
Sfaturi pentru Athos și societate – p. Pimen Vlad
19 noiembrie 2026Urmăriți un material bine informat despre obiectele oculte care sunt foarte răspândite în lumea modernă și cum le privește Biserica.
Vizionare plăcută!
Powered by RedCircle
Ce spune Ortodoxia despre obiectele oculte?
Oamenii au apelat la obiecte pentru a se proteja în plan spiritual încă din cele mai vechi timpuri. Vedem acest lucru de la cristale, la talismanele „ochiului rău”, la capcanele de vise, la salvie, chiar și dovleții sculptați de Halloween se spune că ar avea aceeași intenție. Dar dacă te încrezi în altceva decât în Dumnezeul universului ca să fii ocrotit duhovnicește, atunci pe ce duh te sprijini? Și care ar fi alternativa ortodoxă?
Bine ați venit la podcastul și canalul de YouTube „Raised and Redeemed”, eu sunt gazda voastră, Michaela Nikolaenko. Dacă sunteți noi aici, vă spun că mi-am petrecut anii de tinerețe în New Age, în ocultism, am aflat libertatea în Hristos în 2021 și am ajuns în Biserica Ortodoxă în 2024.
În această serie am analizat practicile oculte în care am crezut odinioară, privindu-le prin prisma Ortodoxiei. Episodul de astăzi nu vrea să osândească pe nimeni, ci să arate adevăratele primejdii duhovnicești ascunse în spatele unor obiecte prezentate ca fiind nevinovate, culturale, estetice sau chiar protectoare. Lupta nu este între noi și ceilalți oameni, ci între noi și demoni. Așadar, să vorbim despre ce reprezintă aceste obiecte și de ce Biserica a avertizat totdeauna împotriva practicilor spirituale care se fac în afara lui Hristos. Ca întotdeauna, vă îndemn să vorbiți cu duhovnicul vostru despre aceste subiecte, dar dacă sunteți la început sau căutați ceva ce ați putea împărtăși și cu un prieten neortodox, acesta este un loc bun de unde să porniți. Așadar, să începem.
După cum am spus, astăzi vom vorbi despre cristale, talismane „ochi rău”, capcane de vise, salvie și orice alt obiect pe care oamenii îl folosesc pentru protecție, curățirea energiei sau influențarea planurilor spirituale. Unii numesc aceste obiecte talismane sau obiecte înzestrate cu putere spirituală sau magică. Însă lucrul important pe care îl vom sublinia astăzi este că aceste obiecte nu au putere spirituală prin ele însele, ci prin spiritul care lucrează prin ele. În Sfânta Scriptură vedem că nu există o putere spirituală neutră. Vedem pe Dumnezeu, pe îngeri și pe demoni. Așadar, adevărata întrebare nu este: „Este salvia rea?” sau „Este rău să ai un cristal?” Ci: „Ce putere spirituală lucrează prin el?”
Să începem cu unul dintre cele mai întâlnite obiecte folosite de cei din mișcarea New Age, și anume: cristalele. Acestea sunt printre cele mai accesibile obiecte oculte pe care oamenii încep să le colecționeze pentru diverse scopuri și proprietăți pe care se pretinde că le-ar avea. Eu aveam cuarț roz pentru a-mi vindeca inima zdrobită, ametist pentru a-mi deschide vederea spirituală și obsidian pentru a alunga spiritele rele. Le așezam pe trup în timpul meditației și aveam grijă să le încarc sub lumina lunii pline. Și aveam și cristale cu care făceam lucruri mult mai ciudate.
Acum, ca creștin, nu văd nimic rău în cristale în sine, dar simt o anumită strângere de inimă când le văd, știind ce înțelegere spirituală au cei mai mulți dintre cei care le folosesc. Cei mai mulți nu le țin doar ca obiecte decorative, ci ei cred că aceste pietre au puteri supranaturale. În realitate, cristalele sunt doar minerale. Fac parte din creația lui Dumnezeu și nu este nimic rău într-o piatră. Vedem chiar și în cartea Apocalipsei că zidurile Noului Ierusalim sunt zidite din: iaspis, safir, agat, smarald, onix, carneol, crisolit, beril, topaz, iacint și ametist. Cristale și culori frumoase, mai presus de ce ne putem închipui pe acest pământ. Iar cu o înțelegere corectă, aceste cristale aduc slavă Împărăției lui Dumnezeu.
Dar în clipa în care începi să crezi că pietrele prețioase dețin o energie spirituală, îți curăță aura sau te apără de puterile răului, te faci părtaș la învățături care vin din ocultism, ermetism, misticism răsăritean și spiritualitate New Age. Aceasta este ceea ce Scriptura numește adulter duhovnicesc sau punerea altor lucruri în locul lui Dumnezeu. Prima dată când vedem aceasta în Scriptură este atunci când Israel a făcut un vițel de aur și a început să i se închine, căutând la el călăuzire dumnezeiască. Este de-a dreptul caraghios, și totuși, noi facem același lucru astăzi. În 1 Corinteni 10:20, Dumnezeu ne spune că păgânii se închină și jertfesc demonilor, nu Lui. Și că nu El voiește ca noi să fim părtași demonilor. Nu este vorba despre a ne împiedica să dobândim puteri magice sau să evoluăm spre o conștiință superioară, ci despre faptul că Dumnezeu ne ocrotește de vătămarea duhovnicească. Doar Dumnezeu poate vindeca, ocroti și transforma sufletele. Tot ce este în afară de El este o contrafacere menită să ne îndepărteze de El.
În continuare, să vorbim despre talismanele „ochiul rău” și bijuteriile de protecție. Este o problemă delicată pentru că mulți le consideră elemente culturale, mai ales cei din spațiul mediteranean, ca mulți dintre prietenii mei ortodocși greci. Deși creștinismul istoric recunoaște că invidia, blestemele și intențiile rele pot vătăma duhovnicește pe oameni, folosirea unei amulete cu ochi albastru, a unei mâini Hamsa, a unui fir roșu, a unei potcoave sau a oricărui alt talisman pentru a te apăra de rău este oprită, deoarece aceste practici își au originea în magie, superstiție și credințe păgâne. Este doar o altă formă de idolatrie a crede că o amuletă te va ocroti, în loc de Dumnezeul universului, care este Împărat peste toate duhurile cele rele. Poți să le păstrezi doar ca obiecte decorative sau ca amintire culturală? Preotul meu este grec, iar el spune că nu. Totuși, întreabă-ți și tu duhovnicul și vezi ce îți va spune.
Un alt obiect folosit de oameni pentru a se ocroti în plan spiritual este capcana de vise. Capcanele de vise provin din tradițiile spirituale ale amerindienilor și erau menite să filtreze visele și să ofere protecție spirituală în timpul somnului. Preotul meu a pomenit ceva interesant despre acestea: una dintre puținele exorcizări pe care a trebuit să le săvârșească de-a lungul slujirii sale a avut loc într-o casă plină de capcane de vise.
În Ortodoxie, îngerii ne păzesc, Dumnezeu ne ocrotește, iar sfinții se roagă pentru noi. Somnul poate fi un timp înfricoșător pentru mulți, deoarece, după cum am observat în viața mea, atacurile demonice au loc adesea în vis. Este ca și cum, dacă demonii nu reușesc să te facă să păcătuiești când ești treaz, încearcă să te biruiască prin ce te luptă în timpul somnului. De aceea, în Ortodoxie și în tradiția Bisericii, ni se dau rugăciuni anume de rostit înainte de culcare. În acest mic Ceaslov de la Jordanville, îl găsiți și în secțiunea mea de Amazon, fiindcă mulți mă întrebați unde să găsiți cărțile pe care le folosesc. Dați click pe linkul din descrierea mea și veți găsi totul. Voi deschide la secțiunea rugăciunilor de dinainte de somn. Și, sincer, trebuie să le rostesc și eu mai des.
Iată un exemplu: „Doamne, Dumnezeul nostru, Cel bun și iubitor de oameni, iartă-mă pe mine, care am greșit astăzi cu cuvântul, cu fapta și cu gândul. Dăruiește-mi somn lin și fără tulburare. Trimite îngerul Tău păzitor ca să mă ocrotească și să mă păzească de tot răul. Căci Tu ești Păzitorul sufletelor și al trupurilor noastre și Ție înălțăm slavă, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.”
Și iată o altă rugăciune interesantă. Am remarcat formularea: „Încredințându-mă Ție la culcare”. Nu asta este, de fapt, ceea ce facem? Atunci când mergem la culcare, ne încredințăm cu adevărat pe noi înșine, sufletul nostru se dă în mâinile lui Dumnezeu, depindem cu totul de harul și ocrotirea Sa. Astfel, rugăciunea spune: „În mâinile Tale, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, încredințez sufletul meu. Binecuvântează-mă, miluiește-mă și dăruiește-mi viață veșnică. Amin.” În această carte sunt multe rugăciuni pentru vremea dinainte de culcare, care sigur te vor ajuta mai mult decât un prinzător de vise ar putea-o face vreodată. Un prinzător de vise nu are har sacramental, nici binecuvântare din partea Bisericii, și nici autoritate în Hristos.
Un alt lucru des întâlnit pentru protecție în spiritualitatea New Age este arderea salviei. Aceasta este doar o plantă uscată care răspândește un miros plăcut, dar oamenii o folosesc pentru a curăța casele, a îndepărta energia negativă, a alunga duhurile rele, a schimba atmosfera sau a se pregăti pentru ritualuri sau meditație. Evident, iarăși, nu este nimic rău în plantă în sine, ci în viziunea spirituală din spatele ei. O foloseam și eu deseori pentru a-mi schimba starea de spirit, pentru a mă pregăti de ritualuri și ori de câte ori mă mutam într-o casă nouă. Pe atunci credeam că alung duhurile rele, dar acum, privind în urmă, cred că de fapt le invitam, prin participarea la acest ritual păgân.
Totuși, unii ar putea întreba: de ce folosesc creștinii ortodocși tămâie? Nu este același lucru? Noi o folosim nu ca să manipulăm lumea duhovnicească, ci ca parte a rugăciunii și închinării aduse lui Dumnezeu. Tămâia este poruncită de Dumnezeu în Vechiul Testament. În Ieșirea 37–38, Dumnezeu poruncește lui Aaron să ardă tămâie pe altar. În Psalmul 140 se spune: „Să se îndrepte rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta”. În Apocalipsă 8, 3–4: „Rugăciunile sfinților se înalță înaintea lui Dumnezeu ca tămâia la cer.” Când preotul tămâiază, fumul care se ridică simbolizează rugăciunea noastră care se înalță către Dumnezeu. Mirosul închipuie jertfa dulce a închinării și ne învață că închinarea îl implică pe om în întregime, cu trup și cu suflet. Un lucru frumos al Ortodoxiei este că presupune închinarea adusă lui Dumnezeu cu toate simțurile. Pentru vedere, avem icoanele. Pentru auz, avem frumoasele cântări ortodoxe. Pentru miros, avem tămâia. Pentru mișcare, avem metaniile, iar pentru gust, Împărtășania.
Astfel, motivul pentru care arderea salviei este potrivnică creștinismului este acela că arderea plantei este socotită a avea putere magică și supranaturală. Este, din nou, o formă de desfrânare duhovnicească și un alt vițel de aur. Așadar, după cum am spus, niciunul dintre aceste obiecte nu este rău în sine. Dar viziunea spirituală și duhurile necurate la care aceste practici ne deschid sunt cele cu adevărat primejdioase. Aceste practici făgăduiesc protecție fără pocăință, putere fără supunere, curățire fără spovedanie și apropiere de cele duhovnicești fără ascultare de Dumnezeu. În 1 Samuel 12:21 este scris: „Să nu vă abateți după idoli deșerți, care nu vă pot ajuta cu nimic și nu vă pot izbăvi, fiindcă sunt deșertăciune.” Mai rău decât inutilitatea lor este faptul că îngerii căzuți le-au folosit ca să capete acces la noi.
Îmi amintesc atât de viu momentul în care Dumnezeu a început să-mi deschidă ochii asupra vrăjitoriei și a tuturor idolilor pe care îi aveam. De la o clipă în care ele îmi defineau spațiul sacru, la clipa următoare când am simțit fizic cum radiază din ele duhuri demonice. Cred că atât lucrarea Duhului Sfânt în inima mea, cât și citirea Cuvântului lui Dumnezeu mi-au făcut totul atât de limpede. Și, într-un elan de pocăință, am aruncat tot ce aveam, până la ora patru dimineața. Până în ziua aceea, folosisem toate acele obiecte pentru ritualuri oculte, călăuzire în viață și pentru acces la lumea spirituală, și fiecare era legat de duhul demonic pe care îl invocasem prin folosirea lui.
Galateni 5:19-20 spune: „Iar faptele trupului sunt cunoscute: desfrânare, necurăție, destrăbălare, închinarea la idoli, fermecătorie, vrajbe, certuri, zavistii, mânii, gâlcevi, dezbinări, eresuri, pizmuiri, ucideri, beții, chefuri și cele asemenea acestora. Vă spun mai dinainte, precum v-am mai spus, că cei ce fac unele ca acestea nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu.”
Poate că unii dintre voi ascultați și din proprie experiență vă gândiți: „Dar dacă aceste practici au funcționat pentru mine? Am simțit ceva pozitiv. Casa mea părea mai ușoară. Nu mai aveam coșmaruri.” La aceasta văd trei posibilități.
Prima: psihologia omenească. Ritualurile ar fi putut calma sistemul nervos. Mirosul v-a schimbat starea de spirit, sau așteptările legate de modul în care ar trebui să funcționeze aceste lucruri v-au influențat percepția. Nu vorbesc neapărat despre efectul placebo, dar de multe ori răul cu care ne confruntăm este doar în mintea noastră și este de ajuns o schimbare de perspectivă ca să-l biruim. A doua posibilitate pe care o văd este purtarea de grijă și mila lui Dumnezeu. După cum spune Scriptura, El cunoaște inimile noastre. Noi, oamenii, nu ne putem judeca nici unii pe alții, nici pe cine alege El să aibă milă și când.
A treia posibilitate e tocmai motivul pentru care trag semnale de alarmă cu privire la aceste subiecte, este imitația demonică. Scriptura spune că Satana se preface în înger de lumină, iar Părinții Bisericii ne avertizează că demonii pot produce o pace contrafăcută sau efecte mici, ca să câștige încrederea noastră și să ne țină legați de orice altceva în afară de Hristos. Încetul cu încetul începem să credem că acea capcană de vise ne va mântui sau că ochiul magic ne va ocroti și astfel ne formăm idoli care ne vatămă sufletul și care ne țin departe de plinătatea păcii și a ocrotirii lui Dumnezeu. Chiar dacă ceva produce un efect, nu înseamnă că este de la Dumnezeu sau spre binele nostru veșnic. Duhul Sfânt ne atrage totdeauna spre Hristos, niciodată spre idoli sau spre practici oculte.
Înainte de a alerga să cumpărați acea piatră vindecătoare sau potcoavă ocrotitoare, vreau să vă spun că tot ce vă trebuie este Hristos. El a venit pe pământ, a biruit fiecare ispită a Satanei prin Cuvântul lui Dumnezeu, a murit pe Cruce, învingând moartea și pe Satana, și S-a înălțat de-a dreapta Tatălui, unde acum împărățește ca Împărat peste toate. Demonii se cutremură la numele Lui și nu pot face nimic dincolo de ceea ce le îngăduie El. Iacov 4:7 spune: „Supuneți-vă deci lui Dumnezeu. Împotriviți-vă diavolului și va fugi de la voi.” Dar diavolul fuge de noi nu doar pentru faptul că știm că Hristos este Domn. Chiar și demonii știu că Hristos este Domn. Însă aici ni se spune că trebuie să ne supunem Lui. 1 Corinteni 10, 21 spune: „Nu puteți bea paharul Domnului și paharul demonilor. Nu puteți lua parte la masa Domnului și la masa demonilor.” Ori de câte ori ne supunem demonilor, angajându-ne în mod conștient în păcatul nostru sau luând parte la fapte pe care Scriptura le numește urâciuni înaintea lui Dumnezeu, le dăm acestora acces în viața noastră.
Efeseni 6, 13–18 spune: „Pentru aceea, luați toate armele lui Dumnezeu, ca să puteți sta împotrivă în ziua cea rea, și, toate biruindu-le, să rămâneți în picioare. Stați deci tari, având mijlocul vostru încins cu adevărul și îmbrăcându-vă cu platoșa dreptății. Și încălțați picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia păcii. În toate luați pavăza credinței, cu care veți putea să stingeți toate săgețile cele arzătoare ale vicleanului. Luați și coiful mântuirii și sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu. Faceți în toată vremea, în Duhul, tot felul de rugăciuni și de cereri.”
Așadar, ceea ce ne păzește duhovnicește este cunoașterea Scripturii, fiindcă ea este sabia Duhului și ne apără de înșelările celui viclean, pocăința statornică, mărturisirea păcatelor și împlinirea voii lui Dumnezeu, împreună cu păstrarea credinței în Dumnezeu și în puterea Lui peste toată făptura, precum și concentrarea pe mântuire, care ne ajută să răbdăm până la sfârșit toată lupta și toată ispita.
Unii ar putea observa că și creștinii folosesc anumite obiecte pentru ocrotire duhovnicească, precum: cruci, untdelemn sfințit sau agheasmă. Ortodocșii cred că, după cum materia poate purta energia demonică prin ritualuri oculte, tot așa poate purta și harul lui Dumnezeu atunci când El o sfințește. Gândiți-vă doar la moaștele sfinților, la trupurile care au rămas nestricate după moarte, pentru că erau pline de harul lui Dumnezeu. Astfel, agheasma nu este doar apă obișnuită, ci devine sfințită prin rugăciune și prin lucrarea Duhului Sfânt. Crucea nu este puternică din pricina lemnului sau a aurului din care este făcută, ci pentru că ea închipuie biruința lui Hristos asupra morții și a satanei. Iar untdelemnul devine sfințit nu doar prin ingredientele sale, ci prin rugăciune, prin slujirea clerului și prin chemarea Duhului Sfânt în rânduielile sfinte ale Bisericii.
Ortodocșilor li se reproșează adesea că se închină la icoane ca la idoli. Nu le-am enumerat printre mijloacele de ocrotire duhovnicească, pentru că nu știu dacă au acest rol anume, dar ele sunt ferestre către cer, ajutoare vizuale în rugăciune și în înțelegerea Evangheliei, precum și aduceri-aminte ale întrupării lui Hristos. Nimeni nu se închină la lemn sau la vopsele și nici nu socotește că obiectul în sine deține putere duhovnicească. Folosirea lucrurilor binecuvântate de Biserică nu este același lucru cu folosirea obiectelor oculte, pentru protecție, pentru că demonii nu fug de obiect, de descântec sau prin manipulare spirituală, ci fug datorită lui Hristos.
Dacă doriți ocrotire, curățire sau pace în casă, Ortodoxia recomandă rugăciunea și postul, mai ales Rugăciunea lui Iisus: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul”, studierea Scripturii pentru a spori în autoritate duhovnicească și în dreapta socoteală, spovedania regulată, în care ne descarcăm inima înaintea lui Dumnezeu și nu mai lăsăm demonilor loc să ne chinuiască, sfințirea casei de către un preot purtarea unei cruci sfințite, ungerea cu untdelemn sfințit, rugăciune la moaște sau cu metanii, arderea de tămâie în timpul rugăciunii și primirea Sfintei Împărtășanii. Niciuna dintre acestea nu se bazează pe energii sau talismane, ci se bazează pe Hristos, Care singur are stăpânire peste toată lumea duhovnicească.
Dacă ai lucruri oculte în casă, nu trebuie să te rușinezi, dar poate că acum le privești altfel. Însă Hristos nu îndepărtează doar obiectele. El înlocuiește frica cu pacea, superstiția cu adevărul și rătăcirea duhovnicească cu Sine Însuși.
Dacă ai întrebări pe care simți că nu le-am lămurit în acest clip, te rog să te gândești să te înscrii ca membru, unde pot înregistra un scurt răspuns video la întrebarea ta. În episodul următor vom vorbi despre tarot, oracol și cărți cu îngeri, toate acele mijloace prin care spiritualitatea New Age te învață să pătrunzi în lumea duhovnicească și despre răspunsul ortodox la acestea. Abonează-te ca să nu pierzi episodul. Îți mulțumesc mult că m-ai ascultat și ne revedem data viitoare.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!). Stripe limitează lungimea textelor și din cauza asta vă rugăm să fiți scurți. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!







