Fost Director de creație Untold, botezat la 33 de ani …și sinteza săptămânii

„Doamne, dacă mă lași să trăiesc, eu mă botez!”

În urmă cu 6 ani, Sebastian Olar, unul dintre cei mai apreciați oameni de publicitate din țara noastră, fost Director de creație Untold, a îngenuncheat și a vorbit pentru prima dată cu Dumnezeu. Și Dumnezeu i-a răspuns.

Urmăriți un reportaj #secventetrinitas de Raluca Mihalache.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

În continuare, citiți și o selecție de citate din articolele publicate în cursul acestei săptămâni pe site-ul nostru „O Chilie Athonită: Bucurii din Sfântul Munte”. Vă încurajăm astfel să reveniți asupra lor pentru o mai bună înțelegere. Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Sub fiecare citat aveți și previzualizarea articolului din care a fost luat. 

Dacă faceți click/tap pe previzualizare, veți naviga la articolul sursă. Ca și până acum, comentariile voastre sunt binevenite!

Răspândiți dragostea!

Lectură și vizionare plăcută!

Cum moare cineva prin patimă și cum depășește cineva moartea prin virtute? Vă invităm să urmăriți două filme de scurtmetraj foarte sugestive – primul în care vedem foarte plastic cum patima este gaura neagră în care cineva se afundă iar în al doilea vedem cum curăția și iubirea cuiva biruiește chiar și moartea, trăind în veșnicie.

Dumnezeu este temeiul lăuntric unic pe care nu-L poți demonstra logic în niciun fel, dar nici nu Îl poți invalida logic. Prin filozofie nu poți dovedi existența lui Dumnezeu, dar nu poți dovedi nici inexistența Lui. Și atunci la Dumnezeu nu te apropii cu intelectul, cu categoriile Kantiene. Te apropii cu acest fler și cu această trăire lăuntrică pe care, cum vă spuneam, ori o capeți prin molipsire de la cei a căror exigență ai simțit-o, ori de la colegii tăi de generație. Și atunci, poteca asta care la început pare foarte îngustă, strâmtorată și anevoioasă începe să se deschidă dacă nu ești singur. Pentru că dumneavoastră îmi spuneați puțin mai devreme, iadul înseamnă singurătatea aceea zăvorâtă într-o tenacitate încrâncenată și întunecată. Ăsta e iadul, când nu mai poți comunica cu cei din jur.

Noi nu ne agățăm și nu posedăm iertarea lui Dumnezeu. Dumnezeu o dă pentru ca noi să o dăm gratuit, să o transmitem mai departe și numai atunci când iertarea divină pe care Dumnezeu ne-a arătat-o nouă o dăm și noi altora, iertarea aceea rămâne cu adevărat cu noi. Este un mare paradox, dar nu este deloc un paradox atunci când înțelegem ce face această iertare pentru noi și modul în care ne schimbă.

Ne poate veni un gând, e omenește. Însă, atunci când gândurile observă că nu le dăm importanță, nu stăm să vedem dacă un gând e corect sau nu, dacă îl ascultăm sau nu, atunci gândul pleacă. Și gândurile ne vor părăsi cu totul dacă nu le dăm nicio importanță. Să nu ne înconjoare gândurile! Să nu ne distragă atenția!

Asta este una din principalele cauze ale fricii: lipsa de credință. Ce se întâmplă? În clipa în care omul se bazează numai pe logică, atunci începe să tremure tot și să-și piardă echilibrul, să fie înfricat. De ce? Pentru că logica este o putere rațională a sufletului, însă este incapabilă să-i rezolve omului ecuația sa, problemele. Cu toate astea, logica este destul de capabilă să-și dea seama de incapacitatea sa. Aici intervine o tensiune existențială asupra omului care se rezolvă prin credința în Dumnezeu. Datorită însă faptului că astăzi cei mai mulți oameni nu cred în mod practic în Dumnezeu, această tensiune crește până când omul poate să aibă probleme cu sistemul nervos. Înțelegeți? Este nevoie aici să nu credem în ce ne spun gândurile și să avem credință în Dumnezeu.

Cred că acest lucru prin sine dă o măsură. De acolo încolo, e o luptă. Vom face și greșeli, uneori vom da mai multă importanță unei părți și pe cealaltă o vom nedreptăți. Apoi vom proceda invers, dar încet-încet ne vom găsi echilibrul pentru că Dumnezeu este Cel care ne ajută. Vedem și la unii sfinți ai Bisericii, care fuseseră și ei căsătoriți, că nu înfruntau situația ca pe o dilemă deosebită: sunt preot sau familist? Ci le trăiau pe amândouă în același timp. Fiecare în felul său, ca o cale unică a fiecăruia. Și fiecare își găsea echilibrul personal în funcție și de persoana pe care o avea lângă el.

Calendarul nostru nu se rezumă doar la Crăciun, Anul Nou și Duminica Paștelui. Toate zilele din acest calendar marchează un eveniment important, marchează un sfânt important, marchează o amintire importantă. Nu trece o singură zi în care să nu avem un motiv să ne uităm la data din calendar și să ne amintim de Hristos și de lucrarea lui Dumnezeu pe Pământ.

(…) însuși liantul Bisericii, care este Duhul Sfânt, Cel care leagă Biserica împreună în viața antropică, a fost retrogradat și, prin urmare, au încercat să se țină împreună prin crearea unui aparat lumesc extern care nu a funcționat. Ei au creat toate aceste lucruri de când au îmbrățișat erezia Filioque și anume Colegiul Cardinalilor, infailibilitatea papală și toate aceste idei despre cât de puternic este Papa, pentru a menține, chipurile, biserica unită și a o guverna. Dar ce vedem? Un mare haos teologic care face ca micile neînțelegeri dintre ierarhii ortodocși să pară o joacă de copii în comparație cu ceea ce se întâmplă în lumea catolică, teologic vorbind. Deci noi credem că [erezia Filioque] are efecte negative uriașe.

Când vezi atâția tineri împreună, nu ai cum să nu te bucuri. De ce sunt motive de bucurie? Pentru că vezi că în țară la noi mai sunt tineri buni, tineri curajoși, tineri credincioși și frumoși. O țară care are asemenea tineri nu se pierde niciodată, oricât ar încerca toți dușmanii credinței să o dărâme, nu are cum să se piardă. Sunt tineri buni, aproape de Dumnezeu, tineri ce reprezintă viitorul țării.

În Epistola a doua către Timotei, Cap. 1, versetul 7, Sf. Pavel spune: „Dumnezeu nu ne-a dat duhul temerii, ci al puterii şi al dragostei şi al înţelepciunii” și acestea sunt cele trei lucruri pe care trebuie să le cultivăm cu adevărat în viețile noastre personale, adică dragostea și o minte sănătoasă și puterea, cum spuneați, a Duhului Sfânt și să lăsăm deoparte frica pentru că frica este una dintre armele principale ale diavolului. El vrea să ne facă să credem că suntem cu totul singuri, că nimănui altcineva nu-i pasă de noi și că suntem părăsiți de Dumnezeu.

– Este o femeie „trans” o femeie adevărată?

JP: – Nu prea îmi place modul în care sunt formulate aceste întrebări. Nu știu ce înseamnă asta.

Cum adică o femeie adevărată?

– Păi, te întreb, în mintea ta… Depinde ce crezi că este o femeie adevărată. Dar crezi că o femeie „trans” este o femeie?

JP: – Nu!

– De ce nu?

JP: – Pentru că eu cred că femeile sunt capabile, general vorbind, să aibă copii, au organe genitale feminine și au un cromozom XX.

Sau Hristos sau haos!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!