Cum să ne Spovedim? Iată o întrebare care ar trebui să preocupe pe mulți pentru că mulți nu știm, de fapt, cum să ne spovedim. Ascultați un cuvânt duhovnicesc legat de spovedanie a unuia dintre cei mai mari duhovnici ai sec. XX, părintele Efrem din Arizona, ucenic a Sfântului Iosif Isihastul. Părintele Efrem ne vorbește de la înălțimea duhovniciei sale, ilustrând cuvântul cu o minune impresionantă legată de taina spovedaniei.
Audiție plăcută! (aveți podcastul și transcriptul după video)
Powered by RedCircle
Întrebare: Gheronda, pot să vă întreb ceva?
Cum trebuie omul să se spovedească? Cum să ne spovedim? Să dea detalii?
Sau așa: „Am furat, am ucis, am mințit…” Ceva de genul acesta… ..Sau general: „am spus rău, am făcut rău”
Cum să ne spovedim?
Pr. Efrem din Arizona: Tema e dacă ai făcut odată sau de mai multe ori.
Dacă este vorba despre un lucru pe care l-am făcut de mai multe ori, vom spune: „Părinte, am făcut asta de nenumărate ori.”
Dar, dacă există o situație deosebită în cadrul aceluiași păcat, – care trebuie spusă exact așa cum s-a întâmplat -, e necesară spovedania exactă.
Hai să-ți spun. Pentru vorbirea în deșert sau pentru judecată – sau pentru bârfă, mai pe înțelesul nostru… va spune: „Părinte, am făcut asta de foarte multe ori.”
Nu va spune de fiecare dată ce a vorbit cu exactitate. Nu e nevoie.
Vom spune așa: „Urăsc pe cineva.” Sau: „Urăsc pe mai mulți oameni.” Voi spune la plural.
Cum să ne spovedim în cazurile speciale
Însă, dacă există un caz special, care se diferențiază, – ce caz să dau? – prin care ura ar fi provocat un rău în plus -, voi spovedi și acel lucru.
Dacă e ceva în mod obișnuit: „Pentru că mi-a spus acel lucru, îl urăsc.” Se întâmplă des asta.
Însă, atunci când ura îl conduce pe om spre răzbunare, zici: „m-am gândit să-l omor.” Nu-i așa?
Dar, atunci când păcatul are aceeași esență, aceeași formă, voi spune că am făcut lucrul asta de multe ori.
Nu vei face o numărătoare exactă a păcatului în cauză.
Există și lucruri care se măsoară, desigur, la anumite lucruri.
Vorbind despre vorbirea în deșert… Poți să numeri de câte ori ai greșit? Nu se poate!
Deci, nu poate nimeni scape de grăirea în deșert și să nu păcătuiască căci de nu spunem cuvânt deșert, nu păcătuim.
Vorba deșartă este vorba care nu are niciun folos și nu este nevoie să o zicem, nu e ceva necesar ce trebuie spus.
E ceva zadarnic. Cum sunt: glumele, bârfele, curiozitățile: „Ce s-a întâmplat acolo? Ce a făcut acela? Ce a făcut celălalt? Lucruri ce, de fapt, nu trebuie să ne intereseze… aceste păcate nu au un calup standard.
Sunt păcate care trebuie spuse tipizat
Păcatele care trebuie să fie spuse standard sunt doar păcatele trupești. Trebuie spuse la modul general, tipiconal. Nu va fi spus modul păcătuirii, căci nu-l folosește. Poate să producă tulburare în interior, și nu e permis.
Asta e important.
Dacă omul nu și-a făcut o spovedanie curată, trebuie să se spovedească din copilărie. Și, înaintând în vârstă, să spună cum a evoluat viața sa. Și așa văzându-și viața, își găsește păcatele și le spune.
Astfel nu e nevoie să se întoarcă în timp altă dată să spună iarăși aceleași păcate.
După ce se curățește bine, cu ajutorul duhovnicului, și prin strădania personală, apoi nu e nevoie să se întoarcă și să spună: „Oare m-am spovedit curat?”
Dar, dacă i-a scăpat ceva și nu a spus, iar apoi Dumnezeu i-a adus aminte, să scrie, ca să nu uite și s-o spovedească apoi; să o scrie într-un carnețel sau pe o hârtiuță, să își amintească, și, la vremea potrivită, o va spovedi.
Necesitatea Sfintei Spovedanii
Sfânta Spovedanie e un lucru NEAPĂRAT necesar!
Fără spovedanie nu putem intra în rai. Este cheia care deschide poarta raiului. Din cauza asta trebuie să știm cum să ne spovedim.
Fără această cheie nimeni nu va putea intra înăuntru.
Ori de câte ori s-ar împărtăși cineva, ori de câte ori s-ar spovedi cu mintea înaintea lui Dumnezeu, – lucru ce are har și putere, pentru că cerem iertare.
Însă, dacă nu se spovedește curat înaintea duhovnicului, nu poate lua în mâna sa cheia, ca să deschidă ușa Împărăției Cerurilor.
Nu poate intra înăuntru cu niciun chip!
Dacă omul nu va spovedi aici fiece păcat important, dacă nu se va pocăi, nu se va mântui!
Prin exemplele și întâmplările pe care le avem înscrise, despre acest adevăr, trebuie neapărat să se facă o spovedanie curată.
În special, în ceea ce privește păcatele de moarte. Omul trebuie să scape de ele, să nu-l mai apese.
Iar păcatele mici, care nu aduc moartea sufletească, le vom purta fiecare până la moarte, într-o măsură mai mică sau mai mare.
Cum să ne spovedim: o minune (un studiu de caz)
Să vă dau un exemplu, pe care l-am mai zis, desigur, și altă dată, dar, haide să-l repet, ca să vedeți că fie și un singur lucru păcat îl poate duce în iad pe om.
Era o femeie virtuoasă, care făcuse un păcat – lucru ce se petrece adesea în zilele noastre; însă atunci era un lucru rar întâlnit.
Femeile credincioase cu frică de Dumnezeu – pentru evlavia și curăția lor – considerau acel lucru de netrecut, foarte, foarte grav – era, oarecum.
Nu se spune exact ce păcat anume făcuse acea femeie, dar se subînțelege.
Nu s-a spovedit pentru că i-a fost rușine să-i spună duhovnicului, și s-a hotărât să ia cu ea păcatul în mormânt, căci nu era lucru de mărturisit! Atât de mare îi era rușinea ei!
În cele din urmă, a aflat scăpare la Maica Domnului… Avea icoana ei și plângea acolo, o ruga foarte mult să o ierte.
Maica Domnului ar fi iertat-o, însă trebuia să facă și cele rânduite, să meargă la duhovnic.
Să facă ceea ce Biserica Ortodoxă a stabilit prin Taina Pocăinței.
Și… după ce a plâns mulți ani… într-un final, am putea spune că femeia ar fi iertată.
A murit… fără să îi spună păcatul duhovnicului…
De îndată ce a murit, demonii – știind că păcatul ei e grav, de moarte, de iad, și că Hristos judecă drept după dreptatea Sa, au crezut că nu mai există mântuire pentru acea femeie, și, imediat ce a murit, i-au înșfăcat sufletul, conform cu păcatul pe care îl săvârșise.
Dreptul Judecător și Maica Domnului
Și o duceau în iad precum uliul își duce prada în cuib. Cum o duceau în adânc, aceea striga la Maica Domnului, să o ajute. Avea foarte mare credință în Maica Domnului.
Iar când a ajuns în iad și au început să o chinuie, să o înfricoșeze și să o amenințe, văzând toate cele cumplite care există acolo, aceea – prin credința ce o avea în Maica Domnului, nu înceta să o strige, ca să o ajute, să-i ierte Dumnezeu păcatul și să se mântuiască.
Și, așa cum o striga pe Maica Domnului, pentru o clipă s-a luminat tot locul acela și a sosit Maica Domnului să ajute, cu multă dragoste, acel suflețel.
De îndată ce au văzut-o pe Împărăteasa Cerurilor, s-au revoltat: „Ce cauți pe aici? Sufletul la care ai venit e încărcat [de păcate], a săvârșit un păcat înfricoșător, de moarte! Și nu o puteți lua! Căci Fiul și Dumnezeul tău a dat o poruncă. Iar porunca spune asta și asta. E sortită pieirii.”
„Bine, nu am nimic de zis.”
Iar ei [demonii], crezând că Maica Domnului vrea să o răpească din mâinile lor, i-au spus: „Vom merge la Dreptul Judecător!”
Căci erau siguri că Hristos nu poate să încalce – în dreptatea Lui – porunca Lui, și va judeca cu dreptate.
„Știau” dreptatea Lui.
„Nu cumva să ne-o înșfaci! Vrem să mergem la Dreptul Judecător!”
„Bine, vom merge la Judecător. Nu o voi lua, vom merge la Dreptul Judecător.”
Puterea Maicii Domnului
Și au mers demonii cu Maica Domnului înaintea lui Hristos, iar Maica Domnului a îngenunchiat înaintea Domnului, spunându-I: „Fiule și Dumnezeul meu, știu că acest suflet a păcătuit asta și asta, însă s-a rugat mulți ani înaintea sfintei icoanei mele cu multă credință și dragoste; și vreau să o ajuți să se mântuiască!”
Demonii au strigat: „Doamne, să nu-Ți încalci dreptatea Ta! Este porunca Ta, nu poți s-o încalci! Tu ești drept!”
Firește că după moarte Dumnezeu e Drept, acum e Milostiv.
Și spune Hristos cu dreptate: „Maică, primesc dragostea ta, cererea ta pentru acest suflet, dar nu încetez să fiu Drept, și, de vreme ce am dat o poruncă, o voi aplica.”
Maica Domnului I-a spus: „Copilul meu, te rog! Fă ceva să o mântuiești! A vărsat multe lacrimi, din tot sufletul, înaintea mea… trebuie să îi răsplătesc! Nu se poate altfel! Tu vei găsi o cale! Tu ești Atotștiutor și poți să o mântuiești!”
„Maică, singurul lucru pe care pot să-l fac e să aduc acest suflet din nou pe pământ, să o readuc în trup, la viață, să cheme pe părintele duhovnic, să-și spovedească păcatul, iar după trei zile o voi lua.”
„Să faci asta!”
Demonii s-au tulburat imediat ce au auzit: „Și dreptatea a ținut-o, și i-a găsit modalitatea de a o mântui.”
Învierea
Între timp, pe pământ, unde femeia deja murise au trecut 2, 3 zile și nu o îngropaseră încă, căci o așteptau pe sora ei care trebuia să vină dintr-un sat oarecare și a întârziat. Și nu o îngropaseră încă…
La un moment dat, cum o plângeau acolo… cu lumânările aprinse, ea având gura și ochii închiși, deschide ochii, femeile se îngrozesc toate…
„Nu vă speriați! Sunt bine! Vă rog să-l chemați pe duhovnic, am nevoie de el. După trei zile voi muri. Nu vă neliniștiți! Voi mai trăi trei zile.”
Când au auzit-o vorbind atât de pașnic și liniștit, s-au liniștit și ele. A sosit și duhovnicul, și-a spovedit păcatul, i s-a citit rugăciunea de dezlegare, și exact a treia zi i se sfârșește viața.
Vreau să vă spun că a avut un singur păcat nemărturisit. Toate celelalte păcate le mărturisise. Un singur păcat de moarte se aseamănă cu o aluniță ce provoacă cancerul în trupul unui om sănătos.
Când și cum ne spovedim? Moartea e neprevăzută
Poți fi cu totul tânăr, cu viață, într-o clipă drăcușorul îți pune asta, și poți merge direct la Dreptul Judecător. Vi se pare mult?
Mergi pe drum, amețești și te lovești cu capul de ceva. Un copil se izbește cu motocicleta – cum s-a întâmplat de curând în Grecia, cu un copil care a murit într-un accident de motocicletă.
Moartea e neprevăzută.
Întrucât moartea e neprevăzută, iar păcatele de moarte precum cancerul, de ce să nu ne lepădăm de cancer?
De ce să nu facem operație ca să-l scoatem afară?
Cum se scoate? Prin spovedania păcatului nostru, prin rugăciunea de dezlegare și să fim pregătiți.
Cine poate pune la îndoială faptul că în Sfânta Scriptură scrie că nu există loc de chin și de loc de odihnă?
Cum să nu existe Dumnezeul adevărat și adevărul?! Căci Dumnezeu este Adevărul! Spune adevărul și ne-a spus că există viață veșnică și în Cer, și în iad…
Prin urmare, trebuie să avem grijă, să ne primenim sufletele. Căci nu ne vom teme de moarte dacă ne vom pregăti.
Psalmistul spune: „gătitu-m-am și nu m-am tulburat”.
Traducerea: www.chilieAthonita.ro
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
19 Comment
Slavă lui Dumnezeu că ne-a dat spovedania și pe Fiul Său! Dar unde să găsesc lacrimile și starea de pocăință, de căință adîncă de ani buni le caut? Mulțumesc!
La Domnul! Le-ai cerut? De multe ori ne rugăm oarecum formal, însă nu avem acea abordare frontală și smerită pentru a-i cere în inima noastră Domnului să ne dea starea de pocăință. Domnul însă ne va da nu printr-un „buton” ci prin ispite, necazuri și har. Dacă le răbdăm pe acestea, vom ajunge la un moment dat la surpriza înfloririi.
Am cerut, Părinte, și necazurile și ispitele au fost fără de număr dar poate nu le-am dus cum trebuie în răbdare, smerenie, iubire. La Hristos, Domnul merg cu lista dar mai mult pentru alții. Multe am de învățat, de recuperat, de aplicat și poate la sfîrșit, la „test” măcar să iau „notă de trecere”. Pentru aceasta cu ajutorul lui Dumnezeu, o să mă tin de Părintele meu duhovnicesc și de „O chilie athonită” pentru că sînt în acelaș duh. Mă iertați, am scris extrem demult! Mulțumesc !
Binecuvantati Parinte!
Mentionati ca raspuns la o intrebare (Care sunt pacatele de moarte?) : „pacatele trupesti. Vezi la Pr Efrem”
Dupa cum puteti vedea aici, Staretul nu generalizeaza pacatele trupesti ca pacate de moarte. Cred ca ar fi bine sa editati raspunsul la acea intrebare spre evitarea smintelii pe care o pricinuiti.
Iertati!
Când spunem, în general, „Păcatele trupești” ne referim la păcatele de moarte trupești. Asta este poziția foarte clară a întregii Biserici. Aici p. Efrem chiar la asta se referă: Femeia făcuse un păcat de moarte și, deci, trebuia – în mod normal – să meargă în iad. A fost salvată în chip minunat, în chip extraordinar având alte fapte bune care contrabalansau. Lovitura primită prin păcatul de moarte nespovedit era mortală.
Doamne ajută! Mulțumim pentru astfel de traduceri! Care sunt păcatele de moarte la care se referă Părintele Efrem?
Păcatele trupești. Cine citește să înțeleagă.
Sunt nelămurit. Nu trebuia să vină îngerul păzitor, după moarte, și sa-i arate ce a făcut în viața 3 zile? Și după aceea 6 zile în Rai și 30 în iad? Iar la 40 zile judecata particulară?
În altă parte spuneați că nu există vămi iar povestirea tocmai vămile înfățișează.
Cum este adevarat?
Multumesc mult. Doamne ajută!
Nu există vămi. Însă acest război al diavolilor există și acesta contrazice, oarecum, vămile. Pentru că vămile sunt „tipizate” și la vămi diavolii îl judecă final pe om. Aici doar încearcă să-l oprească.
Va mulțumesc mult pentru răspuns.
Înseamnă ca cele 3 zile cu îngerul păzitor pe pământ, 6 zile in Rai si 30 in Iad de unde au apărut?
Știm numai ca din tradiție vin parastasele la 3 zile (Sf. Treime), 9 zile (9 cete îngerești) si 40 zile de la moarte.
Când s-au transformat acestea in celebrele vizite in Iad si Rai?
Va mulțumesc.
Să nu uităm că în Rai dispare fenomenul de zi și noapte. Toate acestea însă sunt taine pentru noi. Sunt destule astfel de experiențe de după moarte în care nu se amintește de zilele de mai sus pe care Biserica nu le dogmatizează, chiar dacă le folosește pentru parastase.
Părinte, cum pot sa ajung la pocăința aceea… lăuntrică?
Păcatele de moarte se numesc așa pentru că în Vechiul Legământ aceste păcate aveau ca pedeapsă moartea, chiar dacă sub Noul Legământ nu mai aplică oamenii astfel de pedepse, ne amintim de Anania și Safira care au mințit Duhul Sfânt care era în Petru și au murit, fiindu-ne și nouă pildă.
Acestea erau de obicei trupești și hule(vedem îndemnul primit de Iov de la nevasta lui, de a blestema chiar pe Dumnezeu ca mai apoi să moară, lucru pe care Iov nu l-a făcut).
Mai erau și alte cauze, de ex. atingerea unor obiecte Sfinte, precum Chivotul, ori rostirea Numelui lui Dumnezeu (era chemat doar o singură dată în an de către marele preot).
În cazul israeliților cel mai adesea prin lapidare(ne amintim de momentul în care Iisus Hristos scapă o femeie de la această soartă spunând că cel fără păcat să ridice primul piatra).
Pe sodomiți i-a pedepsit Dumnezeu cu pustiirea totală, de unde și expresia „urâciunea pustiirii”, de care suntem avertizați ca nu cumva să intre „în Locul Sfânt”.
Pai bine,dar dacă omul nu are posibilitatea sa se spovedească sau cei din jur îl prigonesc sau este în spital etc,nu cred ca Domnul îl va nedreptăți și nu ii va ierta păcatele. Cu ce este vinovat acela dacă a vrut sa se spovedească, dar nu a putut? Domnul nu e nedrept.
aici era vorba de o femeie care s-a spovedit, dar a tainuit un pacat, nu l-a marturisit cu buna stiinta, nu ca a uitat sau datorita altor imprejurari externe de vointa ei, practic a facut o alegere. Si chiar si asa s-a gasit o cale de salvare, asa ca sincer, nu inteleg de unde ai dedus ca asta ar fi transmis parintele, ca Dumnezeu e asa transant
Ne amintim de tâlharul de pe cruce, care a făcut numai o mărturisire sumară a stării sale decăzute, dar prin mărturisirea lui Iisus Hristos și rugămintea de a fi pomenit, a câștigat raiul.
este aceasta femeia despre care se pomeneste si in al doilea paraclis al Maicii Domnului?
Nu. Paraclisul a fost scris cu mult înainte.
Mulțumesc mult.