Taina Maicii lui Dumnezeu – Protoevanghelia lui Iacob

Urmăriți un frumos material artistic ce conține relatarea istoriei Maicii Domnului, așa cum apare menționată în Protoevanghelia lui Iacob, unul dintre cele mai importante texte creștine din secolul II, care constituie baza tradiției apostolice despre Maica Domnului.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Taina Maicii lui Dumnezeu – Protoevanghelia lui Iacob

Cu mult timp în urmă, cuvinte străvechi au fost scrise pe papirus. Cuvintele spun despre copilăria Fecioarei Maria, logodna ei, și nașterea în cele din urmă a Dumnezeu-Omului Hristos. Însă, textul rămâne în mare parte necunoscut în Apus. Dar el consemnează ceea ce au înțeles primii creștini despre Theotokos (Născătoarea de Dumnezeu), Maica Domnului, și despre cum a acceptat ea rolul care avea să schimbe lumea pentru totdeauna.

Secolul I (înainte de Hristos).

În istoriile celor douăsprezece triburi ale lui Israel, Ioachim era un om foarte bogat și el dubla darurile pe care le aducea Domnului, zicându-și în sine: “Unul este din prisosul meu pentru tot poporul, iar celălalt este pentru Domnul Dumnezeu, spre iertare, spre ispășirea mea.” Acum se apropia marea zi a Domnului, iar poporul lui Israel își aducea darurile. Dar Rubel s-a pus în fața lui și a zis: “Nu se cuvine să aduci tu primul darurile, fiindcă tu nu ai născut niciun prunc în Israel.” Și Ioachim s-a întristat foarte tare și s-a dus la istoria celor douăsprezece triburi ale poporului. Și a căutat și a aflat că toți drepții din Israel au născut prunci. Și și-a amintit că în zilele din urmă ale patriarhului Avraam, Domnul Dumnezeu i-a dat un fiu: Isaac. Și Ioachim s-a întristat foarte și nu s-a dus la soția sa, ci s-a retras în pustie și și-a ridicat cortul acolo. Și Ioachim a postit patruzeci de zile și patruzeci de nopți, zicând în sine: “Nu voi coborî să mănânc sau să beau până când Domnul Dumnezeul meu mă va asculta. Ruga îmi va fi hrană și băutură.”

Acum soția sa, Ana, se jeluia și plângea din două pricini. Zicea: “Mă jeluiesc că sunt văduvă și că nu am prunc.” Acum se apropia marea zi a Domnului, și slujnica ei, Iudit, i-a zis: “Cât timp îți vei mai umili sufletul tău? Marea zi a Domnului s-a apropiat și nu se cuvine a te jeli. Ci ia această mitră pe care mi-a dat-o șefa țesătoarelor. Nu este drept să o port eu, căci sunt slujnica ta, iar ea poartă un semn regal.” Şi Ana a zis: „Depărtează-te de la mine! Nu voi face asta. Domnul Dumnezeu m-a umilit foarte mult. Poate un înşelător ţi-a dat asta şi tu vii să mă faci părtaşă la păcatul tău.”

Şi Iudit, slujnica, a zis: „De ce să te blestem, de vreme ce nu mi-ai ascultat vocea? Domnul Dumnezeu ţi-a făcut pântecele sterp, ca să nu-ţi dea rod în Israel.” Şi Ana s-a întristat foarte mult şi şi-a lepădat haina de doliu, şi-a spălat capul şi s-a îmbrăcat în haina ei de nuntă. şi pe la ceasul al nouălea s-a coborât în grădina ei să se plimbe. A văzut un dafin şi s-a aşezat sub el, iar după ce s-a odihnit, L-a rugat pe Domnul, zicând: „Dumnezeul părinţilor mei, binecuvântează-mă şi auzi rugăciunea mea, aşa cum ai binecuvântat pe maica noastră Sara şi i-ai dat un fiu, pe Isaac.”

Ana a privit cu luare-aminte spre cer şi a văzut un cuib de vrăbii în dafin, şi Ana a plâns, zicând în sine: „Vai de mine, cine m-a născut? Ce pântece m-a născut? M-am născut ca un blestem în poporul lui Israel şi am fost defăimată. M-au batjocorit şi m-au izgonit din templul Domnului Dumnezeului meu. Vai de mine, ce sunt eu? Nu sunt ca păsările cerului, căci chiar şi păsările cerului sunt roditoare înaintea Ta, Doamne. Vai de mine, ce sunt eu? Nu sunt nici ca dobitoacele, căci chiar şi dobitoacele sunt roditoare înaintea Ta, Doamne. Vai de mine, cum sunt eu? Nu sunt ca fiarele sălbatice ale pământului, căci chiar şi fiarele sălbatice ale pământului sunt roditoare înaintea Ta, Doamne. Vai de mine, cum sunt eu? Nu sunt ca aceste ape, căci chiar şi aceste ape sunt liniştite, și totuşi se agită, iar peştii lor Te binecuvântează, Doamne. Vai de mine, cum sunt eu? Nu sunt ca acest pământ, căci pământul aduce roadele sale la vremea lor şi Te binecuvântează, Doamne.”

Şi iată, un înger al Domnului a stat aproape, zicându-i: „Ana, Ana, Domnul a auzit rugăciunea ta. Vei zămisli şi vei naşte, iar sămânţa ta va fi vestită în toată lumea.” Şi Ana a zis: „Viu este Domnul Dumnezeu: că de voi naște fie băiat, fie fată, îl voi aduce dar Domnului Dumnezeului meu, şi va sluji Lui în toate zilele vieţii sale.”

Şi iată, doi îngeri au venit, zicându-i: „Ioachim, bărbatul tău, vine cu turmele sale. Că un înger al Domnului se coborâse la Ioachim, zicându-i: „Ioachim, Ioachim, Domnul Dumnezeu a auzit rugăciunea ta. Coboară-te de aici. Iată, soţia ta, Ana, va zămisli în pântecele ei.” Şi îndată Ioachim s-a coborât şi i-a chemat pe păstori, zicându-le: “Aduceți-mi aici zece miei fără pată sau defect, iar cei zece miei vor fi pentru Domnul Dumnezeu. Și aduceți-mi doisprezece viței blânzi pentru preoți și pentru bătrâni, și o sută de țapi pentru tot poporul.”

Ioachim a venit cu turmele sale, iar Ana stătea la poartă. Și l-a văzut pe Ioachim venind cu turmele sale și îndată a alergat și s-a aruncat de gâtul lui, zicând: “Acum știu că Domnul Dumnezeu m-a binecuvântat peste măsură, căci iată, văduva nu mai este văduvă, iar eu, cea neroditoare, voi zămisli.” Și Ioachim s-a odihnit în prima zi în casa sa. Iar a doua zi el aducea darurile sale [la Templu] zicând în sine: Dacă Domnul Dumnezeu S-a împăcat cu mine, discul purtat de preot îmi va arăta limpede. Și Ioachim și-a adus darurile și a privit cu atenție discul Preotului, în timp ce urca la altarul Domnului. și nu a văzut păcat în el.

Și Ioachim a zis: “Acum știu că Domnul Dumnezeu S-a împăcat cu mine și mi-a iertat toate păcatele mele.” Și a coborât de la templul Domnului îndreptățit și s-a dus în casa sa. Și lunile ei s-au împlinit, iar în luna a noua Ana a născut. Și i-a zis moașei: “Ce este?” Iar moașa a zis: “E o fată.” Și Ana a zis: “Astăzi s-a mărit sufletul meu.” și a culcat copilul. Și când i s-au împlinit zilele, Ana s-a curățit și a început să alăpteze copilul și i-a pus numele Maria. Și zi de zi copila creștea mai puternică. Când a împlinit șase luni, mama ei a pus-o pe jos, să vadă dacă poate sta în picioare. Și după ce a făcut șapte pași, a venit la mama sa, iar mama ei a luat-o în brațe, zicând: “Viu este Domnul Dumnezeul meu, nu vei mai călca pe acest pământ până ce te voi duce în Templul Domnului.” Și a făcut un locaș sfânt în dormitorul ei și nu a lăsat nimic necurat să treacă prin el. Și a chemat fetele curate ale evreilor, și s-au jucat cu ea.

Și când prunca a împlinit un an, Ioachim a făcut un mare ospăț și a chemat pe arhierei și pe preoți și pe cărturari și pe bătrâni și pe tot poporul lui Israel. Și Ioachim a adus copila la preoți, și ei au binecuvântat-o, zicând: “Dumnezeul părinților noștri, binecuvântează această copilă și dă-i un nume care să fie rostit în veac la toate neamurile.” Și tot poporul a zis: “Așa să fie! Așa să fie! Amin.” Și au adus-o la arhierei, și ei au binecuvântat-o, zicând: Dumnezeule Preaînalt, privește spre acest copil și binecuvânteaz-o cu o binecuvântare desăvârșită, care să nu poată fi depășită. Și ea a îngrijit copila în lunile acelea.

Când a împlinit doi ani, Ioachim a zis: “Să o ducem la Templul Domnului, pentru ca să împlinim făgăduința pe care am făcut-o, ca Domnul să nu Se mânie pe noi și să nu respingă darul nostru.” Dar Ana a zis: “Să așteptăm până va împlini trei ani, ca ea să nu-și caute tatăl sau mama.” Și Ioachim a zis: “Să așteptăm.”

Și prunca a împlinit trei ani, și Ioachim a zis: “Să chemăm pe fetele neîntinate ale evreilor, și să își ia fiecare o candelă în mână, și să le aprindă, pentru ca prunca să nu se întoarcă înapoi și inima ei să nu fie atrasă spre altceva decât Templul Domnului.” Și așa au făcut până ce au suit-o la Templul Domnului. Și Preotul a primit-o, a sărutat-o și a zis: “Domnul Dumnezeu ți-a preamărit numele printre toate neamurile. Prin tine, Domnul va descoperi mântuirea poporului lui Israel în zilele din urmă.” Și a așezat-o pe treapta a treia a altarului, și Domnul Dumnezeu a revărsat har peste ea. Și ea a săltat pe picioarele ei. Și toată casa lui Israel a iubit-o. Și părinții ei s-au coborât, minunându-se și lăudând și preamărind pe Domnul Dumnezeu, că prunca nu s-a întors înapoi. Și Maria era în Templul Domnului. Era hrănită ca o porumbiță și primea hrana din mâna unui înger.

Și când a împlinit doisprezece ani, a fost un sfat al preoților, zicând: “Iată, Maria a fost în Templul Domnului doisprezece ani. Ce să facem cu ea, ca să nu spurce sfânta locuință a Domnului Dumnezeului nostru?” Și au zis către marele preot: “Stai lângă altarul Domnului; intră și roagă-te pentru ea. Și dacă Domnul Dumnezeu îți va descoperi ceva, vom face așa.” Și marele preot a intrat, luând mantia cu douăsprezece clopoței, în Sfânta Sfintelor, și s-a rugat pentru ea.

Și iată, un Înger al Domnului a stat lângă el, zicând: “Zaharia, Zaharia, ieși și adună văduvii din popor și să poarte fiecare un toiag, iar aceluia pe care Domnul Dumnezeu îl va arăta printr-un semn ea îi va fi soție.” Și mesagerii au mers prin toată zona înconjurătoare a Iudeii și au sunat trâmbița Domnului și iată, toți bărbații au venit de îndată. Și Iosif a luat toiagul său și s-a dus la adunarea lor. Și după ce s-au adunat cu toții, s-au dus la preot cu toiegele lor. Și luând toate toiegele, el a intrat în templu și s-a rugat. Și după ce a terminat rugăciunea, a luat toiegele, a ieșit și le-a dat înapoi. Dar nu era niciun semn printre ele. Și Iosif a luat toiagul său ultimul și iată, un porumbel a ieșit din toiag și a zburat pe capul lui Iosif. Și Preotul i-a zis lui Iosif: “Tu ai fost ales să o primești pe Fecioara Domnului în grija ta.”

Dar Iosif a refuzat, zicând: “Am fii și sunt bătrân, iar ea e tânără. Voi fi de ocară printre oamenii lui Israel.” Și Preotul a zis: “Iosife, teme-te de Domnul Dumnezeul tău și amintește-ți ce a făcut Dumnezeu lui Dathan, Abiram și Core, cum s-a deschis pământul și i-a înghițit pe toți pentru răzvrătirea lor. Și acum, teme-te, Iosife, ca aceste lucruri să nu se întâmple în casa ta.” Și înfricoșat, Iosif a primit-o în grija sa și i-a zis: “Marie, te-am luat din templul Domnului și acum te duc în casa mea; eu plec să zidesc case, dar mă voi întoarce la tine. Domnul te va păzi.” Și a fost un sfat al preoților, zicând: “Să facem o perdea pentru templul Domnului.” Și Preotul a zis: “Chemați la mine pe fecioarele curate din seminția lui David.” Și slujitorii au ieșit, au căutat și au găsit șapte. Și preoții și-au amintit că prunca Maria era din seminția lui David și era curată înaintea lui Dumnezeu. Și slujitorii au ieșit și au adus-o. Și le-au adus pe ele în Templul Domnului. Și Preotul a zis: “Trageți la sorți pentru mine să văd cine va țese aurul, albul, inul, mătasea, vișiniul, stacojiul și purpura adevărată.” Și sorții pentru purpura adevărată și stacojiul au căzut pe Maria. Și ea le-a luat în casa ei. Asta era vremea când Zaharia a muțit și Samuel i-a luat locul până când Zaharia a putut vorbi.

Și Maria a luat stacojiul și l-a țesut, și a luat ulciorul și s-a dus să-l umple cu apă și iată, un glas îi zicea: “Bucură-te, cea plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei.” Și Maria s-a uitat în dreapta și în stânga să vadă de unde vine glasul. Și s-a înfricoșat și s-a dus în casa ei și, punând ulciorul jos, a luat purpura și s-a așezat pe scaunul ei și a țesut purpura. Și iată, un Înger al Domnului a stat înaintea ei, zicând: “Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu. Vei zămisli din cuvântul lui Dumnezeu.”

Și auzind aceasta, Maria s-a întrebat în sine, zicând: “Oare voi zămisli de la Domnul, Dumnezeul cel viu, și voi naște precum nasc toate femeile?” Și Îngerul Domnului i-a zis ei: “Nu așa, Maria, căci puterea lui Dumnezeu te va umbri, așa încât Cel Sfânt care se va naște din tine va fi numit Fiul Celui Preaînalt. Și-I vei pune numele Iisus, căci El va mântui poporul Său de păcatele lor.” Iar Maria a zis: “Iată, roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău.” Și ea a țesut purpura și stacojiul și le-a dus Preotului. Iar Preotul, luându-le, a binecuvântat-o și a zis: “Maria, Domnul Dumnezeu a preamărit numele tău, și vei fi binecuvântată în toate neamurile pământului.”

Și Maria s-a bucurat și a mers la verișoara sa Elisabeta. Și a bătut la ușă, iar Elisabeta a auzit, și-a pus haina stacojie și a alergat la ușă. A deschis ușa, a binecuvântat-o și a zis: “Şi de unde mie aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu? Că iată, pruncul a săltat de bucurie în pântecele meu.” Dar Maria a uitat tainele pe care i le spusese Arhanghelul Gavriil și a căutat cu privirea spre cer și a zis: “Doamne, cine sunt eu, că toate femeile pământului mă vor ferici?”

Și a petrecut trei luni la Elisabeta și zi de zi pântecele ei se mărea și Maria se temea. S-a dus acasă și s-a ascuns de poporul lui Israel. Avea șaisprezece ani când i s-au petrecut aceste taine. Și era în luna a șasea, și iată că Iosif a venit de la lucrul lui și a intrat în casă și a aflat-o însărcinată. Și și-a lovit fața și s-a aruncat pe pământ și a plâns amar, zicând: “Cum voi mai privi spre fața Domnului Dumnezeu? Ce rugăciune pot rosti pentru această tânără? Că am luat-o fecioară din templul Domnului Dumnezeu și n-am păzit-o. Cine mi-a întins această cursă? Cine a făcut această răutate în casa mea? Cine a necinstit fecioara? Oare nu retrăiesc eu istoria lui Adam? Că după cum Adam se bucura în ceasul rugăciunii, a venit șarpele, a aflat-o pe Eva singură, a amăgit-o. Și acum mi s-a întâmplat mie.”

Și Iosif s-a ridicat de pe țesătura de sac și a chemat-o și i-a zis:” “Dumnezeu S-a îngrijit de tine. Tu de ce ai făcut asta? Ai uitat de Domnul Dumnezeul tău. De ce ți-ai umilit sufletul? Ai fost hrănită în Sfânta Sfintelor și ai primit mâncare din mâna îngerului.” Iar ea a plâns amar, zicând: “Sunt curată și nu am cunoscut bărbat.” Iar Iosif i-a zis: “De unde vine atunci această sarcină din pântecele tău?”

Iar ea a zis: “Viu este Domnul Dumnezeul meu, nu știu de unde este.” Și Iosif s-a temut foarte și a tăcut despre ea. Chibzuind ce să facă, el a zis în sine: “Dacă ascund păcatul ei, voi fi găsit împotrivindu-mă Legii Domnului. Dar dacă o dezvălui poporului lui Israel mă tem că ceea ce poartă în ea ar putea fi îngeresc, şi voi fi găsit că am dat sânge nevinovat judecăţii morţii. Deci, ce voi face cu ea? O voi elibera în taină de lângă mine.” Şi noaptea l-a surprins. Şi iată, un înger al Domnului i s-a arătat în vis, zicând: “Nu te teme de pruncul acesta. Că Cel din pântecele ei este de la Duhul Sfânt. Şi ea va naşte un Fiu și Îi veți pune numele Iisus pntru că El va mântui poporul Său de păcatele lor.”

Şi Iosif s-a sculat din somn şi L-a preamărit pe Dumnezeul lui Israel, Care îi dăduse lui har. Și el a ocrotit-o. Şi a venit la el Anania, scribul, şi i-a zis: “Iosife, de ce nu ai mai apărut în grupul nostru de călătorie?” Iar el i-a zis: “Pentru că eram obosit de drum şi m-am odihnit în prima zi după întoarcere.” Şi s-a întors Anania şi a văzut-o pe Maria însărcinată. Şi s-a dus repede la Preot şi i-a zis: “Iosif, despre care aţi depus mărturie, a săvârşit o faptă foarte nelegiuită. Şi Preotul a zis: “Cum adică?” Iar el a zis: “Fecioara pe care Iosif a luat-o din Templul Domnului el a necinstit-o şi i-a furat fecioria în taină şi n-a făcut cunoscut acest fapt poporului lui Israel.” Şi Preotul a răspuns: “Oare Iosif a făcut aceasta?” Şi Anania, scribul, i-a zis: “Trimiteţi dregători şi veţi găsi fecioara însărcinată.” Şi au mers dregătorii şi au găsit-o aşa cum spusese el şi au adus-o pe ea împreună cu Iosif la tribunal.

Şi Arhiereul i-a zis: “Marie, pentru ce ai făcut aceasta? De ce ţi-ai umilit sufletul şi ai uitat pe Domnul Dumnezeul tău? Ai fost crescută în Sfânta Sfintelor şi ai primit mâncare din mâna îngerului, şi ai ascultat cântările lui şi ai dansat în faţa Lui. Ce este aceasta ce ai făcut?” Iar ea a plâns cu amar, zicând: “Viu este Domnul Dumnezeu, sunt curată înaintea lui Dumnezeu şi nu am cunoscut bărbat.” Şi Preotul i-a zis: “Iosife, ce este aceasta ce ai făcut?” Iar Iosif a zis: “Viu este Domnul Dumnezeul meu şi martorul adevărului lui Dumnezeu, sunt curat faţă de ea.” Şi Preotul i-a zis: “Nu depune mărturie mincinoasă, ci spune adevărul. I-ai furat fecioria şi nu ai informat despre asta poporul lui Israel și nu ţi-ai plecat capul sub mâna cea tare care ar trebui să-ţi binecuvânteze sămânţa.” Și Iosif a tăcut. Și Preotul a zis: “Returnează fecioara pe care ai luat-o din Templul Domnului.” Și Iosif a plâns.

Și Arhiereul a zis: “Îți voi da să bei apa mustrării Domnului, și ea îți va descoperi păcatul în ochii tăi.” Și luând apa, Preotul i-a dat-o lui Iosif și l-a trimis în pustie. Și Iosif s-a întors nevătămat.” Apoi i-a dat la fel și Mariei și a trimis-o în pustie. Și ea s-a întors nevătămată. Și tot poporul s-a mirat că păcatul lor nu s-a descoperit. Și Preotul a zis: “Dacă Domnul Dumnezeu nu v-a descoperit păcatul, nici eu nu vă judec.” Și i-a eliberat.

Și Iosif a luat-o pe Maria și s-a dus la casa sa, bucurându-se și preamărind pe Dumnezeul lui Israel. Atunci a ieșit un odin de la împăratul Augustus să se înscrie câți oameni sunt în Betleem și în Iudeea. Și Iosif a zis: “Îi voi înscrie pe fiii mei, dar cu Pruncul acesta ce să fac? Și cum o voi înscrie pe ea? Ca soție, îmi este rușine. Ca fiică? Dar poporul lui Israel știe că nu este fiica mea. Aceasta este ziua Domnului. Voi face orice va vrea Domnul. Și a înșeuat un măgar și a așezat-o pe el. Și fiii săi l-au dus și Samuel mergea după ei. Și apropiindu-se de a treia milă, Iosif s-a întors și a văzut-o întristată. Și a zis în sine: “Probabil Cel dinlăuntrul ei o necăjește.” Și iarăși Iosif s-a întors și a văzut-o râzând. Și i-a zis: “Marie, de ce ești așa? Văd fața ta o dată râzând, apoi întristată.” Și ea i-a zis: “Pentru că văd doi oameni în ochii mei. Unul plânge și se jeliștește, iar celălalt se bucură și se veselește.”

Și au ajuns la jumătatea drumului și Maria i-a zis: “Iosife, coboară-mă de pe măgar, căci Cel dinlăuntrul meu împinge să iasă.” Și a coborât-o de pe măgar și i-a zis: “Unde să Te duc? Locul acesta e pustiu.” Și a privit și a aflat o peșteră acolo și a adus-o în ea. Și a lăsat pe fiii săi cu ea și s-a dus să caute o moașă evreică în ținutul Betleemului. «Eu, Iosif, umblam, dar parcă nu umblam, și m-am uitat spre boltă cerului și am văzut-o nemișcată. Și pe cer m-am mirat să văd că până și păsările cerului stăteau nemișcate. Și am privit spre pământ și am văzut un vas pus acolo și niște lucrători sprijiniți în coate și mâinile lor erau în vas, și mestecau dar nu mestecau, și ridicau mâncare dar nu ridicau mâncare, și o duceau la gură dar nu o duceau la gură, ci toți erau cu fețele privind în sus. Și am văzut oile împinse, dar oile stăteau nemișcate. Și păstorul și-a ridicat mâna să le lovească, dar mâna lui rămânea ridicată. Și am privit în torentul râului și am văzut ieduțe, și gurile lor erau în apă, dar nu beau. Și brusc… totul și-a reluat cursul. Și iată, o femeie cobora de pe munte și mi-a zis: “Unde mergi?” Și i-am zis: “Caut o moașă evreică.” Și ea mi-a răspuns: “Ești din Israel?” Și i-am zis: “Da.” Și apoi a zis: “Și cine naște în peșteră?” Și am zis: “Logodnica mea.” Și ea a zis: “Nu este soția ta?” Și i-am zis: “Maria a fost crescută în templul Domnului și s-a hotărât prin sorți că va fi soția mea, dar nu e soția mea, ci a zămislit de la Duhul Sfânt.” Și moașa a zis: “Adevărat?” Și am zis: “Vino și vezi.”»

Și moașa a mers cu el, și s-au oprit în fața peșterii, și un nor luminos a umbrit peștera. Și moașa a zis: “Sufletul meu s-a mărit astăzi, căci ochii mei au văzut ceva minunat. S-a născut Mântuirea lui Israel.” Și îndată norul s-a retras din peșteră, și o lumină mare a apărut în peșteră, încât ochii lor nu puteau s-o rabde. Și puțin mai târziu lumina s-a retras până ce un prunc a apărut, și a venit și a supt de la mama sa, Maria. Și moașa a strigat și a zis: “Cât de mare este ziua de astăzi pentru mine că am văzut această minune nouă.”

Și moașa a ieșit din peșteră, și Salomeea a întâlnit-o. Și i-a zis: “Salomeeo, Salomeeo, trebuie să-ți descriu ție o priveliște nouă. O fecioară a născut, ceea ce este împotriva firii ei.” Și Salomeea a zis: “Viu este Domnul Dumnezeul meu, dacă nu o voi cerceta, nu voi crede că fecioara a născut.” Și moașa a intrat și a cercetat-o, și Salomeea a strigat și a zis: “Vai mie pentru fărădelegea mea şi vai mie pentru necredinţa mea, căci L-am ispitit pe Dumnezeul cel viu, şi iată, mâna mea arde şi se desprinde de la mine.” Şi ea căzu în genunchi înaintea Domnului, zicând: “Dumnezeul părinţilor mei, adu-Ţi aminte de mine, căci sunt descendentă din Avraam, Isaac şi Iacov. Nu mă face pildă de ocară pentru poporul lui Israel, ci redă-mă celor săraci. Că Tu ştii, Doamne, că în Numele Tău am tămăduit oameni şi că de la Tine am primit plata mea.” Şi iată, un înger al Domnului se înfăţişă, zicându-i: “Salomeeo, Salomeeo, Domnul a auzit rugăciunea ta. Adu mâna ta la Prunc şi ridică-L, şi vei dobândi mântuire şi bucurie.” Şi Salomeea se duse cu bucurie la Prunc, Îl ridică şi zise: “Îl cinstesc, căci s-a născut un mare rege pentru Israel.” Şi îndată Salomeea se vindecă şi ieşi din peşteră îndreptăţită. Şi iată o voce zicea: “Salomeeo, Salomeeo, nu vesti minunile pe care le-ai văzut, până ce Pruncul va intra în Ierusalim.”

Iosif se pregăti să plece în Iudeea, când se iscă un mare tulbur în Betleem şi în Iudeea. Căci veniseră magi, zicând: “Unde este Regele iudeilor? Că am văzut steaua Lui în Răsărit şi am venit să-L cinstim.” Şi când Irod află, se tulbură şi trimise dregători la magi şi-i chemă pe arhierei şi-i întrebă în palat, zicându-le: “Ce este scris despre Hristos? Unde se va naşte?” Ei îi ziseră: “În Betleemul Iudeii, căci aşa este scris.” Şi-i întrebă pe magi, zicându-le: “Ce semn aţi văzut despre Cel născut Rege?”

Şi magii ziseră: “Am văzut o stea imensă strălucind între celelalte stele, şi eclipsându-le atât de tare, încât nici nu mai erau vizibile. Şi astfel am ştiut că s-a născut un rege pentru Israel şi am venit să-L cinstim.” Şi Irod le zise: “Mergeţi şi căutaţi-L şi, dacă-L aflaţi, vestiţi-mi, ca să vin şi eu să-L cinstesc.” Steaua pe care o văzuseră în Răsărit îi călăuzi până ajunseră la peşteră şi se opri deasupra capului peşterii. Şi când Îl văzură pe El cu Maica Sa Maria, magii scoaseră daruri din desagii lor: aur, smirnă şi tămâie. Şi fiind avertizaţi de înger să nu meargă în Iudeea, se întoarseră în ţara lor pe alt drum.

Când Irod a văzut că fusese înşelat de magi, s-a mâniat. Și astfel a trimis ucigașii săi, poruncindu-le să ucidă toți pruncii de doi ani și mai mici. Iar când Maria a auzit că pruncii erau uciși, s-a temut. A luat Pruncul, L-a înfășurat în scutece și L-a pus într-o iesle pentru vite. Iar când Elisabeta a auzit că Ioan era căutat, l-a dus sus, în munți, și s-a uitat în jur după un loc unde să-l ascundă. Dar nu era niciun loc bun de ascuns. Atunci Elisabeta a suspinat și a zis: „Munte al lui Dumnezeu, primește o mamă cu copilul ei!” Și îndată muntele s-a despicat și a primit-o, iar o lumină a strălucit prin munte pentru ea, căci un Înger al Domnului era cu ei și îi păzea.

Dar Irod a întrebat de Ioan și a trimis slujitori la Zaharia, zicându-i: „Unde-l ascunzi pe fiul tău?” Iar el le-a răspuns: „Eu sunt slujitor al lui Dumnezeu și stau în Templul lui Dumnezeu. Cum aș putea știi eu unde este fiul meu?” Și slujitorii s-au dus și i-au istorisit lui Irod toate acestea. Iar Irod s-a mâniat și a zis: „Fiul lui va fi rege peste Israel.” Și a trimis din nou slujitorii să-i spună: „Spune-mi adevărul: Unde este fiul tău? Știi că viața ta este în mâna mea.” Iar Zaharia a zis: „Eu sunt martir al lui Dumnezeu și dacă-mi veți vărsa sângele, Domnul îmi va primi duhul, fiindcă veți vărsa sânge nevinovat la intrarea în Templul Domnului.” Și în zori, Zaharia a fost ucis. Iar poporul lui Israel nu a văzut. Dar la ceasul de închinare, preoții au venit și Zaharia nu i-a întâmpinat să-i binecuvânteze, după obiceiul de mai înainte. Și preoții au stat în așteptarea lui Zaharia, ca să-l întâmpine cu binecuvântare și să-L slăvească pe Dumnezeul Cel Preaînalt. Dar cum întârzia, toți s-au temut. Însă unul dintre ei și-a adunat curajul și a intrat în sanctuar și a văzut sânge închegat lângă altarul Domnului. Și un glas zicea: „Zaharia a fost ucis, iar sângele lui nu se va șterge până va veni cine îl va răzbuna.”

Când a auzit glasul acesta, s-a temut. Și s-a dus și le-a spus preoților ce văzuse și auzise. Și ei și-au adunat curajul, s-au dus și au văzut cele întâmplate. Și pragurile Templului au strigat, iar preoții și-au sfâșiat hainele de sus până jos. Și nu i-au aflat trupul. Dar au aflat că sângele lui se prefăcuse în piatră. Și s-au temut, au ieșit și au spus întregului popor că Zaharia fusese ucis. Și toate semințiile poporului, auzind, l-au plâns și au jelit trei zile și trei nopți. Și după trei zile, preoții au ținut sfat despre cine ar trebui să-l înlocuiască pe Zaharia. Și sorțul a căzut pe Simeon, căci îi spusese Duhul Sfânt că nu va vedea moartea până ce nu va vedea pe Hristos întrupat.

Eu, Iacov, am scris această istorie în Ierusalim, când a fost tulburare din pricina morții lui Irod. M-am dus în pustie până când tulburarea din Ierusalim s-a potolit, și Îl proslăveam pe Domnul Dumnezeu, care mi-a dat înțelepciunea să scriu această istorie. Harul să fie cu cei ce se tem de Domnul nostru Iisus Hristos, Căruia fie slavă în vecii vecilor. Amin.

(Protoevanghelia după Iacob, 145 d. Hr.)

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!