de fapt în muzică, marea majoritate a temelor sunt despre dragoste.

Părintele Teologos: Evident.

Mihai Georgescu: Ei, femeia având nevoie de afecțiune, ea știe imediat unde este textul care îi oferă așa ceva. Nu trebuie să fie neapărat un text atât de artistic, pentru că există femei și femei, sau oameni și oameni, cu diverse pregătiri intelectuale, culturale, și atunci poți să-i spui și simplu – te iubesc – și înțelege sentimentul pentru că l-a trăit. Adică nu neapărat trebuie să-i spui că până la înălțimea muntelui și înapoi.

Influența muzicii asupra tinerilor: tinerii și concertele de astăzi

Părintele Teologos: Apropo de asta, că deja am intrat în tema concertelor, cum trebuie să se pregătească, cu ce așteptări trebuie să vină tânărul înainte de concert? După care, cum trebuie să se comporte, cum trebuie să trăiască în concert și cu ce trebuie să plece după concert?

Mihai Georgescu: Da. Aici ați pus întrebarea legată de tineri. Eu aș extinde vârsta.

Părintele Teologos: Sigur. Da.

Mihai Georgescu: De ce? Pentru că tânărul are un entuziasm mult mai mare decât îl are un om în mijlocul vârstei, în mijlocul vieții. Tânărul se duce cu entuziasmul locului în care n-a mai fost.

Părintele Teologos: Aha. O experiență nouă.

Mihai Georgescu: Da. Sau vine cu entuziasmul dorinței de cunoaștere, de experiență nouă, de anturaj. Adică tinerii când se duc la concert se duc în principiu în grup, sunt mai rar tinerii care vin doi câte doi sau, nu știu…

Părintele Teologos: Sau singuri. Foarte rar.

Mihai Georgescu: Când sunt într-un grup, ei sunt ca și câinii, sunt ca o haită și atunci au aceleași trăiri. Ei se duc la același eveniment și din aceleași convingeri muzicale și din aceleași convingeri culturale și din aceleași convingeri vestimentare. Că tot timpul și noi când eram mici, vroiam să fim așa… Și ne uitam la ălălalt: băi, să-mi iau și eu adidașii ăia, sau trainingul ăla, sau blugul ăla. Bun. În timpul spectacolului, pentru el totul este o experiență. Și atenție acum. Dopamina, pe care mulți o găsesc în joculețe, o găsești și la sala de concerte. O găsești și la scenă. Pentru că și scena are lumini, și scena are culori, și scena nu mai este scena aia de pe vremea alb-negru. Acum scena este de fapt o mare producție și el nu se mai duce doar să asculte niște muzică. El intră într-o lume. El este introdus într-o lume.

Părintele Teologos: Deci concertul este ceva global la ora asta, nu doar auditiv.

Mihai Georgescu: Exact. Pentru că de aceea oamenii vor să se și uite la concert, nu să asculte un concert, ci să se și uite la concert. Pentru că ei intră în starea respectivă. De acolo s-a tras concluzia că trebuie să scoți DVD-uri, sau dacă nu mai scoți DVD-uri, postezi.

Părintele Teologos: Am înțeles. Da.

Mihai Georgescu: Postezi, filmezi, difuzezi. Totul este pe orice canal de stream, pe orice formă, pe orice platformă, nu contează. Important este să se vadă ce a fost acolo și cât se vede. Păi trebuie să se vadă 15 secunde, 20 secunde, 30 secunde, dar multe.

Părintele Teologos: Am înțeles.

Mihai Georgescu: Nu vine nimeni să spună: Băi, eu acum am pus un concert și stau o oră jumate.

Părintele Teologos: Am înțeles.

Mihai Georgescu: Nu mai stă nimeni o oră jumate. Azi văd un cântec, mâine… Dar noi stăteam două ore lipiți acolo. Că ecranul nou al copilului este telefonul, ecranul nostru vechi era televizorul. Și când ziceai: băi, e un concert. Sau când apărea un DVD spuneai: băi, împrumută-mi-l și mie să mă uit și eu la el, adică nu puteai să…

Părintele Teologos: Da, era alt interval de atenție și alt mod de consum, cred.

Ritmul vieții fiind mai rapid, păcatul vine mult mai repede

Mihai Georgescu: Da, s-a schimbat complet consumul. Bun, consumul acum este: “Trimite-mi tu. Pac ți-am trimis și eu. Uite a apărut aia.” Adică viteza este uriașă. Aici fac o conexiune: păcatul vine atât de repede în om, adică este în milisecundă. Noi nu conștientizăm păcatul, noi întâi îl facem, după aia realizăm ce am făcut.

Părintele Teologos: Da.

Mihai Georgescu: Exact așa funcționează și muzica. Noi ascultăm o piesă, nu putem să o învățăm de la prima ascultare, să o învățăm pe de rost. Deci ne trebuie 10, 15, 20 de ascultări, să spunem, ca să învățăm și versurile, să învățăm și muzica, linia melodică. Asta devine ca un fel de repetiție care devine automatist. Și ați văzut la toate concerte unde oamenii cântă toate piesele, sau mă rog, piesele pe care… hiturile

Părintele Teologos: Hiturile, da…

Mihai Georgescu: Eh, revenind la păcat, pentru că noi nu suntem conștienți exact, cu cât societatea trăiește atât de agresiv și atât într-o viteză uriașă, atunci păcatul este, cum să spun eu, apare și mai repede, pentru că se consumă.

Părintele Teologos: Evoluează mult mai repede.

Mihai Georgescu: Viteza e mult mai mare și atunci și păcatul vine mult mai repede. Asta ce face? Înseamnă că odată cu creșterea vitezei în societate, se înmulțesc și păcatele. Pentru că suntem în alt ritm. E ca la un cântec pe care-l cânți repede că am mai multe note într-o măsură.

Părintele Teologos: Am înțeles, da, da, da, sau o măsură mai rapidă.

Mihai Georgescu: Și atunci piesa durează mai puțin. Bun. Crește BPM-ul, scade minutajul.

Părintele Teologos: Exact, BPM înseamnă „beats per minute”, adică bătăi pe minut. Adică viteza cântecului, oameni buni.

Cum devine o piesă hit în zilele noastre

Mihai Georgescu: Trăind în această viteză, noi, ca muzică, nu mai avem tendința de a ne așeza într-o stare în care să ascultăm muzică, ci pur și simplu o mestecăm. O mestecăm, o aruncăm, punem alta. O mestecăm, o aruncăm, punem alta. Ăsta este sistemul la ora actuală de audiție de muzică. Mă refer în special la generațiile noi care sunt obișnuite cu acest…

Părintele Teologos: … ritm foarte rapid. Exact. Da, da, da.

Mihai Georgescu: A trecut ce a fost, nu mai contează. E bine. Next.

Părintele Teologos: Am înțeles. Deci nu mai există un hit care să rămână ani de zile…

Mihai Georgescu: El poate rămâne, dar nefiind în continuare ascultat el se pierde undeva. Adică îl vezi…, el a fost mare, a fost uriaș, dar la un moment dat parcă…

Părintele Teologos: Da, asta zic, a fost mare, a fost uriaș, dar nu ține mult.

Mihai Georgescu: Poate să țină mult în cazul în care este reascultat de generațiile noi.

Părintele Teologos: Am înțeles.

Mihai Georgescu: Vă dau un exemplu chiar de la noi. Am lansat acum 10 ani o piesă, se numește „Noapte Caldă”, în care refrenul este un refren onomatopeic să spun: „tati, tata”. Evident că după 10 ani radiourile, pentru că a fost un mare hit, radiourile mai difuzează cântecul. Pentru generația care atunci avea 4 ani cântecul nu era reprezentativ. Surpriza acum, generația care atunci avea 4 ani acum are 14 ani, și având 14 ani acum, lor li s-a părut că au auzit refrenul undeva, și într-o formă extraordinară au început să-și pună pe TikTok acest refren.

Părintele Teologos: Da? Slavă lui Dumnezeu!

Mihai Georgescu: Și piesa a devenit hit în zona de amintiri. Incredibil. După altă decadă…

Părintele Teologos: Am înțeles. Atunci a adormit și a reușit…

Mihai Georgescu: Ea a rămas. S-a pierdut, normal, ușor-ușor, după care a revenit într-o formă, dar pe internet, unde copiii au descoperit același refren. Cum ar fi, de exemplu, uite un hit care va rămâne peste timp va fi „We Are the Champions” pentru că la toate competițiile este piesa care e reprezentativă pentru câștigarea a ceva – că este medalie, că este trofeu, că e…, nu știu, orice legat de sport…

Părintele Teologos: Da, da, da.

Mihai Georgescu: Bun. La școală. Premianții la școală, la sportul de masă, de performanță. Campionii liceului.

Părintele Teologos: Da, campionatul de școli, sau interșcolar.

Mihai Georgescu: Da. Aceeași piesă. Indiferent ce se întâmplă, aia este o piesă clar…

Părintele Teologos: …axată pe tema asta.

Mihai Georgescu: Da, și recunoscută, că și aici e o temă. Ea are un filon, dar noi îl recunoaștem.

Părintele Teologos: A, da, am înțeles, deci acceptat universal.

Mihai Georgescu: 100%. Exact.

Părintele Teologos: Acceptat universal. Foarte interesant.

Finalul unui concert trebuie să fie exploziv

Mihai Georgescu: Și acum sfârșitul concertului, de fapt… Și aici am vorbit doar despre tineri, o să ajung și la cei, să zicem, de vârsta mea. Sfârșitul concertului este de fapt pentru tineri o eliberare de energie care s-a consumat, dar care a mai rămas. Adică niciodată bateriile lor nu rămân pe 0,000.

Părintele Teologos: A, da?

Mihai Georgescu: Nu există.

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!

Mihai Georgescu: Nici nu e rațional să rămână pe 0,000. Deci noi poate obosim fizic, dar noi vrem a doua zi să o luăm de la capăt dacă se poate, adică să fim în același… Ați spus Sfinția voastră mai devreme: Dom’le, noi căutăm o plăcere astăzi și vrem, dacă e și mâine și poimâine, a treia zi sau a patra zi încercăm să îi creștem doza. În momentul în care îi crești doza, aici apare pericolul pentru că bucuria vine din a te opri ca să poți să ai de unde să… Muzica ne spune asta, ne spune că noi trebuie să avem o „burtă” la mijlocul…, spre sfârșitul piesei, înainte de ultimele refrene, care să transforme ultimele refrene în ceva mai pompos, mai puternic, mai plin.

Părintele Teologos: Partea din mijloc a piesei se numește „bridge” (pod). Deci la început este introducerea, dacă doriți, după care este podul, numit „bridge”, și la sfârșit avem coda care termină piesa, cum spunea și Mihăiță, în ceva pompos, în concluzia piesei care trebuie să fie o concluzie de impact.

Mihai Georgescu: Da. Și cu cât dai mai jos ce e înainte, cu atât o să ajungi, o să ți se pară de fapt, că nu trebuie să pui toată orchestrele din lume să cânte, deci pur și simplu vezi cât de jos poți să… Bun. Ei, acum muzica este extremistă. Adică starea este: se aude o voce și un sunet și la un moment dat apare ceva extrem de puternic, îți dă capul pe spate și vine cu un impact uriaș. Pentru că, de fapt, asta se caută – din intimitatea audiției tale, a sufletului tău, se creează odată un vulcan.

Părintele Teologos: O explozie.

Mihai Georgescu: Asta este partea UAU. Ei, așa funcționează tinerii în ziua de astăzi. Iar după concert, după ce a fost vulcanul, ei iar se liniștesc și iar explodează în ceva. Acum depinde de educație, de pregătire, de anturaj în ce explodează data viitoare.

Muzica este un canal din lumea nevăzută în lumea văzută

Părintele Teologos: Dar asta e greșit, pentru că totdeauna extremele sunt de la diavol. Deci dacă tânărul dorește trăiri extreme și nu în Dumnezeu, ci în aceste pușeuri de dopamină, clar că el, săracul, caută ceva tot mai mult, tot mai mult, tot mai mult și ajunge…, deja este păcat, dar ajunge la păcate foarte serioase, nu? Vorbim de droguri, vorbim de lucruri de genul ăsta.

Mihai Georgescu: Cum ați spus și Sfinția voastră, muzica este un foarte bun purtător de stare. Nu este o melodie. Melodiile s-au inventat. Noi nu mai avem ce melodii să inventăm. Dar este un foarte bun purtător de stare. Aici este vorba despre o producție care se direcționează într-un fel sau altul. Bineînțeles că există și oameni care ascultă muzică clasică. Există și oameni care ascultă muzică rock. Există oameni care ascultă hip-hop. Indiferent cum ar fi, sunt muzici și ascultători care pleacă înspre „dark side” (partea întunecată) și muzici și ascultători care se duc în „bright side” (partea luminoasă). Deci partea luminoasă, când vorbim așa în ro-engleză…

Părintele Teologos: Da, da, da, influențați de „Războiul stelelor”.

Mihai Georgescu: Da. Muzica fiind mondială, evident că are și niște… limbaje să spunem…

Părintele Teologos: Sigur, și eu cred că fiecare artist este un mare canal, este un canal din lumea nevăzută către lumea văzută. Problema nu este asta, problema este ce fel de canal este. Cred că acolo e problema. Adică din lumea nevăzută… Din care lume nevăzută? Din dark side ori din bright side? Adică am spus amândoi că este o stare, deci muzica este expresia unei stări, și cred că pe primul plan trebuie să fie faptul că muzicianul trebuie să ajungă la o anumită stare, și această stare trebuie să fie de la Dumnezeu. Și când spun de la Dumnezeu, nu mă refer neapărat că trebuie să se roage, evident, dar mă refer la faptul că trebuie să-l ducă pe om cât mai aproape de Dumnezeu, adică cât mai aproape de dragoste, de bucurie, de pace, de eroism, dacă dorești, de curaj.

Mihai Georgescu: Asta este o muzică înălțătoare. Un text înălțător. Există și muzică pământeană, care poate avea un succes foarte mare și poate influența oamenii în bine, pentru că oamenii se pot căsători fără ca muzica să fie înălțătoare. Adică să influențezi prin starea ta o atmosferă de dragoste în care cei din fața ta se regăsesc. Aici apare hitul.

Părintele Teologos: Am înțeles.

Hitul este piesa care te scoate din singurătate

Mihai Georgescu: Hitul este atunci când ai un cântec în care se regăsesc foarte mulți oameni. Le gâdilă plăcut auzul și se regăsesc în versurile respective – „Da mă, și eu m-am îndrăgostit uite așa.” „Și eu, când m-am căsătorit…” Adică se întâmplă.

Părintele Teologos: Da, da, da. Te regăsești.

Mihai Georgescu: Sau prima mea iubire. Adică te direcționează către niște locuri și niște momente în care tu te simțeai într-un fel. Nu putem să zicem dacă erai foarte fericit sau erai melancolic, sau erai depășit de situație, dacă erai emoționat, dacă erai roșu în obraji, dacă între el și ea s-a întâmplat o dragoste la prima vedere, să spunem o atracție puternică… Deci toate astea, dacă ei se regăsesc în lucrurile astea, atunci piesa poate deveni hit. Iar hitul este ce ne place… cam tuturor. Și din toate generațiile.

Părintele Teologos: Cred că hitul este piesa care te scoate din singurătate. Adică uite cineva care mă înțelege. Cred că asta este.

Mihai Georgescu: Da. Și acum când te duci la un concert și cânți alături de o sală, alături de un stadion, alături de o…, ca să vorbesc și peste liga mea…

Părintele Teologos: Am înțeles, am înțeles. Ați cântat pe stadion, nu?

Mihai Georgescu: Am cântat la foarte multă lume, să zicem echivalentul unui stadion. Am mai cântat și pe stadion, dar n-am cântat de sine stătător – adică, noi eram vedetele…

Părintele Teologos: Da, da.

Crearea emulației în cadrul concertelor

Mihai Georgescu: Se creează o emulație și această emulație dă o formă. Vă dau un exemplu: am fost la concert la Coldplay. Faptul că au pus niște brățări luminoase pe mâini a transformat concertul într-un regal…

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!

Mihai Georgescu: Nu muzica, nu muzica a fost baza, ci producția în sine și ideea în sine. Și atunci s-a creat o emulație prin niște brățări. Adică ne-a găsit, adică ne-au dat ei acolo, că ei știu exact…

Părintele Teologos: Sigur, da, bineînțeles.

Mihai Georgescu: … ce o să urmeze, care va fi impactul, și prin acele brățări oamenii au devenit legați în aceeași emoție. Și uitându-te… Tu ești singur, ai doi ochi, ai o singură vedere, să spun. Pe ansamblu, simțeai că faci parte din chestia asta.

Părintele Teologos: Da, am înțeles…, și prin brățara respectivă…

Mihai Georgescu: Da. Și atunci ei pur și simplu au legat tot publicul printr-un singur element: Mă, dacă nu știi versurile, dar ai asta… Și aici comanda e la noi.

Părintele Teologos: A da? Deci era comandată… Serios? Slavă lui Dumnezeu!

Atenție însă la folosirea emulației pentru manipulare

Mihai Georgescu: Da. Și dacă e comanda la noi, noi hotărâm… Aici contează foarte mult cum și în ce fel… Adică treaba e cu dus-întors, să spun așa…

Părintele Teologos: Păi da, pentru că deja devii dependent de regizori, de regizorii spectacolului, și pe de o parte e bine, pe de altă parte depinde ce interese au regizorii respectivi.

Mihai Georgescu: Dar să știți că aici este o temă mult mai complexă pentru că atunci când realizezi lucruri de genul ăsta, practic este prima formă de manipulare.

Părintele Teologos: Da, exact acolo mă gândeam, să știi…

Mihai Georgescu: Prima formă de manipulare în sensul că noi hotărâm cum va fi acest eveniment. Deci tu doar trebuie să-ți dai acceptul să pui brățara. În rest noi știm exact ce trebuie să se întâmple.

Părintele Teologos: Am înțeles… A, și ei schimbau culorile și schimbau luminozitatea?

Mihai Georgescu: Culorile, ritmul. Adică tot. E o chestie ingenioasă, evident.

Părintele Teologos: Da, sigur.

Mihai Georgescu: De-aia spun că asta începe să fie dopamina. Nu mai este despre muzică, este despre orice.

Părintele Teologos: Da, da.

Mihai Georgescu: Este despre imagine, despre experiență, și oamenii intră într-o lume. Și atunci când pleci… Și nouă ni s-a spus la concerte: “Am intrat într-o lume și n-am știut când a trecut timpul”. Asta este frumusețea îmbinării producției sceno-tehnice cu muzica. Acum depinde de care parte a baricadei te afli.

Părintele Teologos: Acolo e problema cea mare, da.

Succesul poate veni și de la Dumnezeu și de la diavol

Mihai Georgescu: Adică balanța asta… Vorbeam la un moment dat despre faptul că succesul este o stare foarte frumoasă a artistului. Dar succesul vine și de la diavol vine și de la Dumnezeu. Noi toți ne batem pe același punct și suntem acolo ca la canotaj.

Părintele Teologos: Am înțeles, da.

Mihai Georgescu: Ca la barcă. Acum, important este ce se întâmplă când ajungi aici, tu, care ești cu Dumnezeu, și vine…

Părintele Teologos: … vrăjmașul.

Mihai Georgescu: Și face așa… Este suficient, pentru că la viteza pe care ai prins-o și la înălțimea pe care ai prins-o, orice brânci mic te trimite foarte tare. De aceea am spus la întâlnirea noastră trecută ca o concluzie: “artistul este ultimul om”. Poate că lumea a zis: “băi ăsta vorbește tâmpenii”.

Părintele Teologos: Trebuie să știi că ăsta este chiar și titlul clipului respectiv: “Artistul este ultimul om”.

Artist versus influencer

Mihai Georgescu: Și acum, pentru că n-am spus-o atunci, o să o spun acum. Artistul este ultimul om pentru că el poate fi oricând foarte sus și oricând foarte jos. Această schimbare de altitudine la avion îți înfundă urechile, te dor urechile, te doare capul, te dor… Orice schimbare de asemenea anvergură costă. Acum artistul nu mai este atât de influent cum era acum 30 de ani sau 20 de ani. Acum există o specialitate: influencer.

Părintele Teologos: Am înțeles. Da. Adică intră în față persoana, nu atât numai artistul, ci omul în totalitatea sa, care poate să fie influencer sau nu.

Mihai Georgescu: Da, și care nu neapărat trebuie să fie un artist, trebuie să fie un muzician, trebuie să fie un actor. Există, evident, 100%. Dar acum este o meserie.

Părintele Teologos: Am înțeles.

Mihai Georgescu: Este o meserie. El nu este cineva în urma căruia a devenit influencer. Nu. Este pur și simplu: eu m-am făcut influencer, dacă m-asculți pe mine o să se întâmple asta, asta, asta, sau o să-ți placă asta, asta, sau nu o să-ți placă asta, asta. Dar nu e pe fondul a ceva, adică nu reprezintă o garanție. Pe când ca actor, ca muzician, ca pictor, ca… Bine, aici e mai greu, pictura, sculptura sunt chestii deja de alt nivel. Autor de carte la fel, alt nivel. Dar ca imagine – că muzicianul și actorul sunt vizibili – “băi, mi-a plăcut rolul ăla, ce film a fost ăla.” Eh, dar cu toate astea, toate lucrurile astea, pe fondul ăsta nu mai reprezintă pionul principal de influență…

Părintele Teologos: Am înțeles, este influencerul care este în față.

Mihai Georgescu: Da, și care îți spune și te toacă cum trebuie să faci, ce să zici, unde să te duci, cum să faci. Cum este ideea de parenting. Bine, și până acum că nu a existat cine să ne spună cum să ne creștem copiii, ce făceam?

Părinții trebuie să fie cool

Părintele Teologos: Păi da, exista tradiția, exista modul corect de a fi, care este mult mai bun. Pe când astăzi vezi că toți acești influenceri, și inclusiv și parenting-ul, cred că au și influențe negative totuși. Au și influențe negative. Apropo de influențe negative, care sunt niște red flag-uri, care sunt niște semnale de avertizare, niște atenționări, cum că următorul concert la care…  Vreau să mă duc la concertul X, la formația X, care sunt semnele de avertizare că ar fi bine să nu mă duc acolo?

Mihai Georgescu: Date de părinte?

Părintele Teologos: Da, da.

Mihai Georgescu: Păi în primul rând părinții trebuie să fie cool, ca să putem să nu despărțim generațiile. Părintele trebuie să știe ce înseamnă respectivul gen, ce înseamnă respectivul artist, ce înseamnă ideea în sine, ce livrează, până unde putem ajunge. Și doi – anturajul.

Problema nu e nonconformismul, ci nenaturalul femeii

Mihai Georgescu: Vedeți? Îmi plac femeile, fetele care ascultă muzică rock. În momentul în care femeia depășește ca imagine ideea de femeie, atunci avem o problemă. În momentul în care femeia depășește în alt gen muzical, cum ar fi rap-ul și o vezi îmbrăcată, nu necorespunzător, că e greșit cuvântul, ci nenatural…

Părintele Teologos: Nenatural, sau nonconformist vrei să spui?

Mihai Georgescu: Nu deranjează nonconformismul, ci nenaturalul.

Părintele Teologos: Da, nu se potrivește cu caracterul ei feminin…

Mihai Georgescu: Nu văd feminitatea în ținuta ei. Nu zic neapărat că trebuie să fie cu rochie neagră…

Părintele Teologos: … da, până jos și cu batic și cu…

Mihai Georgescu: … și cu toc… Da, ok… Adică aia e o formă de exprimare de feminitate. Nu obligatoriu asta e feminitatea. Ci și atitudinea, de fapt, face în primul rând feminitatea.

Părintele Teologos: Evident.

Mihai Georgescu: Dar ea este însoțită și de un veșmânt. Veșmântul respectiv trebuie să fie în firescul femeii…

Părintele Teologos: Da, și nu numai veșmântul, ci vorbim de comportamentul ei, toată prezența ei, dacă dorești, toată prezența, toată apariția, toată prestanța ei…

Mihai Georgescu: Adică e ca la orice produs, ca să spun așa. E deplasată comparația, dar trebuie să fie și…

Părintele Teologos: … aspectul global.

Mihai Georgescu: … aspectul, cutia în care… și ei îi place, nu să îi dai un inel așa. Parcă îi place să fie într-o cutiuță, dacă se poate să aibă o culoare…

Părintele Teologos: Da, frumos, să îngenunchezi, să…

Mihai Georgescu: Adică e natural, și atunci ea are alta abordare. Dacă îi spui: “uite inelul”.

Părintele Teologos: “Ia-l de acolo!” Nu merge. Sigur. Exact, da.

Educația astăzi se face pe repede înainte și nu este bine

Mihai Georgescu: Exact așa este raportarea asta. De aici pleacă faptul că noi învățăm foarte multe lucruri la școală. Învățăm și foarte puține lucruri acasă. Adică sunt rare familiile care oferă asemenea educație consistentă. Și vestimentară, și comportamentală, și intelectuală…

Părintele Teologos: … artistică, muzicală…

Mihai Georgescu: Da. E greu. Oamenii s-au mai deschis. Mai ales că în perioada comunismului totul era făcut în masă, într-o încadrare. Deci “trebuie să faci așa”. Chitara nu era un instrument apreciat, să spunem, de sistem. Pianul, vioara. Adică ceva…

Părintele Teologos: … mai clasic, înspre…

Mihai Georgescu: Și chitara să zicem că e clasică, dar ca sonoritate…, noi până la urmă suntem o nație cu ceteră. Americanii sunt o nație cu chitară. Adică așa funcționează, noi suntem cu naiul pentru că e instrumentul nostru național, să spunem. Dar toată deschiderea asta a venit pe fondul unei idei de: “eu n-am avut…”

Părintele Teologos: Am înțeles, un complex de inferioritate, și atunci…

Mihai Georgescu: Dă-i copilului!

Părintele Teologos: Dă-i tot!

Mihai Georgescu: Dă-i tot. Și atunci copilul ajunge să facă într-o săptămână și pian și engleză și baschet, și… Și copilul, de fapt, nu mai știe că e copil.

Părintele Teologos: Exact. Își pierde naturalețea copilăriei sale.

Mihai Georgescu: Da. Asta pe fondul a opt ore de școală. Ceea ce este enorm. Chiar și dacă sunt cu after school, da? Este enorm. Și întotdeauna există o metodologie în care trebuie să zici așa: “Nu pot să învăț un cântec într-o oră.” După aceea trebuie să-l așez în gură, în nas, în creier, în plămâni, în mine, în suflet, în inimă. Și atunci eu îl repet, dar trebuie să mi-l însușesc. Ori materiile nu se mai însușesc.

Părintele Teologos: Din păcate. Practic, pe repede înainte.

Mihai Georgescu: Nu rămâne nimic.

Părintele Teologos: Deci ceea ce spune Mihăiță, trebuie să știți, oameni buni, deci ca să cânți ceva – bine, nu vorbim acum ca să cânți artizanala așa, mă rog – trebuie să existe o mulțime de lucruri care să concorde, care să fie într-o armonie perfectă, începând de la respirație, începând de la unde se creează sunetul, adică în gât sau în piept, o întreagă poveste. Ceea ce spune Mihăiță este că pentru o reproducere de performanță, o cântare de performanță, trebuie să existe timp, trebuie să alocăm timp și dedicare. Și nu numai pentru a cânta ceva de performanță ci și pentru a asculta. Pentru că sigur că dacă vorbim de compozitori foarte complecși – am discutat puțin înainte despre Pink Floyd, de exemplu, sau despre Mike Oldfield sau, hai să spunem și Jean-Michel Jarre – astfel de compozitori trebuie să stai mai mult timp să-i asculți.

Muzica este anticipativă și necesită coordonare

Mihai Georgescu: De fapt muzica este anticipativă, adică noi gândim lucrul înainte de a-l face.

Părintele Teologos: Da, da, da.

Mihai Georgescu: Adică așa cum am fi la chitară. Da? Aici am, știu că aici trebuie să fie sol major, da? Ca să spunem un acord. Aici dacă am sol major, mai întâi îmi iau poziția și după aia dau lovitura pe corzi, nu fac invers, că nu sună nimic. Deci noi avem anticipativ. Bun. La sport este la fel. De aceea artă, sport și o limbă străină sunt foarte importante pentru educația unei copil. Acum părinții s-au deschis. Ei, când tu ai făcut pian când erai mic, chitară când erai mic, tobe când erai mic, bas, orice formă de instrument, cu siguranță te vei gândi altfel ca viitor spectator, plătitor de bilet, om care poate fi influențat de… 

Părintele Teologos: Consumator de artă.

Mihai Georgescu: Da, de orice formă de artă.

Părintele Teologos: Sigur. Și cred că, mai ales în cazul anumitor…, că ai amintit de tobe, dincolo de anticipație cred că tânărul își creează și o gândire coordonată. Adică e nevoie de foarte multă sincronizare, e nevoie de foarte mult autocontrol.

Mihai Georgescu: Da. Adică faci patru lucruri cu fiecare membru separat. Ceva faci cu piciorul drept, ceva faci cu piciorul stâng, ceva faci cu mâna dreaptă, ceva faci cu mâna stângă.

Părintele Teologos: Și trebuie să iasă cum trebuie. Trebuie să iasă cum trebuie, da. Slavă lui Dumnezeu!

Intervenția lui Dumnezeu

Ce-am vrut să te… Apropo că ai vorbit despre, am vorbit puțin și despre partea întunecată, partea luminoasă. Ai avut sau cunoști la alții, sau personal aș prefera, sigur, nu neapărat cu foarte multe detalii, dar ai avut un moment de cumpănă în care s-a văzut intervenția lui Dumnezeu, ajutorul lui Dumnezeu în viața ta?

Mihai Georgescu: De exemplu, când am înregistrat al doilea album – legat de muzică, da? – când am făcut al doilea album era pregătită o piesă single. Și am plecat la Iași, albumul era cam gata, și într-o noapte s-a întâmplat un eveniment, să spunem, la noi în formație, de dragoste să spun, la care eu am participat. De fapt era o despărțire.

Părintele Teologos: Oh, săracii.

Mihai Georgescu: Da. Și m-a marcat momentul respectiv și seara când am ajuns acasă mi-a venit un cântec și am făcut acel cântec. Care ulterior a fost primul single de pe album și a fost și un mare mare hit. Și a rămas și un mare mare hit.

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!

Mihai Georgescu: Adică aici nu ține de mine. De fapt, nu ține nimic de noi, ca artiști. Noi primim, croșetăm puțin și dăm mai departe.

Părintele Teologos: Evident.

Mihai Georgescu: Dacă noi credem că am făcut ceva este complet eronat. Nu e nimic de la noi. Noi suntem doar niște purtători.

Părintele Teologos: Purtători, canale, niște… sigur.

Mihai Georgescu: Atât.

Părintele Teologos: Cum se numește piesa?

Mihai Georgescu: „Vino mai aproape”.

Părintele Teologos: „Vino mai aproape”. Deci dacă doriți Bere Gratis – „Vino mai aproape”. Fac și reclamă acum.

Piesele cu încărcătură emoțională au foarte mare impact

Pentru că totdeauna piesele cu o mare încărcătură emoțională, care provin din mari trăiri, totdeauna sunt niște piese care sunt foarte adânci și care au un foarte mare impact. Începând de la Beatles pe care l-am amintit cu „Hey Jude”, unde era o dramă foarte mare în piesa respectivă – e vorba de faptul că John Lennon și-a distrus căsătoria pe care o avea, mergând…, sigur, a curvit cu Yoko Ono, știi la ce mă refer, așa, și Julian era distrus de faptul că tatăl lui a făcut așa ceva și nu avea niciun suport emoțional din partea nimănui, și atunci Paul, Paul McCartney, care era un om foarte bun, a compus pentru el „Hey Julian”, dar pentru că nu rima i-a mai a spus „Hey Jude”. Deci piesa respectivă are o foarte mare încărcătură de trăire.

Mihai Georgescu: Da, are o autenticitate uriașă.

Părintele Teologos: Uriașă, și din cauza asta a rămas în istorie. Și până astăzi avem și la…, nu mai știu ce formație, la Nightwish, de exemplu, după ce s-a despărțit Tuomas Holopainen de Tarja, a compus “Dead Boy’s Poem”, dacă nu mă înșel, ceva de genul ăsta, „Poemul unui băiat mort”, dacă nu mă înșel, și chiar și o piesă foarte foarte adâncă, și iarăși o altă piesă – „Beauty of the Beast”, dacă nu mă înșel, tot el a compus.

Mihai Georgescu: Am cunoscut-o pe Tarja în România…

Părintele Teologos: Serios?

Mihai Georgescu: Da, când eram la Rock FM, și a venit să dea un interviu acolo. Și a venit cu soțul și avea bebelușul de 10 luni, să zic, 9 luni.

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!

Mihai Georgescu: Dacă nu chiar poate mai mic un pic, era pus așa…

Părintele Teologos: Da, da, îl purta la sân.

Mihai Georgescu: De la cum vezi până la urmă artistul pe scenă, care este într-o formă de alură, de ținută, de… Și am văzut pur și simplu o mămică foarte simplă, care i-a dat copilul lui taică-su…

Părintele Teologos: Da, da, soțului ei… și ea a dat interviu.

Mihai Geeorgescu: A dat interviul și l-a luat înapoi.

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!  

Succesul se bazează pe naturalețe și sinceritate

Mihai Georgescu: Acestea sunt niște chestii naturale. Atunci când muzica vine din firesc are valoare foarte mare. Și atunci când tu ești, ca artist, firesc așa se comportă și publicul. Artiștii mari sunt foarte firești. Și pe scenă, și lângă scenă. Toți artiștii mari sunt foarte firești.

Părintele Teologos: Sunt sinceri.

Mihai Georgescu: Sinceri. Așa sunt eu. Și de fapt pe asta se bazează și succesul.

Părintele Teologos: Am înțeles.

Mihai Georgescu: Cu cât complici, lumea simte. Lumea simte absolut tot.

Părintele Teologos: Deci nu merge să minți, ca să dau eu o impresie de mai bun…

Mihai Georgescu: Poți să păcălești, dar nu poți să păcălești pe termen lung.

Părintele Teologos: Am înțeles.

Mihai Georgescu: Niciodată. Ci tot timpul autenticitatea și simplitatea vor funcționa. Indiferent ce se întâmplă. Pentru că ei sunt ei. Artistul trebuie să fie un personaj spumos, suculent. Nu poate să fie un personaj simplu ca apa.

Părintele Teologos: Am înțeles. Sau sec.

Mihai Georgescu: Sec. Nu are cum. El trebuie să fie ceva efervescent. Ca o șampanie care să aibă spumă, pentru că e natural.

Părintele Teologos: Să fie viu…, viața lui Dumnezeu să fie…

Mihai Georgescu: Da. Ei, ca să poți să dai și celorlalți, trebuie să ai de unde și atunci trebuie să ai o formă de spumă care să iasă din conținutul tău.

Părintele Teologos: Am înțeles. Deci, oameni buni, căutați artiști spumoși, căutați artiști vii, căutați artiști autentici. Asta este foarte foarte important. Cum vezi viitorul? Ultima întrebare.

Să ne păstrăm rolul nostru

Mihai Georgescu: Viitorul ar trebui să ne preocupe pe toți.

Părintele Teologos: Sfaturi de viitor.

Mihai Georgescu: Spun în sensul că ar trebui să ne preocupe pe toți pentru că vremurile nu sunt ușoare. Vremurile devin din ce în ce mai complicate, din ce în ce mai ciudate. Și atunci noi trebuie să rămânem naturali, în special în mediul online, atunci când există remarci de genul „asta seamănă cu aia”. Normal.

Părintele Teologos: Evident, adică…

Mihai Georgescu: Ei, putem să inventăm… Doi: „nu e bună vocea aia, trebuia vocea aia”. Ok. Adică în spatele cortinei sunt multe lucruri care se întâmplă și care sunt independente de voința unui artist. Dacă a ieșit așa, a ieșit pentru că așa s-a rânduit de sus, să iasă așa.

Părintele Teologos: Sigur. De la Dumnezeu.

Mihai Georgescu: Da. Dacă trebuia să fac duet, dacă era să fac duet cu…, nu că era, ci dacă ar fi fost să fac duet cu Madonna și rânduia Dumnezeu să fac duet cu Madonna, cu Madonna făceam duet.

Părintele Teologos: Am înțeles. Dar nu s-a nimerit.

Mihai Georgescu: Nu s-a nimerit așa. Dacă [Dumnezeu] m-a dat un artist în România, al unei trupe cu o carieră de 27 de ani și ceva, acolo m-a dat. Înseamnă că acolo este rolul meu. Deci în viitor eu trebuie să-mi păstrez de fapt rolul.

Părintele Teologos: Așa este.

Mihai Georgescu: Eu. Dacă fiecare în viitor își păstrează rolul pe care îl are înspre binele lui, al copiilor lui, familiei lui, vieții lui, vieții celor din jurul lui, audienței, în momentul ăla vom avea un viitor decent. Pentru că lucruri negative 100% vin.

Părintele Teologos: Mulțumim tare mult, Mihăiță.

Mihai Georgescu: Sărut mâna! Binecuvântați!

Concluzii

Părintele Teologos: Deci, oameni buni, haideți să fim atenți la viitor, haideți să fim atenți la viitorul artistic, să dăm atenție artei, e foarte important să dăm atenție muzicii. Și, cum a spus Mihăiță, închei cu unul din primele sfaturi pe care le-a dat: deci, părinți, vă rog eu tare mult, ocupați-vă puțin de arta la care sunt expuși copiii voștri și chiar puneți-le niște piese, niște melodii, nu presați foarte tare, dar trebuie ca tinerii să aibă o anumită cultură muzicală, să nu fim aplatizați, să nu fim limitați. Trebuie să ne ridicăm către Dumnezeu cel frumos. Trebuie să știți că Dumnezeu, dincolo de faptul că este bun și este adevărat, este și frumos. Așa să ne ajute bunul Dumnezeu!

Pentru rugăciunea Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin!

Întrebări frecvente

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!