DINKS (Venituri duble, fără copii) – p. Iosia Trenham

Ascultați un cuvânt al părintelui Iosia Trenham în care acesta ne prezintă un fenomen nou – numit DINKS. Este vorba de cupluri în care și bărbatul și femeia câștigă din destul însă aceștia nu doresc să aibă copii. DINKs vine de la Double Income, No Kids (Venituri duble, fără copii).

Vizionare plăcută!

(pentru o vizionare optimă vă rugăm întoarceți celularul sau tableta pe orizontală înainte de a porni clipul)

Powered by RedCircle

Doamne ajută tuturor! Dumnezeu să vă binecuvânteze! Vă mulțumesc că ne sunteți alături!

Reflecția mea de astăzi am intitulat-o “DINKS”. Acest acronim vine de la o mișcare foarte populară în ziua de azi a cuplurilor care refuză să aibă copii.

– Suntem DINKS. Putem merge la culcare la ora 21:00 și totuși să ne plângem că suntem obosiți.

– Suntem DINKS. Avem un animal de companie pe care îl tratăm ca pe copilul nostru.

– Suntem DINKS. Putem fi cei mai amuzanți.

– Suntem DINKS. Cumpărăm bilete de avion în loc de cadouri.

– Suntem DINKS. Cheltuim bani pe lucruri pe care ni le dorim, cum ar fi bărcile.

Venituri duble, fără copii! *Double Income, No Kids – DINKS.

Ieri a apărut un articol fascinant despre acest fenomen în Wall Street Journal L-am citit și m-am gândit că am citit atât de multe în ultimii ani despre DINKS, că ar trebui să spun ceva ca să-i încurajez pe acei DINKS care ne privesc, sau pe privitorii noștri care sunt tentați să devină DINKS. Dați-mi voie să spun câteva cuvinte, dacă sunteți dispuși să vă veți deschide mințile și inimile către mine un moment. Conform unui sondaj PEW din 2021, 44% dintre persoanele cu vârste cuprinse între 18 și 49 de ani raportează că intenționează să aibă zero copii.

Dintre multele motive pentru care copiii sunt respinși astăzi, vreau să abordez câteva imediat. Dar această viziunea a cuplurilor care sunt împreună, dar refuză să aibă copii, este o idee cu adevărat îngrozitoare. Desigur, în centrul ei se află o evaluare greșită despre cât de prețios e un copil, și cât de prețios este să fi părinte. Ideea că cuplurile pot fi fericite și poate chiar mai fericite atâta timp cât refuză responsabilitatea de a concepe și de a crește copii, asta stă la baza acestei mișcări. Este o expresie a unui egoism scandalos. Chiar dacă unele cupluri dintr-o cultură sau alta ar fi avut aceste idei în trecut, cu siguranță nu le-ar fi aplaudat și apărat în piața publică pentru că până și păgânii, nu doar creștinii, nu doar oamenii religioși, chiar și păgânii știu că fără copii nu există viitor și că familiile sunt menite pentru a avea copii.

Soții și soțiile sunt pentru copii. De fapt, în slujba de nuntă a Bisericii, citim doi psalmi magnifici: Psalmii 126 și 127, despre gloria copiilor ca fiind o răsplată, rodul pântece fiind un mare dar de la Dumnezeu pentru cuplu, ceva care le va inspira ziua și noaptea, ei vor privi în jurul mesei lor și își vor vedea copiii ca surse de frumusețe și iubire și bucurie. Despre asta este viața de familie, acesta este fructul căsătoriei.

Sfântul Pavel ar fi uimit de conceptul conform căruia cuplurile nu ar trebui să aibă copii pentru a-și putea economisi energia și banii. Acesta este lucrul cu care se laudă mulți dintre acești DINKS, și anume că au două venituri și nici un copil, ceea ce înseamnă că își pot economisi veniturile. Oh, da! Au cumpărat un apartament în loc să închirieze unul… O, da! au un 401(k) (un plan de pensii avantajos fiscal). Am putea să-i întrebăm: ”Pentru ce?”

Sfântul Pavel spune: ”Nu copiii sunt datori să agonisească pentru părinţii lor, ci părinţii pentru copiii lor”, în Corinteni 2. Acest lucru este de bază. Muncim pentru a ne întreține copiii și asta e o mare bucurie, nu doar un angajament moral. Este un angajament moral care exprimă dragoste și ne ajută să ne creștem copiii până la vârsta adultă, pentru că muncim pentru slava lui Dumnezeu și pentru construirea societății, nu pentru a avea noi înșine o casă cu nimeni în ea, cu excepția noastră…

În articolul și videoclipurile la care se face referire acolo, DINKS își sărbătoresc stilul de viață anti-copii pe mai multe căi. Voi menționa patru dintre ele.

1. Își sărbătoresc câinii, ca și cum un câine ar putea fi cumva un înlocuitor pentru copii.

Cred că acestor DINKS ar trebui să le răspundem cu un alt acronim: DAFC – Dogs are fake children/ Câinii sunt copii falși. Câinii sunt minunați! Sunt minunați să îi ai în mijlocul familiei. Întotdeauna am avut un câine sau câini în copilărie și mi-au plăcut foarte mult câinii. Dar ei nu sunt copii, nici pe departe, nici în ruptul capului nu poate un câine să înlocuiască un copil.

2. DINKS se tem și de grija pe care o solicită responsabilitatea de părinte.

Cel puțin arată că recunosc faptul că a fi părinte este o mare provocare, dar să amâni această provocarea din cauza fricii este o greșeală teribilă și o pierdere teribilă. Dacă nu facem lucruri mărețe care sunt în fața noastră pentru că ne e frică de sacrificiul necesar, atunci nu vom avea de fapt fericirea, satisfacția de a realiza ceva important. Tot ce este important este o mare provocare și necesită o mare investiție. Și una dintre cele mai mari investiții pe care orice cuplu o poate face este investiția în conceperea, nașterea și creșterea de copii pentru slava lui Dumnezeu. În acest articol, un cuplu a spus că ar trebui să muncească mai puțin și să aibă grijă de copiii lor. Erau îngrijorați că ar trebui să muncească mai puțin pentru a-și crește copiii.

Ce concept ciudat de muncă! Desigur, a apărut din mișcarea feministă din anii ’60, unde munca a ajuns să însemne ”muncă în afara casei”, ca și cum managementul casei sau al statului tău, nu este munca. Eu aș pune problema exact invers. Cea mai importantă muncă este cea care se întâmplă în Biserică, și anume închinarea, slujirea, iar a doua cea mai importantă activitate este cea din sfera domestică unde imaginea lui Dumnezeu se naște și crește și familiile sunt cultivate pentru slava lui Dumnezeu. Lucrarea exterioară, cea din lume, pentru public este foarte importantă, dar pentru a sprijini lucrarea Bisericii și lucrarea din sfera domestică. Nu invers.

 Gloria nu e statul, gloria este Biserica și familia și statul este conceput pentru ca să adăpostească, să hrănească și să protejeze Biserică și familia. Lucrarea Bisericii este supremă, lucrarea de slăvire a adevăratului Dumnezeu. Lucrarea familiei e de veșnică valoare, cultivând dragostea și virtuțile în casă. Așa că, eu cred că DINKS ar trebui să abandoneze acest concept de definire a muncii, a singurei munci semnificative, munca pe care o fac ei în florăria lor sau la Starbucks sau la birou pe calculator, ca fiind așa ”semnificativă” pentru că primesc un salariu.

Dacă ar fi așa, atunci, desigur că Domnul nostru Iisus Hristos și Preacurata Sa mamă nu ar avea nici o importanță, ceea ce este, evident, ridicol. Domnul nostru este cea mai importantă persoană din lume și Maica lui Dumnezeu este cea mai importantă femeie care a trăit vreodată. Maica Domnului nu a avut niciodată o slujbă în afara casei. Asta înseamnă că nu a muncit?

3. DINKS cred că starea lumii este prea nebună pentru a aduce copii în ea.

Eu aș spune că au dreptate în legătură cu cât de nebună e situația lumii, dar unul dintre cei mai semnificativi factori care contribuie la nebunia lumii sunt chiar DINKS și predecesorii lor. Deoarece oamenii au abandonat fidelitatea față de căsătorie, fundamentul societății, deoarece au îmbrățișat necredința revoluției sexuale și și-au sfâșiat căsniciile cu divorț și copii abandonați, așa cum sunt astăzi în medie familiile americane și occidentale, care au doar 1.5 copii în medie, dacă luăm în considerare și toate țările occidentale. Am abandonat complet ceea ce face societatea puternică și rezonabilă și ideea că dacă accelerăm acest proces prin a nu avea deloc copii asta va ajuta!? Este o nebunie! Cea mai mare contribuție pe care un cuplu o poate aduce pentru sănătatea lumii este să aibă copii, să aibă grijă de ei, să-i iubească, să-i crească pentru a-L iubi pe Dumnezeu și pentru a-i sluji pe ceilalți, să facă o familie frumoasă și plină de dragoste și lumină. Așa scăpați de întunericul acestei lumi.

4. Ei sărbătoresc lucrurile ușoare precum faptul că în casă rămâne mereu curat.

De ce are cineva o casă și camere goale? Care este scopul lor dacă nu ai copii și nu ai familie? Un bărbat și o femeie fără familie nu au nevoie de prea multe. De un mic apartament. Restul pentru ce este? Pentru laudă? Ca o investiție? Dar o investiție pentru ce? Ce ai de gând să faci? Chiar și banii… Ce ai de gând să faci cu ei? Doar pentru a vă satisface în mod constant poftele și plăcerile, până când nu mai poți și apoi să mori în tristețe? Nu!!!

Asta îmi amintește de când eram tânăr și lucram ca și casier la o bancă. Am învățat atât de multe din acea perioadă… Și era o femeie în vârstă în acea perioadă, foarte bogată, care intra în bancă de mai multe ori pe săptămână și venea la ghișeul meu, pentru că voia ca eu să îi verific contul curent și să îi spun soldul. Era întotdeauna în jur de 2.5-3 milioane de dolari. Dar trebuia să audă, să știe că acei bani erau acolo. Era cumva cheia ca ea să poată sta liniștită. Nu făcea nimic cu ei, doar stăteau acolo.

Îmi amintesc că mă gândeam atunci: ”Săraca femeie! Trăiește de una singură. Siguranța ei este că știe că banii sunt în bancă și că trebuie să vină să vadă asta tot timpul. Pentru ce sunt banii?” Ea doar a trăit și apoi a murit și banii au fost luați de stat și trimiși cine știe unde… E la fel cu o casă goală. Care este scopul ei? Felicitări, dacă vă luați o casă, dar scopul unei case este să o umpleți, să umpleți casa cu vocile copiilor, cu voci de învățare și de dragoste și de descoperire și apoi, când nu mai ai nevoie de ea, să o dai mai departe, să o vinzi, să o reduci în dimensiuni. Bunurile imobiliare se justifică prin utilizarea lor, altfel sunt doar un laț în jurul gâtului.

DINKS pretind că ”viața este fantastică fără copii”. Sigur că este, până nu mai este… Am scris câteva situații când nu e foarte fantastică fără copii: când soțul tău se simte copleșit pentru că toate nevoile tale se concentrează asupra lui și nu ai copii pe care să-i servești, să-i admiri. Sunteți doar voi doi în fiecare zi, toată ziua, de-a lungul vieții tale. Asta e o rețetă pentru divorț. ”Viață este fantastică fără copii” până când prietenii tăi căsătoriți, mai puțin “treziți”, îți spun despre bucuria incredibilă pe care o au cu copiii lor, că au copii, că îi cresc, iar tu nu ai…

”Viață este fantastică fără copii” până când soțul tău moare și rămâi doar tu și nu mai ai pe nimeni să te consoleze, nimeni care să umple golul? ”Viața e fantastică fără copii” dacă nu ești bolnav sau, Doamne ferește, soțul tău este bolnav în același timp și nimeni nu poate avea grijă de voi? Când slujba ta devine plictisitoare și te întrebi de ce o faci? Atunci când ești bătrân și nu mai poți face lucrurile pe care le puteai face înainte și nimeni nu te poate ajuta? Când ești în spital și nimeni nu vine să te viziteze? Când e ziua ta de naștere sau onomastică sau când sărbătorești Crăciunul sau Sf. Paști și nu ai familie cu care să sărbătorești?

”Viața este fantastică fără copii” până când mori singur într-un azil de bătrâni, fără copii care să te țină de mână, nimeni care să se roage pentru tine, nimeni lângă căpătâiul tău? ”Viața este fantastică fără copii” când numele tău dispare pentru totdeauna și nu ai nici un moștenitor?

Și asta pe scurt… Minciuna că viața e fantastică fără copii este deosebit de acută, deosebit de evidentă când nu devenim cine Dumnezeu ne cere să devenim pentru că tot procesul de renunțare la sine și de a scăpa de iubirea de sine, această mare patimă, învățând să îi slujești pe copiii tăi, să ai grijă de ei, să îi iubești, tot ceea ce Domnul ne învață pentru că știe că cazanul paternității este oala de presiune necesară pentru a ne face frumoși, pentru a ne înmuia inimile pentru ca El să poată cu mâinile Sale să modeleze această inima în ceva magnific.

Copiii și creșterea copiilor e modul în care învățăm, în timp ce încercăm să ne învățăm copiii, este modul în care devenim mai iubitori, iubindu-i pe ceilalți în loc de a ne iubi pe noi înșine, este modul în care învățăm să trecem cu vederea jignirile și să iertăm greșelile și să căutăm iertarea, așa învățăm să ne rugăm în dificultăți, este modul în care învățăm să ne smerim și să devenim oameni ai credinței, în timp ce Dumnezeu ne trece prin toate provocările vieții de părinte. El ne pregătește pentru moștenirea Împărăției lui Dumnezeu. Aceasta este marea provocare care este ratată. Aceasta este mare slavă care este ratată când nu ai copii, în mod intenționat, și urmărești asta.

Cred că DINKS (Venit dublu fără copii) ar trebui să fie reinterpretată, “Delighting in New Kids / Încântat de noii copii”. Acesta este un DINK mai bun: Încântat de noii copii. Dumnezeu să fie cu voi!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!