Frumusețile pădurii Athosului: brândușe, Rai și smerenie – p. Pimen Vlad

În liniștea primăverii de la Muntele Athos, frumusețile pădurii Athosului se dezvăluie prin brândușe gingașe care răsar dintre frunzele uscate, amintindu-ne de Raiul pierdut și de curăția sufletului. În această plimbare duhovnicească, părintele Pimen ne vorbește despre gingășia cu care trebuie să privim creația lui Dumnezeu, despre primejdia judecății aproapelui și despre luptele ascunse pe care fiecare le poartă. Printr-o istorioară patristică profundă și prin evlavia față de Maica Domnului, în Grădina ei, învățăm să fim mai atenți, mai smeriți și mai aproape de Dumnezeu, lăsând deoparte zgomotul lumii.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Frumusețile pădurii Athosului

Iată, dragii mei, că ne vedem iarăși! Am ieșit un pic la plimbare în pădure. Nici nu m-am gândit să fac vreo filmare, nici pe departe. Simțeam nevoia să mă plimb în liniște. Avem câteva zile așa mai liniștite, fără oameni, chiar de mai ajunge așa câte un grup de închinători în trecere și încerc întotdeauna așa, mai spre după-amiază, să mă mai plimb prin pădure. E atât de minunată pădurea, atât de frumoasă! Sper că mă vedeți, că am pus telefonul pe o cioată. Am găsit o cioată aici, plină cu mușchi. Azi a fost cât de cât soare și s-o mai uscat, c-or mai fost ploi înainte. Sper că mă vedeți, nici n-am probat, am pus așa telefonul, zic să încadrez. Parcă era prea frumos să nu vă spun câteva cuvinte în liniștea asta a pădurii.

Ce mi-a plăcut foarte mult este c-o început să iasă brândușele. Sunt atât de frumoase, au o culoare așa deschisă, un violet spre deschis așa, deci atât de finuțe, de gingașe. Vedeți? Abia a trecut zăpada și ele or ieșit. Se bucură de momentele astea, cum se spune, mai calde. Pentru ce le-o făcut Dumnezeu pe toate astea și fiecare loc să aibă frumusețea lui? Pentru noi, dragilor, pentru noi, oamenii, să ne bucurăm de ele! Și atunci când ne ducem în pădure, să nu vedem doar cum ni se pare acum, că-s copacii care și-au dat frunza jos, îs așa, putem spune noi, fără frunze, doar trunchiul, crengile, mai goi, ca un semn al morții. Cumva, parcă nu mai au viață. Covor de frunze uscate pe jos, dar dintre frunzele astea uscate, ies minunatele brândușe, atât de frumoase.

Florile ni le-o lăsat Dumnezeu din Rai ca să ne amintească permanent de Rai

Le-o făcut Dumnezeu pe toate pentru noi, ca să ne bucurăm de ele și să ne amintim de El, că nu ne-o uitat. Și spunea foarte frumos cineva, că florile ni le-o lăsat Dumnezeu din Rai ca să ne amintească permanent de Rai și să tânjim după Rai văzând frumusețea lor. Nu se laudă, nu ies cu nimic în relief, doar frumos ies din pământ, înfloresc minunat, brândușele și toate celelalte flori. Ați văzut că-i plin și de ghiocei. Aici, în zona unde sunt eu, îs brândușe. În partea cealaltă a pădurii, de la livadă de la noi, e plin de ghiocei. Deci, fiecare zonă are frumusețile ei. Și ni le-a lăsat Dumnezeu să ne bucurăm de ele și să ne amintim de Rai. Nu se laudă, nu se mândresc, doar umplu pădurea de frumusețe gingașă, așa cum ar trebui să fie sufletul nostru. Ați înțeles, dragilor?

Pentru o perspectivă patristică asupra frumuseții creației ca icoană a Raiului, consultați Cadrul geografic, istoric și cultural în Sfântul Munte Athos; pe site-ul nostru, o completare frumoasă este Sfântul Marcel – p. Pimen Vlad.

Dumnezeu o făcut sufletul frumos, curat, minunat, scânteie dumnezeiască, cum se zice, imaculat, superb, deci ceva… Ei, noi îl murdărim în timpul vieții cu ceea ce facem. Florile ne amintesc de curăția asta pe care ar trebui să o aibă sufletul. Curate, nevinovate și chiar de calci o floare, nu se plânge, nu țipă. Dar ce face? Îți dă mireasma pe care o are ea chiar atunci înainte de a muri. Și atunci cumva, îți arată un semn al dragostei. Ați înțeles? Cum a făcut și Mântuitorul când a întins mâinile pe cruce, ca într-o îmbrățișare: ”Iartă-i, Doamne, că nu știu ce fac!”. Ați înțeles? Și atunci ne-o cuprins cu dragostea Lui. De asta ne amintesc și florile. Noi poate mergem nepăsători, ne uităm pe sus, știu eu ce mai vedem, călcăm pe ele, le fărâmăm, nu le băgăm în seamă, nu se plâng, nu se supără pe noi.

Să fim mai gingași cu florile dar și cu cei de lângă noi

Dar nu-i mai frumos să privim noi în jos, iar când vezi câte o floare gingașă, să nu o calci, să calci alăturea. Câteodată e pădure întreagă și n-ai unde călca, dar unde le vedem și putem… adică, să fim mai atenți! Așa trebuie să fim și în raport cu ceilalți, mai gingași, mai atenți. Se spune că în sufletul celuilalt nu intrăm cu bocancii, nu fărâmăm, nu călcăm, nu rănim. Ați înțeles, dragilor? Să fim atenți! Fiecare om duce crucea lui, duce suferința lui, duce ce are el de dus, greutatea lui. Nu ne-o arată. Puțini oameni o arată. Mai ales acum cu internetul, cu toate, fiecare vrea să arate că-i super fericit, că-i super bucuros, că nu mai poate de bine. Și poate el, după ce a închis telefonul, stă și plânge.

Mi-am amintit de o familie pe care o cunoșteam. După un timp aveau certuri în casă, nu se înțelegeau, nu era zi fără ceartă și la un moment dat s-or separat supărați amândoi. Deci, era dezastru! Și fără să vreau, întâmplător, am văzut ce posta fiecare: Vai, ce fericită sunt, ce fericit sunt, postau câte un peisaj de pe nu știu unde… Și la ei în suflet era dezastru la amândoi. Vedeți ce ne place nouă de multe ori să arătăm? Ce bine suntem, să ne mințim singuri. Ei, noi trebuie să fim atenți cu ceilalți. Poate îl vezi pe celălalt nervos, trântind, dar nu știi ce cruce are de dus, prin ce a trecut, cum o crescut el ca și copil sau ce o întâmpinat în viață. Pentru noi e ușor să-l judecăm: ”Uite, golanul ăla! Uite, bețivul ăla! Uite, cutare!…”, dar nu știm nimic din toate astea.

Despre gingășia și smerenia în relațiile cu aproapele, un cuvânt de folos este Sfântul Ioanichie cel Mare: viața, nevoința și minunile.

Istorioară de la Sfinții Părinți despre un călugăr tânăr aflat în pustiu

Și să fim foarte atenți ca nu cumva să ni le dea Dumnezeu să le încercăm și noi, ca să vedem de ce omul ăla o trecut prin lucrurile astea sau de ce face lucrurile astea. Și aici îmi amintesc de la Sfinții Părinți, o istorioară. Zice că era un călugăr mai tânăr. Nu tânăr tare, dar n-avea încă experiență. Avea vreo 30 de ani și era venit de la vreo 20 de ani în mănăstire. O stat un pic în mănăstire și după aia s-a retras la liniște. Era în primele veacuri când mulți se retrăgeau. S-o retras la liniște, dar avea lupte foarte mari trupești. Era tânăr și avea amintirile din lume. Și atunci s-o gândit el: Măi, am auzit că undeva aici, nu departe, există un bătrân. Mă duc la el să-l întreb, să-mi dea niște sfaturi, să văd cum a luptat el, ce a făcut”.

Bătrânul avea vreo 60 de ani. Nu putem spune că era chiar bătrân, dar era trecut cum să zice, cu anii. Și s-a dus la el și i-a spus:

– Părinte, uite prin ce trec! Uite ce lupte am!…

– Cum, frate? Păi, tu nu ești vrednic de cinul ăsta călugăresc! Tu nu ești pentru călugărie dacă tu ai asemenea lupte! Nu se poate, ai venit în mănăstire, s-o terminat cu luptele, nu există!

Și atât l-o ocărât și i-a zis, încât ăsta când a plecat de acolo, nici măcar nu s-o mai dus la chilia lui să-și mai ia ceva. Zice: ”Bă, dacă așa mi-o zis bătrânul…”, că în comparație cu el era bătrân la 60 de ani, ”…care a stat și el vreo 30 de ani în mănăstire, înseamnă că nu-s de așa ceva! Mă duc în lume, mă însor, nu mai…”. Și a pornit. Ei, undeva pe cărarea care ducea spre lume, că erau cărări, ăștia erau împrăștiați prin pustia aceea, era un bătrân cu adevărat cu viață sfântă, care trecuse prin toate în viața lui. Avea acum 70 de ani, dar era trecut, era duhovnicește matur cum se zice, călit. Și nu numai atât, îi dăduse Dumnezeu și darul de a vedea anumite lucruri, de a cunoaște.

Salvarea vine de la un părinte înduhovnicit

Și i-a descoperit Dumnezeu situația asta exactă, cum s-o dus ăsta tânăr la cel bătrân, ce i-o spus, tot. Și când tânărul o luat-o pe cărarea aceea, numai i-o ieșit în față:

– Ce faci, părinte? Unde te duci?

– Sărut mâna, iertați! Am și eu problemele mele, mă duc!

– Nu, spune-mi și mie ce ai!

– Nu mă poți ajuta cu nimic, părinte!

– Dar te rog, totuși! Ce ai de pierdut dacă îmi spui?

– Hai, să-ți spun! Uite, stau și eu de atâția ani acolo, am luptele astea cu mine și m-am dus la părintele cutare, să mă îndrume și mi-o spus că nu-s de călugărie, nu-s de așa ceva. Cum pot să am eu asemenea lupte în cadrul ăsta al pustiei? Nu se poate! Deci, mă duc și mă însor în lume!

– Hai, fiule, să ne rugăm!

– Părinte, mai are rost?

– Are rost! Hai, să ne punem în genunchi!”

S-au pus și bătrânul ăsta era cu adevărat bătrân, că nu trebuie să ai 90 de ani ca să fii bătrân duhovnicește, a spus: ”Doamne, Te rog! Ia lupta de la fratele ăsta și mut-o la cel de 60 de ani, care l-o ocărât pe el!”. Dar din toată inima s-o rugat. Și o mai spus câteva cuvinte acolo și fratele ăsta tânăr s-o liniștit. S-o liniștit și o început bătrânul să-l sfătuiască. Ei erau pe un loc înăltuț așa, se vedea în vale unde era căsuța celui de 60 de ani. Și-l văd ăștia la scurt timp, după 5 minute, că iese pe ușă și alerga în jurul chiliei. Venise lupta îngăduită de Dumnezeu, o mutat-o de la cel tânăr, s-o vadă și el. Și după trei ture în jurul chiliei, o luat cărarea care ducea spre lume și nu mergea, alerga. Și îi iese bătrânul în față:

– Ei, părinte, unde te duci?

– Lasă-mă, am și eu treburile mele!

– Nu, nu, stai așa! Unde te duci? Hai, spune-mi, care-i treaba?

– Păi, să vezi că nu știu ce…

Să nu judecăm

Și atunci intră direct în subiect: Părinte, Dumnezeu pe tine te-o protejat, te-o acoperit să nu treci prin luptele astea pentru că știa că ești slab și nu faci față și atunci te-o acoperit cu Harul Lui ca să stai liniștit aici, să te rogi, să-ți vezi de ale tale, să n-ai contact cu lumea și toate astea. Deci, a fost Harul lui Dumnezeu, dar tu n-ai înțeles lucrul ăsta și când a venit ăsta tânăr să-ți ceară sfatul, l-ai ocărât că e netrebnic, că e nevrednic de viața călugărească și așa mai departe. Dar tu n-ai trecut prin asta și n-ai știut. Și uite că ți-o îngăduit Dumnezeu să vezi lupta fratelui! Cât ai rezistat? Și fratele de ani de zile e luptat și s-a luptat și a rezistat și a venit la tine și tu l-ai deznădăjduit în loc să-l ajuți.

Și uite că tu n-ai rezistat jumătate de oră în lupta asta și plecai spre lume! Și s-o rușinat ăla de 60 de ani: ”Iartă-mă, părinte, am greșit! Ce să fac? Uite așa, fiule…” și i-o luat bătrânul și i-o sfătuit pe fiecare cum să-și ducă viața în smerenie, să nu judece pe nimeni, ce să facă, cum să facă și s-a rugat pentru amândoi și le-o ridicat lupta asta și s-au dus fiecare la chiliuța lui și în smerenie s-au nevoit în continuare până i-o chemat Dumnezeu. Deci, vedeți, dragilor, ce înseamnă să judecăm pe alții fără să știm? Tare ușor e!

Să ne uităm mai mult în oglindă înainte de a judeca

De multe ori zici că unul trăiește în pădure: Ei, ce face ăla? Stă degeaba în pădure! Du-te și tu și stai măcar trei zile în pădure degeaba ca el, să vezi cât îi de ușor! Să treci prin toate luptele în afară de cele exterioare! Poate na, e singurătatea, sunt animalele sălbatice… Pe lângă astea, e lupta cu duhurile nevăzute, care sunt mai puternice decât în lume. De ce? Nu vedeți la rugăciunile de dezlegări, făcute de preoți? Ce spun la diavol? Să se ducă în locurile pustii. Deci, prin rugăciunile astea diavolii sunt alungați din oameni în locurile pustii, în păduri, în munți. Una e să te duci ca turist și să te plimbi și alta e când te duci să trăiești și să te rogi acolo. Ei, toate duhurile astea tabără pe tine. Și atunci ai ispite nu numai la nivel de minte, dar și văzute.

Exact cum povestea părintele Cleopa că veneau dracii sub diferite forme și cât l-o chinuit în ăia zece ani în pădure acolo, sub câte forme veneau diavolii și nu-l lăsau în pace. Da, dragilor! Să nu judecăm niciodată că nu cunoaștem situația celuilalt, lupta celuilalt și nici ce o să facă Dumnezeu cu el. Toate sunt în mâna lui Dumnezeu, nu sunt în mâna noastră, dragilor! Noi repede ne aruncăm, judecăm, trântim, nu ne place… Să ne uităm un pic mai atenți la noi înșine, la sufletul nostru. Cum spun eu de multe ori, mai mult în oglindă să ne vedem pe noi înșine, să vedem cu ce drept îl judecăm pe celălalt din moment ce nu-i zi în care eu să nu gândesc lucruri rele, să nu fac diferite lucruri rele, să mă supăr și așa mai departe?

Să evităm ecranele și să rămânem mai mult cu Dumnezeu

Adică, eu am atâtea lucruri de îndreptat la mine, dar permanent găsesc vinovați în jurul meu. Ați înțeles, dragilor? Mare atenție! Să mai lăsăm un pic internetul, televizorul, mass-media, doar ce e necesar acolo sau chiar un cuvânt de folos sau ceva și atât. Să fie momente în care, gata, l-am luat, l-am pus deoparte o oră și încerc să mă bucur de familie, de cei dragi, încerc să mă bucur și să stau măcar un sfert de oră de vorbă cu Dumnezeu. Dacă se poate ies prin grădină dacă-s la țară, în pădure undeva, fără telefon la mine sau cu telefonul închis, pentru că tentația este să te uiți la un mesaj, la ceva, să te desprinzi oleacă de toată nebunia asta, să rămâi tu cu Dumnezeu. Știți cât e de frumos?

M-ați văzut prin pădure cum m-am bucurat, am mers pe aici, am vorbit cu brândușele, cât îs de frumoase, le-am mângâiat, adică m-am bucurat de natură. Ați înțeles, dragilor? Faceți așa, bucurați-vă! Și pentru că era prea frumos aici, am zis că hai, să vă aduc un pic toată natura asta, pădurea, liniștea pădurii să o vedeți și voi, pentru că noi o avem permanent, ies, mă plimb, mă bucur. Dar zic, hai totuși, dacă sunt aici, să vă pot transmite un pic din duhul liniștii, duhul Athosului, pentru că în pădurile astea s-o nevoit mii și mii, sute de mii de călugări de 1700 de ani încoace, dragilor! Sute de mii, adică poate n-o fost loc unde nu s-o ostenit cineva, n-o făcut o metanie, o vărsat o lacrimă, s-o nevoit, o luptat, o mers pe jos prin pădurile astea.

Maica Domnului își protejează Grădina

Deci, peste tot aici există sfințenie, pentru că Maica Domnului a protejat Athosul și o avut grijă ca permanent să fie cum se zice, alimentat cu călugări permanent din toate timpurile. Chiar pe timpurile ocupației turcești și altele, totdeauna Maica Domnului s-o îngrijit să fie ce trebuie aici, să fie mănăstiri care să aibă liturghia în fiecare zi, să fie călugări, să fie pustnici care să se roage, totdeauna! O știut Maica Domnului cum să le rânduiască, e Grădina Ei. Ea ocrotește pe toată lumea, dar aici și-o luat Ea Grădina Ei. Și atunci se îngrijește ca toți care ajung aici să plece cu un mic folos în afară de noi care locuim aici și ne ducem și noi lupta noastră.

Nu vă gândiți că gata, noi doar plutim, nu! Fiecare se luptă cu el însuși, fiecare azi cade, mâine se ridică, iară se luptă, iară se spovedește, iară se împărtășește, iară se mai ostenește, iară are momente grele, fiecare suntem oameni. Până nu plecăm din lumea asta suntem într-o luptă toți și aici și peste tot, dragilor! Nu vă gândiți că gata, noi doar plutim, nu! Ducem lupta noastră cu noi înșine. Dar nădăjduim permanent la mila Maicii Domnului, că mijlocește pentru noi și o să mijlocească și când o să plecăm din viața asta. Ați înțeles, dragilor? Așa să faceți și voi, să aveți nădejde permanentă la Maica Domnului, să-I cereți mereu ajutorul că nu o să vă lase niciodată, că-i Mamă!

Și dacă o avem ca Mamă și suntem ca și fiii Ei, să ne luptăm ascultători, cu dragoste, la icoana Ei, la picioarele Ei, s-O rugăm, să insistăm, nu o să ne lase niciodată. Ați înțeles, dragilor? Asta am vrut să vă spun, să vă bucur un pic. Vedeți ce fotoliu superb am aici? Sper că nu m-o retezat din imagine, că nu știu cât m-o prins telefonul, că e o cioată aproape aici, dar sper că măcar o parte din mine o prins, dar contează ce vă transmit de aici, din bucuriile de aici. În spatele meu încolo nu știu cât se vede printre copaci, e vârful Athonului, iar aici e spre o vale frumoasă și liniștită, dragilor.

Să ne ajute Bunul Dumnezeu, Maica Domnului și toți sfinții.

Amin!

Și dacă tot v-am spus de brândușe, uitați cât sunt de gingașe și de frumoase! Vedeți? Ascunse așa printre crengi, smerite și frumoase!

Întrebări frecvente

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!