Vămile văzduhului și femeile diaconițe din Biserică

Ascultați-l pe p. Serafim Holland cum ne răspunde la mai multe întrebări legate de vămile văzduhului și de femeile diaconițe din Biserică.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

– Prima întrebare pe care o am e despre vămile văzduhului. Puteți să le explicați?

– O, vămile văzduhului! Bine. ”Vămile văzduhului” este un termen pe care îl întâlnim în rugăciuni. Deci nu am să neg utilizarea acestui termen. Unii oameni îl neagă cu totul, spun că nu există așa ceva, că e doar o ficțiune. ”Vămile văzduhului” este un termen folosit în slujbele bisericești. Deci susțin folosirea termenului ”vămile văzduhului” în slujbe. Este foarte clar că nu știm exact ceea ce se întâmplă după moarte. Nu sunt multe de spus despre asta. Înțelegem că noi suntem foarte atașați de păcatele noastre. Iar acesta este un lucru rău.

Deci nu sunt chiar ca niște stații vamale unde oamenii merg de la una în alta, ca pe o scară, dar există un atașament al sufletului față de păcat. Iar atunci când ești mai atașat de păcat decât de Dumnezeu, când vei muri cred că vei ajunge într-o lume a durerii. Asta este punctul meu de vedere cu privire la ”vămile văzduhului”. Nu putem să negăm că termenul este folosit. Cât privește a înțelege exact ce înseamnă acest termen, eu nu sunt un expert în domeniu acesta. Dar sunt un expert în a afirma că termenul se utilizează în slujbele noastre, și în consecință nu neg utilizarea acestei expresii. De asemenea, știu cu adevărat din propria mea experiență cu mine însumi, ca preot, că suntem foarte atașați de păcat iar atunci când sufletul se separă de corp are încă acele înclinații [spre păcat]. Dar dacă aveam o mai mare înclinație spre Dumnezeu, Acesta va completa ceea ce lipsește. Dar dacă vom avea mai multă înclinație către rău? Nu cred că vrem să aflăm [ceea ce se va întâmpla]. Deci acesta e punctul meu de vedere despre vămile văzduhului. Poate e un punct de vedere simplist.

– Cineva ar putea întreba care ar fi diferența dintre asta și ”purgatoriu”, care pare a avea o raționalitate similară, în care catolicii, citând din Scriptură, vor spune că nimic necurat nu va intra în Rai. În consecință, dacă nu ești eliberat complet de păcat la momentul morții, vei fi “curățit” (”purged”), de unde și termenul ”Purgatoriu”, deci este un proces de curățire, de sfințire. Care ar fi diferența [față de ”vămile văzduhului”]? Este similar? Se aliniază aceleiași gândiri?

– Nu. Nicidecum. ”Purgatoriul” este o invenție a Vestului, care își utilizează mai mult mintea decât inima. EI folosesc ideea că pentru a fi iertat trebuie să treci prin suferință. Dumnezeu nu a spus asta. Pentru a fi iertat trebuie să te lupți împotriva păcatului, să te pocăiești, iar dacă vei trece prin suferință, acest lucru este ceva secundar. Atunci când spunem că ne luăm crucea nu înseamnă că vom sângera, că ni se vor bate piroane în mâini și în picioare și vom fi atârnați pe o bucată de lemn. Înseamnă că ceea ce se întâmplă în viața noastră ar trebui să fie în contextul iubirii de Dumnezeu și al căutării Sale. Deci unii vor suferi, alții poate că nu. Deci această idee că trebuie să suferi pentru a fi iertat este ciudată. Este stranie! – O persoană întreabă dacă puteți să dezvoltați conceptul fricii de Dumnezeu. Are o problemă cu privire la utilizarea termenului de ”frică”.

– Dacă iubești pe Dumnezeu cu adevărat nu vei dori să faci nimic care nu este în concordanță cu cine este El. Unii oameni vor spune că nu vrei să faci nimic care să-L supere, dar Dumnezeu nu se supără. În gândirea vestică Acesta se supără. Dar nu în gândirea estică (ortodoxă). Acesta nu se supără. Dar nu dorești să faci nimic care să nu fie în conformitate cu cine este El. Deci asta este frica de Dumnezeu, că El este atât de uimitor, cu totul în afara înțelegerii noastre și totuși El ni se face cunoscut nouă.

Deci există această uimire și sentimentul că ești mic și nesemnificativ. Asta este frica. Dorim să facem lucruri bune deoarece Dumnezeu este bun. Deci nu vrei să faci nimic care nu este în concordanță cu cine este Acesta. Îți este frica să nu fi tu aceea persoană. Cine poate spune că dacă astăzi faci un păcat, nu îl vei mai face și mâine, și încă o dată, și încă o dată, și apoi te vei îndepărta de Dumnezeu? Ar trebui să te temi de asta. Nu atât de mult teama că acel păcat te va face să mergi în iad, ci că te va îndepărta de prima ta dragoste. Te temi să te îndepărtezi de prima dragoste. Pentru a pune asta într-un context social, al societății noastre seculare, chiar dacă ești un om fericit în căsătorie trebuie să eviți unele lucruri care ar putea fi tentante. Nu-i așa? Atunci când călătoresc eu nu mă pun niciodată în postura de a rămâne singur cu o femeie. Niciodată. Nu m-am temut vreodată că aș face ceva, dar nu am fost nici atât de tâmpit să nu-mi dau seama că s-ar fi putut crea un anume complex de împrejurări. Îmi iubesc soția. Deci nu m-am pus niciodată într-o situație compromițătoare.

– Altă persoană întreabă despre recenta cădere legată de diaconia unei femei și despre rolul femeii în Biserică. – O! Bună întrebare. Sunt împotrivă, aș zice. Sunt împotrivă, după cum pronunțăm noi în Texas. Nu știu dacă voi ponunțați la fel în New Mexico. Sunt împotrivă deoarece se află ceva în spatele acestui lucru. Da, au existat diaconițe în Biserica primară, dar imediat ce această biată femeie a fost hirotonită, dacă poți spune așa, a fost pusă în situația de a se comporta ca un bărbat diacon. Aceasta nu s-a mai făcut niciodată înainte. Deci există ceva în spatele acestui act. Iar atunci când te uiți la unii dintre cei care au fost prezenți la ceremonie, care sunt în favoarea preoției femeilor, îți dai seama că intenția lor este dezmembrarea Bisericii.

Într-un anume sens ipotetic, teoretic, am putea avea diaconițe, dar nu suntem într-o situație ipotetică sau teoretică, nu mai avem aceea cultură [din trecut]. Nu mai botezăm oamenii complet dezbrăcați. Nu mai este nevoie de femei ca să miruiască femei dezbrăcate pentru ca preotul să nu se uite la ele. Asta nu se mai întâmplă acum. În plus, Biserica nu mai este atât de mult de implicată în acele activități, cum ar fi orfelinatele, cum se întâmpla în societatea aceea. Acum statul a preluat asta, Biserica ar putea încerca să facă asta, dar nu este ușor de făcut. Cultural, ai văzut și în mânăstiri, și în biserici, nebunia a ajuns și în mânăstiri, atât de departe s-a ajuns.

Diaconițele aveau un rol în trecut, dar acel rol nu mai există în prezent. Este imposibil să separi orice nevoie de femei diaconițe, într-un mod autentic, de toate gunoaiele care se întâmplă acum. Întotdeauna vor exista [gunoaie]. Luați seama la oamenii care sprijină asta. Toți acei oameni care se află pe forumuri, și toți ceilalți. Acești oameni sunt nebuni. Și ei urmăresc să dezmembreze structura spirituală și morală a Bisericii. Această femeie s-ar putea să fi fost sinceră, dar a fost folosită ca un pion. Și nu a fost pusă să boteze femei dezbrăcate complet, sau să aibă grijă de copii, ci să slujească pe post de diacon bărbat. De fapt, ea a făcut ceva ce noi în Biserica Ortodoxă Rusă nu facem niciodată, diaconul nu dă Sfânta Împărtășanie. Deși în alte biserici, diaconii s-ar putea să o facă. Deci asta nu este în mod necesar un lucru rău. Dar, bum! Chiar de prima dată!

Deci planul este clar pentru toată lumea care poate vedea. Vorba aceea: dacă arată ca o rață, merge ca o rață și măcăne ca o rață, atunci este o rață. Deci este foarte clar! Uitați-vă la Bis. Protestantă Episcopală. Ce au făcut aceștia? Au înnebunit de la atâta politică. Nu numai femei, dar acum și lesbienele [pot fi diaconițe]. Și orice altceva, nu? Aceasta este direcția în care se merge. Sunt absolut sigur.

Și sunt convins că va fi cineva care să zică: ”O, părintele Serafim este așa de moralist și de legalist.” Sau “este un tâmpit” etc. Să zică orice și să mă cheme cum vor. Oricum Biserica știe ceea ce este adevărat. Iar chestiunea asta este un lucru rău. Un lucru foarte rău. Sunt surprins că au făcut-o într-un mod atât de pe față. Dar așa arată mândria. Satana vrea să sară în față. Chiar dacă are un plan pe termen lung, uneori se impacientează. Ar fi fost mult mai inteligent să hirotonească un grup de diaconițe, să le împânzească peste tot, fără a face nimic bătător la ochi. Dar acum ai 5000 de diaconițe, sau 500. Iar apoi puteau face mai multe. Pe când ei au luat-o direct. Să slujească ca un diacon! Ceva ce nu s-a mai întâmplat înainte. Deci planul este clar pentru oricine îl știe. Să ne uităm la oamenii care-l sprijină. Punct.

Un lucru care se întâmplă în societatea modernă este acela că se crede că tăria bărbatului și curajul său și agresivitatea sa nu sunt necesare, pentru că mașinile pot face atât de multe lucruri. În trecut, se săpa fundația unei case cu mâna. De câți oameni aveai nevoie să sapi o fundație? Câte femei erau capabile să facă asta? Una din o sută. Toți acei bărbați făceau asta. Era nevoie de bărbați și mai este încă, până la un anumit punct. Acele munci foarte periculoase bărbații le fac. Muncile în care este nevoie de putere, rezistență. Femeile nu au acea rezistență. Nu face parte din biologia [corpului] lor. Unele au, dar sunt foarte, foarte rare.

Dar acum rolurile s-au cam [schimbat]: bărbații nu mai trebuie să facă acele lucruri. Există un fel de semi-egalitate; dar bărbații sunt diferiți de femei. Niciun bărbat nu poate fi o mamă mai bună decât o femeie. Nicio mamă nu poate fi un tată mai bun decât un bărbat. Asta nu este o denigrare. Este vorba numai de roluri. Dacă o femeie participă în a fi precum Dumnezeu… Sf. Scriptură zice: «Eu am zis: dumnezei sunteți»? Cred ca e în Psalmul 7 sau 8. (Ev. Ioan 10:34). Iar femeile iau parte la creație, ele sunt creatori. Bineînțeles, că și bărbatul participă, dar într-o măsură limitată. Copilul crește în femeie. Copilul se hrănește din ea, având numai un singur lucru de la bărbat. Toate celelalte vin de la femeie.

Deci femeia este un creator. Dumnezeu este Creator. Iar aceasta este un lucru foarte frumos. Cel mai important lucru pe care o persoană îl poate face, în afară de nașterea de copii și celelalte lucruri pe care le fac în viață, este ca să-și crească copiii pentru a deveni oameni, adevărați oameni normali. Deci nu este nicio denigrarea acestui lucru. Eu nu pot să alăptez copii la sân. Eu nu pot să fiu mamă unui copil. Un copil are cu adevărat nevoie de mama sa la începutul vieții. Și are nevoie de tatăl său de-a lungul vieții. Dar, în mod special, în perioada de început o femeie este esențial de importantă. Acesta este lucrul glorios și minunat pe care-l face. Asta nu înseamnă că o femeie nu poate avea un doctorat, nu poate deveni astronaut, ori să facă alte lucruri. Dar dacă prin a face aceste lucruri nu-și mai crește copiii atunci asta nu mai este o afacere bună. Bineînțeles că unele dintre femei nu se căsătoresc. Nici o problemă. Există și oameni care nu au copii. Se acceptă. Poate că nu pot să aibă copii. Sau poate nu-și găsesc pe cineva cu care să se căsătorească. Asta nu înseamnă că femeia nu poate fi plătită la fel ca bărbatul.

Dar să ne uităm la ce a făcut feminismul. La început feminismul a cerut același salariu [cu bărbatul] pentru munci egale. Bineînțeles că trebuie asta. “Suntem la fel de deștepte ca voi.” Bineînțeles că sunteți. “Nu trebuie să avem persoane care să ne ciupească de fund și să ne ceară să aducem cafea când ne aflăm la birou.” Bineînțeles că nu. Dar mai apoi mișcarea a devenit infectată cu ură și cu perversiuni sexuale.

– Adesea se trece cu vederea că cel mai important sfânt în Biserică este o femeie.

– Da. Atunci când am devenit ortodox – am venit din Biserica Catolică – după ce am respins-o pentru mulți ani. Poate 10 ani, sau mai mulți. Și am avut probleme cu adevărat în legătură cu rugăciunile către Născătoarea de Dumnezeu, deoarece nu mi-a plăcut modul în care Romano-Catolicii tratează pe Născătoarea de Dumnezeu. Nu mi-a plăcut. Îmi părea greșit. Era ceva care nu mi-a plăcut. Atunci când am văzut rugăciunile ortodoxe ca ”Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!” Ziceam: Ce înseamnă asta? Hristos ne mântuiește. Precum și alte lucruri ”Nu am alt nădejde decât în tine.” Înțeleg asta acum. Rugăciunile care utilizează hiperbole aparțin culturii bizantine. Și le înțeleg. Ceea ce m-a făcut să ajung la dragostea pentru Născătoarea de Dumnezeu au fost lucrurile mănăstirești. Le ador. Am citit despre viața monahală toată viața mea.

Am citit Filocalia înainte de a fi nevoie să o fac. Și toate celelalte. Cartea mea preferată este ”Scara” pe care am citit-o în fiecare an, în timpul Postului Mare. Monahii sunt pietre tari. Monahii sunt cei mai bărbați dintre bărbați. Oameni ca o stâncă. Fac lucruri dure și lucrează din greu, fac lucruri pe care o persoană normală nu poate să le facă. Sunt tari cu adevărat. Și monahiile la fel. Tari. Oameni tari. Și se roagă cu ”Rugăciunea lui Iisus” la modul extrem: de mii de ori pe zi. Au această dragoste mare pentru Rugăciunea lui Iisus dar în același timp se roagă și cu: ”Născătoare de Dumnezeu ajută-mă.” Au această dragoste formidabilă pentru Născătoarea de Dumnezeu ca față de o mamă. Deci acești bărbați foarte tari – nu mă gândesc neapărat la constituția lor musculară – dar oameni care sunt puternici, duri, oameni care nu renunță, care nu caută scuze, care nu au o voință slabă. Aceștia sunt monahii cei buni. Toți aceștia au o dragoste mare pentru Maica lui Dumnezeu.

Deci am început să mă rog în mod regulat către Maica lui Dumnezeu; fac acatistul său pe fiecare zi, există o rânduială către ea pe care o fac în fiecare zi, de mai multe ori pe zi spun: ”Născătoare de Dumnezeu, fecioară, bucură-te”. Și am simțit că cu cât fac asta mai des, [se naște] în mine o evlavie, ceva începe să se întâmple, ceva care crește în mine. Da, Născătoarea de Dumnezeu este cel mai mare model pe care-l avem despre o ființă umană muritoare care se îndumnezeiește. Nu-i așa? Ea a fost o ființă umană muritoare și a fost supusă morții, ca ființă muritoare. Domnul nostru Iisus Hristos este Dumnezeu și om. Ceva foarte diferit. Mult mai înalt. Dar ea este cea mai înaltă din toată creația.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!