Ideologia mândriei și a genului – p. Seraphim Holland

Părintele Seraphim Holland ne vorbește despre Luna Mândriei (Pride Month) despre ideologia mândriei și a genului, lucruri satanice care la ora aceasta au devenit promovate de către societatea depărtată de Dumnezeu care ne influențează cotidianul.

Vizionare cu folos!

Powered by RedCircle

– Care este părerea dumneavoastră despre ceea ce se întâmplă astăzi? De ce se întâmplă asta? De ce trăim aceste vremuri în care constatăm această mare presiune cu privire la ideologia de gen, și în mod special asupra copiilor, prin intermediul școlilor, a rețelelor sociale, având guvernele în spatele lor? De ce credeți că se întâmplă toate acestea?

– Există două motive. Primul este fiindcă există acela nevăzut care încearcă să provoace haos, adică Satana și slujitorii săi, care încearcă să creeze haos în viață și să incendieze lumea. Acesta dintotdeauna a încercat să facă asta, dar în vremurile de azi, mai mult decât în orice perioadă din istoria omenirii, oamenii nu știu cine sunt. Oamenii nu mai au o identitate, ei nu mai știu cine sunt, ei nu mai știu de ce există. Și găsesc alte motive pe care le scot în față, deoarece fiecare are nevoie de un motiv pentru a fi cine este. Nu-i așa?

În trecut, dacă erai creștin, înțelegeai că ești creat după chipul lui Dumnezeu cu scopul de a deveni ca Dumnezeu. Toată această coaliție a curcubeului nu este [de la] Dumnezeu. Nu este ceva dumnezeiesc. Asta e foarte clar. Oricum ar vrea oamenii să răstălmăcească Scripturile, este foarte clar că nu e de la Dumnezeu. Foarte clar. Iar asta include curvia cuplurilor heterosexuale. Toate sunt fără de Dumnezeu. Toate acestea te îndepărtează de Dumnezeu, nu te apropie de El. Deci dacă nu ai o identitate clară a ta, ai aceste deficiențe de personalitate și începi a inventa lucruri pentru a avea o ideologie despre tine însuți, pentru a zice: ”sunt homosexual”, ”sunt trans-sexual”, ”sunt super-inteligent” sau “sunt foarte de succes”. Orice.

Niciuna dintre acestea nu e identitatea noastră. Identitatea noastră e că suntem creați după chipul lui Dumnezeu pentru a deveni ca El. Deci asta e marea problemă. Și toată chestiunea asta cu ”trans-sexualitatea” și alfabetul LGBTQ… este că există întotdeauna o altă identitate, în mod invariabil. Deși sunt oameni care zic: ”sunt creștin”, sau ”sunt asta”, dar în mod fundamental lucrurile acestea sunt fundamental împotriva lui Dumnezeu. În mod fundamental. Trăim acum într-o cultură care urăște pe Dumnezeu, tratând tot ceea ce este moral ca fiind ceva ce limitează, ceva neiubitor sau ca o fobie, bla, bla, bla, toate aceste cuvinte cu care etichetează oamenii. Dar ei nu se consideră pe ei înșiși ca fiind creați după chipul lui Dumnezeu. Așadar încearcă să găsească o altă imagine.

– Ce ne-ați putea spune despre diferența dintre dragoste și acceptare? De foarte multe ori oamenii confundă dragostea cu acceptarea și zic că dacă ești cu adevărat un creștin iubitor atunci vei accepta modul de viață homosexual al altuia. ”Iisus l-ar fi iubit pe acela”, ar zice ei.

– Desigur, Iisus cu siguranță va iubi aceea persoană, și noi o iubim. Îmi place să dau acest exemplu. Să zicem că ai un unchi pe care îl iubești. El te-a crescut, îl iubești cât poți, dar acesta dezvoltă o problemă cu băutura. Și bea mult prea mult. Și mergi și-i zici acestuia: ”Unchiule, te rog nu mai bea! Te sinucizi cu asta!” Îți iubești unchiul, dar îl implori să nu mai bea pentru ca lucrul acesta îl omoară. Nu accepți faptul că bea, dar continui să-ți iubești unchiul. Ei bine, perversitatea sexuală, hedonismul de orice fel, fie că este perversiune fie că nu, fie că e sex normal sau anormal, dacă e în afara căsătoriei este toxic. Întotdeauna. Întotdeauna. Deci dacă iubești pe cineva, dacă vei putea îl vei ajuta să scape de acel mod de viață.

Asta nu înseamnă că te vei putea duce la oricine să-i spui: ”Hei, vreau să-ți spun să faci asta sau să faci aia.” Bineînțeles că asta este o prostie. Dar dacă iubești pe cineva, atunci dorești să-i fie bine. Deci această idee de dragoste versus acceptare este ceva artificial.

– Ați făcut o observație cu adevărat interesantă într-un video pe care l-ați postat unde ați numit ”Luna mândriei este luna demonilor”. Ați spus: “Copiilor noștri li se predă o mântuire diferită”. Ce ați vrut să spuneți prin asta?

– Ei bine, există o singură mântuire: prin Iisus Hristos. Noi suntem creați după chipul lui Dumnezeu, ceea ce înseamnă de fapt că suntem creați după chipul lui Iisus Hristos, Fiul Unul născut al lui Dumnezeu [Tatăl], cu Care trebuie să ajungem să ne asemănăm, la nivelul măsurii lui Hristos. Acesta este obiectivul nostru. Acela este Chipul și țelul nostru. Dacă avem orice alt scop, cum ar fi să fim deschiși la minte, să fim parte dintr-o anumită… cum să-i zic… sună ciudat, nu vreau să-i zic societate homosexuală, pentru că heterosexualii nu spun că sunt parte a unui anume grup, homosexualii spun asta și transexualii, bla, bla, bla, sunt toate aceste grupuri care se identifică pe ele însele prin asta, și bineînțeles că asta e un păcat, dar chiar mai fundamental decât asta, ei se identifică prin altceva decât prin ce i-a identificat Dumnezeu.

Dumnezeu i-a identificat ca fiind făcuți după Chipul Său pentru a ajunge la asemănarea cu El. Iar ei încearcă să facă lucruri pe care ei le cred și le numesc dumnezeiești, dar acestea nu sunt dumnezeiești, și nu-i vor conduce la Dumnezeu. Deci copiii noștri sunt învățați despre o nouă mântuire, că ar trebui să aibă mintea deschisă la asta, că este ceva grozav. Nu ar trebui să fim deschiși la minte cu privire la lucruri care sunt toxice. Asta înseamnă că tu și cu mine nu suntem deschiși la minte să mâncăm orice. Unele mâncăruri sunt toxice pentru noi și nu le vom mânca. Sau vom zice: nu am să fumez, nu am să beau mult alcool, sau altceva. Alți oameni o fac, e treaba lor, dar eu nu am s-o fac pentru că este toxic pentru mine.

Deci nu putem fi ”deschiși la minte” pentru orice deoarece unele lucruri sunt bune pentru noi, iar altele sunt rele. Și se întâmplă că cele care sunt rele pentru noi sunt rele pentru oricine. Promiscuitatea sexuală, perversiunea sexuală, toate sunt rele. Toate sunt rele, pentru toată lumea. Nu contează ce fac sau cum fac, dacă au o relație pe termen lung sau nu, toate sunt rele. Toate îndepărtează de la Dumnezeu. Copiilor noștri li se spune că aceste lucruri sunt bune, că există o nouă mântuire. Și dacă susții asta, atunci trebuie să-L redefinești pe Dumnezeu. Deoarece dacă te uiți cu atenție, acest așa-zis ”dumnezeu creștin” al lor cu siguranță că vorbește undeva și despre viața sexuală. Dar atunci va trebui să-L redefinești. ca pe cineva care acceptă acel lucru. Dacă Îl redefinești acum, nu va mai fi același Dumnezeu. Este un alt dumnezeu. Este o altă mântuire.

– Cum ar trebui ca noi, părinții, să ne învățăm copiii, pentru a-i proteja, împotriva acestei îndoctrinări care li se predă în școală, prin emisiunile TV, prin desenele animate, prin jocurile electronice. Este foarte evident că oriunde privești, nu contează unde te afli, chiar și la doctor…

– Da, există un televizor și în cabinetul doctorului…

– Și chiar doctorul însuși, când îl întreabă pe copil ce pronume are (el/ea). Deci față de aceste lucruri, de această ideologie, cum ne protejăm copiii ca aceștia să discearnă între bine și rău?

– Poate nu vei putea schimba modul în care doctorul întreabă despre pronume, dar nu trebuie să-ți lași copilul să se uite la (unele) filme, nu trebuie să-l lași să stea cu ochii în ecran tot timpul, etc, etc. Copiii vor copia ce facem noi. Deci, dacă ne văd pe noi că trăim o viață curată atunci vor dori și ei să aibă o viață curată.

Să dau un exemplu. Am nepoți, așa cum am spus, și am grijă de ei foarte des, iar la începutul Paștilor, în noaptea de Paște, când toți copii sunt acolo, e miezul nopții, și sunt toții acolo, iar noi (preoții) începem să cântăm: ”Învierea Ta, Hristoase Mântuitorule…” și continuăm să zicem încet, iar apoi mai tare, și deschidem ușile și dăm lumină tuturor, iar apoi facem procesiunea. Apoi acești copii fac procesiuni tot timpul anului! Își pun un halat de baie ca și când ar fi băieți de altar, apoi închid ușile duble de acasă, cântă, deschid ușile, apoi așteaptă ca eu să cânt, iar apoi mergem de jur împrejurul casei. Ei imită ceea ce facem noi. Și ei cred că ceea ce fac e important. Pentru că eu cred că este important. Pentru că părinții lor cred că este important.

Copiii dacă văd că părinții lor duc o viață fără de strălucire, dacă văd pe părinții lor că stau tot timpul în telefon, atunci ce vor crede aceștia? ”Telefonul este mult mai important decât mine.” Nu? “Telefonul este ceva bun: tatei îi place, mamei îi place. Am să-mi iau și eu un telefon poate când fac 7 ani, sau 8 ani.” Deci cel mai important lucru este să-ți înveți copii prin felul în care trăiești. Trebuie să le citești copiilor. Să le citești din Scriptură, din Viețile Sfinților, să le spui povești despre sfinți, despre cele scrise în Biblie. Desigur, trebuie să știi lucrurile astea pentru a le spune. Deci trebuie să ai o viață interioară pentru a-ți învăța copii, și chiar sunt fanatic cu asta, dar nu înseamnă că toată lumea o face.

Sunt oameni în parohia mea care au copiii la școala [publică]. Cred că ar trebui să faci tot posibilul pentru a nu-ți înscrie copilul în școlile de stat. Tot ce este posibil. Știu oameni care sunt profesori și nu doresc să-și înscrie copiii la școlile publice deoarece acestea sunt locuri de îndoctrinare.

– Deci cum poate cineva care are tendințe sau gânduri homosexuale, deoarece cineva care ne privește ar putea spune: ”Tot ce aud e că mă respingeți”. Dar dacă cineva, care vrea să fie un creștin credincios, simte că are această slăbiciune în el, fie ea o tendință homosexuală, fie o boală mintală și astfel crede că e de gen opus? Ce fel de ajutor putem oferi acestora prin intermediul Bisericii?

– Ei bine, e același ajutor ca atunci când ai tendința să fii critic, sau să înjuri, să te uiți la filme pornografice, sau să-ți critici soția, sau să fii irascibil cu copiii tăi, sau orice ar fi. Toate acestea sunt neajunsuri de personalitate. Homosexualitatea este tot un astfel de neajuns, care nu e de natură dumnezeiască, ca și atunci când ești nervos, sau înjuri sau orice. Este diferit [totuși] pentru că include un întreg subsistem în jurul său, ca un fel de religie. Pentru că nimeni nu are o religie care să spună că e bine să fii irascibil, că Dumnezeu iubește iritabilitatea. Nu, nu o iubește. Nimeni nu spune asta. Dar în schimb spun că Dumnezeu îi iubește pe homosexuali. Bineînțeles că îi iubește pe homosexuali. Dar El iubește pe toți oamenii și vrea să-i ajute să devină mai buni. Iar dacă recunoști că ceva este toxic pentru tine, atunci [trebuie] să te lupți împotriva lui. Punct.

O mulțime de homosexuali se pot mântui. Cu siguranță. Absolut. Dar asta nu se va întâmpla dacă își vor găsi mereu scuze după scuze în păcate. Noi spunem asta la Vecernie în fiecare seară când cântăm imnul ”Doamne am plâns …”. Dacă își vor găsi scuze în păcat și spun: ”eu așa m-am născut”, sau ”nu am ce să fac”, sau ”Dumnezeu m-a făcut homosexual”. Orice. Nu, Dumnezeu nu te-a făcut homosexual. Dumnezeu te-a făcut după chipul Său. Deci dacă faci lucruri care nu sunt după chipul Său, acestea sunt rele. Iar acestea includ și păcatele heterosexuale, includ minciuna, furtul, orice. Toate acestea sunt toxice. Tot păcatul este toxic.

Înțeleg că homosexualitatea devine o obsesie pentru unii. Nu este popular să zic asta, și poate vei primi unele mesaje despre asta, dar de multe ori o persoană este homosexuală din cauza unei traume, sau trăiesc într-o promiscuitate heterosexuală din cauza unei traume. Întotdeauna. Întotdeauna. Suntem o societate traumatizată. Puternic traumatizată. Mulți au fost traumatizați prin atacuri sexuale. Datele statistice cu privire la atacurile sexuale, pentru abuzurile sexuale, sunt uluitoare. Se întâmplă foarte des. Dacă intri în Walmart și treci pe lângă 3 persoane, cel puțin unul dintre ei a fost molestat sexual. Probabilitatea e uriașă. Treci pe lângă oameni care arată normal, dar li s-au făcut lucruri foarte anormale în copilăria lor sau când au mai crescut, sau după aceea. Se întâmplă tot timpul.

Dar există și trauma din lipsa de dragoste părintească, trauma celor care au fost mereu lăsați cu bone, trauma creșterii în fața ecranului, trauma divorțului și toate astea. Dacă unei persoane îi tot vin în minte amintiri sexuale din trecut, atunci aceștia trebuie să lupte împotriva lor. Și ce să facă? Dacă vin la mine le spun că ar trebui să facă metanii dimineața, zicând: ”Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mă să fiu curat astăzi.” Și fă 12 metanii, sau mai multe. Ar trebuie să spună acele rugăciuni pentru curăție, pentru că e o regulă ca atunci când o persoană cade în păcatul privirii la filme cu pornografie, masturbare etc. să spună aceea rugăciune.

Te lupți împotriva [păcatului], și îl mărturisești părintelui duhovnic. Sau poate să ții post și lunea, pe lângă miercurea și vinerea. Va trebui să faci ceva pentru a depăși acest păcat, și nu a-ți căuta o scuză pentru el. Și nu este așa important dacă vei mai fi sau nu ispitit, cât mai ales dacă te vei lupta împotriva ispitei sau nu. Oricum, este un păcat să ai această ispită. În lumea de azi se zice că nu este păcat dacă ești tentat, ci numai dacă dai curs tentației. Asta este o mare prostie. Este păcat a te simți atras spre ceva păcătos. Punct. Fie că ești tentat să fii hoț, dar nu furi, că vrei să înjuri, dar nu înjuri, că vrei să ai o legătură sexuală, dar nu o faci. Toate acestea sunt păcate. Dar va fi un păcat dublu dacă le vei pune în aplicare. Dar, este totuți un păcat.

Unii zic că nu este păcat dacă ai doar gândul. Este un păcat și să ai gândul respectiv. Să citim în capitolele 5, 6, și 7 de la Matei, scrie acolo. Deci așa trebuie să luptăm împotriva [patimilor]. În nici o formă o persoană care are inclinații homosexuale, sau heterosexuale, sau să fumeze marihuana, sau să înjure, sau orice altceva… Nu judecăm pe nimeni că nu merită să stea lângă noi, dar este un păcat. Vrei să scapi de asta, sau nu? Dar societatea îți spune că: ”Nu, asta nu este păcat.” Sau, ”este păcat a zice că este păcat.” Ei, bine?

– Există vreo distincție între gândul care ia naștere în mintea ta și faptul de a-l întreține?

– Sigur, absolut.

– Cred că este un termen pentru asta, ”Logismoi”?

– Da, ”Logismoi” sunt toate gândurile. Ceva de genul, ca acum când facem acest interviu, când îți zici: ”O, am uitat ceva la curățat.” Poate să fie asta. Dar ”logismoi” sunt și gândurile păcătoase. Orice gânduri rătăcitore sunt ”logismoi”. Dar cele care sunt cu adevărat distrugătoare pentru noi sunt acele gânduri păcătoase, sau ispitele. Atunci când suntem tentați să bem prea mult, și ajungem să facem asta, sau atunci când suntem tentați să ne uităm la pornografie, și ajungem să facem asta, în special cu lucrurile care devin obișnuințe. Păcatele sexuale sunt foarte, foarte toxice deoarece devin obișnuințe, oamenii ajung apoi să se rușineze, și nimeni nu vrea să fie rușinat, deci vor să scape de rușine, și atunci trebuie să reeticheteze păcatul ca nefiind păcat, sau dacă vor considera păcatul ca fiind tot păcat, vor fi foarte rușinați.

Și cum mai poți realiza ceva dacă ești rușinat până peste cap? Trebuie să te lupți împotriva păcatului. Nu este nimic “special” în cazul ispitelor homosexuale. Este un păcat împotriva căruia trebuie să luptăm pentru a-l eradica. Totul pornește de la scop. Dacă știi de ce ești aici, asta e tot ce trebuie să știi. Suntem făcuți după chipul lui Dumnezeu pentru a obține asemănarea cu El. Dacă ești bărbat, sau femeie, ești făcut să obții asemănarea cu El. Deci ne luptăm pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu, pentru a fi asemenea cu El.

Nu știu, dar multe din aceste argumente despre feminitate și masculinitate nu au nici un sens pentru mine. Niciodată nu au făcut parte din viața mea. Niciodată nu am făcut aceste diferențieri. Singura diferențiere pe care tatăl meu m-a învățat să o fac a fost aceea că: ”Dacă ești bărbat, trebuie să protejezi femeile.” Punct. Onorezi femeile și le protejezi. Asta am învățat.

Dar, în zile noastre, avem oameni care sunt foarte slabi. Oamenii sunt slabi emoțional și fizic, și din această cauză sunt ușor ispitiți. Dacă mare parte din mintea lor este concentrată să tasteze pe telefon, atunci vor fi foarte influențabili, se vor schimbă foarte rapid, deci dacă nu ești puternic, pentru că trebuie să fii puternic în viață, și nu vorbesc aici de capacitatea fizică, ci de tăria de caracter, pentru că ai lucruri de făcut, ai obligații în viață, și, dacă ai acele obligații, nu cred că toate aceste lucruri legate de sex, toți acești termeni folosiți de oameni… Nu știu, dar aceste lucruri nu fac parte din viața mea. Sunt conștient de ele, la un anumit nivel,, dar nu mă lupt cu ele pentru că nu fac parte din viața mea. Dacă fac parte din viața cuiva atunci ar trebui să găsească ceva cu care să le înlocuiască, iar acel ceva ar fi creștinismul, adevăratul creștinism. Să-ți cunoști menirea, să te rogi, să citești Psaltirea, să citești Evanghelia. Iar apoi vei vedea viața așa cum este, așa cum ar trebui să fie. Și atunci toate celelalte lucruri vor arăta false, nebunești, pentru că sunt nebunești.

– Credeți că există vreo coincidență că ”luna mândriei” este numită așa, având în vedere că mândria este antiteza învățăturii Ortodoxe?

– Ei bine, ce să zic? Este un nume ciudat, nu crezi? Să fii mândru de păcatul tău? Mândria însăși este un păcat. Deci ar trebui să fim mândri de păcatele noastre? Nu știu dacă asta s-a făcut cu intenție sau nu, sau este numai o coincidență nefericită. Sau poate e chiar Satana care în mod direct spune adevărul cu voce tare, spune cu voce tare ceea ce se face în ascuns, iar oamenii sunt mândri cu păcatul lor! Ce situație bizară! Ca și când ai zice: îi bat pe oameni și sunt mândru de asta. Este bizar! Sau: fac perversități și mă mândresc cu asta. Este bizar. Este ciudat. Poate este o coincidență sau poate chiar Satana o strigă în gura mare. Nu știu. Dar este ciudat.

Este foarte, foarte ciudat ca “Mândria” să devină cuvântul tău definitoriu. Atunci când am predicat despre asta a fost în contextul Rusaliilor și apoi am continuat pe acel fir comentând și referitor la asta. Deci aceea predică despre mândrie a fost un comentariu de vreo 12 minute în cadrul unei predici mai mari, despre însemnătatea Pogorârii Duhului Sfânt. Pogorârea Duhului Sfânt înseamnă că Duhul Sfânt se va pogorî peste noi și vom deveni buni, ne vom realiza menirea. Deci este vorba de asumarea identității. Din punctul meu de vedere prea multă vorbă din partea creștinilor împotriva ”lunii mândriei”, sau împotriva homosexualității, sau împotriva păcatului trupesc etc. este ceva moralizator, zici: “asta e greșit”.

Dar mai important este: de ce e greșit? Nu vreau să-mi spui că este greșit, vreau să-mi spui de ce e greșit. Este greșit pentru că este un alt mod de a te gândi la menirea ta și te îndepărtează de la Dumnezeu. Tot ce este pervers, tot ce este păcat, te îndepărtează de Dumnezeu. Cineva care e bețiv, care se droghează zilnic sau consumă heroină, sau merge prin cluburi în fiecare seară, toate aceste situații te depărtează de Dumnezeu. Și identificându-te pe tine însuți prin lucrurile asteaa este și mai rău, te depărtează și mai mult de Dumnezeu. Deci nu-mi place să predic împotriva homosexualității în sine, ci doresc să predic pentru atingerea scopului omului în viață. Și dacă știi care este scopul vieții tale, tot ceea ce nu te duce acolo ar trebui dat la o parte, și asta include perversiunile sexuale, înjurăturile, consumul de droguri, etc..

Asta am încercat să spun în aceea predică, că doresc o altă perspectivă cu privire la DE CE să nu facem ceva, adică nu doar să spunem: ”Nu face asta!” ci să spunem: “Nu face asta pentru că este toxic și nu este în conformitate cu cine este Dumnezeu.” Toate poruncile sunt oglindiri ale lui Dumnezeu. Nu facem anumite lucruri, sau facem anumite lucruri pentru că acestea fie nu sunt oglindiri ale lui Dumnezeu (și atunci nu le facem), fie pentru că sunt oglindiri ale Lui. De aceea ar trebui să-i iubim și să-i respectăm părinții noștri deoarece prin asta ne asemănăm lui Dumnezeu. Nu trebuie să comitem adulter tot pentru a ne asemăna cu Dumnezeu. Acesta a fost principalul punct pe care am vrut să-l subliniez în aceea predică.

Nu-mi dau seama dacă oamenii au înțeles sau nu, dar evident că mulți au urmărit-o. Dar nu știu cât timp au urmărit, poate un minut sau două, și nu știu cât au înțeles. Nu ți-ar veni să crezi unele comentarii. Au fost foarte amuzante. Am purtat o camilafcă verde, și au fost vreo zece comentarii de timpul: ”Nu am să ascult nimic de la cineva care arată ca un vrăjitor!” Adică niște comentarii complet ridicole! Le-am șters pe toate acelea. Totul are legătură cu la scopul. Eu zic că totul este despre scop. Totul.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!