Problemele tinerilor de azi, rugăciunea și vindecarea – p. Teologos

Deși fiecare epocă are frământările ei, problemele tinerilor de azi capătă o intensitate dureroasă: singurătate, anxietate, dependențe, confuzie morală și pierderea sensului. Textul de față arată cum ruperea de Dumnezeu, de familie și de comunitate rănește adânc inima tânărului, dar și cum rugăciunea, spovedania, împlinirea poruncilor și prieteniile curate pot reda bucuria, curajul și nădejdea în Hristos, oferind repere concrete pentru a trăi cu demnitate, curaj și pace lăuntrică în mijlocul furtunilor lumii de astăzi.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin! 

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin! 

Introducere

Desigur că în orice perioadă tinerii au avut probleme care persistă în timp însă, dincolo de asta, fiecare perioadă are anumite probleme specifice acesteia. Una dintre cele mai mari probleme azi este lipsa simțământului și a respectului pentru sacru, pentru lumea lui Dumnezeu și a Sfinților coroborată cu familaritatea față de aceștia.

Pentru a aprofunda contextul acestor frământări actuale, puteți urmări și cuvântul părintelui Teologos din Problemele tinerilor – părintele Teologos.

Cauze ale lipsei respectului

Este un întreg complex de factori care a generat această situație. Întâi de toate cei care sunt la butoane doresc să-i depărteze pe tineri de Dumnezeu pentru că Dumnezeu este atotputernic și generator de libertate. Pe plan secund, părinții sunt manipulați pentru a se concentra pe avansul în materie și pe dependența de griji și de zgomote informaționale astfel încât să uite sau să nu aibă timp sau să nu dorească să aibă timp de celelalte persoane, adică de Dumnezeu și de familie, în principal de copii. Dacă nu există timp atunci nu se manifestă dragostea și astfel sufletele se ofilesc pentru că harul lui Dumnezeu, dragostea este apa vieții, hrana sufletului.

În al 3-lea rând, în general tinerii se duc la extreme pentru că nu au experiență de viață: unii cred că L-au prins pe Dumnezeu de picior, că bătrânii sunt depășiți și că o să rezolve ei toate problemele umanității. Alții sunt copleșiți de complexitatea problemelor tinerilor de azi și provocărilor cu care se confruntă și suferă de singurătate și surmenaj spiritual din cauza lipsei de susținere emoțională din partea familiei și a celor apropiați.

Despre felul în care mediul digital, școala și familia modelează respectul tinerilor față de Dumnezeu și față de oameni, urmăriți și discuția Simplitatea, viclenia, tinerii, profesorii – p. Teologos.

Iubirea

Astăzi este nevoie de foarte multă dragoste și nu atât de presiuni pentru că oricum presiunile vor veni. Dacă oferim dragoste ca și formă de plăcere adevărată abia atunci putem să mustrăm pentru că mustrarea este o formă de durere. Să avem grijă ca tot timpul să existe echilibrul milostiv între durere și plăcere. Pentru că astăzi există puțină dragoste interpersonală și foarte multă competiție trebuie să fim foarte atenți cum ne comportăm și trebuie să fim aproape de Dumnezeu pentru că Dumnezeu este singura sursă reală de iubire adevărată, adică de energie necreată din univers. Oamenii au înăuntrul lor un diamant foarte frumos care dacă este curățat de patimi, de adicții și mintea, adică ochiul, ocheanul sufletului, focusul uman, atenția ultimă este îndreptată către Dumnezeu atunci intră în diamantul inimii lor lumina iubirii dumnezeiești și o redirecționează foarte frumos în afară, ca un caleidoscop, hrănindu-se și ei și hrănind și sufletele altora.

Perspectiva unei iubiri care vindecă, și nu rănește, este prezentată pe larg în îndrumarul practic Dragostea în familia ortodoxă: îndrumar practic – p. Teologos.

Ochiul sufletului. Curățirea lui

Din păcate însă oamenii se concentrează astăzi pe patimi și astfel ocheanul, ochiul sufletului este îndreptat altundeva și deci este întunecat în timp ce diamantul inimii este murdar și el. Astfel rămânem în ceață, în chin, în durere internă care nu de puține ori izbucnește și în afară.

Pentru a ne rezolva problemele primul lucru pe care trebuie să-l facem este să ne schimbăm optica relativ la Dumnezeu, la sfinți, la rugăciune, la slujbe și la ceilalți. Trebuie să avem conștiința Sfințeniei și eficacității acestora. Să nu evităm slujbele și rugăciunea pentru că avem altceva de făcut, pentru că e departe, e cald sau frig sau pentru că pur și simplu n-avem chef. Să nu le vedem ca pe o corvoadă, ci ca pe hrana sufletului nostru. Când spun hrană mă refer pe toate planurile – intelectual, artistic, emotiv, duhovnicesc – toate. Avem foarte multe de învățat dacă desigur suntem atenți la rugăciune și nu la ceas sau la filmele fanteziste pe care diavolul ni le derulează în minte.

Desigur că cel mai rău este atunci când vrăjmașul ne scoate total de la slujbe și de la rugăciune cu diferite pretexte cât se poate de logice sau cu diferite deranjamente nepotrivite aduse de diavol exact la momentul nepotrivit. Când îi vezi pe tineri că vin mai târziu, ies sau pleacă mai repede de la slujbe, știi că deja încep să se întunece și să se depărteze de Dumnezeu, să moară încet-încet, chiar dacă au o față zâmbitoare și chiar dacă se îndreptățesc cu importanța grijilor cotidiene.

Rugăciunea este vorbirea minții cu Dumnezeu, dialogul cu Dumnezeu. Spun dialog și nu monolog pentru că dacă omul se roagă cu adevărat, atunci Dumnezeu îi răspunde în multe moduri – de ex. îi spune „da”, „nu”, „nu acum” – totul este ca omul să fie treaz și să înțeleagă voia lui Dumnezeu și să nu încerce să-și impună voia sa. Scopul nostru este să facem noi voia lui Dumnezeu și nu Dumnezeu voia noastră. Așa ne liniștim.

Pentru a vedea cum curăția inimii luminează „ochiul sufletului”, este foarte grăitoare făgăduința Domnului din Sfânta Evanghelie după Matei, capitolul 5, unde sunt Fericirile.

Un exemplu despre cum să ne rugăm

La un moment dat era un om întreprinzător, însă foarte anxios și mă implora să-l învăț secretul cum să se roage ca să-i îndeplinească Dumnezeu cererile. I-am spus că el este robul lui Dumnezeu și nu Dumnezeu robul său. Când i-am spus asta, omul a început să se neliniștească și mai tare. I-am spus să se roage și să zică „Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă!” Punct. Să zică „Facă-se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ.” La care omul a ripostat destul de violent că nu poate să facă asta.

Este impresionantă drama omului singur, încrâncenat pe voia sa care dacă nu se smerește poate să ajungă până la nebunie. De fapt, asta este cauza principală a pandemiilor bolilor de nervi și a singurătății, pandemii care sunt mai mari decât pandemia de COVID-19 și mai periculoase.

Rugăciunea „Facă-se voia Ta” capătă adâncime dacă o recitim în contextul rugăciunii domnești din Sfânta Evanghelie după Luca, capitolul 11.

Rolul rugăciunii

Toate acestea, însă, dispar dacă omul are credința să pună pe Dumnezeu și pe Sfinți pe primul loc. Să ne rugăm lor să ne ajute la lucrurile din cotidianul nostru și atunci în timp rugăciunea se va aprinde în noi și ne vom ruga mai degrabă pentru plăcerea care ne vine de la a fi casnicii lui Dumnezeu, uniți cu aceștia și cu Sfinții și nu atât pentru că ne ajută în diferite probleme. Să nu ne rugăm, însă, numai atunci când avem probleme pentru că dacă noi nu-i băgăm în seamă pe Sfinți când suntem la bine, este posibil ca nici ei să nu ne bage în seamă când suntem la rău, pentru că de fapt, noi nu îi iubim ci dorim doar să ne folosim de ei.

Este foarte important să ne rugăm în fiecare zi, să avem un program constant de rugăciune, ba chiar să începem ziua cu o mică rugăciune și să-i mulțumim la Dumnezeu pentru toate. De asemenea, pe drum și în alte momente „moarte” să nu băltim ci să ne rugăm. Dincolo de rugăciunea lui Iisus și de slujbe, să ne rugăm și cu cuvintele noastre pentru că rugăciunea aceasta făcută cu sinceritate este foarte mângâietoare și tânărul începe să simtă adevărata siguranță și unitate, scăpând de iadul singurătății și a relativității de care suferea până atunci.

Trebuie să știm că dacă nu avem legătură bună cu Dumnezeu nu vom scăpa de singurătate chiar dacă vom fi înconjurați de oameni. Legătura adevărată, interpersonală, se realizează numai cu ajutorul energiei necreate a lui Dumnezeu pentru că altfel omul nu își poate depăși egoismul, idolul din sine.

Despre cum rugăciunea odihnește mintea și inima într-o lume obositoare vorbește și interviul din „Rugăciunea îți permite să lași puțin povara mentală și să te odihnești”.

Sensul în viață. Ideologii atee

Dincolo de depășirea anxietății și a singurătății, legătura bună cu Dumnezeu ne dă și sens. Noi am fost făcuți după chipul lui Hristos și dacă Îl punem pe Hristos în centrul vieții noastre atunci totul capătă sens pentru că vedem pe cine trebuie să imităm și către care model trebuie să ne îndreptăm. Identitatea omului este chipul lui Dumnezeu și sensul omului este unirea cu Hristos adică Sfințenia.

Vedem însă astăzi că ideologiile atee și ateizante distrug omului identitatea, inclusiv identitatea biologică de nu mai știe omul ce este – bărbat sau femeie – și nici măcar nu se mai știe ce este bărbatul și ce este femeia. Neomarxismul, relativismul, postmodernismul și alte ideologii distorsionate distrug reperele tinerilor care nu sunt bine ancorați în viața cerească și astfel au ajuns ca să fie cea mai tristă generație din istorie chiar dacă au din plin comfort material. În acest cadru nu este de mirare că tinerii nu mai au nicio motivație, sunt superficiali, nu mai știu cine sunt și de ce trăiesc.

Despre cum ideologiile moderne încearcă să golească viața de sens și cum răspunde Ortodoxia se vorbește și în dialogul Big Bang, relația BOR cu tinerii, știință, teologie – Ștefan Cârstea.

Problemele tinerilor de azi: anxietatea, depresia și legătura cu voia proprie

Problema cea mare este faptul că realitatea duhovnicească nu dispare dacă ni se închid ochii sufletului – ba din contră – se intensifică, însă se intensifică în direcția nedorită: se estompează raiul și se intensifică iadul pentru că întâi de toate și raiul și iadul sunt stări. Mulți tineri astăzi au o părere foarte bună despre ei și au așteptări exagerate de la viață. Pentru că acestea nu se realizează, cad în depresie sau în alte forme de tristețe sau anxietate. Problema nu este numai că au astfel de așteptări, ci se cramponează în voia lor care este de multe ori foarte dură, mai ales atunci când diavolul le argumentează logic că au dreptate.

De exemplu, era un părinte din Sfântul Munte care era încontinuu presat de o monahie care îl avea la evlavie ca să iasă din Athos împotriva voii lui, să se întâlnească și să vorbească. Este de înțeles asta, însă este greșit ca să ne pierdem vremea dacă vedem că ceva nu este de la Dumnezeu și nu merge. Dacă părintele nu vrea, nu vrea. Să avem flexibilitatea smereniei, să ieșim și să ne concentrăm pe Hristos care se găsește prin rugăciune.

Din păcate, însă, astăzi societatea ne învață să trăim clipa, adică să ne facem voia, să ne dedăm plăcerilor pe cât posibil. De aici avem adicția de pornografie, jocuri, rețele sociale, substanțe psihoactive, alcool și alte forme de drog. Se vede că în general tinerii încearcă să-și satisfacă în tot ce pot iubirea de sine în loc să fie cumpătați, economi și să evite plăcerile prin preferarea unei conduite ascetice începând de la mâncare și terminând cu confortul de zi cu zi. Astfel ei se îndreaptă înspre animalic, morala lor se distruge, mintea se întunecă, își pierd libertatea, autocontrolul, devin pătimași adică devin dependenți și atunci în loc să se smerească și să iasă din mocirla în care s-au afundat, de multe ori fug de realitate și caută o fericire iluzorie in diferitele forme de drog la care s-au înrobit.

Tinerii devin dependenți de pusheuri de dopamină din ce în ce mai rapide de care nu doresc să se elibereze ci – din contră – să le amplifice și astfel își pierd răbdarea și gândirea adâncă, lentă, complexă, corectă necesară pentru înțelegerea realității și pentru redescoperirea frumosului, mai ales a frumuseții persoanelor dintre care Cel dintâi este Dumnezeu, și după aceea și pentru adâncirea iubirii adevărate interpersonale și duhovnicești care ne echilibrează viața și dă bucurie și sens acesteia.

Să nu uităm că patima niciodată nu-l va împlini pe om, pentru că patima este distorsiunea, pervertirea iubrii adevărate care vine de la Duhul Sfânt.

Fraților, trebuie să avem răbdare! Și eu aici fac filmare, trebuie să știți că sunt pe albia unui râu și sunt plin de țănțari din cauza asta, mă mai lovesc și în cap. Trebuie răbdare. 

Legătura dintre încăpățânarea de a ne impune voia și tulburările interioare este analizată concret în discuția Anxietatea – p. Athanasie Ulea, p. Teologos.

Egoismul și consecințele lui

Dacă, însă, tinerii nu au timp să iubească pentru că sunt manipulați să se concentreze pe ei înșiși în mod egoist, să aibă o multitudine de griji și planuri fără prea mult realism și fără să se întrebe ce poziție are Dumnezeu relativ la aceasta, atunci sufletele lor se vor stinge și vor ajunge să tremure. Deja nu mai există ideea de relaxare și de prietenie adevărată, duhovnicească, interpersonală. Totul este pe repede înainte și se pervertește, căzând în carnal. Vedeți că astăzi când se zice că „Ioan este prieten cu Maria”, imediat se înțelege și o latură carnală ceea ce mai demult nu era deloc subînțeles. În trecut exista prietenie curată care creștea mult pe cei implicați în ea și le cizela caracterele.

Trebuie să fim demni și să avem puterea să ne păstrăm noblețea pentru a rămâne oameni și a respecta delicatețea personalității celuilalt. Vedeți că astăzi, din păcate, oamenii nu se mai respectă, nu ne mai gândim la celălalt, nu ne mai întrebăm dacă îl deranjează dacă dăm muzica tare, dacă deschidem fereastra sau facem altceva. De fapt, invadarea spațiului privat a devenit astăzi o politică aproape de stat mai ales dacă ne referim la mediul online. Toată această lipsă de respect față de celălalt precum și centrii de plăcere mari duc la o exacerbare a egoismului propriu, la însingurare și la pierderea harului și astfel omul se chinuie și devine casant. Asta se vede și în rezistența mult mai mică la mustrări, certuri și chiar observații.

În astfel de condiții este foarte dificil ca cineva să învețe de la alții și să se smerească astfel încât să acceadă la lumea cea Cerească și să fie cu adevărat fericit. Din păcate, astăzi tinerii știu foarte multe care le exacerbează egoismul, fiind învățați cum să și-l prezerve căutând argumente pentru susținerea poziției lor și nu atât pentru aflarea adevărului.

De aici, tinerii se simt foarte singuri, chiar dacă trăiesc într-o lume hiperconectată digital. De fapt, generația lor este cea mai singură și cea mai tristă generație din istorie. Avem chiar declarate oficial pandemiile singurătății și bolilor de nervi.

Din cauza asta, trebuie să știți că eu stau aici pe un buștean – sper la sfârșit să-l filmez – cre este dezrădăcinat, ca simbol al tineretului de astăzi, care este rupt de ceilalți și de tradiție. 

Astăzi este foarte dificil de găsit o comunitate vie în care să existe prietenie adevărată, interpersonală, duhovnicească. Cauzele sunt multiple însă principala este faptul că tânărul nu este învățat cum să se comporte din cauza vieții de familie nesănătoase și din cauza distorsiunilor care vin prin ecrane, în principal prin artă – adică prin filme și muzică și mai apoi prin rețelele sociale.

Despre cum egoismul, plăcerile și patimile duc la moarte sufletească, dar și la riscuri reale pentru viața tinerilor, vedeți și cuvântul Momeala morții din patimile tinerilor – părintele Pimen Vlad.

Cum ne reparăm

Este nevoie de spovedanie deasă, duh de iertare și atenție la comportament din partea tuturor. Trebuie să oferim timp celorlalți și să facem efort pentru a construi și a menține relațiile care ne ajută să ne apropiem de Dumnezeu. Aici un rol foarte important ar putea să-l aibă preoții dacă ar putea să organizeze o mică agapă după Sf. Liturghie de duminică – o mică întrunire între membrii comunității astfel încât aceștia să se cunoască și să lege relații de prietenie și asta pentru că Biserica este comunitatea iubirii, iar relația cu Hristos este singura relație care poate da sens tuturor celorlalte.

Trebuie să fim atenți să avem o dezvoltare armonioasă și duhovnicească – să nu ne concentrăm doar pe material și pe relațiile interumane pentru că atunci vom fi ca cei care pun cărămidă lângă cărămidă realizând un șir nesfârșit fără nicio utilitate, cheltuind cărămizile degeaba. Dacă îi ignorăm total pe ceilalți cu pretextul concentrării pe viața spirituală suntem ca cei care pun cărămidă peste cărămidă, crezând că astfel ajung mai repede la Cer. La prima vedere așa pare, însă pentru că este doar o coloană foarte subțire, aceasta va cădea la prima furtună și căderea ei va fi mare. Este necesar să clădim cu chibzuință, și pe orizontală și pe verticală astfel încât să ridicăm casa virtuților zidită pe temelia de stâncă a experienței facerii poruncilor în Hristos.

Modelul comunității vii care îi ajută pe tineri să se vindece prin slujbă, agapă și ajutor concret este prezentat frumos în întâlnirea Ajutorul tinerilor în Biserică – p. Radu Brînză, p. Teologos.

Poruncile lui Dumnezeu sunt terapeutice

Apropo de porunci, o mare problemă astăzi a tinerilor este faptul că nu mai știu că poruncile au un caracter terapeutic și nu un caracter legalist. Poruncile sunt rețeta de vindecare a personalității umane și sunt expresia Tatălui iubitor și a medicului față de copii Lui preaiubiți și foarte bolnavi. Ortodoxia ca și știință medicală de vindecare a sufletului, nu condamnă omul păcătos, ci îl cheamă la pocăință, vindecare și restaurare a firii.

Pentru că tinerii însă sunt influențați foarte mult de catolicism care vede păcatul ca și contravenție, se ascund de Biserică și de presupusa pedeapsă și astfel cad în păcate diverse, în principal în păcate trupești pentru că sunt la vârsta la care hormonul bate neuronul. Din cauza promovării neomarxismului în care revoluția sexuală este la loc de cinste, tinerii de astăzi trăiesc o imensă confuzie morală în care nu mai au repere de care să se agațe pentru a ieși din smoala slinoasă a patimilor și astfel se afundă în promiscuitate, în noroiul fluidității de gen, în concubinaj și asta pentru că tinerii nu mai sunt învățați despre curăție, păstrarea fecioriei și importanța căsătoriei ca taină. Tânărul nu mai știe că fecioria este starea fără compromisuri în fața oricărui păcat capabil să rupă mintea și să o înrobească înspre animalic. Nu se mai știe că este nevoie de unirea sufletelor prin taina căsătoriei înainte de unirea trupurilor pentru că unirea trupurilor, dacă nu există unirea sufletelor, este traumatică, pentru că îl transformă cealaltă persoană într-un obiect pentru împlinirea patimilor trupești egoiste, ale celui stăpânit de acestea. Taina cununiei este o mare taină a Bisericii care dă mirilor o mare energie necreată pentru a-și putea uni sufletele în timp și pentru a înflori unul în inima celuilalt și a se îndrepta îmbrățișați către desăvârșirea veșnică a lui Dumnezeu.

Despre porunci ca adevărate medicamente pentru suflet, nu simple interdicții, puteți citi pe larg în articolul „Poruncile dumnezeiești, medicamente pentru viața veșnică”.

Lipsa de exemple bune

Din păcate, însă, oamenii nu mai știu să se comporte în familie. Lipsa de exemplu în familie din cauza ipocriziei, a concentrării pe făcutul de bani, pe carieră și pe plăcerile materiale, precum și ecranele prin care tinerii au acces la rețelele sociale și la pseudoartă – în principal la filme și muzică – i-a învățat pe tineri să fie rebeli față de părinți, profesori, preoți – ba chiar mai mult: i-a învățat să privească cu suspiciune orice autoritate în afară de manipulatorii care sunt de obicei online.

Țin minte că m-am dus la Sf. Dionisie de la Colciu și un părinte l-a rugat să facă o paralelă între perioada în care era începător și făcea ascultare desăvârșită și acum când e stareț, la care Sfântul a răspuns „Hă, hă… Păi e la fel pentru că dacă acum nu fac ascultare desăvârșită, pleacă frații cei tineri”. Înțelegeți? 

Impactul lipsei de modele autentice în familie și școală asupra generației tinere este atins și în cuvântul Problemele tinerilor, ale învățământului – părintele Justin Pârvu.

De ce ne căsătorim?

De fapt, oamenii nu mai știu că se căsătoresc nu pentru a-și face voia, ci pentru a se elibera de patimi, de adicții, de păcate exact prin tăierea voii în fața persoanei complementare pe care învață în căsătorie să o iubească cu adevărat. Învierea vine totdeauna prin cruce – nu prin băltire. Trebuie să avem iubire, răbdare, rugăciune și simplitatea nădejdii. Să avem grijă să nu deschidem subiecte care divid ci subiecte care unesc. Să-l lăsăm și pe celălalt să vorbească, să nu deschidem gura când suntem mânioși, să respectăm harismele celuilalt și spațiul lui de expresie. Să nu încercăm să-l dominăm total pe celălalt pentru că totdeauna unitatea în iubire este mai mare decât forța chiar dacă în egoismul nostru credem că le știm pe toate și dorim să ne impunem voia. Să fim nobili și să mulțumim chiar și în familie.

Odată ce ne-am căsătorit nu înseamnă că ne putem da frâu patimilor – din contră, trebuie să ne cizelăm împreună. Aici un rol esențial îl are duhovnicul care ar fi foarte bine să fie comun. De ce? Pentru că în clipa în care apare un conflict care întrerupe comunicarea între cei doi, este nevoie de o persoană duhovnicească, neutră – adică nu mamele – acceptată de ambii – adică nu soacrele – care să medieze conflictul dintre cei doi. Acesta este duhovnicul comun. El este instalatorul care va repara vasele comunicante sparte prin conflict.

Tema tăierii voii și a vindecării de patimi prin iubire jertfelnică este dezvoltată pe larg și în cuvântul Cum să transformi pofta trupească în dragoste adevărată.

Iubirea prin Dumnezeu

Dacă omul nu se deschide concret iubirii lui Dumnezeu, atunci nu se poate deschide nici față de ceilalți pentru că drumul către ceilalți trece doar prin Dumnezeu și atunci se va simți singur, indiferent de câți oameni va fi înconjurat. Trebuie să ne deschidem prin dispoziția de ascultare față de ceilați, însă trebuie să înțelegem că ascultarea nu trebuie să fie o expresie a groazei de pedeapsă, ci o expresie a iubirii față de libertatea interioară și față de celelalte persoane între care primul este totdeauna Hristos. Fără Hristos se ajunge în distorsiune pentru că Domnul este Adevărul. Sau omul ajunge să nu mai asculte de nimeni, sau își pierde vremea discutând cu toți și încercând să se aibă bine cu toți. Dacă nu are un sistem de priorități corect, atunci va ajunge să-și facă voia și să-i nemulțumească pe cei mai mulți. Să nu ne pierdem vremea prin discuții deșarte, fraților!

Este adevărat însă că pentru a ajunge la echilibrul virtuții trebuie să avem credința existenței realității prezenței lui Hristos cel înviat în viața noastră și să avem nevoința duhovnicească corespunzătoare prin răbdare, jertfă și nădejde în Soarele dreptății Dumnezeu ale cărui zori începem să le simțim în inimile noastre.

Legătura dintre dragostea de Dumnezeu și împlinirea poruncilor este formulată limpede în Întâia epistolă sobornicească a Sfântului Apostol Ioan, capitolul 5, atât de importantă pentru tema acestei secțiuni.

Tinerii și rugăciunea

Problema cea mare este faptul că tinerii în general nu mai știu să se roage și au și război social ca să nu facă asta, pentru că este demodat, este caraghios, nu ajută la nimic, sunt baliverne și altele dintr-acestea. Adevărul este total contrar: dacă oamenii se roagă cu sinceritate și smerenie, Dumnezeu îi ajută. Cunosc nenumărate cazuri, însă nu o să vă dau exemple din monahism pentru că o să ziceți că voi nu puteți.

Despre cum rugăciunea devine pavăză pentru tineri în fața drogurilor, a tehnologiei abuzive și a ispitelor de tot felul, urmăriți și discuția Droguri, arme electronice, rugăciunea, problemele tinerilor.

Un caz despre efectul rugăciunii la sfinți

O să vă dau un caz de o tânără păcătoasă – chiar eretică – asta ca să nu ziceți că voi nu aveți măsura duhovnicească să vă audă Dumnezeu. Era o fată la liceu pe care o chema Nicoleta care era neoprotestantă și care nu învățase nimic pentru teză. Era terminată, săraca, și nu știa ce să facă. Ea îl respecta, însă, pe profesorul de teologie pentru că se comporta frumos cu ea, chiar dacă era de o altă religie. Din cauza asta, s-a dus la el și i-a spus „Profu’ am o mare problemă cu teza și nu știu ce să fac”.

Atunci, profesorul i-a spus că o să se roage pentru ea însă să se roage și ea la Sfântul Nicolae pentru că este grabnic ajutător, mai ales că îi poartă și numele. Dincolo de asta, i-a dat și o iconiță cu Sf. Nicolae ca să o pună pe bancă și să se roage la ea în timpul tezei.

Evident că fata s-a oripilat, fiind într-o erezie care nu acceptă nici cultul Sfinților și nici pe cel al icoanelor. A luat de gura profesorului iconița, însă evident că era hotărâtă să nu o folosească și să nu se roage la Sfântul, însă când a văzut subiectele cât de grele erau și că ea nu știa absolut nimic, nu a avut încotro și a început să se roage la Sfântul din icoană, zicând s-o ajute pentru că situația e lată rău. Sfântul, fiind milostiv, a ajutat-o și a luat o notă foarte mare într-un mod cu totul nesperat și în urma aceste minuni Nicoleta a devenit ortodoxă.

Minunile Sfântului Nicolae, grabnic ajutător al celor ce-l cheamă cu credință, pot fi cunoscute mai bine din relatarea clasică Viața Sfântului Nicolae.

Exemplele în viața tinerilor

Este esențial exemplul bun de creștin, oamenii vii, adevărați, pe care tinerii să-i vadă, pentru că tinerii au nevoie de exemple ca de aer. Pentru că, din păcate, societatea se degradează fie prin război ideologic direct, fie prin învăluirea oamenilor în griji și schimbarea sistemului de valori din cauza asta duhovnicia nu este pusă pe primul plan și părinții care ar trebui să fie primele exemple duhovnicești pentru copiii lor, nu au timpul și/sau măsura duhovnicească pentru asta.

Problema devine și mai gravă în clipa în care tinerii de astăzi au multe exemple, însă exemple negative prezentate ca exemple pozitive, după cum se vede în filme sau muzică pe ecrane și mai ales în viața de zi cu zi. Din cauza acestei avalanșe informaționale, tinerii ajung să fie mai apropiați și să-i copieze pe acești anti-eroi decât pe părinții, duhovnicul (dacă au) sau rudele apropiate și astfel ei se întunecă, devin anxioși și cad în tot felul de patimi, de adicții pentru că siguranța, iubirea și viața adevărată vin de la Hristos de Care ei se depărtează.

Pentru a înțelege cât de mult contează prezența concretă a Bisericii în viața celor mici și mari, este util și articolul „Tinerii și Biserica, idealul vieții creștine”.

Succesul și gestionarea presiunii lui

Tinerii de astăzi sunt foarte anxioși din cauza sistemului de valori strâmb, bazat pe lipsa iubirii și prezența războiului care îi împinge mai devreme sau mai târziu să-și dea seama de neputința lor într-o lume mult prea complexă pentru a fi gestionată de omul fără Dumnezeu al zilelor noastre. Tinerii sunt presați în continuu economic și social pentru a fi de succes care în viziunea căzută a lumii înseamnă carieră, bani, plăceri și astfel ei se întreabă „Dacă nu reușesc?”, „Dacă sunt un eșec?”.

Despre cum poate fi trăită reușita în cheie creștină, nu doar ca performanță lumească, sunt foarte practice sfaturile din materialul 5 sfaturi pentru productivitatea tinerilor creștini.

Cum reușim cu adevărat sǎ depǎşim problemele tinerilor de azi

Este esențială aici ortodoxia ca și știință medicală de vindecare a sufletului și dătătoare de nădejde în Hristos, de încredere că omul nu e singur și că Dumnezeu are grijă de fiecare. Fraților, problemele tinerilor de azi nu pot fi rezolvate cu psihologie sau reforme sociale. Este nevoie de întoarcere la Hristos, de formare duhovnicească, de preoți, monahi și părinți trăitori care să le fie călăuză.

Trebuie să avem program duhovnicesc constant și prieteni buni care să ne ridice și nu să ne tragă în jos. O comunitate bună ajută enorm pentru că ne ține pe cale și ne potențează capacitatea de iubire. Pentru asta, însă, este nevoie care fiecare dintre noi să ne rugăm, să citim cărți bune cu exemple de sfinți mai ales sfinți contemporani, să citim Noul Testament, să mergem la Biserică, să ținem post, să ne păzim sufletul și trupul.

Așa vom reuși să ieșim din valea plângerii către Soarele dreptății și al bucuriei pe care să facă bunul Dumnezeu să-L găsim cu toții!

Amin!

Vă mulțumesc că ați stat cu mine până acum!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin!

Drumul de vindecare prin credință vie, participare la Sfintele Taine și lucrarea treptată a harului este detaliat și în cuvântul Credința ortodoxă: ce este, etape și vindecarea anxietății – p. Teologos.

Întrebări frecvente

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!