Înțelesul Rugăciunii Domnești – p. Spiridon Bailey

Vizionați pe părintele Spiridon Bailey care ne vorbește despre înțelesul Rugăciunii Domnești.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Înțelesul Rugăciunii Domnești – p. Spiridon Bailey

Rugăciunea domnească, Tatăl nostru, este o chemare de a fi fii. Domnul nostru Iisus Hristos ne învață să ne adresăm lui Dumnezeu ca unui Tată al nostru. Și este o relație cu Dumnezeu pe care o putem cunoaște doar ca membri ai Trupului lui Hristos, care este Biserica.

Dar rugăciunea “Tatăl nostru” reprezintă mai mult decât niște cuvinte pe care trebuie să le rostim. Rugăciunea domnească ne arată ce înseamnă să trăim o viață duhovnicească. În aceste puține cuvinte, o rugăciune scurtă, Domnul ne arată un mod de viață. Și este un mod de viață care ne duce la o ridicare din robie, la libertate. Acesta este modul de viață care ne este arătat în rugăciunea domnească – cel prin care scăpăm de robie și pătrundem în libertate. Și învățăm că această libertate nu are nimic de-a face cu circumstanțele exterioare ale vieții noastre – politica din lumea în care trăim ș.a.m.d. Libertatea este o stare interioară. Și este una pe care o putem trăi doar în relație cu Dumnezeu.

Când îi cerem lui Dumnezeu să ne izbăvească de cel viclean, noi ne rugăm să fim eliberați din robia satanei care este în lume, de autoritatea pe care o are răul în viața noastră, și asta poate fi dobândit doar în Hristos, în Biserica Lui. Satana își dorește robi, însă Dumnezeu vrea ca noi să fim fii liberi. Și putem fi liberi numai atunci când ne trăim viața în armonie cu voia lui Dumnezeu. A ne urma propriile dorințe, propria voie, a ne preda impulsurilor inimii noastre înseamnă a ne preda unei captivități. Pentru că însăși ființa noastră își are temelia în Dumnezeu. Și a căuta altceva în afară de voia lui Dumnezeu, înseamnă a ne opune firii pe care El a creat-o înlăuntrul nostru.

Noi nu existăm independent de Dumnezeu. Existența noastră este susținută de Dumnezeu clipă de clipă. Și a trăi ca și cum am exista pentru a face propria noastră voie, separată de a Lui, este totuna cu a respinge iubirea dumnezeiască, cea prin care Dumnezeu ne susține, ne ține. În Hristos ne este oferită libertatea, dar adesea noi persistăm în această robie a noastră, continuăm cu obiceiurile robiei. Și, a scăpa de acest duh, e ca și cum cătușele ar fi smulse de la picioarele noastre, pentru că foarte mare din viața noastră a fost trăită în robie.

Și este necesar să cunoaștem ce înseamnă a fi liber, ce înseamnă să fii omul cel nou al libertății lui Dumnezeu. Trebuie să recunoaștem semnele captivității în viața noastră, să vedem unde sunt lanțurile, să recunoaștem unde anume ne predăm lanțurilor lumii și ale satanei. Robia lăuntrică este despărțire de Dumnezeu, când inimile noastre se consumă cu preocuparea pentru noi înșine, pentru lume, cu frică și cu dorință. Și ca să fim liberi, trebuie să cunoaștem consecințele acestei înrobiri, consecințe care sunt nefericirea, moartea. Rugăciunea “Tatăl nostru” ne arată că prin iertare, noi vom fi sloboziți cu mila lui Dumnezeu, prin vindecarea dată de El. Dar, pentru a fi capabili să iertăm, noi trebuie să gustăm prezența lui Dumnezeu, și facem asta prin ridicarea crucii noastre, prin părtășia la Crucea lui Hristos. Noi nu putem cunoaște prezența Dumnezeului nostru în viețile noastre, până nu pășim pe drumul Golgotei, pe drumul Crucii.

Trebuie să omorâm, să răstignim resentimentele noastre, mânia noastră. Acesta este singurul fel în care se poate găsi această libertate. Dumnezeu ne cheamă să fim copiii Lui, nu niște sclavi ori angajați. El ne cheamă să fim ascultători de El nu din frică sau dintr-o dorință de răsplată, ci din iubire pentru El, nimic altceva decât iubire pentru Dumnezeu. Ascultarea noastră de Dumnezeu trebuie să izvorască, să se nască din iubirea noastră pentru Dumnezeu, însă nu este posibil să iubim pe cineva pe care nu îl cunoaștem.

Și nu putem să îl cunoaștem pe Dumnezeu până nu încercăm, până nu ne străduim să ne pocăim, să renunțăm la păcatele noastre, să fim liberi. Nu putem să iubim pe cineva pe care nu îl cunoaștem. Și acesta este o cale dureroasă de urmat. Ea ne va smeri, ne va duce până la lacrimi, însă este singura cale pentru a deveni fiii lui Dumnezeu, pentru a deveni copiii lui Dumnezeu. Și în aceia care găsesc această libertate, putem spune că voia lui Dumnezeu este cu adevărat împlinită. Și pentru aceia în viața cărora voia lui Dumnezeu e împlinită, există oportunitatea de a primi darul înfierii, de a deveni copii ai lui Dumnezeu, oricât de nevrednici ne-am ști că suntem.

Părintele Spiridon Bailey este autor al multor cărți, printre care se numără “Ortodoxia și împărăția celui rău”, și “Călătorie în Muntele Athos”. Poți să îi scrii părintelui Spiridon la adresele la simplepath.com și ancientfaith.com Acesta a fost Simple Path, pe site-ul ancientfaith.com Aceasta a fost o prezentare susținută de ascultători, la Ancient Faith Radio.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!