
Înșelarea New Age: energie, reîncarnare, yoga și reiki – p. Teologos
24 februarie 2026
Religia ChatGPT: îngrijorătorul cult al inteligenței artificiale
25 februarie 2026Ascultați un cuvânt incisiv al părintelui Moise McPherson care prezintă 3 obiceiuri ale bărbaților care îi opresc din a deveni puternici.
Vizionare plăcută!
Powered by RedCircle
3 obiceiuri care îi fac pe bărbați slabi
În numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh!
Îmi place acest citat din Mark Bell care spune: ”Puterea nu este niciodată o slăbiciune, iar slăbiciunea nu e niciodată o putere.” Cât de adevărat e asta pentru noi toți atunci când ne evaluăm propria viață și nu vrem să avem slăbiciuni. Este ceva ce vrem să scoatem din noi înșine. Și tocmai de aceea, vom analiza cele trei trăsături pe care le observ frecvent, în special la tinerii bărbați, care îi mențin într-o slăbiciune perpetuă, astfel încât nu sunt în stare să avanseze în chemarea, viziunea și viața lor într-un mod plăcut lui Dumnezeu. Prima este simplă. Nu contează cât de bătrân este un bărbat, pentru că totul începe încă din Grădina Edenului și cu primul păcat al lui Adam, care L-a învinuit pe Dumnezeu pentru Eva, în loc să-și asume responsabilitatea că a mâncat din fruct.
1. ÎNVINUIREA.
Observ asta tot timpul în consilierile conjugale, în spovedanii, și când oamenii îmi vorbesc despre viața lor. Pentru ce îi învinuiesc bărbații pe ceilalți oameni? Pentru creșterea lor, o copilărie eșuată, eșecurile părinților lor, eșecurile lor în obiectivele financiare, eșecurile lor la serviciu, problemele și eșecurile lor în căsnicie. Ei privesc constant spre ceilalți oameni și hotărăsc că rezultatul pe care îl au, rezultatul nedorit, este consecința a ceea ce a făcut altcineva. Ei nu-și asumă responsabilitatea și nu caută ce pot schimba ei înșiși. Deoarece realitatea este că, indiferent de circumstanțele în care ne aflăm în viață, va exista întotdeauna adversitate. Asta e realitatea, asta nu se schimbă. Vor fi mereu greutăți și încercări, dar un bărbat trebuie să-și asume acea responsabilitate și să înceteze să învinuiască totul din jurul lui, pentru a vedea ce trebuie să corecteze în el însuși.
Pot identifica întotdeauna o căsnicie dificilă imediat când vorbesc cu soțul și soția și soțul începe prin a spune: ”Ei bine, ea face asta…” În loc să spună: ”Părinte, asta e ceea ce se întâmplă în căsnicie și iată cum greșesc eu în reacțiile mele. Ce trebuie să fac diferit?” Vedeți, acel bărbat este pasiv și face din sine însuși o victimă. El se vede persoana căreia i se întâmplă viața, în loc să fie un participant activ în viață, care se străduiește cu adevărat să depășească adversitatea. Adversitatea este o certitudine în fiecare zi a săptămânii. Va apărea întotdeauna, fie din circumstanțe sau prin oamenii din jur sau din nenumărate alte lucruri: sănătatea noastră, etc., care sunt în afara controlului nostru.
Întrebarea devine: care ar trebui să fie atitudinea noastră? Ar trebui să fim cineva care spune: ”Hei, mă confrunt cu această adversitate. Hai să găsesc o soluție!” sau ”Mă confrunt cu aceeastă adversitate, de aceea am eșuat și acum sunt victimă și nu pot face nimic în privința asta sau trebuie doar să mă resemnez cu această soartă.” Adesea vezi acest gen de pasivitate la oameni.
De fapt, când privești antreprenorii, mulți dintre ei vor spune: ”Am avut cinci afaceri care au eșuat și a șasea a reușit.” Și adesea ei folosesc acest limbaj: ”Eșuam în sus. Eșuam și înaintam. Învățam din greșelile mele.” O persoană de succes nu este cineva care nu are eșecuri sau nu face greșeli. O persoană de succes este cineva care în fața adversității, chiar și când face o greșeală, se ridică, se scutură de praf, face o evaluare sinceră, este critic cu sine însuși și apoi stabilește ce poate schimba, căci atât de des în viață, singurul lucru pe care îl poți schimba cu adevărat ești chiar tu, atitudinea ta și, mai ales, reacția ta. Dacă nu ne obișnuim să ne modificăm reacția la situațiile vieții, credem neîncetat că tot răul ni se întâmplă nouă și că noi nu suntem responsabili pentru asta, așa că noi nu avem nimic de schimbat. În realitate, există nenumărate schimbări pe care le putem face în atitudinea și acțiunile noastre care vor ajuta la modelarea unui rezultat mai bun.
2. HEDONISMUL.
Asta este ceva major. Bărbații iubesc plăcerea. Ei iubesc plăcerea, fie că este gratificare fizică sau gratificarea admirației altora pentru ei, cumpărând lucruri de lux sau făcând lucruri care cred ei că le vor aduce laude de la alții. Exact ca bufonul clasei. El nu are nimic, dar are admirația altora. Și deci caută asta. Sau bărbatul care face mulți bani, și are neevoie să poarte un ceas scump ca să poată arăta sau să se laude altor bărbați că a avut succes.
El caută hedonismul, plăcerea! Sau e și cazul bărbatului care merge neîncetat după femei cu ideea de a arăta altora măiestria sa și de a-și satisface și gratifica nevoile și dorințele proprii. Când o persoană e sclavă a plăcerii și trăiește în acest fel hedonist, nu are abilități de termen lung de a lua decizii benefice celor din jur și o traiectorie pe termen lung în viață care va genera succes. Hedonismul este dușmanul omului. Nu înseamnă că nu putem face lucruri plăcute cu moderație. Nu înseamnă că nu putem face lucruri care ne plac. Dar pentru a ne pregăti corespunzător pentru viață, trebuie să avem luptă, trebuie să avem necazuri și trebuie să căutăm să-I plăcem lui Dumnezeu, nu doar să ne facem nouă plăcere sau să le facem plăcere altora. Trebuie să avem un sens și un scop mult mai profund decât simpla plăcere.
De aceea, când Hristos spune: ”Ia-ți crucea și urmează-Mă.” atâția oameni resping această idee, pentru că nu vor crucea. Ei vor plăcerea, vor ce e ușor de gestionat, nu vor să lupte și să se străduiască, nu vor să crească și să fie întinși. Atâția bărbați aproape că resping ideea de a avea mulți copii, de a avea multe responsabilități, acea presiune, acele tipuri de lucruri, pentru că vor doar ca viața lor să fie ușoară și să se simtă bine. Și când trăiesc așa, viața lor este extrem de superficială, sărind constant de la o senzație bună la alta, dar niciodată simțind o satisfacție profundă, bogăție, scop, sens în viață. Ei nu îmbrățișează cu adevărat viața în necazuri ca mijloc de a crește în asemănarea cu Hristos. Ei cad constant în capcanele diavolului, pentru că diavolul îi ispitește constant cu plăceri. Și în cele din urmă:
3. TEMPERAMENTALITATEA.
Asta e ceva cu care bărbații se luptă mult. Nouă, ca bărbați, nu ne placa adversitatea și am vorbit despre asta. Deci, când au necazuri, bărbații se duc foarte ușor spre sentimentele lor, devin emoționali și psihologici ca răspuns la adversitate în viață, devin deprimați, anxioși și îngrijorați, devin ca o minge emoțională de sentimente zbuciumate fără vreun fundament stabil. De fapt, observăm adesea în vechile filme western că există arhetipul cowboy-ului, al pistolarului, al șerifului, și acesta este întotdeauna tipul de bărbat puternic și tăcut, un bărbat care își controlează emoțiile și nu este controlat de ele. Este atât de ușor…, pentru că bărbații au emoții puternice, și pot fi doar câteva, [pentru că] bărbații sunt foarte simpli, nu sunt atât de complecși și diverși ca femeile, dar e ușor pentru bărbați să cadă în sentimente, dar să cadă în ele cu entuziasm și vigoare. Când se supără, se supără foarte tare, când intră în depresie, se duc foarte jos, când devin anxioși, se predau complet grijilor și îngrijorărilor.
Bărbații trebuie să înțeleagă că trebuie să-și controleze mintea și gândurile pentru a-și controla emoțiile. Și doar pentru că apar emoții nu înseamnă că trebuie să acționăm în conformitate cu ele. Asta este atât de important încât nu poate fi subliniat îndeajuns. Bunăstarea emoțională a unui bărbat este fundamentată pe a fi în Hristos și a fi un om al lui Dumnezeu și a face cele pe care Dumnezeu vrea să le facem chiar și atunci când nu avem starea potrivită. Chiar și când suntem ispitiți de emoții, să nu răspundem, să nu reacționăm, să întoarcem celălalt obraz și să rămânem în pace. Când suntem ca băiatul temperamental care dacă pățește ceva se aruncă imediat pe jos și face o criză de furie, plânge și țipă, asta e normal pentru un copil, dar la un bărbat, e hidos! E groaznic!
De atâtea ori am auzit de la femei: ”Mă simt ca și cum aș fi mama soțului meu. Mă simt nevoită să mă comport ca o mamă cu el, pentru că nu are niciun control asupra emoțiilor sau temperamentalității sale și doar cade și se prăbușește și se destramă în toate direcțiile: în mânie, furie, depresie, autocompătimire și toate aceste emoții negative, iar eu sunt acolo să încerc să-l consolez și să-l liniștesc”. Iar femeile devin pline de resentimente față de soții lor pentru că ei formează o relație cu ele ca și cum ele ar fi mama lor. Știți, ca mama care ridică copilul răsfățat de pe podea și îl îmbrățișează și îi spune că totul va fi bine.
Asta nu e ceva potrivit pentru un bărbat! Un bărbat trebuie să-și compartimenteze [emoțiile] într-un fel încât să înțeleagă: ”Ascultă, sunt bărbat! Am o tendință să intru în emoții puternice, dar doar pentru că am o tentație spre emoții puternice nu înseamnă că trebuie să mă arunc cu capul înainte în ele. Trebuie să mă corectez în timp și să devin mai serios, mai adânc înrădăcinat duhovnicește, un bărbat de rugăciune, care caută ajutor la Dumnezeu și care nu cade în aceste boli emoționale.”
Când încercăm măcar să înțelegem că trebuie să scăpăm de aceste lucruri, asta reprezintă 90% din puzzle, căci odată ce vedem în ce cădem și de ce avem aceste probleme în viață (când ne purtăm ca o victimă, când căutăm sau urmărim plăcere imediată, când reacționăm la tot ce ni se întâmplă în viață), atunci putem începe procesul, care este foarte greu și lung, dar putem începe procesul spunând: ”Când sunt ispitit de aceste lucruri, știu că răspunsul este Nu! Dacă vreau să devin un bărbat de succes în viață, în finanțe, căsătorie, relație cu copiii, relație cu ceilalți oameni, dacă vreau să devin o imagine a lui Hristos, trebuie să scap de aceste slăbiciuni pentru a îmbrățișa bărbăția adevărată și viața duhovnicească și a deveni asemenea lui Hristos.”
Dumnezeu să vă binecuvânteze!
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!








