Inteligența artificială nu-i va înlocui pe compozitori, dar îi va înlătura altfel

Urmăriți un material care ne prezintă viitorul compozitorilor de muzică, al căror rol s-ar putea schimba complet odată cu “intrarea” inteligenței artificiale în această lume, transformând muzica dintr-o experiență personală și profund umană într-un produs fără suflet.

Vizionare cu folos!

Powered by RedCircle

Inteligența artificială nu-i va înlocui pe compozitori, dar îi va înlătura altfel

Există o anumită expresie care circulă în prezent în mediile creative, rostită de obicei cu un aer de superioritate mulțumită. “Inteligența artificială nu îi va înlocui pe compozitori, ci doar pe cei slabi.” Aceasta sună inteligent, dar îl scutește pe cel care vorbește de orice efort de a gândi mai profund. Nu cere curiozitate, nu presupune nicio responsabilitate, ci doar un slogan comod care permite vorbitorului să pară informat, fără să apere de fapt nimic. Realitatea este mult mai puțin convingătoare.

Inteligența artificială nu îi înlocuiește pe compozitori, ci înlătură necesitatea de a angaja unul. Aici se află adevărata primejdie. Nu în fidelitate, nu în realism, nu în capacitatea IA de a imita un stil, ci în capacitatea de a fi suficient. Nu îl elimină pe artist, ci înlătură însăși întrebarea de ce ar mai fi nevoie de el.

Dacă vrei să înțelegi de ce contează acest lucru, trebuie să încetezi să mai gândești în termeni de locuri de muncă și să începi să gândești în termeni de autorat. Ceea ce se erodează aici nu este doar angajarea, ci prezența unei minți în spatele lucrării, în favoarea unui simplu produs finit, rapid, conform cerințelor și desprins de orice experiență trăită. Mașinile nu devin artiști, iar artist nu este acela care este capabil doar să ceară un rezultat. Odată ce antrenăm un sistem în toate, toate încep să conveargă, iar ceea ce rămâne este o familiaritate de suprafață, suficient de convingătoare pentru a trece fără a fi pusă la îndoială.

Și aceasta este o problemă gravă. Nu există schimbare neutră într-un proces creator. Când un asemenea sistem pătrunde în lanțul de producție, nu doar accelerează producția ci recalibrează așteptările. Pragul a ceea ce se consideră bun coboară, deoarece costul producerii a ceva acceptabil se prăbușește.

Riscul devine mai greu de justificat. De ce să experimentezi, când ceva funcțional este deja disponibil? De ce să urmărești ceva distinctiv, când ceva familiar poate fi generat în câteva secunde? Astfel, muzica devine treptat mai puțin o afirmație și mai mult un simplu instrument.

Ea încetează să mai exprime ceva propriu. Problema mai profundă nu este că IA ar produce rezultate slabe. Dimpotrivă, în multe cazuri produce rezultate perfect competente. Dar tocmai aici este problema.

Îți oferă ceea ce ai cerut cu o precizie tulburătoare, dar nu pune la îndoială premisa, nu cercetează cererea, nu se împotrivește unei idei care ar putea fi fundamental slabă. Se conformează. Iar această conformare poartă cu sine o presupunere care rareori rezistă la o examinare atentă. Presupune că cel care folosește serviciul știe deja ce vrea, că este capabil să exprime cum ar trebui să sune ceva, cum să acționeze, ce rol ar trebui să aibă în experiența respectivă, fără să se sprijine pe ceva ce există deja pentru a-și formula cererea.

În practică, majoritatea echipelor nu pot exprima acest lucru. Se bazează pe referințe, pentru că referințele compensează lipsa de claritate. Un compozitor lucrează în interiorul acestei ambiguități. O rafinează, o cercetează, uneori o scoate la lumină.

Totuși, un sistem care acceptă ambiguitatea fără nicio rezistență va produce un rezultat la fel de ambiguu. Dacă gândirea este vagă, rezultatul va fi convingător de vag. Dacă intenția este superficială, rezultatul va reflecta acest lucru cu precizie. Nimic din acest proces nu corectează premisa inițială.

Pur și simplu o întărește. Un sistem care nu-ți pune niciodată gândirea la încercare îți va confirma întotdeauna limitările. Există o a doua neînțelegere, care se adaugă la aceasta, de obicei prezentată ca o liniștire: că “acest lucru nu este diferit de apariția sintetizatoarelor, a mașinilor de ritm (drum machine) sau a stațiilor de lucru audio digitale. Fiecare schimbare tehnologică a întâmpinat rezistență. Aceasta va urma aceeași cale.” Nu va fi așa, pentru că acele unelte extindeau autoratul. Îmbogățeau ceea ce omul putea face. Îi ofereau omului mai mult control, nu mai puțin. Ele cereau intenție.

Ele răsplăteau luarea de decizii. Ele făceau procesul mai direct. Ceea ce se introduce acum funcționează altfel. Acest proces se abate de la creație spre curatorie.

Nu mai modelezi materialul, ci alegi dintre rezultatele generate. Nu iei decizii în cadrul lucrării înseși, ci alegi între variațiuni care au fost deja rezolvate pentru tine. Controlul se mută de la construcție la selecție, și odată cu aceasta se degradează ceva esențial. Când creezi cu un sintetizator, fiecare parametru pe care îl atingi poartă o consecință.

Când generezi printr-un serviciu, însă, consecința a fost deja stabilită pentru tine. Rolul tău devine unul de aprobare. Se elimină cu totul chiar spațiul în care rezidă autoratul. Lucrarea nu mai este ceva la care ajungi printr-o succesiune de decizii.

Recunoașterea este o măsură mult mai joasă decât creația. Dacă un producător poate introduce „dark cinematic combat music” într-un serviciu și obține ceva acceptabil în treizeci de secunde, un mare număr de proiecte încetează să mai pună întrebările mai profunde. De aceea, chiar și atunci când este cât se poate de convingător, rezultatul rămâne limitat de nivelul supeficial al mijlocului folosit. Vei obține ceva curat și consistent, o muzică ce umple spațiul, susține acțiunea, evită fricțiunea, dar nu va rămâne, nu va tulbura pe nimeni și nu se va lega de memoria cuiva într-un mod cu adevărat semnificativ.

Pe scurt, nu va rezona. Apoi mai există și o altă promisiune persistentă atașată la toate acestea. Personalizarea. Ideea că un sistem va adapta muzica interpretului în timp real.

În practică, aceasta se întemeiază pe o neînțelegere. Nu poți personaliza sensul fără cineva care să creadă în el. Emoția nu izvorăște doar din receptivitate. Ea se naște din decizii care poartă greutate.

Creația nu este asamblarea unor date într-o alcătuire plăcută, ci este o întâlnire cu neprevăzutul. Un compozitor aduce cu sine context, obsesie, îndoială, un șir de decizii care nu țin doar de ceea ce funcționează, ci de ceea ce conteză pentru el, care sunt prețioase tocmai pentru că sunt proprii lui, pentru că puteau fi făcute altfel și nu au fost. Acolo pătrunde identitatea în lucrare. Acolo începe să se simtă că e autentic și nu aleator.

Prin aceasta nu spun că aceste sisteme nu au nici un rost. Dacă ai nevoie doar de un sunet funcțional, ceva care să umple spațiul fără să atragă atenția, ele vor împlini aceasta excelent. Sunt rapide, sunt ieftine. Dar dacă vrei să construiești ceva care să dăinuie, atunci suficiența nu este de ajuns.

Așadar, întrebarea nu este dacă IA va înlocui compozitorii, ci dacă ești gata să accepți o versiune a lucrării tale care nu spune, de fapt, nimic. Dacă ai nevoie doar de un sunet care funcționează, răspunsul este limpede. Dacă însă dorești ceva care să poarte sens, ceva care să definească și nu doar să împodobească, atunci încă ai nevoie de o ființă omenească în acest proces.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!). Stripe limitează lungimea textelor și din cauza asta vă rugăm să fiți scurți. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!