Învățământul de azi: reguli, iubire, discernământ – p. Teologos

Într-o lume grăbită, presată de relativism și tehnologii care fragmentează atenția, avem nevoie de un drum care unește mintea cu inima. Prin învățământul de azi ar trebui sǎ redescoperim rânduiala, blândețea și fermitatea care clădesc caractere. În rândurile de mai jos găsiți repere pentru profesori, părinți și tineri: despre autoritate fără patimă, vindecarea anxietății, importanța echipei și sensul studiului ca apropiere de Hristos, alături de resurse practice și temeiuri scripturistice.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Introducere

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin! 

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin! 

Primim foarte multe informații legate de starea foarte discutabilă a învățământului în România. Problema cea mare este că în afara granițelor țării învățământul este și mai problematic și este o întreagă aventură pentru părinții care doresc într-adevăr binele copiilor lor să găsească o școală cu adevărat bună.

Pe plan mondial apar scandaluri legate de fraude la admitere, la note, nepotisme precum și de mari probleme în campusuri legate de sex, de rețele care se ocupă cu droguri și de agresivitate ideologică și uneori chiar și fizică. Desigur că problema de bază este promovarea unor ideologii străine de Hristos care îi distorsionează pe tineri până la punctul la care asistăm astăzi la pandemia bolilor de nervi și la pandemia singurătății.

Pentru un cadru creștin lucid al școlii de azi, consultați analiza teologică despre misiunea familiei și formarea tinerilor în materialul Educația creștină într-o lume secularizată și completați perspectiva cu date generale din Educația în România.

Omul depărtat de Dumnezeu

Desigur că este de așteptat asta în clipa în care omul nu mai este văzut ca și chip al lui Dumnezeu cel perfect și iubitor, ci doar ca și un produs biologic și social, o grămadă de celule care se mișcă fără sens prin univers. Desigur că asta duce la un sistem de învățământ antropocentric, secular, lovit de relativitatea momentului și a intereselor, un sistem de învățământ care nu se ocupă de latura spirituală, ca să nu spunem duhovnicească a tinerilor, latură care de multe ori nici nu recunoaște că există. Este un sistem care generează doar „resurse umane” pregătite cu aptitudini pentru producție, pentru avansul în neantul materiei, al plăcerii și al puterii egoiste.

Despre sensul ultim al învățământului și consecințele ruperii de Hristos, ancorați cu Romani 6, 23 și vedeți la noi cum postul și paza minții reașază mintea în rugăciune: Postul, paza minții, Hristos și diavolul – părintele Teologos.

Îndatoririle profesorului

În sistemul de învățământ trebuie inclusă și familia, Biserica și mediul social – în principal internetul. Problema cea mare este faptul că tinerii în general sunt influențați mult mai mult negativ decât pozitiv de internet și de posibile traume în familie și atunci nu mai vin la Biserică pentru a învăța cum să-și gestioneze problemele care cresc până când îi chircesc.

Astfel, ei sunt distrași, au patimi serioase de la o vârstă fragedă și profesorul nu mai are nicio autoritate asupra lor la școală. Asta se întâmplă cu atât mai mult dacă se ajunge la o clasă cu 30 de elevi în care trebuie să fie integrați și cei cu cerințe educaționale speciale caz în care profesorul face mai multă disciplină decât învățământ.

Desigur că profesorul trebuie să mustre, însă dacă învățăcelul nu este obișnuit cu mustrarea atunci se traumatizează și efectul este negativ în loc ca el să fie pozitiv. Profesorul trebuie să fie atent să aibă validarea necesară de la Dumnezeu astfel încât să poată să mustre și, dincolo de asta, este foarte bine ca mustrarea sa să fie făcută fără patimă pentru că dacă omul are energie demonică atunci aceasta iese din el și rupe legătura iubirii cu celălalt. Desigur că ar fi bine ca profesorul să fie nepătimaș și atunci poate să mimeze o patimă, mai ales mânia, astfel încât să se ajungă la rezultatul dorit.

Este esențial ca profesorul să se concentreze pe desăvârșirea sa ca om – chiar dacă trebuie să fie bun și din punct de vedere profesional, științific. Dacă profesorul este nepătimaș atunci poate să învie orice suflet mort din turma sa. Să nu spuneți că este imposibil, pentru că eu cunosc un profesor care are darul rugăciunii neîncetate de îi vine să plângă la ore. Dacă nu se poate să fie nepătimaș, atunci profesorul măcar să nu aibă patima în lucrare atunci când aceasta poate influența acțiunile sale. Cum spuneam înainte, de exemplu, de mânie; să nu aibă patima mâniei când vorbește pentru că atunci este influențat.

Cu alte cuvinte, să vorbim numai dacă suntem calmi și atunci, dacă este cazul, putem să ridicăm vocea cu dragoste sau să fim fermi pentru a nu îngădui păcatul, distorsiunea în care se află sau la care ne presează învățăceii. Desigur că mustrarea trebuie alternată cu arătarea dragostei pentru că totdeauna trebuie să existe unitate și avans către Hristos pe drumul echilibrului milostiv între durere și plăcere. Trebuie să existe și blândețe și mângâiere, mai ales astăzi, când dragostea a mai rămas foarte puțină și tinerii se simt singuri, fără suport emoțional.

Un învățământ bazat pe severitate, teamă, memorare, însingurare nu îl împlinește pe tânăr și nu îi înflorește sufletul. 

Despre autoritatea fără patimă și puterea exemplului, urmăriți interviul nostru Un profesor pentru tineri – Nicolae Cune, util pentru tact pedagogic și relația profesor–ucenic.

Necesitatea regulilor în învățământul de azi

Dacă nu există luminarea minții necesară pentru echilibrul milostiv atunci profesorul deraiază și dacă păstorul este bătut, turma se va risipi. Neapărat trebuie să existe reguli de circulație pentru că fără ele va fi haos. Asta este valabil pentru mașini, cu atât mai mult pentru oameni. Trebuie să știm cu toții că libertatea nu este o băltoacă amorfă în care este permis orice pentru că asta duce la dezintegrarea societății. Pentru că suntem raționali, libertatea trebuie să aibă sens și acesta nu poate fi altul decât ajungerea la desăvârșirea personală veșnică prin unirea cu Hristos cel perfect, atotputernic, iubitor și înviat. Din această cauză învățământul trebuie să aibă și el un sens și acesta nu reprezintă cariera, banii sau stiva de cunoștințe, ci apropierea de Hristos prin iubirea jertfitoare față de El și prin El față de ceilalți.

Fără Hristos toate decad și se destramă, dispar înțelepciunea, discernământul, adică deosebirea dintre bine și rău pentru că, de fapt, dispare chiar ideea de bine și rău absolut, fiecare considerând ce este bine și rău în funcție de viziunea sa egoistă. Astfel învățământul astăzi se bazează doar pe informații deconectate, fragmentate care nu au un sens real care să împlinească persoana veșnic, prin dezvoltarea gândirii și a capacității de iubire, de unire cu Dumnezeu și prin Acesta cu ceilalți, ci doar îl îndoapă pe tânăr cu cunoștințe sau uneori chiar cu zgomot informațional. 

Lipsa echipei – o carență serioasă

Nu mai există ideea de comunitate, de comunicare, de echipă. Nu mai există luminarea lui Hristos ca model, ca exemplu și din cauza asta tinerii de azi de multe ori nu știu de ce învață ceva, de regulă cel mai bun argument fiind pentru bani, pentru a obține o angajare care de multe ori nu mai vine, mai ales astăzi în condițiile crizei de supraproducție în care ne aflăm, criză exacerbată de robotică și de intrarea foarte adâncă a IA în societate.

Spiritul de echipă și responsabilitatea comună sunt discutate aplicat în dialogul nostru Tineri, vest, est și ortodoxie, cu sfaturi concrete pentru lucrul împreună.

A învăța să gândești

Tinerii trebuie să știe foarte clar de ce învață ceva și trebuie întâi de toate să învețe să gândească. Țin minte că atunci când am primit în dar primul meu calculator de la un prieten de familie, ne uitam la calculator și calculatorul la noi. Pe vremea respectivă nu existau profesori de informatică și, mai ales, nu existau oameni care să știe tipul de calculator pe care îl aveam acasă. Într-un final părinții au găsit un hacker, informatician de la Centrul de calcul, care cunoștea și putea să mă învețe. Prima dată când ne-am întâlnit mi-a spus: „Eu nu sunt informatician, eu nu te pot învăța informatică. Eu o să te învăț cum gândesc eu.” – lucru care m-a ajutat foarte mult în viață.

Desigur că eu sunt un nimeni însă este cineva care a fondat un startup, adică o firmă tânără, care a fost evaluată la peste un miliard de dolari și i s-a luat un interviu și reporterul l-a întrebat: „Știu că ați terminat la MIT (celebră facultate de tehnologie); ce ați folosit din ceea ce ați învățat acolo în compania dvs?” la care omul a răspuns „Nimic!”. Atunci reporterul a zis „Păi bine, atunci degeaba ați făcut facultatea la MIT…”. „Nu, deloc!” a fost răspunsul. „La MIT am învățat cum să gândesc.”

Gândirea trează și paza minții se cultivă practic; urmăriți Războiul de gând; Despre paza minții și gânduri pentru metode simple de discernere a gândurilor.

Egoismul în învățământul contemporan. Metode de preîntâmpinare

Din păcate, însă, învățământul actual, având ca prim vector de atac internetul, încurajează egoismul, relativismul, patimile, libertinajul și competitivitatea prost înțeleasă. Tinerii au o mare idee despre ei înșiși și cer mult, însă arată puțin. Desigur că asta îi duce la anxietăți și eșec. În mod normal un sistem de învățământ adevărat ar trebui să fie formator de caractere, nu numai de cariere și aptitudini.

Problema cea mare este că în general copiii vin deformați din familie pentru că părinții îi trădează în fața ecranelor cu speranța că o să fie liniște în casă și că și ei se pot ocupa de ale lor. Într-adevăr, dacă este un copil care este singur la părinți este dificil și din cauza asta sunt mult mai ușor de crescut mai mulți frați pentru că aceștia interacționează între ei, se ajută și se învață unul pe altul sub supravegherea părinților și, în plan secundar, a bunicilor. De asemenea, mai demult această singurătate era estompată de faptul că existau mulți copii pe stradă și se jucau afară și deci părinții puteau să-i crească mai ușor.

Desigur că asta ar trebui să se întâmple și astăzi, în mod spontan, pe stradă – însă trebuie avut atenție ca să nu intre copilul în medii toxice. Dacă nu se poate din varii motive atunci ar fi bine să meargă cu colegii de la parohie sau de la școală sau chiar să se înscrie la un club sportiv cu un sport de echipă. Sportul de echipă ajută mult pentru că, dincolo de condiția fizică, îl scapă pe tânăr de extreme: în echipă vede că nu poate să câștige de unul singur deci poate să scape de monstrul mândriei și, iarăși, în echipă vede că este și el bun la ceva, deci poate să scape de capcana deznădejdii.

Despre egocentrism, ispite și răspunsuri patristice, parcurgeți rubrica noastră Întrebări și răspunsuri: har, iubire, iertare, egoism.

Extreme în învățământul de azi: dezinteresul și anxietatea

Apropo de extreme, se observă relativ la învățământ două extreme care sunt duse la extrem astăzi: dezinteresul și anxietatea. Dezinteresul provine în principal din două cauze: 1. Tinerii nu înțeleg la ce le folosește lecția care li se predă în momentul respectiv și 2. Tinerii sunt plini de dopamină din diferitele surse de drog la care sunt expuși începând de la ecrane, trecând prin jocuri pe calculator, sex, cluburi de noapte și ajungând la substanțe psihoactive.

Ei, în clipa în care cineva e dependent de stimuli foarte intenși de plăcere păcătoasă, ceea ce aude în afara acestor stimuli, o să i se pară plicticos, neinteresant chiar dacă poate să accepte rațional că ar trebui să fie atent.

Anxietatea tinerilor este atât de mare încât secolul nostru mai este numit secolul anxietății. Societatea ne arată în principal prin artă foarte multă agresivitate și atunci tinerii cred foarte ușor că o acțiune care este neutră sau chiar pozitivă, de exemplu, o critică constructivă, o observație sau chiar o smerire – toate acestea să fie percepute ca o agresivitate la adresa sa. Acest sentiment este exacerbat și de individualismul și autoîndumnezeirea care sunt promovate astfel încât omul să nu mai aibă flexibilitatea smereniei.

Trebuie să disociem fapta de făptaș și opinia de om. Asta este valabil și în cazul celorlalți, precum și în cazul nostru. Nu este sfârșitul lumii dacă facem o greșeală. Desigur că trebuie să ne străduim să nu o facem însă să avem grijă în străduința noastră să nu ne tulburăm și să nu ne pierdem iubirea față de Dumnezeu și de ceilalți pentru că groaza este de la diavol. Scopul nostru este să fim perfecți ca persoane iubitoare și nu ca niște calculatoare reci. Dumnezeu este Tatăl iubitor și nu polițaiul absolut care ne așteptă după colț cu parul.

Pentru mecanismele fricii și vindecarea ei, recomandăm Anxietatea – p. Athanasie Ulea, p. Teologos și filmul tematic Anxietate – scurtmetraj.

Vindecarea de anxietate

Dacă avem credință simplă în Dumnezeu, flexibilitatea smereniei și scăpăm din chingile slavei deșarte, atunci o să scăpăm de aceste anxietăți care pot să ducă până la atacuri de panică. Să nu facem încontinuu scenarii în mintea noastră pentru că diavolul o să ne învârtă ca și în uscătorul de haine de o să ieșim total amețiți și uscați de har de acolo. Să nu discutăm cu gândurile pentru că atunci o să avem o întreagă reacție în lanț pe tema asta. Vine gândul, nu-l primim, îl lăsăm să treacă mai departe, noi ne concentrăm pe Hristos. 

Reper scripturistic: „Nu vă împovărați cu nicio grijă… și pacea lui Dumnezeu să vă păzească inimile” – Filipeni 4, 6–7; completați cu sfaturi practice: Întrebări și răspunsuri despre anxietate.

Individualism, competiție, necredință

Aceste fenomene – anxietatea, depresia – sunt exacerbate de individualismul societății actuale care promovează competiția, presiunea și împingerea lui Dumnezeu la marginea existenței cu pretextul că ne descurcăm singuri pentru că avem toată viața în față. Când, însă, tânărul vede complexitatea vieții pe care trebuie să o gestioneze, complexitate exacerbată de știrile negative făcute să înfrice și să manipuleze, atunci tânărul decade pentru că nu are experiența vieții și nu este învățat să întrebe pe cei care îl pot duce mai aproape de perfecțiunea lui Dumnezeu. Dacă este și victima agresivităților față către față – a bullying-ului sau a agresivităților de grup – mobing-ului, atunci situația devine serioasă. În orice caz, este bine ca tânărul să nu încerce să rezolve problemele singur ci să caute ajutor la un om validat de Dumnezeu în cazul respectiv – fie că e profesor, părinte sau duhovnic. Evident că trebuie să se spovedească și să se roage pentru că altfel nu o să aibă o iubire destul de mare în sine-și și o să se chircească sub valurile întunecate ale răului.

Profesorii și părinții trebuie să știe aceste mecanisme și să acționeze cu milostivire însă fără compromisuri ca un cârmaci care trebuie să conducă corabia printre iceberguri și să o ferească de naufragiu. Să nu acționeze pătimaș, exasperați sau îngrețoșați de problemele tânărului pentru că dacă ei ar fi fost în locul tânărului poate că nu ar fi fost în stare să se comporte așa de bine ca acesta pentru că dacă judecăm pe cineva atunci Dumnezeu ne lasă să cădem fără să avem harul necesar să rezistăm pentru a învăța smerenia. Niciodată nu trebuie să judecăm.

Despre presiunea lumii și răspunsul creștin, vedeți conversația Catedrala neamului, muzica, tinerii, utilă pentru curăția inimii în mediile ostile.

Exemplul personal corectează comportamentul greșit

Tinerii simt foarte bine ipocrizia și mândria și atunci devin și mai rebeli decât sunt. Mila și împreună pătimirea după starea fiecăruia este cea care ajută, fără însă ca dascălul să se încarce cu păcat. Învățătorul trebuie să învețe cu exemplul personal. Desigur că trebuie să spună și cuvinte, însă acestea trebuie să fie acoperite de faptele sale, de experiența sa. Altfel, nu are putere. Este nevoie de exemplul personal pentru că acesta este cel care aduce de fapt victoria.

Să vă dau un caz: a fost o dată ca niciodată o țară mică cu o armată redusă care a fost atacată de o țară sensibil mai mare. Situația era dificilă și, parcă nu era destul, regele țării mai mici care era și comandantul armatei moare în război ceea ce aduce o mare plângere și deznădejde în rândul neamului și al oștenilor. Regele era văduv și avea doar o singură fată care devine de facto regină. Atunci regina ia steagul de luptă al neamului – care era un obiect de valoare inestimabilă pentru că, dincolo de faptul că era steagul de luptă al țării, era și un obiect care avea sute de ani și era transmis din generație în generație ca simbol al neamului – ia steagul și merge în fața oștirii la război. Când oștenii o văd pe tânăra regină în fața lor se aruncă și ei în luptă cu toată vitejia și reușesc să întoarcă soarta bătăliei și să oprească înaintarea dușmanului. În această bătălie, însă, steagul este distrus și acum este rândul reginei să se deznădăjduiască pentru că nu mai avea cu ce să-și adune oamenii.

Atunci vine la ea comandantul oștirii și îi spune „Majestatea voastră, pentru noi steagul respectiv a avut o importanță secundară în fața faptelor dvs. nobile. Din cauza aceasta armele noastre vă stau la dispoziție!”. Astfel a avut loc o a doua bătălie în care i-au respins definitiv pe atacatori. Vedeți că și Hristos a venit aici pe pământ cu noi ca să ne fie exemplu practic și să se lupte cu diavolul pentru noi și abia după aceea să ne spună cuvinte. Înțelegeți? 

Dincolo de faptul că învățătorul trebuie să fie exemplu pentru cel mai mic, acesta trebuie să-l învețe pe tânărul ucenic cum să devină și el matur astfel încât să poată să ia și el deciziile corecte în viață, fără însă, ca cei mai mari să le strivească personalitatea și libertatea tinerilor pentru că orice formă de tiranie este casantă. Uneori lucrul acesta este greu pentru învățător pentru că vede că tinerii au o predispoziție către patimi, către diferite forme de plăcere și către împlinirea voii proprii, însă dacă tânărul nu ascultă, trebuie să acționeze cu grijă ca să nu îl frângă, însă nu trebuie să tolereze neascultarea. Evident că dacă tânărul îi influențează negativ pe cei din jur atunci profesorul trebuie să acționeze decis pentru că este mai bine să fie rănit unul decât cei mulți.

Uneori este nevoie de așa ceva pentru a putea înainta colectivul pentru că întâi de toate înaintarea este în caracter și nu în carieră. Și punem colectivul în fața unei persoane singulare.

Formarea prin model devine convingătoare când este trăită: inspirați-vă din mesajul Educația creștină este lumină pentru societate.

De ce duhovnicia este esențială în învățământul de azi

Este nevoie ca duhovnicia să fie centrală în viața noastră pentru că altfel nu vom reuși ca oameni și ne vom chinui și vom chinui și pe alții, chiar dacă e posibil să avem o funcție de dorit. Dacă nu suntem în Sfânta Tradiție, nu vom avea ancorele necesare și vom fi bătuți de vântul manipulărilor, al patimilor. Aici evident că este esențială duhovnicia dascălilor pentru că este rușinos ca dascălul să-l învețe pe ucenic ceea ce nu are. Este adevărat că uneori această rușine este generatoare de o înaltă smerenie și această smerenie trebuie să-l facă pe dascăl să-l învețe pe ucenic să se deschidă către un dascăl care poate să-l învețe ceea ce primul nu are. 

Cazul clasic aici este cu tinerii care ajung la majorat, la maturitate. Când tinerii ajung aici, trebuie să se producă rocada: în locul părinților ca principali învățători, tinerii trebuie să asculte în problemele sociale, de comportament de soție pentru bărbați sau de soț în cazul femeilor. Părinții trec pe plan secund, însă foarte important, având grijă de nepoței fără să submineze autoritatea părinților. Desigur că, legat de asta, în problemele duhovnicești duhovnicul este totdeauna pe primul plan.

Pedagogia inimii se sprijină pe teologia harului; pentru un cadru patristic asupra luminării minții, consultați Grigorie Palama.

Rugăciunea făcută de dascăli

În orice caz, toți dascălii – fie cei care sunt în prim plan, fie cei trecuți în plan secund, sunt datori să se roage pentru învățăceii lor pentru că rugăciunea lor este puternică și pentru că, să știți că, de fapt, fără ajutorul lui Dumnezeu, omului îi este imposibil să se schimbe. Cineva l-a întrebat pe Sf. Sofronie de la Essex cum își conduce obștea și acesta i-a răspuns că le spune cuvinte de folos în plen și în particular, că le dă sfaturi și porunci în probleme concrete însă mai presus de toate cade în rugăciune cu lacrimi zicând „Doamne miluiește, Doamne miluiește, Doamne miluiește,…”.

Trebuie tot timpul rugăciune și atenție, mai ales din partea ucenicului pentru că omul căzut este precum un cal care se sperie dintr-o dată și primejduiește viața celui care îl duce liniștit de hățuri. Fără rugăciune, fraților, nu o să reușim. Desigur că nu recomand ochelarii de cal pentru a fi înguști la minte însă clar trebuie să nu vedem deloc lucruri și gânduri care ne pot depărta de liniștea lui Dumnezeu.

Conducătorul are datoria să arate de unde vine sperietura, chiar dacă asta este uneori puțin dificil pentru că e posibil să fie luat în râs de către cei întunecați la minte. E similar cu un cârmaci care vede de unde vine furtuna sau un medic care vede care sunt factorii de risc ai bolii. Conducătorul trebuie să o facă pentru a nu fi tras la răspundere de Dumnezeu că de ce nu a zis.

Este necesar să fie introdus frumosul în învățământul de azi pentru că frumosul adevărat este umbra lui Dumnezeu pe pământ și nu o formă de distracție. Apropo de frumos, întâistătătorul trebuie să se păzească în ceea ce face și spune pentru că cei care îl au la evlavie îl văd ca pe o icoană pilduitoare și socotesc cele spuse şi făcute de el ca dreptar şi lege. Este foarte important exemplul învățătorului.

Temei pentru lucrarea lăuntrică: Matei 6; iar pentru ritmul rugăciunii în viața cotidiană, vedeți Lucrarea lui Dumnezeu în timp – p. Teologos.

Relațiile interumane ajută la învățare

Având în vedere toate acestea, este evident că în procesul învățământului este esențial factorul interuman. Folosirea exagerată a tehnologiei este distructivă pentru procesul de învățare – întâi de toate pentru că ecranele generează tinerilor o gândire foarte rapidă, foarte scurtă, foarte superficială și foarte greșită. Profesorul nu mai are timp să-și dezvolte ideea pentru că tinerii doresc ca totul să se termine în 15-20 de secunde cât ține un filmuleț pe TikTok.

Dincolo de asta, mulți tineri suferă de demență digitală, adică și-au recablat creierul să uite foarte repede astfel încât să poată primi noua avalanșă informațională care le vine neîntrerupt pe ecrane. Din aceste motive trebuie să fim atenți și să ținem post digital pentru a ne păstra liniștea, rugăciunea și relațiile interpersonale – întâi de toate cu Dumnezeu și după aceea și cu ceilalți.

Educația în comunitate se consolidează prin slujire; urmăriți Ajutorul tinerilor în Biserică și un cuvânt despre isihie și echilibru: Plinătatea liniștirii lăuntrice.

Iubirea

Iubirea hrănește sufletele și omul învață atunci când iubește. Deci este dificil când nu există iubire din partea cealaltă – și aici nu mă refer numai la profesori și elevi ci și la familie și chiar la stat. Familia trebuie să conlucreze cu profesorii pentru creșterea tinerilor, având grijă să nu fie părtinitori. În cazul statului, lucrurile sunt dificile pentru că dacă iubire nu e, nimic nu e.

Despre bucuria care alungă frica și eliberează de griji, vă poate fi de folos dialogul nostru Bucuria la îndemâna tuturor.

Ce face statul pentru învățământul nostru

Chiar la un moment dat, ministrul educației, dl. David, după ce a luat mai multe măsuri de strivire a învățământului din punct de vedere financiar, le-a sugerat fără remușcări studenților că dacă vor să se întrețină să lucreze cel puțin cu jumătate de normă pentru că așa este în SUA. Vedem însă că în SUA e posibil ca oamenii să lucreze toată viața pentru plătirea datoriilor fără a-și putea întemeia o familie și a cumpăra o casă și, dincolo de asta, acest sistem de învățământ din SUA tot nu dă roadele scontate. Vedem ce se întâmplă cu marea masă a tinerilor în State.

Socotim că învățământul de stat este pentru cei cu resurse financiare mai puține, pentru că cei care își permit, se pot duce la învățământul particular, cu plată care ar trebui să le asigure și un mediu mai performant și din punct de vedere duhovnicesc și din punct de vedere științific. Uneori sunt și instituții de învățământ particular care sunt formate la inițiativa a câtorva părinți și acolo prețul este mai mic, ba chiar gratis uneori – nu sunt foarte sigur – însă sigur e mai mic. Știu că sunt și câteva inițiative cu totul lăudabile în jurul Bisericii pentru care ne rugăm ca să sporească și în număr și în performanță. Oamenii caută în general instituțiile de învățământ girate de Biserică pentru că acolo se așteaptă să fie un mediu mai duhovnicesc, mai curat. 

Desigur că există și învățarea de acasă, homeschooling, însă aceasta este foarte dificilă pentru părintele care și-o asumă și dincolo de asta, este și problema lipsei de interacțiune a copilului cu alți copii de vârsta lui. Desigur că tânărul trebuie să muncească și singur, însă are nevoie și de alții cu care să interacționeze pentru că altfel o să fie un inadaptat social și o să aibă probleme în viață, indiferent de câtă carte știe. Avem nevoie de alții și întâi de toate de Dumnezeu pentru a ști cine suntem, însă pentru asta trebuie să fim deschiși să primim sfaturi, să învățăm. 

Păstorul

Pe de altă parte, păstorul trebuie să aibă discernământ și să se coboare cu vorba la nivelul de valori și cunoștințe al celui învățat pentru a putea să-l învețe pe celălalt să se ridice cu fapta. Iubirea arată care e păstorul adevărat după modelul Păstorului cel mare care S-a răstignit și a înviat pentru noi din iubire.

Să încurajăm noblețea, iubirea, delicatețea și cooperarea cu zel către Adevăr fără însă a genera obrăznicie și haos. Nu trebuie folosită frica, fără numai atunci când cineva este întunecat la minte și devine nerușinat adică nu mai face distincția dintre bine și rău. E grav când cineva care este mustrat nu se rușinează. Desigur că pentru a corecta pe cineva la început trebuie să-i spunem între 4 ochi; dacă nu se îndreaptă atunci e bine să-i spunem într-un cerc restrâns, cu părinții sau/și cu încă 2-3 prieteni. Dacă tot se încrâncenează atunci trebuie spus Bisericii, adică supus consensului comunității oamenilor duhovnicești și dacă nici așa nu se pocăiește, atunci trebuie tăiat de la noi fără ură însă cu determinare – „să ne fie ca un păgân și vameș” după cum spune Scriptura – pentru a ne păzi și pentru a-i păzi și pe cei care depind de noi.

Despre păstorirea prin exemplu, responsabilitate și asumare, vedeți dialogul cu preoți și teme sociale actuale: Familia prin ochii preoților – p. Teologos.

Concluzii

Trebuie să înțelegem că tot învățământul nostru trebuie să aibă ca țintă moartea cu o inimă iubitoare, răspunsul bun la judecată și fericirea veșnică. Toată viața noastră aici pe pământ ne pregătim pentru decolarea morții către viața veșnică în brațele Tatălui ceresc și iubitor.

Partea materială trebuie să existe doar pentru a ne asigura o stabilitate trupească astfel încât să ne concentrăm pe desăvârșirea noastră sufletească pentru a ajunge la perfecțiunea personală veșnică. Este foarte greșit să ne concentrăm pe aflarea perfecțiunii în materie pentru că nu o vom găsi niciodată și sufletul nostru făcut după chipul lui Dumnezeu cel perfect liber și iubitor se va chinui în închisoarea materiei incapabile de iubire.

Meseria pe care o avem trebuie să o considerăm ca pe o ocazie de a fi de folos celorlalți, a crește iubirea în noi și în ceilalți și prin aceasta ne vom câștiga banii necesari pentru a ne întreține trupul, întreținere necesară doar pentru ridicarea sufletului din iadul în care suntem și ajungerea la fericirea relativă aici pe pământ și la cea veșnică după moarte în brațele lui Dumnezeu.

Așa să ne ajute Dumnezeu!

Vă mulțumesc că ați stat cu mine până acum!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin! 

Întrebări frecvente

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!