Minunile Maicii Domnului, ocrotitoarea copiilor și a celor în suferință – p. Teologos

Minunile Maicii Domnului însoțesc viața creștinilor până astăzi, iar în acest material am adunat câteva mărturii tulburătoare despre felul în care Maica Domnului ocrotește copiii, vindecă bolnavii și întoarce inimile împietrite spre Hristos. Vom vedea împreună de ce Născătoarea de Dumnezeu nu face minuni la comandă, ci numai când ne sunt de folos, și cum smerenia, ascultarea și rugăciunea deschid calea harului. Vă invit să privim aceste minuni dumnezeiești nu ca pe senzațional, ci ca pe o chemare la recunoștință și la despietrirea inimii.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin!

Introducere. Maica Domnului salvatoarea

La un moment dat o fetiță de 4 ani a căzut de la etajul 4 al unui bloc din Craiova, după ce a alunecat de pe pervazul geamului. Ea a relatat că a fost prinsă de o „Doamnă luminoasă” îmbrăcată în alb, ținând un Prunc pe brațul stâng, care a așezat-o blând pe pământ; ulterior, fetița a recunoscut-o pe Maica Domnului în icoana din Catedrala din Craiova. Medicii au numit-o o minune divină, deoarece a scăpat cu o simplă zgârietură, deși căzătura era fatală în mod normal – scapă doar 1 la 1 milion de cazuri.

Trebuie să înțelegem că Sfinții și, în special Maica Domnului, fac foarte multe minuni până în ziua de azi, dacă este de folos omului. Acum o să ziceți că Sfinții ar trebui să facă minuni în continuu pentru că este de folos. Nu este, din păcate, pentru că mulți se pot mândri, înduriza sau să se vatăme prin lipsa de credință.

De fapt, oamenii dacă sunt deja astfel, nu se deschid în fața lui Dumnezeu și nu îi dau dreptul Acestuia să lucreze. Desigur că Dumnezeu este atotputernic, însă El își limitează atotputernicia la limitele libertății umane.

Am adunat de-a lungul timpului numeroase mărturii despre minunile Maicii Domnului, iar pe cele povestite alături de părintele Ioan Meiu le găsiți în materialul nostru Maica Domnului – minuni și povestiri.

Vindecarea unui copil prin mijlocirea Maicii Domnului

La un moment dat, cineva află de la un cunoscut despre o fetiță de un an care avea un cancer care avansase și medicii spuneau că mai are doar o lună de trăit. Evident că în situația asta, omul îi spune cunoscutului „cred că vă rugați cu toții acolo!” la care cunoscutul răspunde neutru că nimeni nu se roagă pentru că spuneau că de vreme ce Dumnezeu i-a dat boala asta înseamnă că Dumnezeu dorește ca fetița să moară. La replica asta, omul a rămas trăsnit și s-a pus pe rugăciune asiduă, amărât fiind de optica greșită a celorlalți. Omului i s-a arătat Maica Domnului și l-a întrebat ceva la care omul a răspuns cu smerenie și când a întrebat de starea fetiței după ceva timp, aceasta s-a vindecat complet de cancer. Desigur că nimeni dintre ceilalți nu putea să-și explice cum s-a întâmplat. Omul a mulțumit Maicii Domnului până la pământ pentru milostivirea ei.

Acum cred că ar trebui să spunem aici că Domnul a făcut minunea la mijlocirile Maicii Domnului și ale rugăciunii omului respectiv nu atât că omul era un sfânt, ci, pentru copil și pentru că omul era în pericol să creadă că Dumnezeu dorește moartea unui copil în sens de răzbunare, de ură și atunci Dumnezeu i-a arătat în mod concret că nu e așa. După cum scrie și la Scriptură, Dumnezeu nu dorește moartea păcătosului, ci să se întoarcă și să fie viu – cu atât mai mult a unui copil nevinovat. Este adevărat că uneori Dumnezeu îngăduie moartea unui astfel de copil pentru că atunci este momentul de maxim duhovnicesc, momentul în care copilul respectiv este cel mai deschis către Dumnezeu, momentul cel mai convenabil în care copilul să fie stabilizat în veșnicie. Să nu uităm că moartea înseamnă stabilizare însă, de asemenea, să nu uităm că acestea sunt taine ale lui Dumnezeu care prin complexitatea lor depășesc capacitatea noastră de cunoaștere.

Despre felul în care Născătoarea de Dumnezeu mijlocește vindecarea celor bolnavi a vorbit cu multă căldură și părintele Pimen Vlad, într-o mărturie pe care v-o recomand: Minunile Maicii Domnului.

Dumnezeu și sfinții apreciază întotdeauna dispoziția spre bine a omului

Noi cunoaștem doar la suprafață în timp ce Dumnezeu și Sfinții Săi văd în inima omului. Nimic nu este ascuns cunoașterii lui Dumnezeu și dacă Acesta vede dispoziție de schimbare în bine, atunci face cele mai surprinzătoare minuni direct sau prin Sfinții Săi astfel încât să-l aducă pe om mai aproape de dragostea, bucuria și pacea care izvorăsc de la Domnul.

Să vă dau un caz: Un tânăr de 19 ani, ateu și prigonitor al credinței, a supraviețuit unui accident auto grav în care mașina sa s-a făcut fărâme. Icoana Maicii Domnului, primită de la bunică și aruncată nepăsător pe bancheta din spate, a fost găsită intactă pe pieptul său după descarcerare, în timp ce el a scăpat fără nicio zgârietură. Asta l-a convertit complet, transformându-l dintr-un ateu în creștin devotat.

De multe ori se întâmplă astfel de minuni pentru că noi nu dorim să ascultăm de vorbă bună și atunci ne chinuim în încrâncenarea noastră și îi chinuim și pe alții. Desigur că asta este valabil mai ales la tineri care cred că le știu pe toate, fără să-și dea seama că nu au experiență de viață și fără să știe că viața este mult mai mare decât bula cognitivă în care se află. Nu este de ajuns să citească cineva – chiar dacă azi nu mai citește aproape nimeni – cu atât mai puțin nu este de ajuns să vizioneze filmulețe pe rețelele sociale pentru a avea experiență de viață. Dincolo de studiu – care este necesar dacă e duhovnicesc – experiența de viață și simțirea adevărului vin prin ascultarea de voia lui Dumnezeu, rugăciune și trezvie – atenția la noi înșine.

Discernământul dintre minunile adevărate și cele false este esențial atunci când vorbim despre minunile Maicii Domnului, temă pe care am limpezit-o în Dorința de minuni adevărate și false.

Crucea și vindecarea prin Maica Domnului

Pentru că, însă, nimeni nu e desăvârșit în asta, avansul duhovnicesc mai intens către desăvârșire se ascunde în mod tainic în Cruce.

Era o femeie care în urmă cu zeci de ani a făcut o infecție puternică la rinichi. A fost internată de mai multe ori însă fără rezultat, chiar dacă i-au dat doze mari de antibiotice. Într-un final i-au spus că șansa ei de vindecare este de unu la un milion. Femeia, săraca, s-a prăbușit pe o bancă în curtea spitalului și a început să plângă. Se ruga la Maica Domnului să n-o lase pentru că aveau doi copii mici care aveau nevoie de o mamă. Cum plângea așa, simte pe cineva lângă ea fără să știe cum a apărut acolo. Femeia nou venită avea o voce caldă și duioasă care a liniștit-o. A întrebat-o de ce plânge așa de tare și i-a spus că are o șansă de vindecare. Să caute plante medicinale și să le folosească pe toate în afară de rostopască și pelin. Să ia din fiecare cât poate să ia între două degete și să bea cât poate. Atunci bolnava, ca împinsă de cineva, s-a dus direct la Plafar și și-a cumpărat cărți cu plante medicinale, a ținut un regim alimentar foarte sever și a băut peste doi litri de ceai pe zi. Încet-încet, analizele au început să meargă spre bine, chiar dacă nu a mai luat antibiotice. A mai făcut și alte lucruri și mai presus de orice se ruga în fiecare zi aproape încontinuu la Maica Domnului. După aproximativ 30 de zile a ajuns ca să scape de boală și după aceea a mai trăit zeci de ani fără ca să mai fie bolnavă niciodată de așa ceva.

Vedem că de fapt scopul Domnului este maximizarea fericirii umane în veșnicie și asta ar trebui să fie și scopul nostru. Pentru asta, însă, este nevoie de înmoierea inimii, de smerire pentru că altfel ne legăm de tot felul de plăceri lumești, păcătoase și trecătoare datorită iubirii de sine trupești, a egoismului care crește ca o iederă în noi. Asta se realizează ușor dacă omul face ascultare de conducătorul duhovnicesc și din cauza asta există monahismul, de fapt. Dacă asta nu este, atunci apar tot felul de ispite pentru că trebuie scoasă afară plăcerea împlinirii voii proprii, plăcere pe care orice om căzut o experiază mai mult sau mai puțin.

Vindecarea trece adesea prin Cruce, iar legătura dintre suferință și ajutorul Maicii Domnului capătă adâncime în cuvântul meu despre de ce avem nevoie de purtarea crucii.

Plăcerea patimilor și efectele sale

Datorită acestor plăceri, noi ne îndepărtăm de Dumnezeu și atunci nu numai că vin ispitele, ci ne și chirchim de multe ori sub greutatea lor datorită faptului că ne-am închis mai mult sau mai puțin în fața lui Dumnezeu cel atotputernic. Desigur că aici minunile pot ajuta mult, motiv pentru care le și face Dumnezeu direct sau prin Sfinții Săi. Să avem grijă să nu căutăm minunile și senzaționalul pentru că atunci se va amesteca vrăjmașul și nu numai că ne va face de râs, ci ne va și distruge sistemul nervos, ne va însingura și ne va duce în înșelare.

Să vă dau un caz. La un moment dat, am postat pe site un material cu un preot relativ cunoscut în cercurile teologice ortodoxe pentru erudiția și duhovnicia sa, chiar dacă are un nivel mai înalt în mesaj și exprimare. În scurt timp primesc un mesaj de la cineva anonim care îmi spune să dau imediat jos materialul respectiv. I-am răspuns că nu am avut cinstea să ne cunoaștem și, dincolo de asta, înțelegem să ne păstrăm integritatea editorială a site-ului. La aceasta, persoana respectivă mi-a replicat că neapărat trebuie să mă conformez pentru că i-a spus ei Maica Domnului acest lucru și că ea se vede în fiecare zi cu Maica Domnului care îi spune ce să facă și ce să spună oamenilor. Când i-am trimis mesaj că ar fi bine să spovedească acest lucru pentru că e posibil să fie demonic, mi-a răspuns indignată cum de îndrăznesc să-i spun așa ceva pentru că ea nu este la un asemenea nivel, considerându-se pe sine mai presus. În clipa respectivă m-am oprit și am încheiat schimbul de mesaje pentru că în astfel de cazuri doar o minune adevărată de la Dumnezeu poate să schimbe lucrurile.

Trebuie să știm că atunci când avem o dispută și celălalt nu se pleacă atunci după prima și a 2-a sfătuire e bine să-l lăsăm după cum spune Sf. Ap. Pavel. Dacă cineva dorește să aibă totdeauna dreptate atunci el suferă de boala diavolului, adică de mândrie. Asta se vindecă prin ascultare duhovnicească de cei validați de Dumnezeu. Dacă cineva nu ascultă de fratele său în Hristos, atunci e bine să vină cineva mai mare – mai în vârstă, superior, stareț, duhovnic – să-i spună. Dacă nu ascultă nici de cel mai mare, atunci boala lui este omenește nevindecabilă și trebuie intervenție de la Dumnezeu fie cu dulcele, printr-o minune, ceea ce este mai rar pentru un neascultător, fie cu amarul care poate să fie tot o minune sau un necaz, o boală. Acum poate că o să întrebați cum poate să fie o minune amară.

Plăcerea ascunsă a patimilor ne îndepărtează de harul prin care lucrează minunile Maicii Domnului, iar despre rădăcinile lor am vorbit pe larg în Patimile.

O minune amară…

Să vă dau un caz: pe vreme când Sf. Paisie Aghioritul era în lume, la un moment dat trece pe lângă el un căruțaș înjurându-și foarte urât caii și ceea ce era și mai grav era faptul că în înjurături amesteca și numele Maicii Domnului. Atunci, foarte supărat, Sf. Paisie se roagă și zice Maicii Domnului să facă în așa fel încât căruțașul să-i slăvească numele. În scurt timp caii se nărăvesc din senin și se îndreaptă către un șanț adânc să facă un accident cu căruța, situație din care căruțașul scapă total nevătămat în mod minunat. Atunci căruțașul începe să-și facă cruci îngrozit și smerit și să exclame „Slavă ție Maica Domnului! Slavă ție! Mulțumim Maicii Domnului!”. Când vede asta, Sf. Paisie își ridică ochii aparte către Maica Domnului și spune în inima sa „Maica Domnului, eu ți-am cerut să-l faci să-ți slăvească numele însă nici în halul acesta!” după care se întoarce către căruțaș și îi spune „Vezi? Ai grijă să nu mai înjuri și mai ales de cele sfinte și mai ales de Maica Domnului pentru că este mare sacrilegiu și o să pățești mari ispite și necazuri!”.

Să știți că, din păcate, apare acest fenomen al nesimțirii la mulți oameni pentru că foarte mulți dintre noi păcătuim. Păcatele pot să fie evidente ca și în cazurile de mai sus, însă uneori pot să fie și mai fine, ca de exemplu credința falsă, desigur, că Măicuța Domnului și Dumnezeu sunt niște blegi și deci ne putem comporta cu ei cum dorim. Nimic mai fals! Smerenia și dispoziția de ascultare a lui Dumnezeu și a Sfinților este o dovadă de putere a iubirii și nu de slăbiciune. Asta ne îndeamnă și pe noi să fim smeriți și recunoscători și nu să ne obrăznicim, uneori chiar fără să ne dăm seama.

Pilda Sfântului Paisie ne arată cum smerenia deschide calea minunilor Maicii Domnului; o puteți aprofunda într-o înregistrare rară despre smerenie, iar o privire de ansamblu asupra acestei virtuți găsiți și pe OrthodoxWiki.

Diavolul se teme de Maica Domnului

Desigur că Maica Domnului impune respect mai ales diavolilor. La un moment dat, un duhovnic a întrebat o monahie ce mai face la care aceasta a răspuns că „Foarte bine!”. Duhovnicului nu i-a plăcut duhul cu care a răspuns maica și i-a spus că trebuie să ne smerim și să nu fim așa de siguri de noi înșine, la care maica i-a răspuns că ea e sigură pentru că este cercetată în fiecare zi de îngerul ei păzitor. Când a auzit asta, duhovnicul, care știa că diavolul se preface în înger de lumină, i-a spus că e posibil să fie înșelare și pentru asta să-i spună îngerului să i-o arate pe Maica Domnului și când și dacă apare Maica Domnului, atunci monahia să spună rugăciunea îngerească către Maica Domnului, în inima ei, nu către arătare, „Bucură-te ceea ce ești plină de dar, Marie, Domnul este cu tine! Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău că ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre!”. Într-adevăr, monahia i-a spus îngerului, când acesta s-a arătat, să o cheme pe Maica Domnului la care acesta a început să dea înapoi spunând că nu-i vrednică să o vadă. Când monahia a insistat, într-un final a apărut o fată tânără care se dădea drept Maica Domnului. Când monahia a început să spună rugăciunea îngerească atunci arătările au dispărut imediat ca lovite de trăsnet.

Să nu uităm niciodată că Maica Domnului este Sfânta Sfinților, este Regina Mamă, este persoana desăvârșită, după Hristos care s-a învrednicit să-L nască pe Mântuitorul. Pentru că este Mama și Fecioara și Persoana perfectă, Maica Domnului are un loc cu totul special printre Sfinți și rugăciunile ei sunt totdeauna ascultate, făcând foarte multe și mari minuni.

Vrăjmașul se teme de Preasfânta Fecioară, dar se și preface în înger de lumină ca să ne ducă în înșelare; despre tacticile lui și despre felul în care ne apărăm am vorbit în Cum atacă diavolul.

Maica Domnului și copiii

La un moment dat era un copil într-un spital care era aproape de moarte și din cauza asta era monitorizat în continuu pe aparate, inclusiv pulsul era măsurat pe un osciloscop pe care se auzea cum bate inima „bip-bip; bip-bip; bip-bip…” . La un moment dat „biiiiipp!” – copilul a murit. În clipa respectivă, iese o lumină din icoana Maicii Domnului pe care copilul o avea la căpătâiul patului și acoperă trupul copilului mort și inima începe iarăși să bată pe osciloscop „bip-bip; bip-bip; bip-bip…”.

Maica Domnului este foarte atentă cu copiii – mergând de la apariții în care îi liniștește pe copii până la a-i salva de la moarte. Să vă dau doar câte un caz pentru fiecare în parte. Cineva avea 7 ani când a început cel de-al 2-lea război mondial și tatăl său a fost înrolat pe front. Astfel copilul nu a avut parte de tatăl său care nu s-a mai întors de pe front, lucru care l-a mâhnit foarte tare. În această stare, i-a apărut Maica Domnului în vedenie ca o tânără curată, fără vârstă, îmbrăcată în monahie care l-a liniștit complet spunându-i matern și cu blândețe: „Vei fi ocrotit! …Tatăl tău se va întoarce după un lung prizonierat!” și într-adevăr tatăl său a venit acasă după ce a fost prizonier mult timp în Rusia.

Minunile în care copiii sunt salvați de la moarte sunt multe și variate și am spus deja câteva. Să mai spun una. Într-un sat, era o familie care avea mare evlavie la Maica Domnului. Părinții mergeau la câmp și își lăsau copiii mici acasă, spunându-i Maicii Domnului să aibă grijă de ei, închinându-se la icoana ei de fiecare dată când ieșeau din casă. Într-o zi, pe când părinții erau la câmp, izbucnește un incendiu la vecini care le distruge casa acestora și se întinde și la casa în care erau copiii singuri. Desigur că părinții s-au repezit acasă și când au ajuns au găsit toată casa în flăcări. Mama se jeluia Maicii Domnului că nu i-a păzit copiii în timp ce tatăl s-a aruncat dimpreună cu ceilalți consăteni ca să stingă incendiul. Într-un final, casa a ars aproape toată înainte ca incendiul să fie stins, rămânând în mod minunat numai partea din perete cu icoana Maicii Domnului pe el sub care se adăposteau copiii care au scăpat complet nevătămați.

Grija aceasta nesfârșită pentru cei mici izvorăște din însăși puterea lăuntrică a Maicii Domnului, pe care am tâlcuit-o în Maica Domnului – puterea și viața interioară.

Cea mai mare minune a Maicii Domnului

De fapt, cea mai mare minune a Maicii Domnului este că L-a determinat pe Dumnezeu cel atotputernic să devină copil. Nu este extraordinar că Dumnezeu e mare pentru că Dumnezeu, Creatorul a toate evident că este total transcendent, mai presus de toate, dincolo de continuumul spațiu-timp, străbătând toate, netăiat și neoprit fiind de nimeni și de nimic. Desigur că puterea Sa este mai presus decât orice putere imaginabilă în univers. Ceea ce este cu totul extraordinar este că S-a făcut prunc mic care să încapă în brațele unei mame de dragul acesteia și de dragul nostru care i-am călcat în picioare dragostea prin neascultarea noastră.

Problema cea mare este că prin neascultare, ne-am separat de sursa existenței noastre și astfel ne-am fisurat ca persoane. Să vă explic. Noi înțelegem bine acest lucru pe plan trupesc unde dacă nu avem sursa de hrană, atunci slăbim și murim, ne desfacem în suflet și trup, trup care dispare descompunându-se în compușii organici și elementele chimice din care este format. Trebuie să știm, însă, că la fel este și pe plan sufletesc: dacă sufletul nu se hrănește cu energia necreată a lui Dumnezeu, cu harul lui Dumnezeu, atunci își rarefiază și distorsionează existența pe cât este cu putință unui suflet veșnic, chinuindu-se și pe sine și pe ceilalți. Dacă în această stare, sufletul primește lumina energiei necreate, atunci el se poate vindeca pentru că vede pe unde trebuie să meargă, cum trebuie să se comporte și, deci, nu se va mai lovi cu capul de pereții existenței, rănindu-se. Problema este că dacă această lumină este prea tare atunci ochii sufletului slăbiți de păcat nu rezistă, după cum nu rezistă ochii trupului când ieșim din întuneric la o lumină foarte puternică.

Eu sunt acum într-o peșteră și când o să ies afară o să mă doară ochii, adică nu o să mai văd. Cred că știți fenomenul.

Dincolo de asta, dacă omul nu dorește sau nu mai poate să scape de distorsiunea sa, atunci chinul său crește pentru că vede că face rău și totuși nu se poate schimba. Uneori nici măcar nu își mai dă seama că face rău și crede că face binele însă într-un mod inexplicabil pentru el, tot se chinuie, nimic nu îi iese, ceilalți sunt de vină, nu îl înțeleg și altele asemenea. Dincolo de asta, harul mult poate să se exprime ca putere multă sub diferite forme și dacă omul nu știe să o gestioneze atunci se autodistruge prin mândrie sau prin alte forme de ură la adresa celorlalți.

Taina prin care Fecioara L-a născut pe Dumnezeu este cea dintâi dintre minunile Maicii Domnului; o descoperiți și în Taina Maicii lui Dumnezeu – Protoevanghelia lui Iacob.

Maica Domnului, vasul harului și al energiei necreate

Din cauza asta, pentru harul mult, pentru energia necreată mare trebuie să fim pregătiți. Maica Domnului a fost vasul care a primit cea mai mare cantitate de energie necreată și dacă ea ar fi avut o fisură nu ar fi rezistat la forța perfecțiunii lui Dumnezeu. Gândiți-vă puțin: apare îngerul și o întreabă dacă vrea să fie mama Fiului lui Dumnezeu, lucru care pentru o evreică fecioară era o sumă de nebunii atât de mari că provocau indignare. Evreii nu știau de Dumnezeul Treimic și erau învățați foarte clar că nu există mai mulți dumnezei deci ideea de Fiu al lui Dumnezeu era una dintre cele mai inacceptabile. Dincolo de asta, nașterea din fecioară era de neconceput, motiv pentru care Maica Domnului întreabă cum se va întâmpla nașterea, semn că Fecioara Maria era atotînțeleaptă și nu o persoană naivă sau ruptă de realitate.

Datorită perfecțiunii sale știe că acest lucru e de la Dumnezeu și astfel face ascultare împotriva oricărei logici. În urma acestei ascultări urmează slava maximă care vine din nașterea mai presus de fire, îngerii la iesle, păstorii și magii – lucruri care, dacă ea nu era perfectă, o puteau împinge în mândrie. După slava maximă vine groaza maximă pentru că Irod vrea să omoare pruncul și Dumnezeu zice să lase toate și să meargă în necunoscut într-o călătorie foarte ostenitoare și astăzi – darămite pe vremea respectivă! – pentru o astfel de fată tânără cu un prunc în brațe. Vedem că nu cârtește nici ea și nici Sf. Iosif să zică, „Păi, bine, e Fiul lui Dumnezeu și Dumnezeu atotputernic! De ce nu se apără pe sine?” ci fac ascultare desăvârșită. Printr-o veste, într-un moment se mută brusc de la căldura toridă a slavei la gerul cumplit al prigoanei. Cineva trebuie să fie de fier prin har pentru a se căli în oțel. Dacă e de sticlă sau pământ, după cum suntem noi toți cei căzuți, atunci se face țăndări.

Pentru a înțelege de ce Maica Domnului a putut purta atâta har, vă invit la cuvântul despre energiile necreate și scopul vieții, completat de o sinteză teologică despre minunile Maicii Domnului pe OrthodoxWiki.

Crucea purtată de Maica Domnului

Această alternanță între extreme exterioare a caracterizat viața Maicii Domnului care, pe de-o parte, era cinstită ca Mama lui Dumnezeu iar, pe de altă parte, suporta din plin în inima ei prigoana total nedreaptă împotriva Fiului ei și a ucenicilor Lui. Dacă Maica Domnului nu ar fi avut echilibrul perfect dat de unitatea deplină cu Dumnezeu cel atotputernic, s-ar fi sfâșiat între extremele la care a fost supusă.

Să nu uităm că prin sufletul ei a trecut sabie tocmai pentru a scoate la lumină întunecimea gândurilor din multe inimi. Fără cruce nu este înviere. Asta e valabil și pentru noi care ne dorim învierea, însă nu ne dorim crucea.

Fără cruce nu este înviere, adevăr pe care Maica Domnului l-a trăit deplin; l-am așezat în lumină în materialul Răstignirea și învierea – de ce?.

Să avem evlavie la Maica Domnului!

Trebuie să o avem pe Maica Domnului și pe Domnul ca exemple de comportament, chiar dacă evident nu putem să ajungem la măsurile lor. Atotprezența mângâietoare, iubitoare a Maicii Domnului să ne împingă la recunoștință, atenție la noi înșine și dorința de a fi și noi la fel. Să nu ne îndreptățim lenea și preferința pentru răutate cu neputința de a ajunge la virtute. Dacă noi facem ce putem atunci și Domnul și Maica Domnului vor face ce pot.

De fapt, o minune mare și continuă a Maicii Domnului este pătura de maternitate duhovnicească cu care ne acoperă și care ne înmoaie inima. Aceasta nu ne oprește din drum ci – din contră – ne crește curajul pentru că ne crește credința în Fiul ei și ne generează siguranță prin harul Duhului Sfânt.

Trebuie să îi mulțumim și să ne rugăm ei pentru a dobândi și noi o inimă pufoasă și a ajunge și noi la starea de fericire veșnică, cât mai aproape de Dumnezeu, de Maica Domnului și de toți Sfinții. Să nu uităm că toți aceștia sunt în comuniune deplină și, deci, trebuie să ne pregătim și noi pentru această unitate a iubirii în care totul este luminat de lumina iubirii și cel care luminează cel mai tare, cel care este cel mai mare este cel mai smerit și iubitor.

Evlavia la Maica Domnului crește atunci când îi cunoaștem mai bine viața și cinstirea, despre care puteți citi o prezentare cuprinzătoare pe crestinortodox.ro.

Har și unitate

La un moment dat, un frate s-a împărtășit și în clipa respectivă a văzut prin harul lui Hristos cel jertfit în Sfintele Taine un nor luminos fără margini și în acest nor erau mai mulți sori distincți și diferiți, însă nu separați de nor și nici cu limite clare între ei, care emiteau iubire personală către el. A văzut fețe în centrul acestor sori și a știut că aceștia sunt Sfinții din Biserica Triumfătoare din Cer în frunte cu Domnul și cu Maica Domnului care ne așteaptă pe toți să ne unim cu ei într-o horă veșnică a iubirii desăvârșite.

Altădată, tot după Sfânta Împărtășanie, cineva i-a văzut pe toți în biserică precum niște torțe, niște coconi de lumină foarte frumoși și delicați și mergea ca pe ouă în biserică, numai ca să nu spargă această priveliște cu totul minunată. De fapt, așa trebuie să ne comportăm tot timpul dacă nu dorim să rupem legăturile duhovnicești dintre noi și astfel să ne chinuim și pe noi și pe ceilalți. Trebuie să ne pregătim în continuu pentru unirea prin Hristos cu ceilalți pentru că altă cale nu există să scăpăm de chinul interior provocat de vițelul de aur al egoismului pe care l-am construit în inima noastră fără să ne dăm seama de consecințe.

Să avem curajul să ne deschidem față de Hristos și să punem gând bun, adică să-i vedem pe toți ceilalți buni, indiferent ce ar face. Să ne plecăm în fața frumuseții tainei persoanei lor fără să-i judecăm. Pentru asta este nevoie de disocierea între faptă și făptaș în lumina iubirii lui Hristos care vine prin ascultare și rugăciune. Fapta se judecă în funcție de strălucirea voii lui Dumnezeu în noi, lucru care presupune smerenie, conștiința relativității pentru că nu ne putem mândri că știm voia lui Dumnezeu în mod absolut în cotidian. Persoana însă trebuie totdeauna respectată pentru că toți avem chipul lui Dumnezeu în noi, chiar dacă suntem cu toții distorsionați de păcat.

Pentru a ne uni trebuie să ne creștem capacitatea de unire, de întrepătrundere și asta presupune înmoierea inimii prin flexibilitatea smereniei, prin ascultare cu bucurie și gând bun. Vedeți că două sloiuri de gheață sau doi bolovani nu se pot uni, oricât i-am presa. Din contră, se pot face țăndări. Dacă însă vorbim de două lichide atunci e mult mai ușor chiar dacă pot să existe lichide care să nu se amestece datorită densității diferite cum e apa și uleiul. Dacă însă sunt gaze suave, dacă sunt parfumuri atunci întoteauna se vor întrepătrunde și delicatețea a două sau mai multe parfumuri vor crea ceva nou și cu totul extraordinar: parfumul Raiului pe care facă Domnul să-l avem cu toții!

Amin!

Vă mulțumesc că ați stat cu mine până acum!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin!

Unirea prin Hristos despre care vorbesc se înfăptuiește în chip tainic în Sfânta Împărtășanie, sub ocrotirea Maicii Domnului; am adunat ce e bine să știm în Ce știați și nu știați despre Sfânta Împărtășanie.

Întrebări frecvente

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!