Cărțile se întorc!

Urmăriți un material care analizează situația actuală a intereselor tinerilor și previzionează, optimist – bazat pe anumite tendințe observabile – o schimbare viitoare asemănătoare Renașterii, mulți dintre oamenii moderni devenind scârbiți de peisajul contemporan suprasaturat de social media și întorcându-se din nou spre cărți.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Cărțile se întorc

Criza alfabetizării este îngrijorătoare. Rapoartele arată că 21% dintre adulții din Statele Unite sunt analfabeți, iar 54 % citesc sub nivelul clasei a VI-a. Iar asta nu inspiră optimism cu privire la viitor. Totuși, există locuri mai liniștite unde se citește și unde se conturează un fel de renaștere, alimentată de un mic grup de oameni care încurajează o nouă generație să citească mai mult decât mulți academicieni de seamă din trecut. Iar dacă acest curent se va răspândi, am putea vedea tendința extinzându-se în tot mai multe grupuri de tineri, făcând ca lectura să pară cu adevărat atractivă pentru prima oară.

Așadar, cum iau naștere, de fapt, astfel de schimbări? Ce definește o renaștere literară în primul rând? Și cum transformăm ceva izolat într-un fenomen de masă? Acestea sunt întrebările la care voi încerca să răspund în acest material.

Pentru a explica de ce cred că o renaștere, mai ales literară, are loc doresc să mă uit la tiparele din trecut, în special la perioada Renașterii, perioadă la care ne gândim atunci când vorbim despre așa ceva. Renașterea a fost o perioadă a istoriei de transformare culturală, care s-a întins aproximativ între secolele al XIV-lea și al XVII-lea. Ea a reprezentat o renaștere a artei, arhitecturii și literaturii Antichității clasice, mai ales a Romei și Greciei antice. Artiștii au început să redescopere tehnici care fuseseră în mare parte uitate în timpul Evului Mediu. Perspectiva lineară le-a permis pictorilor, precum Brunelleschi, și mai târziu lui Leonardo da Vinci să creeze iluzia de adâncime pe suprafațe plane, schimbând modul în care realitatea putea fi reprezentată în artă. Scriitorii s-au întors la textele clasice, studiindu-l pe Cicero și pe Vergiliu, ceea ce a contribuit la apariția Umanismului, o viziune asupra lumii care punea accent mai mult pe experiența umană, pe potențialul individual și pe viața în lume decât pe autoritatea religioasă.

Apariția tiparului, despre care am vorbit în video-urile anterioare, și legătura sa cu creșterea ratei de alfabetizare, a accelerat și mai mult transformarea. Cărțile puteau fi acum reproduse la scară largă, sporind dramatic accesul la cunoaștere. Alfabetizarea a început să se răspândească dincolo de cler și de elita socială, iar ideile circulau mai rapid ca niciodată. Cu alte cuvinte, Renașterea a fost o îmbinare de tehnologie, cultură și curiozitate care a condus la o nevoie constantă de inovație. Noile unelte au făcut cunoașterea mai accesibilă, iar aceasta a creat un public nou, care și-a dorit și mai multă creație.

Dar înainte de a încerca să comparăm ceva din zilele noastre cu acea Renaștere, trebuie să înțelegem mai întâi ceea ce este, probabil, mai important, și anume perioada care a existat exact înainte de Renaștere. Perioada imediat înaintea Renașterii este numită adesea Evul Mediu Târziu, o perioadă pe care mulți istorici o descriu ca fiind marcată de instabilitate socială, constrângeri intelectuale și incertitudine. Până atunci, Europa trecuse prin secole de feudalism, în care cunoașterea era concentrată în jurul unei clase restrânse de oameni educați, în timp ce majoritatea oamenilor aveau acces redus la cărți, la o educație formală, sau la o viața intelectuală. Ratele de alfabetizare erau extrem de scăzute, iar pentru omul obișnuit valorile erau moștenite de la cei apropiați, cel mai adesea din familie, sau de la cei cu care crescuse alături, acesta având prea puține posibilități de a scăpa de acele valori sau idealuri.

Au existat, de asemenea, o serie de crize în viața de zi cu zi. Ciuma Neagră a nimicit aproape o treime din populația Europei, distrugând întregi sisteme economice. Pentru mulți oameni, lumea părea haotică și fără direcție, iar viața culturală reflecta acea stagnare. Artiștii Evului Mediu nu erau preocupați în primul rând de explorarea realității sau a experienței individuale. Scopul lor era comunicarea simbolică și evlavia religioasă. Figurile erau adesea stilizate, aplatizate sau aranjate după importanța lor duhovnicească, și nu după realismul pe care îl asociem cu Renașterea. Lucrări precum „Plângerea” (Lamentația) și „Bocetul lui Hristos” ale pictorului italian Giotto, precum și „Maestà” a lui Duccio, sunte bune exemple despre tipului de artă despre care vorbesc aici. Încrederea a început să se clatine și ea, mai ales pentru că stabilitatea Bisericii a fost amenințată. Interpretări religioase diferite, instabilitatea politică și răspândirea unor noi texte au creat nesiguranță cu privire la cine controlează cunoaștera și ce anume se socotește drept adevăr. Biserica domina în continuare învățarea, dar crize precum schismele, când mai mulți papi își revendicau autoritatea în același timp, au subminat încrederea în rânduielile tradiționale. Și aici încep să se vadă paralelele dintre Evul Mediu târziu și epoca actuală.

Deși nivelul de alfabetizare al omului de rând a fost foarte scăzut timp de mii de ani, se pare că acum ne îndreptăm din nou spre o realitate similară, nu neapărat în privința alfabetizării de bază, ci a angajării profunde în citit și în gândirea susținută. În plus, sistemul de învățământ a început să semene din nou cu elitismul din trecut deoarece taxele de școlarizare au ajuns la niveluri foarte înalte, făcând ca educația adevărată să devină tot mai inaccesibilă pentru tineri.

De asemenea, trecem printr-o serie de crize, într-o lume care pare din ce în ce mai instabilă. Asemenea ciumei negre, deși mult mai puțin gravă în privința mortalității oamenilor, COVID-ul i-a închis pe milioane de oameni în case timp de luni, chiar ani, schimbând fundamental felul în care ne raportam unii la alții și grăbind mutarea puterii către marile instituții și platformele digitale. Până și arta, pentru mulți oameni, s-a aplatizat din punct de vedere cultural, deoarece cea mai mare parte a atenției noastre s-a îndreptat spre teme superficiale, care nu ne adâncesc înțelegerea asupra lumii, ci dimpotrivă. Încrederea în instituții și chiar ideea de adevăr au continuat să se erodeze. Potrivit Gallup, încrederea publicului în instituții precum Biserica, Curtea Supremă, școlile publice, Congresul SUA și președinția a ajuns la unele dintre cele mai scăzute niveluri înregistrate în ultimele decenii. Iar când vine vorba de adevăr, răspândirea dezinformării pe rețelele de socializare, dependența tot mai mare de sistemele de IA pentru răspunsuri și individualismul exagerat au făcut ca ajungerea la un consens asupra realității obiective să fie mai dificilă decât oricând în ultima vreme.

Așadar, asemenea Evului Mediu, trăim într-o vreme în care crizele sunt numeroase, discernământul este rar, arta nu inspiră, sensul este redus, iar cultura stagnează. Dar, oricât de ciudat ar părea, tocmai aceste condiții sunt adesea cele necesare pentru producerea unei renașteri. În Evul Mediu târziu, pe măsură ce crizele au expus limitele sistemelor existente oamenii au început să caute noi căi de a se înțelege pe ei înșiși și lumea. Unii învățați au ajuns atât de nemulțumiți de tradițiile intelectuale dominante, încât au călătorit prin Europa în căutarea manuscriselor uitate, păstrate în mănăstiri și în bibliotecile catedralelor. Poetul italian Francesco Petrarca, de pildă, a descoperit opere pierdute ale lui Cicero care au ajutat la renașterea studiului documentelor clasice. Mai târziu, umanistul Poggio Bracciolini a recuperat texte romane necunoscut până atunci, cercetând colecțiile mănăstirilor de pe tot continentul. În același timp, învățați bizantini au sosit în Italia aducând cu ei manuscrise grecești și au început să învețe pe europeni să citească din nou greaca veche, îngăduind astfel filozofilor să studieze pe Platon și pe Aristotel în limba lor originară. Odată ce aceste scrieri au fost traduse și răspândite, tiparul le-a răspândit cu iuțeală, prefăcând aceste redescoperiri într-o mișcare culturală mai largă.

Desigur, au trebuit să treacă câteva veacuri după apariția tiparului ca tipăriturile să devină accesibile pe scară largă, însă acest aspect nu este prea important atunci când vorbim despre asemănările dintre acea epocă și noua renaștere care se ivește acum. Cât despre artă, am pomenit deja despre aceasta mai devreme în video. Atunci, accentul s-a mutat spre realism, artiștii îngrijindu-se tot mai mult să observe lumea naturală și să înfățișeze experiența omenească așa cum se prezenta ea de fapt.

Cred că, în ciuda întregii descurajări ce înconjoară această generație și a sentimentului că viața este mult mai grea pentru mulți, o schimbare culturală are loc chiar acum. În mod ironic, asta se întâmplă tocmai pe platformele folosite adesea pentru a o critica. Oamenii tânjesc după o renaștere culturală care a început în Europa secolului al XIV-lea, și cred că și tu ești, probabil, unul dintre ei. Ne-am folosit de acest lucru destul de mult ca să înțelegem toate urmările dezastruoase pe care le are asupra sănătății noastre mintale și trupești. Informația rea, informația negativă, este prezentă pretutindeni, iar asta ne face să ne simțim mult mai înceți la minte în zilele în care abuzăm de asta. Vrem să studiem din nou trecutul, așa cum acei poeți și artiști au mers odinioară să caute în textele clasice.

Și tocmai asta fac oamenii acum. Uită-te la acest grafic. El arată vânzările de cărți tipărite în Statele Unite între 2004 și 2025. De prin 2012, vânzările au crescut destul de constant, ajungând la peste 800 de milioane de exemplare numai în 2020. La început, acest lucru poate părea neverosimil. Cum se explică, dacă lectura de plăcere în SUA a scăzut neîntrerupt din 2003?

Ei bine, se poate explica mai ales prin faptul că un grup restrâns de oameni citesc mai mult ca oricând, iar dacă ar fi să ghicesc, o mare parte din acești oameni fac parte din grupul BookTok. BookTok este numele dat unei comunități de pe TikTok unde oamenii postează recomandări de cărți, recenzii și clipuri de prezentare de cărți. Acum, oamenii aduc multe critici la adresa BookTok și unele sunt întemeiate. Întrebări dacă oamenii citesc cu adevărat din interes sau doar din estetică intelectuală, sau dacă editurile moderne pun adesea succesul comercial mai presus de artă, sunt critici îndreptățite.

Dar mai este ceva ce am observat și care scapă în mare parte acestor critici, și anume o renaștere a citirii clasicilor. O carte care a explodat recent pe rețelele sociale este Contele de Monte-Cristo, scrisă de Alexandre Dumas. Se pare că toată lumea vorbește despre această carte. Apare în recomandările de cărți de pe Youtube, pe TikTok și chiar pe Twitter. Iar în momentul în care înregistrez acest video, ediția Penguin Classics – cea promovată de toți – este complet epuizată pe Amazon. Există acum o cerere mare pentru cărți care readuc la lumină ințelepciunea veche și care cer o mare putere de înțelegere, alfabetizare și răbdare pentru a fi citite.

Desigur, poți spune că o parte din acest interes este doar de fațadă, dar, sincer, cui îi pasă? Ai prefera să vezi pe cineva citind Contele de Monte-Cristo în tren și să-l etichetezi drept „doar de fațadă”, pentru că vrea să pară cumva misterios și deasupra celorlalți, sau ai prefera ca acesta să-și ocupe in continuare mintea cu tot felul de nimicuri pe ecran?

Un alt autor care câștigă tot mai mult teren este Feodor Dostoievski. Cărțile lui erau odinioară citite mai ales în cadrul cursurilor de literatură predate în liceu sau facultate, dar acum oamenii le iau de bunăvoie, pentru plăcere, inclusiv eu însumi. Chiar cu un deceniu în urmă, cred că acest lucru ar fi fost de neconceput. În 2016, rețelele de socializare erau în sine lucrul pe care toată lumea voia să-l înțeleagă și să-l stăpânească, nu romanele stufoase din secolul al XIX-lea. Dar, în multe privințe, am ajuns cumva la un finalul unui ciclu, în mare parte din cauza oboselii culturale provocate chiar de tehnologiile care au modelat această epocă.

De aceea cred că ne aflăm la începutul unei noi renașteri literare. După ani în care am fost lipsiți de sens, de adâncime și de adevărata artă, precum și de manifestări sănătoase de evadare din monotonia vieții moderne, un mic grup de deschizători de drumuri a început să caute ceea ce părea că s-a pierdut, pe măsură ce tehnologia pătrundea tot mai adânc în viața noastră. Și pe măsură ce tot mai mulți oameni sesizează această tendință, ceea ce cred că este inevitabil, deoarece cât timp vom mai putea îndura acest internet corporatist, lacom de bani, asemănător cu jocurile de noroc și plin de lucruri ieftine și degradante? Tot mai mulți oameni obișnuiți se vor întoarce la operele literare care au trecut proba timpului, așa cum vedem deja.

Știu că videoclipurile mele se focalizează de obicei pe prezentarea acelor lucruri negative din lume și pe cauzele acestora, asta datorându-se parțial faptului că abordarea negativă este adesea mai eficientă în a motiva schimbarea decât cea pozitivă. De asemenea, aș minți dacă aș spune că videoclipurile cu un ton mai negru tind să aibă performanțe mai bune pe rețelele de socializare. Dar acest videoclip este, în sfârșit, un prilej să spun ceva în care am crezut întotdeauna. La capătul fiecărei perioade întunecate a umanității urmează o înnoire a evoluției culturale, a artei, a legăturii dintre oameni și a optimismului.

Așadar, alăturați-vă acestei tendințe. Întoarceți-vă la actul lent și deliberat de a citi texte grele. Socializați în grupuri care scot la iveală această latură a voastră. Citiți în mod conștient lucrări care vă îndreaptă atenția spre profunzime, nu spre distragere a atenției și ajutați la crearea unor locuri în care lectura și cugetarea să devină iarăși firești. Voi lăsa în descriere un link cu câteva dintre cărțile mele preferate pe care le-am citit în ultimii cinci ani, – perioadă în care, într-un fel, am fost din nou prins de dragostea pentru citit – dintre care unele nici măcar nu sunt clasice. Spuneți-mi în comentarii ce părere aveți despre toate acestea. Iar dacă v-a plăcut acest videoclip, cred că vă va plăcea și cel despre era post-adevăr a societății, despre felul în care încrederea și adevărul, sensul adevărului, ce este de fapt adevărul, s-au erodat cumva în ultimii ani, mai ales din cauza internetului, a inteligenței artificiale și a dezinformării. Și… cam atât. Rămâneți cu bine.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!). Stripe limitează lungimea textelor și din cauza asta vă rugăm să fiți scurți. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!