Calendar vechi vs. nou, Pascalie, unitate și dileme creştine – p. Teologos

Acest rezumat editorial strânge principalele idei din dialogul cu pelerinii al părintelui Teologos: clarificări istorico-liturgice, teme de unitate eclezială, dileme creştine dar și întrebări despre știință, inteligență artificială, libertate și iubire. Punctul de pornire este deosebirea între calendarul vechi și cel nou, explicată pe scurt și pusă în contextul Pascaliei, după care conversația atinge cazul Esfigmenu, relația cu catolicii, limitele epistemologiei și igiena minții.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Părintele Teologos: Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin! Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin!

Dragii noștri, ne aflăm cu foarte mulți pelerini și foarte frumoși începând de la studenți, preoți și evident oameni maturi și din cauza asta am spus că facem astăzi o filmare cum facem regulat cu o sesiune de întrebări și răspunsuri. Și ca să nu mă lungesc cu introducerile că știu că din păcate nu vă place și nu aveți timp, nu aveți răbdare de fapt, nu timp, că timp aveți, n-aveți răbdare să ascultați introduceri lungi și din cauza asta mă opresc aici și dau cuvântul celor care doresc să pună întrebări. Deci, întrebări! Care aveți? Ai? N-aveți! Sau bine zis aveți, dar nu vreți să puneți!

Dileme creştine: Deosebirea între calendarul vechi și cel nou

Pelerin: Dacă vreți să ne clarificați puțin deosebirea asta dintre vechi și nou?

Părintele Teologos: Testament sau calendar?

Pelerin: Calendar!

Părintele Teologos: Sigur! Deci, pe vremea unui împărat, a unui criminal sângeros pe nume Iulius Cezar, omul era păgân, era… ferească Bunul și Sfântul Dumnezeu, astronomii lui au clarificat, au stabilit dacă dorești, că anul este de 365,25 zile. Adică Pământul se învârte în jurul soarelui 365,25 zile și astfel Iulius Cezar a făcut un calendar care până astăzi îi poartă numele, calendarul Iulian. Și în acest calendar, bineînțeles, el și-a introdus luna lui, luna iulie și acest calendar a fost în efect în toată biserica primară și de fapt nu numai în biserica primară, ci peste 1000 de ani până când astronomii de pe vremea Papei Grigorie, nu mai știu al câtelea…

Pelerin: Al treisprezecelea!

Părintele Teologos: Da, mulțumesc! Care era eretic, dar măcar era creștin, au stabilit că Pământul se învârte în jurul Soarelui în 365,25 zile și încă nu știu câte zecimale…

Pelerin: 6!

Părintele Teologos: 6 și mai ceva. Ei și calendarul Gregorian era mai corect de fapt decât calendarul lui Iulius Cezar și calendarul lui Iulius Cezar, calendarul Iulian avea deja o deviație acumulată de 13 zile.

Pelerin: Erau zece la ora aia!

Părintele Teologos: Erau zece la ora aia?

Pelerin: Se tot acumulează! O să fie 14 zile!

Părintele Teologos: Știu, știu! Ok, deci știu că era o diferență și știu că se acumulează. Bun, în orice caz au făcut schimbarea de calendar, adică au adăugat 10 zile pe vremea respectivă din câte spuneți, 13 zile din astăzi și știți că e o problemă cu 29 februarie că dacă sunt anii divizibili cu patru dacă nu mă înșel…

Pelerin: Se adaugă!

Părintele Teologos: Sau o sută și atunci nu se mai adaugă, mă rog, o întreagă poveste. Deci, calendarul corect din punct de vedere astronomic este calendarul Gregorian. Biserica nu este o societate astronomică și în cazul calendarului Iulian, Biserica a stabilit data Paștelui după un mod de calcul destul de complex care se baza pe astronomii păgâni din Alexandria.

Pelerin: Pascalia!

Contextul istoric și mărturiile editoriale sunt sumarizate aici – Arsenie Boca și Filocalia românească; pentru comparația tehnică vedeți Calendarul Iulian și Calendarul Gregorian, iar aplicarea duhovnicească este discutată concentrat în articolul nostru Minunile și calendarele.

Dileme creştine: Cum se stabilea data Paștelui în Imperiul Roman

Părintele Teologos: Da, Pascalia! Vreau să spun că în clipa în care se trimitea enciclică prin tot Imperiul Roman când se stabilește Paștele, nu era un sfânt care se ruga și primea descoperire de la Dumnezeu, ci era vorba cum spuneam, de astronomii din Alexandria care erau cunoscuți ca fiind cei mai buni pe vremea respectivă, oameni de știință cum spuneam, nici măcar creștini nu erau mulți dintre ei. Plus că știți că Paștele nu se sărbătorește în ziua în care a avut loc Paștele.

Pelerin: La două zile.

Părintele Teologos: Nu, nu la două zile, nu, nu, nu! Că Paștele pe vremea respectivă a avut loc pe 14 Nisan, înțelegi?

Pelerin: Înțeleg la ce vă referiți!

Părintele Teologos: Și nu este nimic sfânt în calendarul Iulian, dar din motive de stabilitate, din motive de unitate, Biserica a spus ”Noi continuăm pe calendarul ăsta!” până când la un moment dat au apărut niște probleme, de ce? Pentru că iarăși nu intrăm în detalii, dacă doriți, mă rog, am putea să discutăm, dar hai să nu intrăm în detalii, în orice caz tot Vestul și de fapt toată lumea, tot Apusul, era pe calendarul Gregorian din varii motive. Ei și din cauza asta, apărând diferite probleme, s-a făcut un Sinod în 1924 dacă nu mă înșel, la Constantinopol, în care s-a hotărât că toate bisericile locale vor trece pe calendarul nou când vor considera ele de cuviință. Și până atunci vom sărbători ciclul Paștelui, adică Paștele în sine plus o perioadă pregătitoare, adică Triodul…

Pelerin: Schimbătoare, da

Părintele Teologos: Da, da, exact!

Algoritmul alexandrin este explicat aici – Pascalie –, iar nuanțele contemporane le găsiți în Calcularea datei Sfintelor Paști: mod și probleme actuale.

Dumnezeu validează unitatea de credință dintre noi

Pelerin: Paștele nu s-a putut muta 13 (zile) mai devreme pentru că era Lumina Sfântă de la Ierusalim.

Părintele Teologos: Nu-i adevărat! Nu, nu! Nu-i vorba de asta, e vorba de unitate. Deci, am spus, Lumina Sfântă vine atunci când e Paștele.

Pelerin: Prima duminică după…

Părintele Teologos: Da, dar Paștele era pe 14 Nisan, înțelegeți? Deci, nu-i vorba că e calendarul sfânt, ci Dumnezeu face ascultare de Biserica locală de acolo, de Patriarhia Ierusalimului. Deci, să ne înțelegem! La fel și în cazul norului de pe Tabor de la Schimbarea la Față. Schimbarea la Față nu a avut loc pe 6 august, Schimbare la Față a avut loc cu 40 de zile înainte de Paște, nu? Deci, nu-i vorba că e calendarul care este bătut în cuie, ci este vorba de faptul că Dumnezeu validează unitatea de credință din noi, dintre noi. Deci, problema cea mare este cu cei care se rup de Biserică pe tema calendarului, acolo e problema cea mare. Biserica română a trecut pe calendarul pe stil nou după cum Patriarhia Ecumenică, Biserica Greciei a trecut pe calendar pe stil nou…

De ce? În cazul României era vorba de Transilvania, da? Adică, dacă mergeai cu trenul de la Ploiești la Brașov făceai 13 zile. Ei, nu se putea treaba asta, calendarul pe stil vechi era anacronic și a trecut toată România, Transilvania tocmai este unise cu România și toată Biserica României a trecut pe pe stil nou, înțelegeți?

Pelerin: Dacă-mi permiteți, părinte, cred că am și calculat Paștele în primele dăți după catolici, după care s-a revenit la calculul…

Părintele Teologos: Da, sigur pentru că e vorba de unitate. Deci noi, Sfântul Munte, suntem pe stil vechi, dar avem o unitate și-l pomenim și avem relații foarte bune cu episcopul nostru direct care e pe stil nou, înțelegi? Deci, nu-i vorba de date, nu-i vorba de a societatea astronomică, ci e vorba că biserica este unitate în Duhul Sfânt. Spun asta de ce? Pentru că după cum spuneam puțin mai înainte, că sunt anumiți oameni din păcate, care se rup de Biserică, se încrâncenează, își fac tot felul de grupări care se fărâmițează pe zi ce trece și se bat și între ele și așa mai departe, pe tema calendarului sau pe alte teme legate de asta. În regulă? Bun, alte întrebări?

Despre unitate și „voia lui Dumnezeu”, recomandăm explicațiile concrete din Voia lui Dumnezeu – p. Teologos.

Cazul mănăstirii Esfigmenu

Pelerin: În completare la calendar, am înțeles că sunt niște disensiuni cu Esfigmenu.

Părintele Teologos: Da, numai puțin! Deci, obștea care s-a aciuat în mănăstirea Esfigmenu care s-a închis, care s-a izolat de fapt de Sfântul Munte, a făcut treaba asta exact pe tema calendarului. Dar când s-a clarificat tema asta, că e o temă astronomică, nu e o temă de credință, bineînțeles că ei folosesc asta ca pretext și de acolo mai departe ca să bombardeze pentru absolut orice motiv pe patriarhul ecumenic, pe orice altă biserică în afară de ei înșiși, cam asta este ideea.

Pelerin: Cine le-a permis?

Părintele Teologos: S-au adunat acolo, adică erau mai mulți și e foarte dificil să-i scoți afară.

Pelerin: Pe cont propriu așa?

Părintele Teologos: Da, pe cont propriu! Sunt hotărâri judecătorești cu executare silită prin care ei sunt somați, ei trebuie să părăsească mănăstirea pentru că mănăstirea nu-i proprietatea lor, este proprietatea Patriarhiei Ecumenice și este și patrimoniu UNESCO. Bun! Da, dar cum îi scoți afară? Nu știu în ce an mersese poliția să-i scoată afară, ăștia imediat au făcut poză și au pus pe Internet, cum să spun, prigoana împotriva mărturisitorilor ortodoxiei și așa mai departe, înțelegi? Ei și în disperare de cauză, Patriarhie Ecumenică dimpreună cu tot Sfântul Munte a ales o nouă obște care la ora asta este în Careia într-o casă mai mare și stau acolo pentru că trebuie mănăstirea să fie reprezentată cumva în consiliul de conducere al Sfântului Munte.

Eu am fost la Esfigmenu, e o atmosferă prea, nu știu cum să zic… Bine, acum s-a mai domolit puțintel, dar bătrânii săracii sunt foarte încrâncenați, foarte încrâncenați. Mare, mare tristețe! Mare tristețe! Adică, măcar dacă ar fi fost o problemă de credință zici măi, da, știi, asta este, dar vorbim de probleme… pentru Dumnezeu, știi? Da, trist.

Pelerin: De dogmă…

Părintele Teologos: Da, sigur! Atunci da, dar în probleme de calendar… Alte întrebări!

O cronologie recentă și lucidă, cu hotărâri și consecințe, este sintetizată în Poliția elenă, Mănăstirea Esfigmenu și comunitatea athonită.

Dileme creştine: Data Paștelui la catolici

Pelerin: Păi și până la urmă am înțeles că se schimbă și data Paștelui, o să fie odată cu catolicii…

Părintele Teologos: Nu-i adevărat!

Pelerin: Păi, nu știm! Deja se discută!

Părintele Teologos: Nu, nu! Nu-i adevărat, sunteți dezinformat. Nu-i adevărat! Se discuta faptul că anul ăsta mă rog, a trecut acum…

Pelerin: A coincis!

Părintele Teologos: A coincis după cum a coincis și alte dăți când cele două Paște cădeau simultan. Bun, ideea era ca de anul ăsta să se serbeze Paștele împreună, dar pe Paștele ortodox. Deci, nu noi cu catolicii, ci catolicii cu noi, deci e vorba de o validare ortodoxiei. Și Papa Leon al XIV lea a făcut mai multe declarații pro ortodoxe, dacă doriți. Dar aici trebuie văzut foarte, foarte cu grijă, de ce? Pentru că…

În cheie actuală, discuția despre o posibilă armonizare a datei Paștelui este abordată aici: „Papa e pe moarte. Și?”.

Politică vs dogmă

Pelerin: E o politică.

Părintele Teologos: Da, e vorba și de politică și nu mai atât. Din punct de vedere dogmatic Biserica Ortodoxă este fără pată. Din punct de vedere omenesc trebuie să recunoaște că avem foarte multe carențe. Adică măsura noastră duhovnicească a turmei, cu tot dragul spun și îmi cer iertare, dar trebuie să spun că lasă foarte mult de dorit. Ei și noi nu suntem capabili la ora asta să primim din punct de vedere duhovnicesc o masă așa de mare de credincioși cum sunt catolicii pentru că ei au foarte multe greșeli, foarte multe probleme care provin din multiplele lor învățături greșite, multiplele lor erezii începând de la „filioque” care este adevărat că este…

Pelerin: Prima!

Părintele Teologos: Prima! Este adevărat că ei renunță la asta acum, deci mediile academice teologice catolice o scot, dar rătăcirile acestei învățături… trebuie să treacă multă apă pe sub pod până să dispară toată abordarea legalistă, toată abordarea rece și așa mai departe pe care această învățătură greșită a generat-o în istorie. Și chiar am un clip pe site despre catolici în care iau la rând toate astea, bineînțeles, încă o dată aplaudând să spun așa, declarațiile papei. Dar trebuie foarte mare atenție pentru că nu e foarte ușor și dincolo de asta evident, cum spunea domnul, că e vorba de politică.

Adică, catolicii săracii tot datorită ereziei lor, ei totdeauna văd unirea bisericilor sub tutela lor și pe mine…

Pelerin: Nu vor renunța nicicum la asta!

Părintele Teologos: E! Și problema cea mare este că pe mine nu mă deranjează că și asta este total greșit să spui că mă deranjează că sunt sub greci sau sub italieni sau sub români, nu! Nu e vorba de așa ceva, e vorba de faptul că este o învățătură de credință foarte greșită care în cazul primatului papal îl interpune pe papă între mine și Hristos, acolo e problema cea mare, înțelegeți? Adică este vorba de congregația papei, nu-i vorba de o biserică sinodală chiar dacă ei și-au dat seama de greșeala asta și încearcă să ridice oarecum importanța Sinodului inclusiv în catolicism. Alte întrebări! Prefer de la tineri!

Raportul dintre libertate și lucrarea lui Dumnezeu în istorie e explicat accesibil în Dumnezeu a intrat în vacanță?

Dileme creştine: Cât de periculos este să ne jucăm de-a Dumnezeu?

Pelerin: Aș avea eu o întrebare!

Părintele Teologos: O, bravo! Într-un final, da!

Pelerin: Ca studenți pe un profil real putem spune că cercetările la nivel fundamental au evoluat și evoluează foarte mult. Suntem capabili să înțelegem ce se întâmplă la nivel subatomic și să influențăm acest lucru. De asemenea suntem capabili să înțelegem cum funcționează ADN-ul și să-l modificăm. Iar Întrebarea este: cât de periculos este să ne jucăm de-a Dumnezeu?

Părintele Teologos: Da, deci, prima dată s-a pus problema asta când și-au făcut băieții la CERN, știi toate instalațiile alea, acceleratorul respectiv și așa mai departe. Întâi de toate, la ce facultate ești?

Pelerin: Am terminat facultatea de fizică și sunt la master.

Părintele Teologos: Ok! Nu înțelegem! Apropo, a spus cineva de bosonul Higgs. Bun! Deci, în clipa în care s-au găsit, mai ales bosonul Higgs și așa mai departe, nu mai țin minte care particule elementare au fost, în orice caz era vorba de o particulă elementară care le-a aruncat în aer toată teoria lor despre Univers. Mai ales cazul bosonului Higgs i-a aruncat aer total. Ei și atunci țin minte că era un om de știință foarte respectat care o spus că în mod normal cine a descoperit așa ceva trebuie să ia premiul Nobel pentru fizică. Dar acum cine a descoperit așa ceva trebuia să-i dea amendă 100.000 €, știi, pentru că le arunca în aer tot.

Deci, omul crede că știe, omul crede că înțelege. Nu-i adevărat, nu! Apropo de bosonul Higgs, un lucru foarte… Vezi, Aristotel ce spunea? Spunea că gravitația de exemplu, masa este proprietatea corpurilor ușoare să stea în aer și corpurile grele se cadă la pământ. Astea era la Aristotel și oamenii au înțeles sigur că așa e până când a venit Newton și a spus: Stai puțin, gravitația nu-i așa! Gravitația e o forță! Cu formula pe care o știm, da? După care a venit Einstein și a spus: Stai, că nu-i așa! Că gravitația e proprietatea materiei de a curba conținutul spațiul – timp! Ei și aici începe să pârâie mintea! După care apropo de bosonul Higgs, spui că de fapt gravitația sau masa e un gel ca și un câmp de forță care frânează particulele elementare care circulă cu viteza luminii.

Riscurile tehnologiilor emergente sunt discutate punctual în „Părintele” Inteligenței Artificiale își dă demisia – de ce?.

Cel care cunoaște și știe că cunoaște, nu cunoaște cum trebuie

Ei, deja aici este SF și nici măcar nu poți să înțelegi ce vor să spună ăștia. Deci, faptul că spune că înțelegem arată că nu înțelegi. Cum spune Sfântul Apostol Pavel: „Cel care cunoaște și știe că cunoaște, nu cunoaște cum trebuie.” Da? Pe de altă parte, ceea ce spui tu că ne jucăm de a Dumnezeu, cred că oamenii s-au smerit puțintel cu oaia Dolly și așa mai departe. Știi la ce mă refer, un celebru experiment de clonare în care au zis gata, am găsit ADN-ul, știm, nu știu ce și așa mai departe, ok și când au încercat să cloneze oaia și au văzut ce rezultate monstruoase și total greșite au ieșit pe tema asta au zis stop, nu suntem noi…

Și dincolo de asta, vezi, în cazul ADN ului se cunoaște că sunt 27 de aminoacizi. Da, dar nu știi ce-i viața! Și componentele vieții din punct de vedere chimic nici nu mai știu care sunt, carbon, fosfor, mai sunt nu știu câte…

Pelerin: Oxigen, azot…

Părintele Teologos: Da, uite, oxigen, azot și așa mai departe. Se cunosc care sunt și sunt foarte puține. Bun, încă nu știm ce e viața! Nu știm ce-i viața și suntem foarte departe de a crea o celulă. Deci, dacă vorbim de știința de top, acolo oamenii sunt foarte smeriți, crede-mă! Cel mai mare microbiolog din lume, James Tour se numește, eu chiar am pus pe site mai multe filmări cu el, în care dovedește oricui și a zis că el șterge toate filmele și își cere iertare public celui care dovedește că nu Dumnezeu a făcut creația. El dovedește că Dumnezeu a făcut toată creația și cel care dovedește că o greșit el și cel care dovedește că e produsul întâmplării, dă și un premiu pe tema asta.

E adevărat că el a văzut pe Mesia! Deci, el este evreu, este specialistul ultim în ceea ce înseamnă nano roboți. James Tour, intră pe site, pe Chilieathonită.ro, scrie James Tour… Deci, tot ce înseamnă nano roboți, micro robotică, microbiologie este top, numărul unu. Și el povestește că era nemulțumit de ritualurile evreiești și simțea că e ceva adevărat, dar foarte distorsionat. Și la un moment dat nu mai țin minte, cred că era în apartamentul său din Manhattan și se roagă și cade în genunchi și zice: ”Doamne, ajută-mă pe mine să înțeleg cine ești!”. Și atunci când își ridică privirea vede niște picioare în fața lui, simte o prezență și vede niște picioare în fața lui. El era singur în apartament și când se ridică îl vede pe Iisus.

Ei și atunci i să schimbă toată viața, este un foarte bun creștin, desigur, mă rog, în legea lui, că nu poți să-i zici ortodox acum. Ar fi foarte bine dacă… Sigur! Și el apropo, arată foarte bine, foarte documentat cât suntem de departe a ne considera pe noi Dumnezeu.

Despre limite, smerenie și libertate practică, vedeți Pocăința: calea către libertate – p. Teologos; pentru fundal logic, utilă este și sinteza despre teoremele lui Gödel.

Dacă omul nu este cu Dumnezeu, omul încearcă să devină Dumnezeu de unul singur

Acum, ca să răspund eu în duhul întrebării tale, într-adevăr ăștia care nu sunt cu Dumnezeu fac niște experimente foarte tenebroase, arme biologice și așa mai departe. La un moment dat chiar pe site-ul oficial al ambasadei din Ucraina a Statelor Unite erau locațiile unde sunt laboratoarele biologice din Ucraina pe care americanii le aveau ca să facă arme biologie, adică viruși și tot felul de lucruri de genul ăsta.

Acolo nu ne băgăm, ferească Bunul și Sfântul Dumnezeu. De ce? Pentru că dacă omul nu este cu Dumnezeu omul își păstrează tendința de a devenit Dumnezeu și încearcă să devină Dumnezeu de unul singur. Și ferească bunul și Sfântul Dumnezeu unde se poate ajunge. Dar Dumnezeu cel adevărat îi ține în frâu totuși pentru că unii se îngrozesc la ce rezultate sau la ce perspective se deschid. Și mai este acest bunic, godfather of AI, Jofree Hinton dacă nu mă înșel, deci specialistul în AI de la Google, care și-a dat demisia de la Google și facem continuu conferințe. Și-a dat demisia în mod special ca să poată să facă conferințe, să vorbească, să spună cât de malefică, cât de periculoasă poate să fie inteligență artificială. Cred că Hinton îl cheamă, îmi cer iertare dacă nu țin bine minte numele.

Pelerin: Este sfârșitul!

Aplicații practice despre comoditate și auto-divinizare găsiți în Huzurul și viața duhovnicească.

AI-ul nu este Sfârșitul, are grijă Bunul Dumenzeu

Părintele Teologos: Nu, nu este sfârșitul, are grijă Bunul Dumnezeu! Pentru că sunt și alții și oamenii încep să-și dea seama de ce se întâmplă și atunci se echilibrează lucrurile pentru cei care sunt în Biserică. Pentru cei care nu sunt în Biserică într-adevăr, recunosc cazuri de oameni care s-au sinucis pe bază de ChatGPT și de replica unui alt motor conversațional de AI.

Pelerin: De fapt  ele nu au inteligență…

Părintele Teologos: Nu!

Pelerin: …învață din modele dacă-i dai…

Părintele Teologos: Da, dar știi care e problema? Problema cea mare este tu îi scrii ca un om sau îi vorbești ca un om și el îți răspunde ca un om. Ei și atunci de aici apare inclusiv religia, adică există religia ChatGPT și ăștia-s duși cu pluta efectiv.

Pelerin: Da, dar omul va cere răspuns de la el și omul nu va mai gândi.

Părintele Teologos: Păi, asta e altă poveste! Nu gândesc, se debilizează și s-au făcut studii. Inclusiv Microsoft care finanțează ChatGPT-ul prin Open AI și au găsit că îi debilizează pe oameni pentru că oamenii nu-și mai exersează gândirea, scriu, iau gata mestecat și gata, se aplatizează.

Pelerin: E adevărat că e foarte rapid, de aceea e și cererea mare de circuite acum ca să…

Părintele Teologos: Da, da, circuite, apă, energie pentru că e nevoie pentru centrele de date, dar e vorba de faptul că omul se aplatizează.

Pelerin: Noi nu trebuie să ne pierdem nădejdea!

Părintele Teologos: Sigur! Alte întrebări? Zii!

Recomandăm și discuția aplicată Anxietatea – p. Athanasie Ulea, p. Teologos, utilă pentru mecanismele fricii și igiena minții.

Dileme creştine: Cum vom putea fi pe deplin fericiți în Rai văzând că lipsește atâta lume de acolo?

Pelerin: Cum vom putea fi pe deplin fericiți în Rai văzând că lipsește atâta lume de acolo?

Părintele Teologos: Da, bună! Ei, tu știi că acum în Africa sunt oameni care nu au ce mânca? Da, ai fost vreodată fericit știind de acești oameni?

Pelerin: Da!

Părintele Teologos: Exact! Trebuie să știi că fericirea este atât de mare încât într-un fel uiți, dar nu în sens egoist. Ți-am dat exemplu chiar cu tine. Dincolo de asta trebuie să știi că omul care este în iad, este acolo pentru că el a ales. Iadul este închis pe dinăuntru nu pe dinafară. Iadul este încrâncenarea omului pe poziția sa distorsionată. Iadul înseamnă stabilizarea păcatului, stabilizarea distorsiunii existențiale și atunci tu chiar dacă ți-ai mai aduce aminte de omul respectiv, o să zici bă, el atât a putut, asta a ales, asta e, îi respecți libertatea de alegere.

De exemplu, dacă cineva, sper să nu fi avut experiența asta, dar dacă cineva are o adicție, bețiv sau ferească Dumnezeu pe droguri sau pe jocuri pe calculator sau eu știu, fumează, tu îi spui o dată și de două ori să se lase sau încerci cumva să-l scoți de acolo. Vezi că nu poți și din contră, generezi și un chin mai mare, adică generezi repulsie, îl lași, înțelegi ce vreau să spun în sensul acesta. Și bineînțeles, după aceea omul efectiv uită datorită plinătății sale prin unirea cu Dumnezeu și prin Dumnezeu cu ceilalți în Adam cel Global. În regulă?

Pelerin: Dumnezeu ne-a dat liberul arbitru, nu?

Părintele Teologos: Sigur! Păi, am spus că iadul este alegerea noastră.

Despre credință, îndoială și comuniune, consultați Tărâmul confuziei și Sf. Ap. Toma – p. Teologos.

Dileme creştine: Cum se poate manifesta o decizie luată de partea imaterială a omului în partea materială?

Pelerin: Am și eu o întrebare legată de liberul arbitru. Cum se poate manifesta o decizie luată de partea imaterială a omului în partea materială?

Părintele Teologos: Sigur, partea materială ar trebui să fie supusă părții imateriale. Deci, eu acum decid să ridic mâna sus, da? Deci, vezi, eu îmi controlez tot corpul inclusiv gura, adică toată vorbirea, toți mușchii gâtului și așa mai departe, ca să vorbesc. Asta o face partea mea imaterială, adică vorbim de suflet care face treaba asta.

Pelerin: Și cum s-ar manifesta în creier?

Părintele Teologos: Există o proiecție a acestei părți imateriale, adică a sufletului nostru în creier, în sistemul nervos, de fapt, dar asta nu este totul pentru că omul nu este o grămadă de celule, nu? Ai o prietenă, ești căsătorit?

Pelerin: Nu!

Părintele Teologos: Nici una, nici alta! Păi, atunci nu zic de mama că ar fi dificil. Dar de exemplu dacă ai avea o prietenă, prietena ta consideri că este doar o grămadă de celule?

Pelerin: Nu!

Părintele Teologos: Nu, evident!

Alt Pelerin: Spirit!

Părintele Teologos: Evident! Te rog nu te băga că monopolizezi discuția! Deci, după cum vezi pe primul plan este sufletul uman, da? Ei și evident că sufletul influențează trupul, cum? Nu știm. Vezi că Dumnezeu ca să arate cea mai fină distincție spune despre Duhul Sfânt că este atât de puternic că poate să intre până la despărțirea dintre suflet și trup. Aia e cea mai fină. Cum se întâmplă treaba asta nu știm. După cum nu știm ce să zic, niște lucruri mai simple. Adică, de exemplu nu știm cum acționează ceaiul de mentă ca să te faci bine, înțelegi ce vreau să spun.

Pelerin: V-am întrebat deoarece am mai citit din cartea lui Sorin Mihalache cu ”Ești ceea ce trăiești” despre procesul de neurogeneză și neuroplasticitate, tot m-am întrebat dacă acest proces ar putea să fie un oarecare răspuns.

Părintele Teologos: Da! Părintele Sorin e un părinte foarte bun și explică foarte bine și din punct de vedere duhovnicesc, dar specialitatea lui e că explică bine proiecția pe trup la toate treburile astea și din cauza asta ar trebui să aibă că nu prea are pentru că lumea nu citește, din cauza asta, dar ar avea o foarte bună priză la cei care sunt mai degrabă pe partea științifică. Pentru că în Biserica, fă așa că așa au spus Sfinții Părinți și ești liniștit și ai făcut și te-ai rezolvat. Da, dar sunt ceilalți săracii care sunt pe partea științifică, care sunt mai complicați, mai bucățiți, care au nevoie de analiză, au nevoie de dovezi și atunci părintele Sorin este foarte bun pe tema asta.

Pelerin: Mulțumesc de răspuns!

Părintele Teologos: Pentru puțin! Alte întrebări?

Introduceri în relația suflet–trup găsiți la antropologia ortodoxă. Cadru practic despre discernământul minții: Postul, paza minții, Hristos și diavolul.

Dileme creştine: Cum influențează faptul că Dumnezeu cunoaște deja viitorul nostru propriul liber arbitru?

Pelerin: Iar legat de liberul arbitru, cum influențează faptul că Dumnezeu cunoaște deja viitorul nostru propriul liber arbitru?

Părintele Teologos: Nu influențează pentru că Dumnezeu este atât de puternic și atât de delicat că se oprește la strivirea libertății noastre. Adică el îți trimite un hint, așa se numește în engleză, adică o indicație, o foarte fină indicație în conștiința ta: Mă, vezi, nu fă așa sau fă altfel! Tu ești liber să asculți.

Pelerin: Îl cunoaște, atunci mai există liber arbitru?

Părintele Teologos: Există, bineînțeles! Pentru că Dumnezeu este dincolo de timp. Deci tu tot alegi. Altceva este predestinare și altceva este preștiința.

Pelerin:  Dar aleg pentru că trebuie să se întâmple sau aleg ce…

Părintele Teologos: Nu, nu! Deci eu, de exemplu, eu preștiu că tu dacă joci șah cu Magnus Carlsen o să iei bătaie. Da, sigur, nu vreau să te jignesc! Da, dar eu nu predestinez ce mutări o să faci tu pe tabla de șah, înțelegi?

Părintele Teologos: Adică nu influențezi.

Părintele Teologos: Da, nu influențez, adică nu spun mută calul, înțelegi ce vreau să spun. Pentru că omul ca să fie fericit trebuie să fie liber. În regula? Dar noi nu prea putem să concepem lucrurile astea pentru că asta presupune ieșirea din timp. Dumnezeu este dincolo de secvențialitatea timpului și noi de fapt nici măcar nu putem să percepem, să înțelegem dilatarea timpului și oprirea timpului care știi că sunt fenomene care există. Dovedite sunt și formule, adică dacă ai făcut fizică știi foarte clar că există formule chiar foarte simple pe tema asta.

Pelerin: Viteza tinde la infinit

Părintele Teologos: Da, la viteza luminii, sigur. T = t0/√1 – v²/c². Da, v-am spus formula. Ok, da, dar cum se întâmplă treaba asta, mmm, înțelegi ce vreau să spun…

Pelerin: Da!

Libertatea umană respectată de Dumnezeu este argumentată coerent în Dumnezeu a intrat în vacanță?.

De fapt Raiul este unirea prin Dumnezeu cu toți

Părintele Teologos: Sau celelalte lucruri, că viteza luminii nu se compune, știi. Adică, sunt lucruri care sunt foarte evident din punct de vedere fizic, dar din punct de vedere al percepției umane, nu poți să o prinzi. Trebuie să știi că în clipa în care o să ajungi în Rai o să știi treaba asta, de ce? Pentru că te unești cu Dumnezeu și atunci efectiv ai, hai să spun așa, experiența lui Dumnezeu pentru că de fapt Raiul este unirea prin Dumnezeu cu toți, refacerea lui Adam celui global. Adică, eu să fiu în tine, tu în mine, noi amândoi în Silviu că îl cunosc, Silviu noi, noi în Dumnezeu, Dumnezeu în noi și atunci pac, știi dintr-o dată. Nu vorbim de o cunoaștere speculativă, o cunoaștere bâjbâitoare care de fapt nu este o cunoaștere.

Cum ți-am spus, cunosc formula dilatării timpului. Da, dar n-o cunosc pentru că ar trebui să știu cum se dilată timpul, adică cum se mișcă mai încet și așa mai departe. Dar în clipa în care ajungem în Rai, atunci, pac, știi dintr-o dată pentru că unit fiind cu Dumnezeu și unit fiind cu entitățile care au experiența asta, ai și tu imediat experiența acestui lucru, adică ai experiența tuturor. În regulă?

Pelerin: Mulțumesc!

Părintele Teologos: Să-ți ajute Bunul Dumnezeu! Alte întrebări! Ce voiam să spun aici referitor la proiecția pe trup a sufletului! Foarte important, aici este vorba de plăcere, da? Deci unește plăcerea trupească împușcată de dopamină, serotonină și toate celelalte și alta este plăcerea dumnezeiască care vine de la harul lui Dumnezeu prin rugăciune sau relații interpersonal iubitoare și așa mai departe. Plăcere dumnezeiască are proiecție pe plan trupesc, adică atunci când cineva se roagă sau cineva ajută pe altcineva, are o dragoste jertfitoare. Dacă îl măsori pe omul respectiv vezi că are o creștere de dopamină, oxitocină și așa mai departe, dar dincolo de asta există și harul lui Dumnezeu care nu poate să fie măsurat, înțelegi?

Accente vitale despre viața în Hristos și libertate: Moartea în Hristos e libertatea.

Dileme creştine: Cât de slabă este teoria cunoașterii umane, epistemologia?

Pelerin: Cât de slabă este teoria cunoașterii umane, epistemologia?

Părintele Teologos: Foarte, foarte slabă și s-a dovedit inclusiv matematic și logic că este incompletă. Kurt Gödel, celebrele teoreme de incompletitudine ale lui Gödel. Foarte pe scurt vi le traduc în română acum, prima teoremă că dacă dintr-un sistem de enunțuri stabil, care se vrea complet, nu poți să dovedești că sistemul respectiv este complet sau nu. Trebuie din afară ca și teoria relativității, adică trebuie să fie cineva din afară ca să vadă treaba asta, e prima teoremă de incompletitudine.

A doua teoremă de incompletitudine spune că chiar dacă un sistem se dovedește a fi complet, el păstrează forme de incompletitudine prin aceea că există enunțuri indecidabile. Postulate, axiome și așa mai departe nu poți să demonstrezi. Și deci, științific este dovedit că nu ai cum să dovedești dacă vorbim epistemologic, adică vorbim științific. Nu poți să dovedești științific frumusețea unui flori. Îți arăt o floare acum, e frumoasă? Da, bun, dovedește științific că e frumoasă!

Pelerin: În primul rând ce înseamnă frumusețe?

Părintele Teologos: Păi, aia zic! Da, dar vezi că noi doi cădem imediat de acord că floarea respectivă e frumoasă.

Pelerin: Că o simțim în adâncul nostru!

Părintele Teologos: Da, da, știm! Pur și simplu știm! Sau de exemplu, îți arăt o grămadă de gunoi, e urât? E urât! Bun, dovedește științific că e urât! Înțelegi ce vreau să spun! Nu se poate! Deci există ceva dincolo, care transcende știința. Slavă lui Dumnezeu, adică! Alte întrebări! Peluza sud! Da, sigur, poftiți, Ghencea, zii!

Resurse introductive către filosofia științei sunt utile în paralel cu temele duhovnicești abordate aici.

Un cadru catehetic contemporan util: Credința ortodoxă: ce este, etape și vindecarea anxietății.

În ziua de azi, curentele moderniste nu cred în existența sufletului

Pelerin: Cu această memorie celulară știu că este un studiu într-un centru în care oamenii nu mai au memorie, conștiință de fapt…

Părintele Teologos: Conștiința e altceva, memoria e altceva. Conștiința este vocea lui Dumnezeu din om. Memoria este ceea ce-mi aduc eu aminte ca și la calculator să zic. Bun, continuă!

Pelerin: Să zicem memoria, și ei nu-și mai aduc aminte nimic din ceea ce interacționează cu oamenii. Doar că ei ca și memorie celulară atunci când eu de exemplu, interacționez cu un om din acel centrul bine, a doua zi el răspunde pozitiv, zâmbește. Dar dacă eu în același timp reacționez urât față de el, el se îndepărtează de mine, deși nu-și mai aduce aminte absolut nimic.

Părintele Teologos: A, vorbim de subconștient!

Pelerin: Subconștient.

Părintele Teologos: E vorba de altceva, subconștientul! Adică, omul își aduce aminte, dar nu știe că și aducea aminte, știi?

Pelerin: Am citit că era ca și memorie celulară.

Părintele Teologos: Nu! Nu știu dacă e vorba doar de o parte trupească aici, ci mai de grabă de ceva sufletesc, înțelegi? Pentru că astăzi curentul prevalent de gândire astăzi este neomarxismul și postmodernismul și secularismul, umanismul secular, clar că pentru ei nu mai există suflet, totul se reduce la trup, știi? Și atunci clar că toate încearcă să le explice și prin trup și din cauza asta ajung la depresie, ajung la lipsă de sens, ajung la lipsă de iubire, ajung la singurătăți, pandemia singurătății, nu? De ce? Pentru că dacă este numai trup înseamnă că nu există iubire. Adică pentru cineva care crede doar în existența trupului, zâmbetul soției, zâmbetul copilului sunt doar 27 de mușchi care sunt niște pe față, care-i hidos dacă ajungi să crezi tu treaba asta, înțelegi ce vreau să spun, Silviu, nu?

Pelerin: Mulțumesc!

Părintele Teologos: Domnul! Alte întrebări?

Context cultural și efecte sociale: Imigranții și „războiul ideologic” pentru distrugerea familiei.

Dileme creştine: Ce este iubirea? Există mai multe tipuri de iubire?

Pelerin: Iar legat de iubire în sens duhovnicesc de pildă, ce este iubirea? Există mai multe tipuri de iubire?…

Părintele Teologos: Oho, da! Sigur! Deci, iubirea adevărată este principala expresie în cotidian a energie necreate lui Dumnezeu, care-i tot Dumnezeu, da? Chiar spune Sfântul Ioan Teologul, Dumnezeu este iubire, da?

O Theós agápi estin… Ei, de vreme ce vorbim de faptul că Dumnezeu este iubire înseamnă că pentru a descrie iubirea adevărată trebuie să-L descrii pe Dumnezeu, ceea ce nu se poate. Dar se poate trăi și din cauza asta vezi că Sfinții Părinți spun: fă așa, fă așa, fă așa, fă așa ca să ajungi acolo, să ajungi la acea trăire, la acea experiență. Dar se poate spune câte ceva: întâi de toate vorbim de faptul că iubirea este jertfă, adică deschidere, jertfă, ascultare, asta înseamnă, îl pui pe celălalt în centrul tău, nu pe tine în centrul tău, da?

Și apropo de tipuri de iubire, cred că te referi la așa zisa iubire carnală care asta nu este iubire adevărată, aceasta este poftă.

Pelerin: Nu neapărat, ci de pildă, există vreo diferență între o iubire față de o parteneră de viață și o iubire pe care o pot avea față de sfinția voastră?

Părintele Teologos: Sigur, bineînțeles! Mulțumesc tare mult, sunt nevrednic pentru asta! Da! De ce? Pentru că bun, pe de o parte este vorba de aceeași iubire, adică ne dorești binele la ambii și te jertfești pentru ambii, dar eu am anumite nevoi și ea are alte nevoie, înțelegi ce vreau să spun.

Pelerin: Da!

Părintele Teologos: Bun! Și atunci vezi că iubirea nu este ceva impersonal, ci din contră, este împlinirea personalității, adică eu nu pot să te iubesc pe tine cum îmi iubesc soția sau cum îmi iubesc prietena pentru că e vorba de nevoi și e vorba de relațiile dintre noi. Deci, în cazul căsătoriei acolo într-adevăr intră și latura trupească, dar intră și doar așa ar trebui de fapt, doar ca și strălucire a iubirii interpersonale dintre noi, da? Nu ca și poftă, ca să spun așa. Adică o transformi pe cealaltă într-un obiect de împlinire a patimilor mele, a dorințelor mele.

Pelerin: Am înțeles!

Părintele Teologos: În regulă?

Pelerin: Mulțumesc!

Părintele Teologos: Bun! Alte întrebări!

Aplicat la viața cotidiană: Dragostea în familia ortodoxă: îndrumar practic.

Biserica nu trebuie să-ți dilueze conținutul pentru a atrage noi adepți

Pelerin: Am discutat puțin despre partea asta de știință și cum se îmbină cu religia și vreau să vă întreb cum vedeți dumneavoastră viitorul din perspectiva asta pentru că am observat că tehnologia, să zicem rețelele sociale, ajung la foarte mulți oameni și de exemplu Biserica are din ce în ce mai puțin oameni, să zicem că se nișează, în schimb toată tehnologia asta începe să înglobeze cât mai mulți oameni. Cum ați vedea dumneavoastră o strategie sau să zicem o schimbare de paradigmă a Bisericii, astfel încât să atingă mai mulți oameni buni?

Părintele Teologos: Bun, îs mai multe întrebări aici. Deci, ceea ce fac eu…

Pelerin: De asta vă și pun întrebarea pentru că văd că dumneavoastră aveți și smartwatch, aveți și tehnologia…

Părintele Teologos: Sigur! Smartwatch-ul este foarte important pentru că am cronometrul pe el, din cauza asta ca să știu cât trebuie să meargă filmarea. Dar într-adevăr, trebuie să ne adaptăm, dar să ne adaptăm ca și formă, nu ca și conținut. Adică, ca și modalitate de ieșire în afară și nu ca și coborârea apropo de una din marile greșeli ale catolicilor care este că ei și-au diluat conținutul în dorința de a ajunge la oameni. Nu, nu trebuie să diluezi conținutul, din contră, trebuie să ne păstrăm duhovnicia, adică noi trebuie să-i tragem pe oameni la nivelul nostru, nu trebuie să coborâm Biserica la nivelul oamenilor. Ei și în cazul formei evident că avem forme de limbaj, avem medii de transmitere, nu?

Chiar dacă unii spun că mediu este mesajul, cu toate astea Biserica lui Hristos cel Atotputernic, are dacă noi suntem uniți cu Hristos, deci nu noi, ci Hristos, așa, are puterea să mențină un anumit nivel inclusiv prin aceste medii. Și atunci folosim ce putem cu discernământ pentru a ajunge la oameni. Ceea ce este foarte important aici este că încă o dată, nu trebuie să diluăm mesajul. Pentru asta pe primul plan, că discutam la început pe teme de obiective, eu nu trebuie să fiu la curent cu obiectivele Cannon pentru că vorbim de Cannon aici, camerele sunt Cannon, ci eu trebuie să fiu la curent cu ce vrea Hristos. Adică pe primul plan trebuie să fiu la zi, la milimetru cu slujbele, cu pravila, cu măsura mea duhovnicească și așa mai departe.

Despre misiune autentică, urmăriți Pescari de oameni: Câștigând oameni pentru Ortodoxie.

Să nu diluăm mesajul. Să folosim tehnologia ca pe o simplă unealtă

După care cu partea duhovnicească a fenomenelor majore din lume să spun așa, din pleromă cum se numește, adică vorbim de artă, vorbim de problemele pe care le au tinerii și așa mai departe și abia nu pe ultimul plan e să văd că a mai ieșit cum spunea el chiar astăzi, că am mai ieșit un obiectiv de la Cannon, care pe mine deși am tot respectul pentru Cannon, dar nu mă interesează, înțelegi ce vreau să spun. Deci, pe primul plan totdeauna să fie legătura mea cu Hristos după care legătura mea cu oamenii și pe ultimul plan trebuie să fie știința, care știința trebuie să mă servească pe mine și nu eu să fiu servantul științei sau al tehnologiei.

Așa cred pentru că pentru dacă eu mă concentrez într-un mod exagerat pe lucrarea de misiune cum se spune în Biserică, adică să postez în fiecare zi zece postări și așa mai departe, să fac filmări în fiecare zi, asta înseamnă surmenaj duhovnicesc și nu mai am, cum îi spune?…

Pelerin: Calitate!

Părintele Teologos: Calitatea necesară pentru a posta, să spun așa. Poate tu acum o să replici că mai ales dacă vorbim de Tiktok sau Instagram și așa mai departe, calitatea este foarte îndoielnică sau pe Facebook. Da, dar eu fac treaba asta întâi de toate ca să câștig eu har pentru că știu că eu câștig har, energie necreată de la Dumnezeu prin oferirea, prin facerea voii lui Dumnezeu care înseamnă oferirea unui material duhovnicesc celorlalți, da? Deci eu accept că o să am mai puține like-uri sau mai puține vizualizări, dar eu din punct de vedere duhovnicesc încerc să fiu, mă rog, în halul în care sunt, la un anumit nivel, înțelegi ce vreau să spun?

Pelerin: Mergeți pe o calitate în primul rând…

Părintele Teologos: Sigur!

Pelerin: …nu diluați mesajul.

Părintele Teologos: Nu diluez mesajul, merg pe măsura mea duhovnicească, care desigur, nu e, dar eu încerc să fie cât să fie, înțelegi?

Pelerin: Folosiți tehnologia ca ceea ce este de fapt, o unealtă.

Părintele Teologos: O unealtă, sigur!

Pelerin: E nevoie de mai mulți oameni ca dumneavoastră, cred că acolo e de fapt…

Părintele Teologos: Fiule, ce să zic eu acum? Eu fac ce pot! Într-adevăr că uneori văd sunt eu și cu părintele stareț, știi? Adică, na! Dar ce să zicem? Ne rugăm la Domnul cerem și Lui să scoată oameni la secerișul Său, știi? Cam asta trebuie făcut!

Pelerin: Vă mulțumesc mult!

Părintele Teologos: Pentru puțin! Alte întrebări!

Panoramă actualizată: Inteligența artificială 2025 – p. Teologos.

Dileme creştine: Embrionii creați în laborator au suflet?

Pelerin: A, eu o întrebare!

Părintele Teologos: Poftiți, Ghencea, peluza, ziceți!

Pelerin: Există în state (SUA) cel puțin, clinici care produc embrioni pentru cuplurile de homosexuali. Dacă acel embrion are suflet?

Părintele Teologos: Cum?

Pelerin: Dacă acel embrion are suflet?

Părintele Teologos: Are suflet, evident că are suflet! Sigur, orice om are suflet din secunda zero să spun așa, din clipa conceperii, nu? Vezi la Buna Vestire de exemplu, în clipa în care a spus Maica Domnului ”Fie Mie după cuvântul Tău!”, în clipa respectivă s-o întrupat Dumnezeu Cuvântul, da? Și mă rog, sunt multe alte dovezi inclusiv dovezi apropo de părintele Sorin Mihalache, sunt dovezi biologice prin care omul este om din secunda zero și toată învățătura Bisericii spune treaba asta. Acum că se pregătesc astfel de embrioni pentru cuplurile de homosexuali, asta nu înseamnă că el nu e om, este om! Problema că el o să fie traumatizat, asta-i altă poveste, înțelegi? Altă poveste, de ce? Pentru că copilul are nevoie și de mamă și de tată.

Cred că chiar cu voi am discutat azi la amiază că diferența între bărbat și femeie nu este numai diferența de organe sexuale și așa mai departe, ci vorbim de o întreagă structură sufletească, da? Mama este mult mai mângâietoare, adică despre ce vorbim? Știm! Mama mângâie și așa mai departe, pe când tata este mai eroic, mai viteaz, mai protectiv, clar! Și orice copil are nevoie de ambii, știi? Nu vreau să jignesc acum, poate că e cineva care săracul n-are, n-a avut mamă sau tată, dar clar copilul ar avea nevoie de ambii, sigur! Dincolo de faptul că o să învețe ce n-o să învețe de la acești homosexuali care o să-l traumatizeze, clar, înțelegi? În regulă? Alte întrebări!

Impactul familial și nevoia de cadru sănătos sunt discutate în Mama, tata, copilul, tânărul – p. Athanasie Ulea, p. Teologos.

Numai dacă avem harul lui Dumenzeu, ne putem păstra liberi

Pelerin: Am văzut undeva că într-o hotărâre pe care o luăm 20% e conștient, 80% subconștient sau inconștient.

Părintele Teologos: Emoțional, să spunem!

Pelerin: Și liberul arbitru atunci?

Părintele Teologos: Nu, nu, nu! Liberul arbitru există, dar mare atenție, deci libertatea noastră nu se limitează la rațiune, mare atenție! Apropo, asta este catolic. Deci, cum spuneam înainte cu, cum te cheamă, iartă-mă!

Pelerin: Antim!

Părintele Teologos: Cu Antim! Ce nume frumos! Cu Antim, hotărâm amândoi liber că floarea respectivă este frumoasă, dar asta nu este o decizie rațională să spun așa, este o decizie mai degrabă emoțională. Adică, mie îmi place de crinul ăsta, ce frumos este, înțelegi ce vreau să spun! Și apropo și de ChatGPT și de toate astea, sunt studii prin care într-adevăr se dovedește că omul ca să ia decizii corecte neapărat trebuie să existe și o parte emoțională. Sunt astfel de studii. Acum, evident că noi ca ortodocși știm că dincolo de asta trebuie să fie și Harul lui Dumnezeu pentru decizii corecte și clar o inteligență artificială este zburată out, afară de aici, adică n-are cum să ia decizii corecte.

Sigur, dacă e vorba de un proces repetitiv, adică în clipa în care ajunge la un nivel cuantificabil, cum să zic, dacă bateria scade la 20%, clar o alimentez. Pentru că a AI-ul, inteligența artificială spune că se aseamănă cu un om, asta automat implică decizii cu încărcătură emoțională și e clar, cu Harul lui Dumnezeu, iar AI-ul niciodată n-o să poată să ajungă acolo. Deci, libertatea se prezervă și în cazul componentei evident emoționale, dar mai ales în cazul Harului lui Dumnezeu și trebuie să știi că doar în cazul Harului lui Dumnezeu, adică atunci când Harul este în lucrare, atunci abia omul este cu adevărat liber. Pentru că altfel este condiționat, chiar cu voi am discutat astăzi la amiază, dacă nu mă înșel, omul este condiționat de diferite trigger-e, declanșatori care sunt declanșați de către patimile sale, nu?

Nu mai țin minte ce am discutat, dar un exemplu care îmi vine acum, sigur, vorbești cu omul, omu’-i normal și așa mai departe, în clipa în care i-ai apăsat pe bec, adică droguri, beție sau femeie, să mă ierte Bunul Dumnezeu, clar s-o luat și s-o dus, adică nu mai e.

Pelerin: Asta dacă ești școlit într-o anumită școală, iei decizii după cum ești școlit.

Părintele Teologos: Sigur și asta, evident! Asta dacă n-ai harul lui Dumnezeu. Dacă ai harul lui Dumnezeu, omul se păstrează liber, dar dacă nu, într-adevăr omul este tributar școlii respective mai ales dacă vorbim de o școală ideologică foarte, foarte presantă, știi? Vorbim de woke, vorbim de marxism, neomarxism și mai departe. În regulă?

Pelerin: Frații musulmani…

Părintele Teologos: Da, clar, dacă vorbim de frații musulmani, acolo este crunt, adică e spălare pe creier cruntă. Mai ales că este și în concordanță și este și foarte convenabil cu patimile bărbatului, evident, nu cu cele ale femeii, că ea săraca, în Islam este doar un obiect, știi? În regulă? Alte întrebări!

Îndemn practic și scurt: Puterea rugăciunii – p. Teologos.

Adevărul este o persoană, nu este o idee filozofică

Pelerin: O întrebare legată de percepție. La filosofii postmoderni, nihiliști și atei în general…

Părintele Teologos: Maica lui Dumnezeu! Da, zi!

Pelerin: …mai este această idee, că toate tot ce experimentăm noi, toate experiențele sunt de fapt create de creierul nostru. De exemplu acum dacă închid ochii nu mai văd absolut nimic și e experiența mea de…

Părintele Teologos: Da, și eu nu exist! Că asta spune postmodernismul! Spune că adevărul este adevărul tău. Adică, fiecare cu adevărul lui.

Pelerin: Și această problemă…

Părintele Teologos: Da, care se duce la război, evident, la ceartă!

Pelerin: Mă cam bântuie un pic cam tare această problemă și mă tot gândesc cum aș putea să contracarez această dilemă.

Părintele Teologos: Cu Dumnezeu! Deci, întâi de toate dacă vorbim de un adevăr relativ, ăla nu mai e adevăr, nu? Dincolo de asta dacă eu închid acum ochii, nu înseamnă că tu dispari, nu? Adică, vorbim de adevărul obiectiv care este dat de Dumnezeu. Chiar Hristos spune: ”Eu sunt calea, adevărul și viața!”. Deci, vezi că adevărul este o persoană nu este o idee filozofică. Este o persoană atotputernică, a doua persoană a Sfintei Treimi. Și tu poți să te rogi, poți să vorbești cu acest adevăr care el să-ți răspundă și tu să-l întrebi și el să-ți descopere adevărul global, care adevărul global nu este existența de fapt. Adică, bun, eu în fața mea am un Cannon și un trepied.

Pelerin: Sau materialismul.

Părintele Teologos: Materialism pentru că asta zice, sensul, de ce am pus camera asta aici? Ca să filmăm și așa mai departe, înțelegi ce vreau să spun.

Textul biblic de referință poate fi citit aici – Ioan 14,6 (Biblia Ortodoxă) –, iar un cadru catehetic contemporan este în „Credința ortodoxă: ce este…”.

Dileme creştine: Cum putem diferenția gândurile ce vin de la Dumenzeu de celelalte gânduri?

Pelerin: Și cum am putea să diferențiem experiențele create de creierul nostru sau chiar și de patimile noastre și cele date de Dumnezeu?

Părintele Teologos: Da! Îmi aduc aminte de o fază. De fapt din cauza asta trebuie să știi că o creat Dumnezeu materia, unul din motive pentru că poți să verifici. Și ce fază era? Ne-a povestit domnul Florin Piersic că era la Costinești, nu mai țin minte unde, cu maestrul Dem Rădulescu, Dumnezeu să-l odihnească și bun, mari actori cu adevărat, dar erau și ei oameni și au intrat la într-o cofetărie să ia un suc, ceva. Când o intrat ăștia în cofetărie era la o masă o mamă cu un copil mic și copilul să smucește de la maică-sa și aleargă și începe să-l piște pe domnul Dem Rădulescu că era mai corpolent, știi? Și pișcă și începe să urle: ”Mamă, mamă, sunt vii!”, știi? Adică…

Pelerin: Simpatic!

Părintele Teologos: Da, foarte simpatic! Dar vezi, pe de altă parte e vorba de această încredințare și aici materia ajută dacă e pe plan material. Dacă nu este pe plan material, într-adevăr e o problemă foarte mare, de ce? Pentru că există și diavolul care este un tip de minte, da? Foarte malefic, foarte activ, care se împletește foarte bine dacă nu suntem atenți cu realitatea și o strâmbă. Și aici ajută mult rugăciunea, adică relația corectă cu Dumnezeu, rugăciunea în picioare nu în genunchi. Rugăciunea în picioare e cea mai bună poziție de rugăciune, după care relația cu ceilalți. Întrebi, trebuie să întrebi și după care relația corectă cu tine însuți care este relația de atenție. Fii atent la tine însuți!

Pelerin: Adică tresvia!

Părintele Teologos: Tresvia, evident! Cum variază iubirea înăuntrul tău? Te tulburi? Ești în pace, bucurie? Adică formele energiei necreate: dragoste, bucurie, pace, îndelungă răbdare și așa mai departe.

Dincolo de teoria generală, practica se învață aici: Spovedania ortodoxă: sens, pași, duhovnic și vindecare.

Biserica este un spital pentru păcătoși în care ne vindecăm prin întrebare și ascultare

Pelerin: Și tulburarea e întotdeauna de la diavol?

Părintele Teologos: Nu, nu, nu! Doar 99% din cazuri!

Pelerin: Adică, zic tulburarea aceea lăuntrică…

Părintele Teologos: Păi, aia zic! Sunt foarte rare cazurile când e vorba și de o stare de de pericol, dar în 99%, adică în foarte multe cazuri e de la vrăjmașul.

Pelerin:  Și cum am putea să ne dăm seama care este tulburarea cea bună?

Părintele Teologos: Întrebi! Totdeauna cel mai bun drum este întrebarea și din cauza asta avem duhul. Asta-i Biserica de fapt! Biserica este un spital pentru păcătoși în care ne vindecăm prin întrebare și ascultare, prin acest binom, știi?

Pelerin: De asta-i necesară ascultarea?

Părintele Teologos: Sigur, evident! Adică mă vedeți pe mine că sunt vai și amar de capul meu, dar cei mai mulți dintre sfinți, adică 90 și x% dintre sfinți sunt dintre monarhi, dar încă o dată, nu pentru că e rasă ariană că se vede pe mine că nu-i cazul, ci pentru că există ascultare, din cauza asta, știi? În regulă, Antim?

Pelerin: Da!

Părintele Teologos: Să-ți ajute bunul Dumnezeu! Alte întrebări! Mai aveți? Zi!

 Pelerin: Curaj!

Părintele Teologos: Curaj, găină, că te tai!

Exemple pastorale recente se găsesc în Întrebări și răspunsuri despre: familie, egoism, deznădejde, griji.

Dileme creştine: Cum ne luptăm cu nemulțumirea de sine?

Pelerin: Cum ne luptăm cu nemulțumirea de sine?

Părintele Teologos: Ok! Pe de o parte asta e bine, dar trebuie să fie între limite. Întâi de toate, poate că așa cum ai pus întrebarea, adică mă leg aici nu de esența întrebării, ci mă leg de modul în care ai formulat-o, trebuie să fim atenți cu curentul de gândire actual ca să nu zic psihologie, care ne îndeamnă să avem stimă de sine, să fim mulțumiți de noi și așa mai departe. Asta-i distructiv, astea sunt forme de mândrie, da? Este de înțeles însă de ce, pentru că dacă vorbim de Vest, de Apus, acolo a dispărut Dumnezeu pentru că oamenii s-au închis în fața Lui și atunci tu clar că trebuie să crezi în cineva ca să nu cazi în disperare, nu? Pentru că vezi complexitatea lumii te întrebi cum rezolv eu toate lucrurile astea și cazi în disperare. 

Trebuie să ai Dumnezeu, omul nu poate să nu aibă Dumnezeu și atunci vrând nevrând o să ai pe cel mai periculos Dumnezeu posibil care ești tu însuți. Atunci vezi, din cauza asta you have to have self confidence, adică trebuie să ai încredere în tine însuți, tu ești tare, ești nu știu ce. Aia-i distructiv pentru că omul pornește pe drumul ăsta, vede că la un moment dat nu mai poate și atunci cade în depresie, toate bolile de nervi, anxietăți și așa mai departe. Deci, soluția este că trebuie să ai încredere în Dumnezeu, nu în tine însuți, în Dumnezeu cel adevărat printr-o credință simplă, credința babelor din munți, da? A bunicilor noastre! Credința simplă, are grijă Bunul Dumnezeu, nu știm cum, are grijă Dumnezeu! Asta-i una. Doi, ce facem cu nemulțumirea de noi înșine?

Pentru un cadru patristic despre deznădejde, vedeți Curajul și deznădejdea în Ortodoxie – p. Teologos, completând cu analiza despre anxietate de mai sus.

Nemulțumirea de sine are și părți bune

Trebuie să fie între limite, de ce? Pentru că tu pe de o parte, nu trebuie să cazi în groapa disperării, da? Pe culmile disperării cum spunea săracul Cioran, așa, pe de altă parte însă, nici nu trebuie să fii mulțumit de sine pentru că asta-i mândrie, băltire, îndurizarea inimii, însingurare, chin, ci trebuie să fie ca și alergătorul de cursă lungă, adică trebuie să fii puțin împins din spate, tu trebuie să te împingi pe tine, să te mobilizezi puțin într-un pas sustenabil de maraton, înțelegi ce vreau să spun. Adică, băi, hai, că poți puțin mai mult, hai că și așa mai departe. În clipa în care vezi că deznădăjduiești, atunci te oprești și zici ”Doamne, ajută-mă! Maica lui Dumnezeu, sărut-mâna, ajută-mă! Hai, că am reușit ceva să fac!”.

După care iarăși, cum te cheamă, iartă-mă?

Pelerin: Andrei!

Părintele Teologos: Băi, Andrei! Numai atât poți? Hai, mă, băiatule! Încă puțin! Doamne, încă unul! Chiar vă recomand un film celebru pe care l-am pus pe site, se numește ”Hacksaw Ridge”, poate că l-ați văzut, făcut de Mel Gibson, în care era vorba de un de un soldat, un foarte credincios soldat, sigur, eretic, dar care nu dorea să pună mâna pe pușcă și servit pe frontul din cel de-al doilea război mondial chiar în Okinawa unde era una dintre cele mai sângeroase bătălii și el fiind medic, a ajutat nu știu câte zeci de oameni, cred că vreo 70 de oameni să-i ducă la adăpost de sus de pe faleza Hacksaw, să-i coboare și el spunea în continuu: ”Doamne, ajută-mă să mai salvez încă unul! Ajută-mă să mai salvez încă unul! Ajută-mă să mai salvez încă unul!”.

Deci, e bună această oarecum nemulțumire de sine care să depinde înainte, dar cum spuneam în limită. În regulă, Andrei? Alte întrebări?

„Mustrarea de sine” este virtute lucrătoare când e unită cu rugăciunea și cu sfatul unui părinte duhovnicesc.

Pași concreți de schimbare: Cum să ne transformăm – p. Teologos.

Sfinții Părinți vorbesc de mustrarea de sine

Pelerin: Deci, ca să reușim trebuie să…

Părintele Teologos: Sigur, sigur! Mustrarea de sine, Sfinții Părinți vorbesc de mustrarea de sine. Adică, fest pe mustrarea de sine. Astăzi și eu spun treaba asta, dar știi care e treaba? Pentru că tinerii sunt foarte singuri în închisoarea ecranelor, e cu cântec, de ce? Pentru că mai demult noi aveam experiența iubirii paterne, a iubirii materne, adică iubirea părinților și iubirea prietenilor și eram în siguranță, eram ok și atunci te puteai mustra pe tine însuți: adică, ”Bă, hai, dă-i bătaie, luptă-te, nu știu ce!”, că știai că erai protejat de Dumnezeu, de cei din jurul tău.

Astăzi tinerii pentru că sunt foarte singuri, în clipa care spun cuiva ”Băi, vezi că n-ai făcut bine!”, imediat se închide, imediat se traumatizează pentru că am ceva cu el, înțelege ce vreau să spun! Adică e o formă de agresivitate și bineînțeles că el este învățat astfel prin artă, în principal prin filme, dar și prin muzică și rețele sociale și toate știrile astea negative, atunci dacă tu îi spui ”Vezi, că n-ai făcut bine!”, atunci clar ai ceva cu el și vrei să-i iei locul și așa mai departe. Deci, într-adevăr, este foarte bună mustrarea de sine, dar mare atenție să nu ajungem la deznădejde și cu nădejde în Dumnezeu! ”Doamne ajută-mă! Mămica Domnului, ajută-mă pe mine! Doamne, iartă-mă!” și mergem înainte. În regulă?

Pelerin: Da!

Părintele Teologos: Mai are cineva vreo întrebare, ceva? Zi!

Repere de tradiție isihastă, în cheie accesibilă: Sf. Grigorie Palama – teologul luminii necreate.

Dileme creştine: Cum luptǎm cu depresia dacă suntem singuri

Pelerin: Cum putem între ghilimele, lupta cu depresia atunci când în mod natural sau mai ales în momentele în care suntem singuri și nu avem, și dacă am vrea, nu avem cu cine să vorbim?

Părintele Teologos: Vezi că-ți dai seama că soluția depresiei este vorbirea? Ai vorbit cu altcineva? Este relația interpersonală. Vorbește cu Dumnezeu! Vorbește cu Dumnezeu și cu Sfinții Lui! Roagă-te, dar nu te ruga stas, ci roagă-te cu cuvintele tale: ”Mămica Domnului, ajută-mă pe mine, draga de Tine! Ce drăgălașă ești Tu! Nu mă lăsa pe mine!”, știi?

Pelerin: Ca o persoană, așa?

Părintele Teologos: Ca o persoană, da, da, da! Păi, asta-i rugăciunea de fapt! Rugăciunea este vorbirea minții cu Dumnezeu.

Pelerin: Nu liniar, nu standard.

Părintele Teologos: Nu standard! Nu ”sfințească-se, facă-se, amin!”, știi? ”Pâinea noastră”, știi? Nu! Ci cu cuvintele tale, știi? Tu la ce facultate ești?

Pelerin: Coleg cu ei la fizică.

Părintele Teologos: A, la fizică! Vai și amar de steluța voastră! Mi-a plăcut foarte mult fizica, să știți!

Pelerin: Aveți dreptate!

Părintele Teologos: Da, da, exact! Deci, spune: Mămica Domnului, ajută-mă să înțeleg ce-i cu teorema asta, ajută-mă să înțeleg fenomenul ăsta și așa mai departe! Și atunci o să vezi că o să ajute Bunul Dumnezeu!

Pelerin: Părinte, vă spun din experiența mea că chiar așa este!

Părintele Teologos: Bingo! Știu și eu, știu și eu! Bun! Mai are ceva o ultimă întrebare? Silence! Bun, bine! Mulțumim tare mult! Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Amin!

Mulțumim tuturor!

Abordare pastorală și medicală, în dialog: Bolile psihice, Depresia: cauze și tratament – p. Athanasie Ulea, p. Teologos.

Întrebări frecvente

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!