Am devenit transgender: de aceea regret

Vizionați o mărturie extraordinară a unui transgender – cineva care și-a schimbat sexul după care și l-a schimbat înapoi. Este cutremurător prin ce poate să treacă cineva în astfel de cazuri – dacă, desigur, are curajul să mărturisească.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Am trăit opt ani ca fiind Laura Jensen până când m-am trezit și mi-am dat seama că era o nebunie absolută să trăiesc așa în continuare. S-a întâmplat prima dată în anii ’50, când a fost Christine Jorgensen, dar Jener a dus totul la următorul nivel. Apoi, în anul 2015, a început să explodeze. “Tu ești o femeie?” Aaa….. “Da, în esență sunt o femeie. Creierul meu este mult mai mult de sex feminin decât masculin.”

Doamnelor și domnilor, Curajoasa și atrăgătoarea Caitlyn Jener!

Distrugem o întreagă generație de copii. Mi se pare chiar numai auzind și citind despre asta atât de respingător și de distrugător pentru copii…

“Membrii trans ai acestei familii se iubesc între ei cu mândrie…”

Ei aduc performeri travestiți împreună cu micuți E un fel de relație perfectă

“Sunt oameni care se identifică cu ambele sexe sau cu nici unul.”

Si este timpul ca aceste lucruri să se termine. Avem nevoie de bărbați și femei să își asume responsabilitatea și să spună: “Opriți acest nonsens!”

O viață în tranziție

M-am născut și am crescut în Los Angeles, California. Știți, copilăria mea în California a fost destul de tipică ca oricare alta în California. În Los Angeles, în primii ani din ’40, nu a fost mai nimic remarcabil, cel puțin nu până când tatăl meu a început să mă ducă la bunica mea. Bunica era croitoreasă și făcea rochii. Și am devenit foarte curios despre munca ei. Curiozitatea mea a făcut ca bunica să-mi facă o rochie din șifon violet pe care a croit-o să vină perfect pe corpul nepoțelului ei de 4 ani. La început am fost entuziasmat să mi se spună ce minunat și drăguț eram, dar ce nu am realizat a fost când cealaltă bunică a început să spună ce drăguț arăt în acea rochiță violet. Ceea ce bunica spunea era de fapt ceva complet greșit despre băiețelul care eram cu adevărat.

Și așa a început un soi straniu de distrugere psihologică și emoțională care începe în creierașul unui băiețel de 4 ani care nu știe ce consecințe pot să apară purtând o rochiță violet pe ascuns, fără ca părinții mei să știe pentru aproape doi ani. Până când a devenit un lucru obișnuit să port rochița aceea încât am decis să o iau acasă și să o port când părinții nu se uitau, sau când eram singur. Era ca și când auzeam și reascultam acele cuvinte că sunt drăguț în aceea rochie că am devenit dependent de acele afirmații.

Dilema părinților

Așa că am luat rochița acasă dar mama mea a găsit-o. A găsit-o în sertarul de jos al dulapului meu. Ea m-a întrebat “De unde ai rochia asta?” Și eu i-am spus că bunica a făcut-o. Iar asta a provocat scandal mare in casă. Tata era supărat, mama era supărată. Trebuia să fie un secret, iar eu am dezvăluit secretul. Și rezultatul a fost că nu am mai avut voie să merg la bunica decât dacă mama sau tata erau cu mine.

Tata nu știa ce să facă. Soacra lui tocmai l-a îmbrăcat pe băiețelul lui în haine de fetiță. El era așa de furios pe bunica încât a început să mă pedepsească. Mă bătea cu o scândură de lemn când făceam ceva greșit. Câteodată era extrem de critic. De fapt, erau sentimentele de frustrare născute în el pentru ceea ce mi se întâmplase mie. Nu a știut ce să facă. Dacă vă puteți imagina, în anii 1946-47, nu erau nici un fel de informații despre băieței purtând rochițe. Dar partea a doua a ecuației a fost că fratele adoptiv al tatălui meu, unchiul Fred, a auzit despre mine și despre rochița mea violet. Și el a decis că era un lucru corect să mă abuzeze sexual. Unchiul Fred era o persoană de spiță joasă: se îmbăta și venea să mă caute pentru a mă abuza sexual.

Problemele emoționale

Problemele emoționale și psihologice care au început cu afirmațiile bunicii nu le-am realizat ce consecințe grave au creat decât după mulți ani. Bătăile cu scândura de lemn au fost foarte dureroase, iar apoi abuzul sexual a fost ca și cireașa de pe tort. Am fost un copil distrus înainte să ating vârsta de 10 ani. Și atunci am decis că poate trebuia să fiu o fetiță. Nu-mi dădeam seama că ceea ce încercam să fac era să scap de abuzuri, nicidecum să schimb cine eram dar rezultatul a fost că am trecut prin acest proces pentru mulți ani. Purtam rochii, ieșeam în public ca și femeie. Deci am trecut prin asta. Chiar și în prima mea căsătorie, [din care] am avut doi copii.

Am fost director într-o companie americană de mașini – Honda. Am lucrat pentru misiunea spațială Apollo ca și inginer proiectant asociat. Dar acea rochie violet, scândura de lemn și abuzul sexual, era pe cale să pună capăt tuturor acestor realizări. Și următorul pas critic a fost că, tulburat fiind de identitatea mea am mers la un specialist pe probleme legate de identitatea sexuală în San Francisco, care imediat m-a diagnosticat cu o condiție numită disforie sexuală sau tulburare de identitate sexuală. Și care imediat mi-a spus că îmi trebuie hormoni și operație. Acesta a fost tratamentul pe care mi l-a prescris ca să mă ajute în șirul de probleme pe care le-am avut din cauza celor trăite în copilărie.

Doctorii

Doctorul la care am fost se numea dr. Paul Walker. Dr. Paul Walker a fost un homosexual activist trans-sexual. El s-a simțit că este de datoria lui, ca dealtfel și a celor din ziua de azi, să recomande hormonii și operația ca și procedură de tratament. Acum, rețineți că dr. Paul Walker nu era un terapeut mediocru. Dr. Paul Walker a fost autorul și președintele asociației mondiale “Harry Benjamin – Standarde internaționale de îngrijire a Trans-sexualilor” -, exact aceleași standarde care sunt folosite și în prezent, numite WPATH. Agenda lui era să promoveze trans-sexualismul, să promoveze operațiile și hormonii cu nesăbuință, și astfel distrugând viețile [oamenilor], exact cum a făcut cu mine.

Adicțiile devastatoare

Am trecut prin niște momente devastatoare când mă luptam cu dependența de alcool și de droguri. Ca fiind Laura Jensen, m-am prezentat la o clinică de reabilitare. A durat cam 2 ore și jumătate, sau chiar 3 ore, ședința de terapie cu psihologul și, de-a lungul acelei sesiuni, am derulat toate evenimentele prin care am trecut: abuzul sexual, abuzul emoțional, ideea greșită de a trece prin această procedură, toate greșelile pe care le-am făcut, răul pe care l-am provocat copiilor mei și fostei mele soții Și am scris totul pe o foaie de hârtie. După ce am povestit despre toate acestea, psihologul meu a dat foc acelei bucăți de hârtie în parcare, iar vântul a început să împrăștie acele bucățele de hârtie arzând. A fost un fel de eliberare când realizezi: “Ok, totul este în trecut”. Toată acea povară a fost ridicată de pe umerii mei. Iar el a zis: “Hai să mergem înapoi în biroul meu și să ne rugăm”.

Rugăciunea

Acum, am să fiu sincer cu voi: acest om se roagă mult, timp îndelungat, iar eu nu am vrut să merg înapoi pentru a mă ruga cu el. Pentru că mi-am dat seama că voi fi acolo în rugăciune pentru o oră. Și cum se ruga acesta, îl tot auzeam și mă gândeam când are de gând să termine. Și apoi, la un moment dat nu l-am mai putut auzi rugându-se și, în mod miraculos, ceea ce am văzut în acel moment, când nu-l mai auzeam rugându-se, l-am văzut pe Domnul Iisus Hristos coborând și venind spre mine cu brațele întinse. Și m-am uitat în fața mea și am văzut că El întindea brațele spre mine. Dar era un copilaș, m-am uitat la el, și am realizat că acel copilaș eram eu. Domnul vine să mă răscumpere. Apoi S-a uitat spre mine și mi-a zis: “Viața ta este în siguranță cu mine pentru totdeauna”. Iar apoi Domnul a dispărut. Mi-am dat seama în acel moment că Domnul a venit să mă răscumpere și să-mi redea viața așa încât eu să-L slujesc în fiecare zi după aceea.

Repararea vieții: credința

Am vrut să-mi repar viața și să mă trezesc la realitate. Deci credința a jucat un rol monumental în șansa mea de a fi acum aici. De 35 de ani “trezit”, căsătorit de 24 de ani și am revenit la normal cu mai bine de 30 de ani în urmă. Mulțumesc lui Dumnezeu că am reușit să pot ajuta mulți oameni. Nu am putut să ajut pe toată lumea, dar au fost destul de mulți. Și sunt foarte recunoscător pentru asta. Am să continui să vorbesc, am să continui să lucrez, am să continui să încerc să ajut oameni care nu au la cine apela.

Am creat un website care se numește “SexChangeRegret.com”. Și lucrez în fiecare zi: cu părinți, tați, transsexuali care au regrete cum am avut eu; lucrez cu psihologi, profesori universitari, cu doctori. Lucrez cu avocați. Lucrez pentru a preveni oamenii să treacă prin aceste proceduri chirurgicale, complet inutile și nebunești. De aceea sunt atât de înflăcărat încercând să-mi fac vocea auzită și să ofer oamenilor oportunitatea să spună: “Stai un pic. Poate că asta nu este pentru mine” Și am să continui s-o fac până când Domnul va veni și mă va lua Acasă. Iar asta este menirea mea: să opresc oamenii să aibă aceste operații nepotrivite, și să-i opresc pe acei susținători care mint că sexul se poate schimba.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!