Puterea rugăciunii – p. Teologos

Urmăriți un material în care discutăm despre puterea rugăciunii și despre faptul că aceasta este combustibilul vieții duhovnicești. De asemenea, vom da și câteva sfaturi astfel încât să putem să creștem, pe cât posibil, puterea rugăciunii pentru a ne apropia cât mai mult de Dumnezeu.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Introducere: puterea rugăciunii în viața ortodoxă

În tradiția Bisericii, rugăciunea nu este doar un obicei, ci respirația sufletului. În rândurile de mai jos, aratăm limpede cum puterea rugăciunii eliberează inima de gânduri risipite, întărește credința și așază mintea în pacea lui Hristos. Vom vedea ce o împiedică, cum să păzim atenția, de ce „facă-se voia Ta” luminează calea, precum și rolul practic al Rugăciunii lui Iisus în lupta zilnică.

Cuprins

1. Introducere: puterea rugăciunii în viața ortodoxă
2. Rugăciunea – combustibilul vieții
3. Ce împiedică rugăciunea și puterea rugăciunii
4. Prin rugăciune aflăm voia Domnului și pacea
5. Puterea rugăciunii și gândurile
6. Condiții pentru a ne ruga cu folos
7. Un exemplu despre puterea lui Dumnezeu în viața omului
8. Să Îl lăsăm pe Dumnezeu să lucreze
9. Mulțumirea crește darul și harul
10. Un exemplu
11. Să avem credință în Dumnezeu!
12. Problemele se rezolvă prin rugăciune, nu prin gândirea la ele
13. Rugăciunea curată
14. Situații care cer discernământ în timpul rugăciunii
15. Rugăciunea și munca
16. Rugăciunea lui Iisus pe metanier
17. Rugăciunea curată – mintea în inimă
18. Omul fără rugăciune
19. Întrebări frecvente

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

Puterea rugăciunii – combustibilul vieții

Rugăciunea este respirația sufletului și fără aceasta sufletul trăiește ca și cineva care are astm. Cu cât mai puțin se roagă omul, cu atât astmul duhovnicesc de care suferă este mai acut. Sufletul începe să se înece pentru că noi suntem creați și avem existența de la Dumnezeu, iar legătura noastră cu Dumnezeu este rugăciunea. Pentru o prezentare concentrată despre rugăciune, recomandăm și materialul Rugăciunea – p. Teologos.

Noi fiind creați, avem nevoie de combustibil ca să existăm. În afară de Dumnezeu nimeni nu are existența din sine. Toți avem nevoie de o sursă externă a existenței noastre, avem nevoie de Dumnezeu. Trebuie să înțelegem că Dumnezeu nu este numai Creator, adică nu numai creează toate existențele, ci le și dăruiește existența, le ține în existență, adică este Atotțiitor. De fapt, greșeala lui Adam a fost că a crezut că se descurcă singur, că poate să-și fie singur sursa existenței sale. Este ca și un monitor care are niște culori foarte frumoase și luminoase când este conectat la generatorul de curent însă în clipa în care își scoate priza de la rețea și încearcă să găsească sursa de energie în sine-și devine întunecat și nemișcat.

Rugăciunea este însoțirea și unirea omului cu Dumnezeu. Vorbirea minții cu Dumnezeu. Prin aceasta se conduce lumea și se menține lumea. Haosul care există la această oră în lume provine din faptul că este foarte puțină rugăciune și deci și foarte puțină luminare. Să vedem mintea ca pe un ochean, ca pe un obiectiv fotografic, ca pe un telescop. Este foarte important încotro ne îndreptăm acest telescop, încotro ne îndreptăm atenția ultimă, încotro ne focusăm.

Ce împiedică rugăciunea și puterea rugăciunii

Diavolul care știe că totul depinde de legătura noastră cu Dumnezeu face totul ca să ne fure atenția prin centri de atenție din ce în ce mai sofisticați, capabili să-l țină pe om captiv cât mai mult și cât mai adânc. Tot războiul planetar se dă pentru atenția oamenilor și pentru influențarea acestora după cum doresc mânuitorii centrilor de atenție folosiți pentru manipulare. Orice om dorește să ajungă dumnezeu, însă drama de dimensiuni cosmice a omului este că anumite persoane din Adam cel global care la ora aceasta este zdrelit de păcat, încearcă să devină dumnezei de unii singuri, crezând în întunecarea minții lor că pot să realizeze acest deziderat fără ca să își dea seama că nici măcar nu știu unde trebuie să ajungă și că aceasta este total deasupra planului lor existențial și, deci, au nevoie de Dumnezeu ca să-i ridice pe acest plan și să le arate drumul.

Dorința autoîndumnezeirii este, însă, atât de importantă pentru toți, dar și pentru cei întunecați încât construiesc întregi organizații pe mai multe etaje în speranța că vor ajunge la perfecțiune pe care ei o văd cu totul distorsionat – în iubirea de sine trupească și nu în iubirea duhovnicească de Dumnezeu și prin Acesta de ceilalți. Materia, trupul duce la diviziune, război, stăpânire, forme de ură în timp ce duhul duce la unitate și iubire.

Există păpuși, păpușari și stăpânii păpușarilor într-o continuă luptă pentru supremație fără ca să reușească vreodată cineva să-și afle liniștea astfel și, evident, fără să reușească să învingă cu adevărat pentru că Dumnezeu este dătătorul modului corect de a fi. Aceștia numai se chinuie și îi chinuie și pe alții în încercarea lor disperată de a aduce în existență gânduri care nu sunt conforme cu voia lui Dumnezeu. Despre paza minții în post și atenția la ispite recomandăm articolul Postul, paza minții, Hristos și diavolul – părintele Teologos.

Prin puterea rugăciunii aflăm voia Domnului și pacea

După cum vedem, rugăciunea este esențială pentru a reuși să aflăm voia lui Dumnezeu pentru a reuși să ne aflăm pacea. Să nu uităm că pacea nu este absența războiului ci starea sufletului sănătos. Este starea de rai care este o stare foarte activă și făcătoare de bucurie, fiind produs al Duhului Sfânt.

Rugăciunea este de fapt împăcarea cu Dumnezeu. Spargerea zidului despărțitor între noi și Dumnezeu, zid pe care l-a spart Hristos, însă noi îl reclădim prin păcatele noastre, prin egoismul nostru, prin duritatea inimii noastre. În clipa în care se sparge acest zid care înconjoară inima noastră, intră căldura și lumina iubirii dumnezeiești și sloiul de gheață al inimii începe să se topească. Atunci începe să apară apa dătătoare de viață a harului și a inimii noastre care ne face inima pufoasă și ne face să jelim și să avem lacrimi interne și uneori chiar și externe. Pentru lămuriri despre căutarea voii lui Dumnezeu în viața zilnică, citiți și Voia lui Dumnezeu – p. Teologos.

Acest proces de topire a icebergului din inima noastră este un proces îndelungat și trebuie să avem constanță și îndelungă răbdare în rugăciune și fapte bune. Cu adevărat sloiul de gheață din inima noastră este un iceberg, pentru că ceea ce vedem noi din înghețarea inimii, dacă vedem, este doar a 10-a parte din toată duritatea acesteia. E nevoie de luminare de la Dumnezeu, fraților. Deci procesul de dezghețare durează mult în timp și rugăciunea este producătoarea dezghețării și a lacrimilor și este și fiica acestora pentru că în clipa în care inima omului se înmoaie atunci omul simte o mare eliberare și dorește să se roage din ce în ce mai mult pentru că vede folosul din acestea. De fapt, Duhul cel Sfânt se roagă cu suspine negrăite pentru că Duhul îl iubește pe om și dacă omul se deschide și îi permite Duhului, atunci Duhul preia inițiativa rugăciunii și cei doi se roagă împreună pentru dezghețarea omului.

Puterea rugăciunii și gândurile

Această gheață provine din faptul că mintea noastră, ocheanul sufletului nu este îndreptat către Soarele dreptății, adică către Dumnezeu și atunci omul se întunecă, se răcește și se îndurizează. Această îndreptare greșită a ocheanului către centri de atracție înșelători se numește păcat. Prin rugăciune, ne reîndreptăm ochiul sufletului către Dumnezeu și automat întunericul păcatului se estompează de la sine pentru că intră lumina energiei necreate. Din această cauză diavolul luptă acerb ca omul să nu se roage și îi trimite o mulțime de gânduri în timpul rugăciunii. Este foarte important să ne păzim mintea, mai ales în timpul rugăciunii când bombardamentul diabolic este maxim. Să nu dăm atenție la niciun gând care ne vine ci să ne concentrăm doar pe cuvintele rugăciunii. Gândurile sunt ca avioanele, nu putem să facem să nu vină. Să nu facem însă aeroporturi ca să aterizeze. Adică să nu discutăm cu gândurile, să nu lăsăm mintea să băltească și să accepte gândurile să se așeze pe ecranul diafan al acesteia și să o murdărească. Dacă se apropie însă un elicopter care încearcă să se pună unde nu trebuie și să-și descarce desantul, adică un gând care insistă, atunci luăm Bazooka și dăm după el – adică îl spunem la duhovnic. Despre mecanismele gândurilor și paza minții, explicațiile clasice sunt lămuritoare; pentru practică, vedeți articolul nostru Războiul de gând; Despre paza minții și gânduri – părintele Teologos.

Pentru a nu da muniție diavolului este foarte bine ca să nu ne expunem unor centri de interes, de durere sau, mai ales, de plăcere puternică care să genereze gânduri. Să punem pe primul plan totdeauna rugăciunea. Rugăciunea să fie primul val de apărare și nu ultima redută. Întrebări frecvente despre lupta cu gândurile sunt atinse și aici: Întrebări și răspunsuri: despre rugăciune, lupta cu gândurile, mântuire. Pentru treptele lucrării lăuntrice, un cadru sintetic găsiți în Treptele rugăciunii (OrthodoxWiki).

De asemenea, ajută ca înainte să ne începem pravila de rugăciune să ne rugăm Domnului și să-i spunem „Doamne, vezi că vreau să mă rog Ție! Te rog nu-mi trimite gânduri în timp ce mă rog, ci dă-mi soluțiile la problemele mele după ce mă rog ție!”. Fraților, Dumnezeu nu-i tun de tenis și deci nu o să ne trimită gânduri ca niște mingi de tenis atunci când ne rugăm Lui. Din această cauză, toate gândurile care ne vin în timpul rugăciunii sunt de la vrăjmașul și nu trebuie să le dăm importanță, oricât de strălucitoare, de logice și de bune ni s-ar părea. Vrăjmașul tot timpul ne aduce așa-zis cele mai bune soluții la cele mai mari probleme în timpul rugăciunii astfel încât să întrerupă rugăciunea. Desigur că după rugăciune, nu ne mai aducem aminte sau vedem că soluțiile vrăjmașului nu sunt de fapt corecte și asta pentru că diavolul nu dorește să ne rezolve problemele, ci să ne răspândească mintea și să nu ne mai rugăm lui Dumnezeu, ci grijilor noastre transformate în idoli.

Este adevărat, însă, că uneori diavolul chiar o să ne rezolve anumite probleme care nu sunt de importanță mântuitoare, să zic așa, mai ales dacă această rezolvare nu este după voia lui Dumnezeu, pentru a ne îndemna să nu ne mai rugăm, ci să ne ocupăm cu diferitele probleme ale cotidianului. Desigur că poate să ne aducă și cele mai mari frici în timpul rugăciunii, cele mai tenebroase scenarii. De asemenea, de multe ori, când ne rugăm, ne aduce aminte că am uitat cutare și cutare. Atunci să spunem „Nu acum! După! Doamne ajută-mi să-mi aduc aminte!”.

Condiții pentru a ne ruga cu folos

Un alt lucru pe care trebuie să-l facem înainte de a ne ridica mintea la rugăciune este să lăsăm în urmă toată ținerea de minte a răului. Trebuie să fim îmbrăcați frumos în fața Împăratului dacă dorim să-i cerem ceva și haina care îi place lui Dumnezeu cel iubitor, este iubirea, iertarea sau măcar nepomenirea răului. Cu această pavăză ne putem păstra prezentabili în fața Celui Atotputernic. De fapt, nu numai că trebuie să ne lepădăm de viermele ținerii de minte a răului, ba chiar ar trebui să ne rugăm pentru cei care ne-au făcut rău pentru că așa ne vindecăm. Dacă ținem acest vierme în noi, atunci în timpul rugăciunii ne va veni în față cel pe care îl urâm și nu ne va lăsa să trecem către Împăratul Dumnezeu ca să ne cerem iertare. Dacă noi nu iertăm, nici noi nu vom fi iertați, după cum ne-a arătat foarte clar Hristos în rugăciunea Domnească. Despre depășirea blocajelor interioare în relații poate fi de folos și dialogul Mama, tata, copilul, tânărul – p. Athanasie Ulea, p. Teologos.

Iertarea pe care o acordăm, o acordăm în folosul nostru și nu atât în folosul celui iertat. Prin faptul că iertăm, ne eliberăm din prizonieratul demonic al urii în care suntem captivi, indiferent de ce a făcut celălalt. La un moment dat un om de afaceri avea probleme cu un angajat care lipsea în fiecare săptămână și îi făcea probleme. Într-un final, l-a concediat, însă muncitorul l-a amenințat destul de serios. Patronul, în loc să escaladeze tensiunile, l-a iertat și s-a rugat pentru sărmanul muncitor și a simțit o mare bucurie, o mare eliberare și totul s-a terminat frumos pentru acesta. Desigur că de cel pătimaș are grijă Domnul Dumnezeu atotțiitorul.

Răzbunarea este o formă de ură și să nu credem că prin ură se rezolvă ceva. Este adevărat că diavolul ne oferă nesfârșite pretexte pentru a urî și a nu ne cere iertare. Să vă spun un caz legat oarecum de asta.

Un exemplu despre puterea lui Dumnezeu în viața omului

La un moment dat conducerea unei instituții i-a făcut un mare necaz unui om. Acesta se ruga cu multă durere la Hristos pe tema asta. La un moment dat, a simțit foarte intens prezența Paternă a lui Hristos în camera sa. Atunci omul i-a zis Domnului: „Dacă ceea ce au făcut nu e corect, să se pocăiască. Dacă consideră că e corect, să pățească și ei la fel!”. Atunci Domnul i-a zis în inima sa: „Nu zi asta, că-i blestem! Mă ocup Eu!”. Și într-adevăr Domnul Dumnezeu Atotțiitorul S-a ocupat exemplar de cazul respectiv, așa cum niciun om nu ar fi putut și așa cum niciun om nu și-ar fi imaginat. Asta fraților să știți că totdeauna se întâmplă dacă Îl lăsăm pe Dumnezeu să lucreze.

Noi, însă, avem totdeauna tendința să-L îngrădim pe Dumnezeu în cadrele foarte strâmte ale viziunii noastre și din cauza asta de multe ori rezultatul nu este cel așteptat. Uneori oamenii pot să cadă chiar în depresie pentru că ei zic că nu le sunt ascultate rugăciunile, neluând în seamă faptul că Dumnezeu este mai înțelept decât ei. Fraților, Dumnezeu este atotștiitor, dincolo de timp, atotputernic și are o viziune globală asupra tot. Pentru El nu există viitor, trecut și prezent pentru că El este pretutindeni și din punct de vedere spațial și temporal. Din cauza asta, hai să nu impunem lui Dumnezeu ceva.

Să Îl lăsăm pe Dumnezeu să lucreze

Este adevărat că uneori un gând sau o situație ne presează foarte tare, însă totdeauna să încercăm să lăsăm libertatea de acțiune lui Dumnezeu după cum ne-a dat exemplu însuși Domnul în momentul de cotitură al rugăciunii din Ghetsimani. Atunci când se juca soarta întregii umanități și apostolii dormeau, atunci când se punea problema asumării păcatului întregii omeniri pe cruce, lucru care implica părăsirea Sa de Dumnezeu într-un mod cu totul de negrăit și cea mai mare dramă din istorie, atunci, chiar în acele momente, ipostasul divino-uman al Mântuitorului tot nu și-a impus voia Sa, ci a lăsat voia liberă Tatălui zicând „nu voia Mea, ci voia Ta să se facă”. Despre acest moment puteți citi în Luca 22 (bibliaortodoxa.ro).

Mulțumirea crește darul și harul

Dacă putem să mulțumim pentru toate cele ce primim și să zicem „Facă-se voia Ta precum în Cer așa și pe pământ”. Vedeți că și Domnul a mulțumim de multe ori, chiar dacă nu avea nevoie Dumnezeu Adevărat fiind, a mulțumit pentru a ne învăța că mulțumirea prin păstrarea dragostei securizează și crește darul și harul. Dacă omul este nerecunoscător și întoarce fundul precum maidanezul care pleacă cu cârnatul în gură atunci se închide voluntar în fața lui Dumnezeu și darul, dragostea, bucuria și pacea se sting și apare chinul.

E mare păcat pentru că Dumnezeu este mult milostiv și de oameni iubitor și îl ajută pe om imediat ce se smerește și omul trebuie să se lase în voia Lui, pentru că Domnul nu poate să intre acolo. Sigur că Dumnezeu ține seama totdeauna de neputințele fiecăruia dintre noi.

Un exemplu legat de puterea rugăciunii

Să vă dau un caz succint în care se vede mila lui Dumnezeu în diferite situații extreme. Era un tânăr preot slujitor la o arhiepiscopie și de dragul lui Hristos a cerut să i se dea o parohie pe care nu o dorește nimeni. A primit o parohie foarte săracă cu două sate de țigani în creierii munților unde era foarte greu să ajungă cineva. Pentru că s-a dus acolo cu voia lui Dumnezeu jertfindu-se, a început să facă minuni. La un moment dat, a venit la el o țigancă, de zicea: „Să-l blestemi pe cel de mi-o furat frâul calului, acolo să crape, să trăznească, să moară…” – „Femeie, du-te acasă! Lasă că o să-ți găsească Sf. Mina frâul calului!” – „Nu, mâncați-aș ochii, că să-l blestemi pe cel ce mi-o furat frâul calului, să crape și să moară…” – „Lasă femeie, du-te acasă, o să aibă grijă Sf. Mina!” – „Mâncați-aș ochii, da să-l blestemi pe cel ce o furat frâul…” – „Măi, femeie! N-auzi? Du-te acasă că o să aibă grijă Sf. Mina! Roagă-te lui!”. A doua zi dimineață la prima oră bătăi puternice în ușa preotului. Când acesta deschide, țiganca: „Ptiu, mâncați-aș ochii, că mi-o găsit frâul!”. În dimineața zilei respective când s-a trezit femeia, a găsit frâul pe pragul casei și nici până astăzi nu se știe cine l-a luat și cine l-a pus.

Să avem credință în Dumnezeu!

După cum se vede, lumina lui Dumnezeu intră imediat ce deschidem o mică fereastră în sufletul nostru și ne luminează toată existența. Trebuie însă să avem curajul credinței să ne rugăm și să-L lăsăm pe Dumnezeu să acționeze așa cum știe și când știe El și să nu-L presăm să facă ceea ce dorim noi. De fapt, principala diferență dintre rugăciune și vrajă este că în rugăciunea este concentrată pe „facă-se voia Ta” în timp ce vraja este concentrată pe „facă-se voia mea” și pentru că Dumnezeu nu ne-o face, recurgem la vrăjmașul diavol pentru vrăji cu rezultate dezastruoase pentru sufletul nostru.

Trebuie să avem eroismul să ne supunem voii lui Dumnezeu chiar dacă pare că este contra voii noastre pentru că mântuirea vine prin tăierea voii noastre distorsionate, adică ascultarea adevărată. Aici rugăciunea ajută enorm pentru că fără experiența practică a prezenței lui Hristos în inima noastră omul nu poate să se mântuie, nu poate să reușească. Spune Sf. Simeon noul Teolog că dacă cineva nu L-a văzut pe Hristos în viața aceasta, nu-L va vedea nici în viața viitoare. Domnul stă la ușă și bate, însă nu dă buzna în foișorul inimii noastre. Dacă noi îi deschidem prin rugăciune, atunci va intra și vom cina împreună Cina cea de Taină și rugăciunea va fi ca dulceața, ca roua de dimineață în noi. Despre viața și învățătura acestui mare sfânt găsiți informații sintetice în Simeon Noul Teolog.

Problema cea mare este că nouă ne place să băltim și să puiem gânduri și să facem scenarii cu ajutorul vrăjmașului, scenarii legate de viitor care să ne producă anxietate și deznădejde, ori un fals entuziasm, sau scenarii legate de trecut care să ne producă nostalgie și forme de slavă deșartă și mândrie. Toate acestea sunt distrugătoare de suflet, însă otrava lor este ascunsă sub glazura plăcerii de a ne răspândi mintea și/sau nevoia – chipurile – firească de a ne rezolva problemele și de a fi siguri.

Problemele se rezolvă prin puterea rugăciunii, nu prin gândirea la ele

Fraților, siguranța vine de la Dumnezeu și nu de la planurile noastre. Oricât ne-am gândi, noi nu o să fim siguri niciodată. Doar Dumnezeu o să dea această siguranță în inima omului. Problemele se rezolvă punând rugăciunea pe primul plan și nu gândirea.

Exclusivitatea gândirii logice duce la boli de nervi pentru că logica nu este destul de puternică să rezolve ecuația umană de una singură însă este destul de puternică să-și dea seama de această incapacitate. Dacă această tensiune nu este rezolvată prin credință, omul înnebunește. Dacă însă noi avem eroismul să fim sinceri cu noi înșine, atunci ne vom smeri și vom alerga la credința în Dumnezeu și, de aici, ca rezultat imediat vom vorbi cu smerenie cu Cel Atotputernic. Asta are ca rezultat liniștirea și echilibrarea omului care se simte ca un copil mic în brațele Tatălui ceresc, însă pentru asta trebuie să se roage curat, adică să vorbească într-adevăr cu Dumnezeu și nu cu gândurile sale, nu cu idolii din inima sa. Recomandăm și discuția aplicată Anxietatea – p. Athanasie Ulea, p. Teologos, utilă pentru mecanismele fricii.

Rugăciunea curată

Pentru a ajunge la rugăciunea curată, omul trebuie să exerseze mult timp cu program, să se spovedească, să facă ascultare, să-și păzească mintea și să se ferească de centrii de atenție puternici. Chiar dacă e mult timp până când Soarele dreptății luminează din plin, drumul rugăciunii încă de la început poate să fie foarte frumos, ca niște zori care cresc. La orice stimuli am fi expuși să nu le dăm atenție și să nu le dăm o importanță exagerată. Toate sunt trecătoare – numai Dumnezeu este etern. Să nu absolutizăm nimic din situațiile sau lucrurile pământene. Ascultarea este esențială aici pentru că învățăm cum să ajungem la Dumnezeu pe care nu Îl cunoaștem și, simultan, ne curăță de grijile cele multe ale cotidianului și așa ajungem la puterea rugăciunii. Dacă cineva este obișnuit să își facă voia, niciodată nu va avea rugăciune curată pentru că este obișnuit să facă încontinuu planuri ca să-și facă voia, chiar dacă crede că face ascultare. Mai bine să întrebe decât să aibă rugăciunea plină de gânduri. Dacă nu întreabă atunci când are probleme, nu va ajunge să fie liniștit și fericit.

Dacă cineva dorește să aibă o veșnicie fericită, primul lucru este să pună ascultarea și rugăciunea pe primul plan și să nu facă – pe cât posibil – în timpul rugăciunii nimic care să-l distragă. De exemplu, să nu vorbească cu altcineva – mai ales glume care distrug plânsul și moliciunea inimii, să nu fie curios să citească sau să se informeze, să nu repare sau să îmbunătățească lucruri și în general să fie cufundat în rugăciune. Diavolul ne aduce toate grijile atunci.

Situații care cer discernământ în timpul rugăciunii

Desigur că vrăjmașul luptă la baionetă și uneori nu se poate altfel pentru că dacă în anumite situații ne-am cufunda în rugăciune atunci s-ar naște o tulburare și mai mare. De exemplu, dacă ceva nu merge și trebuie să fie reparat în timpul slujbei sau dacă trebuie să vorbim cu cineva în timpul slujbei pentru că altfel se scandalizează atunci să o facem însă doar strictul necesar și cu conștiința că suntem în slujbă.

Dacă însă se poate amâna un lucru după rugăciune, să se amâne. Țin minte că la o mănăstire venise la un moment dat un mitropolit în timpul slujbei și un părinte venise la Stareț ca să-l informeze să-i iasă în întâmpinare și să-i spună un cuvânt de „Bun venit!”. Atunci Starețul și-a pus degetul la gură făcându-i semn să tacă și să-l aducă în strana oficială, iar cuvântul de bun venit i l-a spus după. Dacă cineva își păzește astfel rugăciunea, atunci și rugăciunea îl va păzi pe el.

Puterea rugăciunii și munca

Un alt lucru care ajută în cotidianul plin de griji în care ne aflăm este spusul rugăciunii cu gura în timp ce facem o muncă fizică. Asta, ajută enorm, fraților, pentru stabilizarea minții și introducerea rugăciunii în interiorul nostru. Desigur că nu trebuie nici să ne rușinăm să o spunem și nici să deranjăm pe ceilalți dacă mediul nu este propice.

Rugăciunea lui Iisus pe metanier

Desigur că cel mai puternic procedeu pentru a crește curățenia minții și, deci, calitatea rugăciunii este folosirea Rugăciunii lui Iisus pe metanier. Rugăciunea lui Iisus, fiind o rugăciune circulară, dintr-un gând, adună mintea mai bine comparativ cu rugăciunile care au multe noțiuni precum sunt troparele, acatistele și paraclisele. Dacă putem să facem și cruci în clipa în care ne rugăm cu rugăciunea lui Iisus ar fi foarte bine. Crucea alungă energia demonică și metanierul ajută foarte mult ca să ni se adune mintea și mai bine. Pentru o introducere pe larg la această tradiție, vedeți Rugăciunea lui Iisus (OrthodoxWiki) și, practic, articolul nostru Rugăciunea lui Iisus: formulă și faze – rostită, a minții, a inimii. Pentru tipuri și rânduieli, util este și Tipurile de rugăciune.

Rugăciunea curată – mintea în inimă

De fapt rugăciunea devine curată și se ajunge la puterea rugăciunii doar atunci când mintea se adună în inimă, în centrul existențial al omului. Asta o face harul lui Dumnezeu, nu omul – însă omul trebuie să se lupte pentru asta pentru a-și arăta dorința sa. Dumnezeu poate să facă orice însă își limitează atotputernicia la limitele libertății umane. Dacă omul arată practic prin lupta sa că vrea, atunci Dumnezeu împlinește această luptă, chiar dacă este nereușită, și dă victoria, stabilizând valurile gândurilor furtunoase ale minții și aduce pacea acesteia, așezând-o în inimă.

Poate că ar fi bine să precizez că mintea aici se înțelege ochiul sufletului, atenția ultimă, focusul uman care la acest nivel este unită prin lucrarea harului cu celelalte părți raționale ale sufletului și cu inima. Prin inimă se înțelege ansamblul celor două părți iraționale ale sufletului, adică partea mânietoare și partea doritoare. I se spune „inimă” pentru că se poate identifica aproximativ în partea de sus a pieptului însă nu este o parte trupească ci o parte a sufletului. Dacă mintea rămâne acolo atunci rugăciunea se spune neîncetat de către har. Trebuie să fim atenți să nu ne ieșim din minți, să nu fim atrași de centri de atracție păcătoși pentru că ne vom sfâșia și vom deveni netoți. Imediat ce vedem că se clatină mintea de un gând să-l alungăm imediat și să ne întoarcem în culcușul inimii noastre. Acest parcurs aparține tradiției isihaste – cadrul teologic îl găsiți la Isihasm (OrthodoxWiki).

În clipa în care mintea se odihnește în inimă omul simte o mare bucurie, pace, stabilitate și smerenie și rugăciunea are o mare putere. Fraților, să nu subestimăm puterea rugăciunii. Rugăciunea este mama tuturor virtuților și a harismelor. Prin puterea rugăciunii și virtute vine frumosul și ordinea în lume iar prin lipsa acestora vine haosul și formele de ură. În această situație, chiar dacă uneori se încearcă impunerea ordinii prin tiranie, nu o să iasă nimic pentru că răul, fiind distorsiune împotriva lui Dumnezeu, nu este sustenabil, ci doar chin. Lumea se conduce prin rugăciune și nu prin strategii și planuri, chiar dacă acestea trebuie să existe. Planurile vor avea succes numai în cadrul luminării provocate de voia lui Dumnezeu pe care o aflăm prin rugăciune și sfat. Dacă facem voia lui Dumnezeu, toată zidirea ne va ajuta. Dacă suntem contra voii lui Dumnezeu, atunci toată zidirea va fi împotriva noastră, inclusiv vocea conștiinței din noi – dacă o mai ascultăm. Din cauza asta, înainte de a porni să facem ceva, să aflăm care este voia lui Dumnezeu legată de lucrul respectiv.

Trebuie să ne păzim mintea, iar pentru asta avem nevoie de atenție la noi înșine, de seriozitate în gândire și de curaj în lovirea gândurilor. Gândurile se lovesc prin nebăgare în seamă și alungare imediat ce apar. Mintea trebuie să fie tare ca diamantul, pufoasă ca iubirea și smerită ca Domnul și atunci rugăciunea va fi de o putere nebănuită pentru că Domnul este Tată iubitor și face cu mult mai mult decât ne imaginăm. Să nu uităm că rugăciunea este podul de trecere peste ispitele care ne asaltează zi de zi pentru că noi ca simpli soldați nu ne putem bate cu vrăjmașii – doar Dumnezeu din Cer poate să-i învingă. Trebuie neapărat să chemăm întăriri în lupta noastră inegală pentru că altfel vom fi învinși, indiferent ce ne va zice logica și vrăjmașii care ne șoptesc că putem de unii singuri pentru că ei doresc să ne însingureze departe de Dumnezeu.

Omul fără rugăciune

Dacă omul nu se roagă, atunci nu devine casnic al lui Dumnezeu, nu devine fiu al Tatălui ceresc și nu are dragoste, bucurie, pace, îngăduință, bunătate, înfrânare și nu se bucură ca un copil mic de prezența Tatălui. Omul fără rugăciune se simte în prezența lui Dumnezeu cel smerit ca elefantul în magazinul cu porțelanuri și nu știe cum să abordeze duhovnicia, chiar dacă sufletul lui este însetat să respire prin rugăciune energia necreată a lui Dumnezeu. Datorită acestei nefamiliarități, sufletul se chinuie și dacă până moare nu își găsește sursa de hrană pentru suflet, sursa de har, atunci se va chinui în veșnicie din cauza distorsiunii păcatelor și a focului arzător a prezenței lui Hristos.

Noi, însă, trebuie să avem un program zilnic de rugăciune în care să ne rugăm cu zel și determinare, cu atenție la cuvintele rugăciunii și să nu lăsăm mintea să zboare chiar dacă este dificil la început. Astfel ne vom hrăni sufletul și vom fi puternici, blânzi și smeriți și vom putea scăpa de toate distorsiunile cu ajutorul lui Dumnezeu chemat prin puterea rugăciunii, pentru că să nu uităm că rugăciunea este judecata înaintea judecății de după moarte. Acolo vedem cine suntem și nu cine credem că suntem și așa vom ști să devenim mai buni.

Așa să ne ajute Dumnezeu!

Vă mulțumesc că ați stat cu mine până acum!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

Întrebări frecvente

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!