
Islamul va fi religia cu cei mai mulți adepți?
19 noiembrie 2026Părintele Pimen Vlad dă în acest cuvânt sfaturi pentru Athos care se potrivesc la fel de bine vieții de acasă. Celor care îi spun că au venit pentru el le răspunde: „nu mai veniți pentru oameni, veniți pentru Maica Domnului”, pentru că Sfântul Munte este al Ei. Povestește minunea starețului Andrei, căruia Stăpâna locului i s-a arătat cu trei cărți în brațe, și vedenia Cuviosului Iacov Tsalikis la Sfânta Liturghie. Apoi, la întrebarea unui pelerin, arată că ochiul curat le vede pe toate curate și că spovedania adevărată nu caută vinovați în jur.
Vizionare plăcută!
Powered by RedCircle
În Sfântul Munte se vine pentru Maica Domnului nu pentru oamenii de aici
Am tot repetat lucrul ăsta, nu mai veniți pentru oameni, veniți pentru Maica Domnului! Pentru că Athos-ul este păzit de doua mii de ani de Maica Domnului și cu îngăduința Ei vin și cei care ajung aici. Și noi, cei care am rămas aici, dar și cei care vin să se închine aici. Totul e sub ocrotirea Maicii Domnului. Și de asta de multe ori am spus, că vin mulți oameni care-mi zic: „Părinte, am venit pentru Sfinția Ta!”. Și eu le spun: „Măi, nu mai veniți pentru oameni! Veniți pentru Maica Domnului, nu e Athos-ul meu, e al Maicii Domnului! Și pe mine mă îngăduie Maica Domnului aici!”. Și dacă vii așa, o să primești și folos pentru că îți rânduiește Maica Domnului să întâlnești poate un om undeva, să-ți mai spună un cuvânt sau în altă parte altceva care să-ți fie spre folos.
Vin și oameni care pleacă supărați dacă nu avem noi timp de ei. Cum, că ei au venit pentru asta, nu știu ce… Înseamnă că voi nu știți pentru ce ați venit în Athos. Dacă ați venit, gata, trebuie neapărat să mă întâlniți și să stăm de vorbă. Avem și noi program, avem slujbe la biserică, avem cutare, de aia vă zic, veniți pentru Maica Domnului pentru că dacă veniți pentru Ea, o să vă rânduiască și alte lucruri. Adică să venim în Sfântul Munte cu respect pentru locul ăsta, nu pentru noi oamenii care viețuim aici, ci pentru locul ăsta care e sub ocrotirea Maicii Domnului. Să ne gândim că timp de 1700 de ani aici s-au nevoit sute de mii de călugări, de pustnici. Putem spune că nu-i piatra aici care nu s-o sfințit prin rugăciune.
Sfaturi pentru Athos: cine vine cu respect este ajutat de sfinții locului
Gândiți-vă că au fost perioade cu câte 15.000 de călugări în Athos. Asta înseamnă că era plin peste tot, nu era peștera fără să aibă un om în ea. Acum sunt 2500 și tot e plin Athos-ul, dar ia gândiți-vă, să ai 15.000 în Athos! Adică au fost perioade din acelea așa bogate, să zicem, în monahism. Și atunci, când vii cu respect, toți sfinții ăia care s-au nevoit aici, te ajută, se roagă pentru tine. Pentru că tu dai respect locului.
Îndemnul de a nu veni pentru oameni îl repetă des părintele Pimen: l-a dat și în Pentru cine și cum venim în Sf. Munte, iar mai pe larg în Pentru cine venim în Athos, unde găsiți și alte sfaturi pentru Athos, legate de programul zilei la chilie. Câte mănăstiri și schituri are astăzi Grădina Maicii Domnului aflați din pagina Muntele Athos de pe OrthodoxWiki.
Maica Domnului trece zilnic pe la călugării din Athos, dar și pe la pelerini.
Maica Domnului, cum spunea Cuviosul Paisie Aghioritul, nu-i zi să nu treacă prin tot Athos-ul, pe la toți călugării, să-i vadă cum se nevoiesc. Și la fel și pe la creștinii care vin aici. De asta avem minunea aceea, chiar la Mănăstirea Sfântul Pavel, cea cu Starețul Andrei. A fost undeva pe la 1960, deci în anii noștri încoace. Minunea o fost mai încoace, el în perioada aceea o fost în mănăstire, o stat aici, o perioadă o fost și stareț, după aia o fost la mitocul mănăstirii Sfântul Pavel, se cheamă la Monoxilit, tot în Athos, mai încolo un pic.
Minunea starețului Andrei la malul mării, în Sfântul Munte
Odată a coborât la malul mării ca să mai strângă pentru că de obicei după furtună, se mai adunau lemne, una alta, aduse de mare. Când o coborât o văzut o femeie pe stâncă, îmbrăcată ca o monahie, în negru și o rămas surprins: ce să caute femeie în Sfântul Munte? S-o dus la ea și zice: „Femeie, ce cauți aici? Ai naufragiat?”. S-o gândit că na, după furtună, vreo barcă ceva din larg a avut probleme. Ea zice:
– Nu!
– Cine ești? Ce cauți aici?
– Eu sunt Stăpâna locului acesta!
El nu putea înțelege, dar o văzut un lucru, că Ea avea trei cărți în brațe și scria ceva în ele și o întrebat:
– Dar ce scrii în cărțile acelea?
– Într-una îi scriu pe cei care vin la Athos, se închină o zi, două, trei și pleacă. Într-una îi scriu pe cei care stau ani de zile în Athos, dar tot pleacă, nu mor aici, iar în a treia îi scriu pe cei care își săvârșesc toată viața aici, în Sfântul Munte.
El a rămas așa cumva blocat, mintea lui nu putea pricepe. Și-a întrebat:
– Dar ai nevoie de ceva?
– De ce să am nevoie dacă eu sunt stăpâna locului?
Stăpâna locului și icoana Maicii Domnului din bisericuță
Atunci starețul s-o retras și a plecat la chilia lui. Când o ajuns, s-o dus în bisericuță că trebuia să facă vecernia și să aprindă candelele. Și când o ajuns la icoana Maicii Domnului să se închine, atunci o recunoscut că era același chip cu cel al femeii pe care o întâlnit-o la malul mării. Și zice: „Văleu, era Maica Domnului și eu n-am știut!” și-o ieșit și-o alergat până la mare. Când o ajuns nu o mai găsit pe nimeni, s-a închinat la stânca aceea unde fusese Maica Domnului și o zis: „Maica Domnului, iartă-mă că n-am știut că ai fost Tu. Te rog, mai arată-Te o dată ca să Te văd!” și în momentul ăla o simțit o mireasmă de mir foarte puternică, dar nu o mai văzut-O, era doar prezența Maicii Domnului acolo.
Minunea starețului Andrei a mai povestit-o părintele Pimen în Respectul față de Maica Domnului, ca mărturie că Stăpâna Grădinii nu trece cu vederea pe nimeni dintre cei care calcă în Sfântul Munte. Metocul de la Monoxilit ține de Mănăstirea Sfântul Pavel, întemeiată pe la anul 972 de Sfântul Pavel de la Xiropotamu, după cum aflăm de pe OrthodoxWiki.
Toate darurile vin prin mijlocirea Maicii Domnului: ce schimbăm după ce am călcat în Sfântul Munte
Asta știți ce înseamnă? Că oricare ați călcat în Sfântul Munte, Maica Domnului v-a trecut într-o carte. Este exact cum trecem noi în pomelnicul pe care îl pomenim la Liturghie, așa v-O luat Ea în grijă și pe voi și pe familiile voastre. Dar așteaptă și de la voi ceva: Bun, Eu v-am îngăduit să ajungeți în Sfântul Munte, dar voi ce faceți? Ce schimbați la viața voastră? Renunțați la ceva? Poate la fumat, poate la băutură, poate la jocuri de noroc, ceva care face rău, care vă distruge pe voi și pe familia voastră? Adică un pic să dăm și noi din partea noastră ceva, dacă Maica Domnului a îngăduit lucrul ăsta, un pic de voință, ceva să schimbați macazul un pic spre bine și o să vedeți cât de mult vă ajută Maica Domnului, pentru că e Mama noastră a tuturor, e legătura noastră cu Cerul.
Se spune că toate darurile vin prin mijlocirile Maicii Domnului. Vedem că spune că și la judecată Maica Domnului o să fie de-a dreapta Mântuitorului. O să fie acolo, cum se zice, să-L tragă de mânecă: „Dar mai iartă-i, mai lasă-i, mai nu știu ce!..”. Deci Ea este și o să fie tot timpul de-a dreapta Mântuitorului! Noi nu ne dăm seama câtă valoare are Maica Domnului, câtă putere are prin mijlocirile Ei. Nu că Ea ne mântuiește, dar Ea mijlocește la Hristos, are putere să ierte multe lucruri, acolo unde n-am făcut noi suficient să mai vie Ea cu mila Ei, dacă, bineînțeles, și noi o respectăm, nu azi îi cerem ajutorul și mâine o înjurăm. Deci să fim cu respect față de Ea!
Pentru cei care au călcat în Sfântul Munte, mijlocirea Maicii Domnului nu e o idee abstractă: părintele Pimen spunea și în Maica Domnului, Sfinții Paisie și Cleopa că toate darurile vin prin mijlocirile Ei și că Ea Îi cere mereu Fiului să mai ierte și să mai rabde. Locul Ei de-a dreapta Mântuitorului îl cântă Psalmul 44, la versetul 11: „Stătut-a împărăteasa de-a dreapta Ta”.
Să ne purtăm cu respect în Grădina Maicii Domnului, și cele bune și cele rele pe care le facem, se întorc la noi
De asta repet mereu, când veniți în Sfântul Munte, oriunde vă duceți să vă închinați, să fiți cu respect. Nu cu vorbe aiurea, pe acelea lăsați-le la Ouranopoli! Aici fiți cu respect, cu rugăciune, iertați-vă unul cu altul, nu certuri și așa mai departe, adică cu respect pentru locul ăsta și pentru Maica Domnului și o să vedeți că și Maica Domnului răsplătește după evlavia și respectul fiecăruia. Dacă unde dormi te duci la slujbă, te rogi acolo liniștit, încerci să vorbești cu Maica Domnului, cu Dumnezeu, toate astea se întorc și le simți după aceea și în familie și peste tot pentru că Dumnezeu nu rămâne dator niciodată. Orice lucru, cât de mic îl facem noi, Dumnezeu ne dă însutit și înmiit înapoi. Facem o faptă bună, se întoarce la noi, facem una rea și aceea se întoarce la noi.
De asta să avem grijă cum lucrăm, că toate se întorc înapoi la noi, dar mult mai mari! Și atunci să încercăm să facem mai mult bine ca să se întoarcă și la noi mai mult bine. Și rugăciune mai multă pentru că primim mai mult har. Și nu numai pentru noi, să ne rugăm și pentru cei din jur, că toți au nevoie. Noi suntem într-o comuniune cu toții, așa ne-o făcut Dumnezeu și aici pe pământ și cu Biserica Biruitoare din Cer, cu Sfinții, cu cei care au plecat, pomenirile de aici la Sfânta Liturghie îi ajută pe cei plecați. Cei care au ajuns sfinți dincolo au putere să mijlocească pentru noi, deci e o legătură continuă.
Regulile de conduită pe care le cere Sfântul Munte le-am trecut în revistă împreună cu Lucian Apopei în Sfaturi, ghidul pelerinului. Legea după care faptele noastre se întorc la noi o dă Sfântul Apostol Pavel în capitolul 6 al Epistolei către Galateni: „ce va semăna omul, aceea va și secera”. Iar că la Sfânta Liturghie coboară tot Cerul, nu doar în Sfântul Munte, ci în orice biserică, a spus părintele Pimen și la Giroc, în Maica Domnului și sfinții: ajutătorii noștri.
Dacă suntem buni, ușor, ușor se vor limpezi ochii noștri și vom vedea frumusețea oferită de Dumnezeu
Și încercați să nu lipsiți de la Sfânta Liturghie. Nu vă dați seama ce taină e Sfânta Liturghie! Acolo se unesc cei plecați cu cei de pe pământ, zice că coboară Cerul pe pământ, coboară Hristos, Maica Domnului în taina Sfintei Liturghii. Dacă ni s-ar deschide ochii să vedem ce taine sunt atunci, n-ar mai rezista vreunul să mai stea în picioare în biserică, să vezi toată minunăția asta. Mulți din sfinți vedeau lucrurile astea.
Cuviosul Iacov Tsalikis din Evia, am tradus eu acum vreo 20 și ceva de ani cartea despre viața lui din grecește în română, spune că la un moment dat slujea, era Sfânta Liturghie și la Heruvic i s-au deschis ochii sufletești și i-a văzut pe Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil: unul stătea de o parte la Sfânta Masă, unul de alta, i-o văzut și pe Mântuitorul și pe Maica Domnului. El o început să tremure, nu mai avea putere să ia Sfintele Vase să iasă după ce văzuse acolo. Cei de la strană repetau a doua oară Heruvicul, că nu mai ieșea părintele, dar el nu mai putea. Și atunci îl simte așa pe Arhanghelul Gavril cu o aripa că-l ia, îl sprijină așa și îl scoate. Ceilalți nu vedeau, dar cumva l-o scos din Sfântul Altar că el nu mai avea puterea să stea în picioare.
Sunt taine minunate. Noi nu ne dăm seama ce minunății sunt în jurul nostru. În ortodoxie, să vedeți câtă frumusețe este, dar trebuie să o trăim și să nu avem nimic cu nimeni! Să n-avem răutate, să n-avem ură, să iertăm totul, să nu lăsăm, cum se zice, lacrimi în urma noastră, să fim buni. Dacă facem așa, ușor ușor se mai limpezesc și ochii noștri și începem să vedem frumusețea asta pe care ne-o dat-o Dumnezeu și în care ar trebui să trăim cu toții. Da! Ce să vă mai spun? Dacă vreți să întrebați ceva, dacă nu…
Din Sfântul Munte, părintele Pimen ne amintește de îngerii pe care Cuviosul Iacov îi vedea la Heruvic, descriși și în Minuni cu Sfinții Arhangheli și Sfântul Iacov Tsalikis.
În momentul în care un om îi vede răi pe toți cei de lângă el, înseamnă că asta este starea lui
Pelerin: Ce facem dacă întâlnim oameni care trăiesc doar cu gândul urât, că e o persoană rea, că e o persoană nepotrivită, că-i o persoană care nu se comportă corect?…
Părintele Pimen: Știți cum se zice? Ochiul curat pe toate le vede curate. Deci omul care îi vede în starea asta pe ceilalți, îi vede răi, cutare, înseamnă că asta e starea lui sufletească. Deci nu ceilalți sunt de vină, ci starea sufletească a omului. În momentul în care începi să-i vezi răi pe toți, că toți au ceva cu tine, înseamnă că aceea e starea ta. După asta te uiți ca și cum te-ai uitat în oglindă. Că de asta ne-o și spus că „ochiul curat le vede pe toate curate”. Și de asta mai spune acolo: „Scoate-ți bârna din ochii tăi și nu te uita la paiul din ochiul fratelui”. Adică noi avem problemele noastre.
Sfaturi pentru pelerini: cine pe cine a răbdat în biroul acela?
Îmi amintesc de o doamnă care-mi spunea: „Părinte, nu mai rezist! Lucrez cu 15 doamne de 15-20 de ani în același birou. Cât m-au chinuit alea, nu mai pot să le rabd!”. Și mi-o spus ea vreo oră acolo de toate și la un moment am spus:
– Doamnă, eu mă minunez de alt lucru!
– Ce lucru?
– Cum de te-au răbdat alea atâția ani în biroul acela?
O făcut niște ochi la mine… Zic: „Da! Cine știe cât de dificilă ai fost și te-au răbdat toate celelalte în birou și tu crezi că tu le-ai răbdat”.
Răspunsul dat pelerinului trece de la sfaturi pentru Athos la sfaturi pentru societate. Zicala „ochiul curat pe toate le vede curate” are temei în capitolul 1 al Epistolei către Tit: „Toate sunt curate pentru cei curați”, iar bârna și paiul vin din capitolul 7 al Evangheliei după Matei. Am arătat și în Judecata că atunci când îi judecăm pe ceilalți tot pe noi înșine ne judecăm, pentru că îi vedem prin lentilele noastre.
În momentul în care vedem vina numai la ceilalți, problema e la noi.
În momentul în care vedem vina numai la ceilalți, problema e la noi. Noi suntem îngerașii, dar nu știm că poate însăși figura noastră, persoana noastră, poate e deranjantă pentru ceilalți, dar noua ni se pare că au ceva cu noi. Sau starea noastră, că noi dacă nu avem stare bună, aia se transmite în jurul nostru. De ce spune: „Mântuiește-te tu și mii se vor mântui în jurul tău!”? Prin ce? Prin exemplul tău și prin starea ta. Deci un om care are stare duhovnicească bună, ăla numai dacă trece pe drum și împrăștie o stare de liniște, exact ca cineva care s-a parfumat. Vezi că toți oamenii parcă nu se mai ceartă numai când trece respectivul, pentru că omul acela odată ce are stare bună, înseamnă că se roagă și unde se roagă un om, toate duhurile rele fug și atunci vine pacea, vine liniștea.
De asta trebuie să ne gândim un pic atunci: Care-i situația mea? De ce-i văd eu răi pe ceilalți? Chiar or fi răi toți?. Și atunci să începem noi să lucrăm la noi, să te duci să te spovedești… Dar spovedania se face… nu că: „Părinte, am făcut, dar dacă nu-mi spunea nevasta cutare, dacă nu mă enervau copiii, dacă vecinul nu știu ce…”. Aia nu-i spovedanie! Spovedania înseamnă asumarea totală a păcatelor, fără a ne îndreptăți și a da vina pe nimeni! Te duci la spovedanie: „Da, am făcut-o pe-asta că am fost prost, că am fost rău, că am fost cutare, nu din cauza nu știu cui”. Nu! Asumare! Și dacă ne spovedim așa și ne asumăm totul, să vedeți cum ieșim plutind de la spovedanie, pentru că în momentul în care tu îți asumi, deja primești iertarea direct, pentru că te-ai dus cu căință.
Tot în Sfântul Munte, într-o convorbire cu un preot din diaspora, părintele Pimen a vorbit despre spovedania fără îndreptățire în Taina spovedaniei, cel mai mare dar. Același îndemn, să nu-l spovedim pe celălalt, ci să ne asumăm tot, îl găsiți și în Gând bun în toate.
Să nu căutăm vinovați în jurul nostru, vinovați să fim noi! Să ne smerim mai mult.
Dacă tu când te duci te îndreptățești, aia nu-i spovedanie, tu te duci să te îndreptățești: „Știi, am făcut, dar dacă, dacă…”, permanent va exista un „dacă”. De asta, să fim cu grijă cum am spus, dacă nu cumva problemă e la noi. Deci spovedanie sinceră și după aia rugăciune cât de multă în mintea noastră. Și să nu judecăm, pentru că avem și acolo poruncă: „Nu judecați și nu veți fi judecați!”. Să nu căutăm vinovați în jurul nostru, vinovați să fim noi! Chiar în familie, că mai venise cineva: „Părinte, nu mai pot! Uite ce-mi face nevasta!” nu știu ce, deci el era îngeraș, ea era dezastru. Și i-am zis că „Până nu pui că 50% ești și tu vinovat, n-ai să rezolvi niciodată nimic!”. Oricât ți s-ar părea ție că numai ea face, pune întotdeauna că și tu ai 50% și atunci poți să discuți cu celălalt.
Dar dacă tu spui că „Tu ești vinovat 100% și eu nu sunt!”, ai închis orice cale de discuție. Dar când ai spus: „Bun, eu sunt 50% vinovat, tu 50%, hai să vedem acum fiecare la ce renunțăm din egoismul nostru, din mândria noastră, din prostia noastră, ca să ajungem pe aceeași cale!”… Deci trebuie să renunțăm la egoismul nostru pentru că mândria mult rău face. Eu îi zic prostie la mândrie pentru că face numai rău. Și zic că numai unui om prost îi place să se înalțe, să se ridice, să creadă că el e grozav, că el e deștept, că el e așa, când de fapt el se autodistruge. Omul smerit e foarte plăcut. Acela orișiunde se duce, e plăcut pentru că el niciodată nu iese în față. Dacă e chemat se ducă, dacă e alungat se duce…
Părintele dă aici sfaturi pentru societate care încep din casă; despre gândul bun pus întâi în familie a vorbit și în Relațiile în familie. Că mândria ne însingurează am arătat în Mândria, iar omul smerit, care nu se crede mai important decât ceilalți, e descris pe OrthodoxWiki, în pagina Smerenia.
Sfaturi pentru societate de la sfinții părinți: să ne asumăm ce se întâmplă
Spunea un sfânt părinte: „Eu sunt ca și câinele. Dacă mă alungă mă duc, dacă mă cheamă, vin”, adică nu se supăra. Cam așa trebuie să fim noi, să nu deranjăm pe nimeni și are grijă Dumnezeu să ne ridice dacă e nevoie, să ne și ajute și așa mai departe! Deci totul depinde de noi. Să lăsăm oleacă mândria deoparte, să ne smerim mai mult! Întotdeauna să ne asumăm ceea ce se întâmplă! Erau sfinți părinți care spuneau: „De-aia e război în lume, că nu mă rog eu de ajuns! De-aia-i foamete, de-aia au fost inundații, că nu mă rog eu de ajuns!”. Nu dădea vina pe nimeni, ci doar pe ei, dacă eu m-aș ruga mai mult, n-ar mai fi lucrurile astea! Și înmulțeau rugăciunea și se osândeau pe ei mai mult. Așa trebuie să facem noi dacă vrem să ne fie bine și sufletește și trupește!
Părinții de altădată care, la un război sau la un cutremur, spuneau că e din cauza lor, pentru că nu s-au rugat de ajuns, apar și în Despre judecată, dependența de duhovnic, unde părintele Pimen vorbește despre osândirea de sine. Smerenia, pe care crestinortodox.ro o numește temelia tuturor virtuților, leagă între ele toate aceste sfaturi pentru Athos și pentru lume.
Întrebări frecvente
Să nu mai vină pentru oameni, ci pentru Maica Domnului, căci Athosul este al Ei. Să intre în Sfântul Munte cu respect și cu rugăciune, să lase vorbele aiurea la Ouranopoli, să se ierte unii pe alții și să meargă la slujbe.
Unii pleacă supărați când părintele nu are timp de ei, deși și el are program și slujbe. Cine vine pentru Maica Domnului primește folosul pe care Ea i-l rânduiește, iar cine vine cu respect e ajutat de sfinții care s-au nevoit în Sfântul Munte.
La malul mării, o femeie în negru, cu trei cărți în brațe, i-a spus că este Stăpâna locului. În ele îi scria pe cei care vin în Sfântul Munte câteva zile, pe cei care rămân ani de zile și pe cei care își sfârșesc viața acolo. Starețul a recunoscut-o abia la icoana Maicii Domnului din bisericuță.
Să schimbe ceva în viața lor: să lase fumatul, băutura, jocurile de noroc sau orice le face rău lor și familiei. Dacă Ea ne-a îngăduit să ajungem în Sfântul Munte, spune părintele Pimen, se cuvine să punem și noi un pic de voință, iar Ea ne ajută.
Le amintește că ochiul curat le vede pe toate curate: cine îi vede răi pe toți își arată, ca într-o oglindă, propria stare sufletească. Dă exemplul unei doamne care se plângea de colegele de birou și ne cere să ne scoatem întâi bârna din ochi.
Prin asumarea totală a păcatelor, fără îndreptățiri și fără a da vina pe soție, pe copii sau pe vecini. Cine se spovedește așa iese plutind, pentru că primește iertarea. Tot așa, în familie, fiecare să-și asume cincizeci la sută din vină, ca să se poată discuta.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!). Stripe limitează lungimea textelor și din cauza asta vă rugăm să fiți scurți. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!







