Războiul „sfânt” al Japoniei împotriva creștinismului

Urmăriți un documentar bine făcut despre o mare dramă mai puțin cunoscută din istoria creștinismului: persecuția creștinilor în Japonia. Războiul „sfânt” al Japoniei împotriva acestuia dus din motive străine de Hristos și de virtute.

Vizionare cu folos! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

(pentru o vizionare optimă vă rugăm întoarceți celularul sau tableta pe orizontală înainte de a porni clipul)

Powered by RedCircle

Războiul sfânt al Japoniei împotriva creștinismului

Japonia proclamă astăzi cu mândrie libertatea religioasă. Dar puțini știu că națiunea a suprimat fără milă Creștinismul timp de peste două secole și jumătate.

Ce imagini vă vin în minte când vă gândiți la Japonia? Liniștitele sanctuare șintoiste? Coloratele temple budiste? Ce ați zice de întâlnirile pe ascuns ale unor credincioși torturați, dar sfidători, constrânși să expună pe credincioșii ascunși? Timp de peste 250 de ani, înarmată cu sabii și plină de orgoliu, Japonia a purtat un război împotriva Creștinismului și aproape l-a eliminat de pe aceste țărmuri.

Totul a început în 1587, când Toyotomi Hideyoshi, încercând să unească facțiunile sub noul său shogunat, s-a îndreptat împotriva mișcării creștine în creștere. Cândva bineveniți, acești convertiți au fost brusc considerați trădători, care trebuiau să-și abandoneze “învățăturile rele” sau să moară. Persecuția nu a făcut decât [ca mișcarea] să se intensifice sub regimul Tokugawa care a urmat, regim obsedat de puritate națională și uniformitate. Creștinii suspectați s-au confruntat curând cu o alegere sfâșietoare: să-și trădeze Salvatorul, călcând în picioare imaginile sacre sau să înfrunte torturi groaznice și moartea cu credința intactă. Totuși, în ciuda extremelor menite să o stingă, o mică lumină a rămas aprinsă, așa cum vom vedea din unele povești șocante și inspiratoare, pierdute [în negura timpului] despre credința rezistentă a creștinilor ascunși, care și-au transmis religia în secret, și care au menținut vie speranța în întunericul nesfârșit.

Aceasta este povestea adevărată, fascinantă și în mare parte necunoscută, despre cum Japonia a încercat fără milă să elimine Creștinismul și despre cât de departe au mers credincioșii neclintiți pentru a păstra aprinsă flacăra, până când libertatea religioasă a răsărit, în sfârșit, cu abia puțin peste 150 de ani în urmă. Trecutul brutal al opresiunii marțiale face loc unui prezent incert, care încă se luptă cu prejudecățile care stau azi la baza acestei situații. Călătoria lor remarcabilă îi poate inspira pe oamenii de toate credințele. Acestea sunt secretele creștinilor ascunși.

Când misionarii europeni au debarcat pentru prima dată pe țărmurile japoneze în 1549, aducând povești despre un Mesia, unii lorzi locali au salutat noua credință intrigantă. Căutând comerț și tehnologie, aceștia au permis eforturile de convertire. În decurs de câteva decenii, sute de mii de oameni au adoptat crezul străin, numit acum Kirishitan (Creștinism). Dar nu toți au primit cu căldură mișcarea religioasă în creștere. Pe măsură ce numărul convertiților creștea, budiștii rivali și facțiunile naționaliste au privit succesul Kirishitan-ului cu o neliniște crescândă.

Ambițiosul domn al războiului, Hideyoshi, a văzut, în special refuzul misionarilor de a onora alte credințe, ca o amenințare la adresa dorinței sale de a unifica controlul. În 1587, Hideyoshi a emis primul decret prin care interzicea expansiunea creștină în creștere sub pedeapsa cu moartea. Cu toate acestea, a fost sub shogunatul lui Tokugawa, care a urmat, când s-a ajuns la ferocitate maximă. După o revoltă populară condusă de Kirishitan în 1637, conducerea a declanșat o epocă de legi marțiale fără precedent împotriva credinței lor. Un edict din 1639 a echivalat credința [creștină] cu trădarea, spunând că “Japonia este țara protejată de kami și centru al budismului. Aceasta sectă rea este interzisă pentru totdeauna…” Oricine ar fi avut ceva de a face cu această cultură rea trebuia imediat să se lepede și să se căiască. Adepții suspectați s-au confruntat în curând cu o alegere sfâșietoare: să renunțe la Salvatorul lor, călcând în picioare imaginea Sa sau să înfrunte tortura și moartea, agățându-se cu tărie de convingerile lor.

Represiunea

Represiunea cuprinzătoare care a urmat aproape a reușit să elimine complet Creștinismul de pe țărmurile Japoniei. Vom descoperi extremele șocante, menite să zdrobească credința, și vom explora modul în care șogunii au eșuat în cele din urmă pentru că au subestimat puterea credinței perseverente. Pentru a eradica creștinii ascunși care mai rezistau, oficialii Tokugawa au dezvoltat o tactică diabolic de simplă de distrugere a credinței. Presupușii kirishitani erau adunați și aduși în față unor fumi-e, imagini ale lui Hristos sau ale Fecioarei Maria. ”Dacă refuzați să călcați în picioare aceste chipuri cu sandalele”, spuneau oficialii, ”adevărata voastră credință va fi expusă, iar tortura și moartea vor urma în curând.”

Acest “test prin călcarea” pe cele mai sfinte imagini ar fi forțat apostazia chiar și a celor mai devotați…, sau cel puțin așa credeau ei… Unii au descoperit o putere interioară pe care nici nu erau conștienți că o au. Chiar și sub amenințarea cu pedepse extreme, o rezistență mică a [creștinilor] a continuat să existe. Acești creștini ascunși, kakure kirishitan, au creat simboluri secrete pentru a-și masca credința și a o transmite în șoaptă de la părinți la copii, timp de generații. Tații își pregăteau fiii pentru ziua inevitabilă, când autoritățile le vor ordona să calce în picioare sau să moară pentru Adevăr. Mamele le-au învățat pe fiice să înghită cruciulițe pentru a ascunde manifestările fizice ale convingerile lor, literalmente în interiorul corpului lor.

Profeția

În cadrul acestei comunități împrăștiate, s-au răspândit povești despre preoții portughezi care aduceau cu mult timp în urmă trei promisiuni: că după 7 generații, mai mulți clerici se vor întoarce de la Roma. Aceștia vor fi bărbați necăsătoriți, care vor aduce statui ale Sf. Fecioare. În ciuda faptului că nu a existat niciun contact timp de peste 200 de ani, această profeție a fost suficientă pentru a inspira o remarcabilă rezistență, în așteptarea zilei în care puteau să practice din nou, în mod liber, credința lor scoasă în afara legii, fără teama de tortură publică, exil sau execuție. Răbdarea și ingeniozitatea lor neclintită au permis Creștinismului să prindă rădăcini acolo unde trebuia să fi pierit cu mult timp în urmă.

În ciuda tuturor încercările lor de a expune Kakure Kirishitan prin tactici ingenioase de frângere a credinței, autoritățile Tokugawa au devenit frustrate de faptul că unii au continuat să practice în secret, cu orice preț. Acest lucru le-a încurajat să dea noi pedepse șocante pentru cei care refuzau să-și abandoneze convingerile chiar și atunci când se confruntau cu fumi-e publice. Creștinii suspectați aveau de a face acum cu o brutalitate incredibilă: prăjiți încet deasupra unor gropi, cufundați în apă clocotită, atârnați cu capul în jos în gropi fetide…

Oficialii au devenit creativi în extreme menite nu doar să pedepsească, ci și să smulgă de la ei renunțare la credință. Supraviețuitorilor mai sfidători li s-au tăiat urechile, nasurile sau membrele le-au fost amputate înainte de exil sau execuție. Acest tip de tortură era menită să dea fiori celor care încă se mai agățau de Dumnezeul lor vestic. Nici măcar copiii nu erau scutiți de la asemenea extreme de această conducere care împrăștia teroare religioasă. Unor copii de doar 5 ani li s-au smuls încet unghiile de la picioare și mâini, în timp ce preoții priveau, insistând ca tinerii să se dezică.

Au făcut tot posibilul pentru a face ca o condamnare continuă a Kirishitanului să pară mai rea decât moartea. Și totuși, un nucleu devotat a continuat să își ascundă convingerile ilegale generație după generație. Era nevoie de presiuni externe intense pentru a ridica în cele din urmă interdicția pusă asupra Creștinismului, după peste 250 de ani. Dar chiar și liderii Restaurației Meiji au ezitat să îmbrățișeze pe deplin revenirea la credința din afară.

Astăzi

Deși Japonia garantează astăzi, în mod oficial, libertatea religioasă, suspiciunea și discriminarea persistă în continuare față de Creștinism în anumite zone. Vechile prejudecăți mor greu. Vorbiți cu unii japonezi de astăzi și veți fi surprinși să găsiți ecouri ale atitudinilor care au justificat cândva o persecuție nemiloasă.

Am auzit următoarea poveste de la un prieten japonez: “La scurt timp după ce mi-am susținut teza de doctorat, șeful meu de laborator m-a instruit să încetez orice practică creștină în laborator, deoarece aceasta ar putea fi “perturbatoare”. Acest profesor de top de la o universitate națională nu a văzut nicio problemă în a exprima în mod deschis că convingerile mele religioase pot aduce tulburarea la locul de muncă. El a întruchipat convingerea subtilă, dar continuă, că Creștinismul nu este pe deplin binevenit în cadrul societății japoneze în sens larg.

Vorbind cu alți creștini japonezi, au apărut povești similare, în care li s-a spus să evite purtarea în public a crucilor, au fost îndepărtați de la oportunitățile de conducere și alte moduri mari și mici care să îi facă să se simtă excluși sau forțați să își ascundă identitatea adevărată. Teama înrădăcinată istoric de forțele conformismului cultural continuă să alimenteze scepticismul că creștinii nu pot fi pe deplin demni de încredere sau că pot pune religia lor mai presus de îndeplinirea îndatoririle sociale comune. Deși deloc echivalentă cu campania brutală cu care se confruntau creștinii odinioară, aceasta dezvăluie cum aceleași asocieri false, folosite înainte pentru a justifica extremele, persistă în mod latent. Este esențial să exorcizăm fantomele persistente ale prejudecăților, în vederea unei acceptări complete. Poate că, prin evidențierea perseverenței tăcute a Bisericii ascunse, japonezii moderni pot vedea în sfârșit Creștinismul aparținând liber și mândru în Țara Soarelui Răsare.

Concluzie

În timp ce Japonia de astăzi proclamă cu mândrie libertatea religioasă în principiu, am văzut că persistă prejudecăți care continuă să limiteze Creștinismul în practică. Spre deosebire de istoria Americii, care se laudă cu pluralismul religios, presiunea conformistă față de omogenitatea seculară persistă aici. Creștinismul este tolerat, dar totuși este făcut să se simtă nedorit de cei care se agață de istoricul învechit al vechilor prejudecăți. Trebuie să aplaudăm curajul remarcabil al kakure kirishitan-ilor și al credincioșilor moderni, care păstrează flacăra aprinsă în ciuda ostilității culturale. Fie ca persecuția din trecut să sublinieze faptul că niciun sistem de credință nu este imun la frica societății față de cel greșit înțeles.

Chiar și în timp ce SUA trasează diviziuni în funcție de identități politice și sociale, campania japoneză împotriva Creștinismului și cicatricile sale ar trebui să ne reamintească de pericolele reacțiilor tribale exagerate. Cu toate astea, pe măsură ce tot mai mulți adepți trăiesc în mod deschis și respingerile se estompează cu timpul, există speranță că aceste povești care evidențiază convingerea neclintită, pot inspira reforme. Poate că recunoașterea brutalității fără sens, justificată de temeri nefondate față de necunoscut, poate motiva Japonia să îmbrățișeze cu adevărat medii care par străine acum, dar care îmbogățesc cultura colectivă în timp.

La fel cum prosperitatea a decurs din comerțul occidental odată evitat, la fel poate înflori progresul social prin primirea creștinilor din umbră. Anii au dovedit că pluralismul vibrant apare nu prin zdrobirea disidenței, ci prin curajul de a pune întrebări privind obiceiurile istorice în numele incluziunii. Dacă o astfel de rezistență poate supraviețui unui atac susținut, nu putem găsi loc pentru a ne face compatrioți din foști proscriși? Există oportunitatea de a face un salt înainte reflectând asupra pașilor greșiți dureroși făcuți de pionierii globali în persecuție. Toți merită să practice cu mândrie credințele sfinte, fără inhibiții sau răni. Credința neîngrădită, într-adevăr, poate prospera încă nelimitat în Țara Soarelui Răsare.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!