Sfaturi duhovnicești în Postul Mare – p. Pimen Vlad

Părintele Pimen Vlad ne oferă din inima pădurii athonite sfaturi duhovnicești în Postul Mare, esențiale pentru a doua jumătate a acestei sfinte perioade de nevoință. De la rugăciunea Sfântului Efrem Sirul și importanța metaniilor zilnice, la comportamentul cu respect în biserică și pregătirea corectă pentru Sfânta Împărtășanie, fiecare îndrumare ne apropie de Hristos. Totodată, părintele povestește emoționant despre duhovnicul său de 28 de ani, Părintele Iulian Lazar de la Schitul Prodromu, un adevărat tată cu inimă de mamă care a trăit 50 de ani în Sfântul Munte.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

În mijlocul naturii

Iată, dragii mei, că ne vedem iarăși! Nu știu cum mă vedeți, cât mă prindeți, dar nu mă gândisem să fac filmare, am ieșit doar la plimbare în pădure cum ies de obicei, nu în fiecare zi, ci de câte ori reușesc și eu. Plimbându-mă am găsit un loc cu floricele din astea. Poate le vedeți, poate nu, nu știu. Aveam telefonul în buzunar, am căutat eu o mică cioată cu două pietricele și l-am pus așa, cât să stea să mă prindă. Dacă găsesc un loc frumos, mai ales când dau de flori prin pădure și e liniște și frumos, îmi vine pe moment, fără să mă gândesc dinainte, ce o să vă spun nici nu știu, dar cu mila Maicii Domnului, nădejduiesc că o să mă lumineze. Soarele e în partea aia spre apus, îmi bate în ochi dar, Maica Domnului a rânduit ceva să spun.

Sfaturi duhovnicești în Postul Mare: am trecut de mijlocul postului. Să ne nevoim puțin mai mult

Vedem că ușor, ușor am trecut de jumătatea postului. Ne apropiem încet de Sfânta Înviere, da, dragilor? Cum se zice, de finalul călătoriei din zilele astea, exact cum te duci într-o excursie. Să zicem că vrei să ajungi pe un munte. Îți iei rucsacul, îți iei anumite lucruri și te duci, mergi la deal, te ostenești, mai stai, te mai odihnești, mai admiri roata în jurul tău, mai faci o pauză, mergi iară mai departe. Așa suntem noi în post acum. Dar după călătoria asta, când ajungem la sfârșit, la scopul călătoriei, la Înviere, ne uităm fiecare: “Măi, bun, am făcut călătoria asta, dar ceva folos din ea mi-o ieșit?”. Adică nu am făcut-o doar ca să o bifez! Bun, călătoria asta o avut scopul să ajung pe muntele ăla, să mă bucur, să văd anumite lucruri, ceva ce mi-am dorit, să mă aleg ceva.

Tot așa și la noi cu postul ăsta. Adică, doar am tăiat mâncarea de frupt și am trecut la cea de post și restul a fost totul neschimbat? Sau putem zice: “Măi, un pic acolo, am încercat și eu, m-am spovedit, mi-o îngăduit duhovnicul și m-am împărtășit, eram certat cu vecinul și m-am împăcat, cu nevasta am încercat să fiu mai îngăduitor sau cu soțul”, să fim oleacă mai cu pace, să zicem o rugăciune în plus, de câte ori avem ocazia să dăm pe la bisericuță pe acolo, în afară de Sfânta Liturghie, pe la o Vecernie, la ceva că-s slujbele diferite, minunate.

Pentru a afla mai multe despre binefacerile postului, citiți Binefacerile postului – sănătate și mântuire și Să fim la Post – ce nu știm despre post și cum ne luminam mintea.

Sfaturi duhovnicești în Postul Mare: rugăciunea Sfântului Efrem Sirul

Ați văzut că în post e rugăciunea asta minunată a Sfântului Efrem Sirul, pe care noi o spunem de multe ori în fiecare zi în biserică, la Ceasuri, la anumite momente ale slujbelor. Și am mai spus cândva și-o repet acum:

“Doamne și Stăpânul vieții mele, Duhul trândăviei, al grijii de multe și al iubirii de stăpânire, nu mi-l da mie!

Iară Duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei, dăruiește-mi-l mie, slugii tale!

Așa Doamne, Împărate, dăruiește-mi ca să-mi văd greșelile mele, să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat ești în vecii vecilor, amin!”.

Deci, vedeți? Sunt trei rugăciuni într-una. Ei, la fiecare dintre ele se face o metanie mare până la pământ. Deci, în ceea ce am spus eu sunt trei metanii mari până la pământ. După aceea se fac 12 închinăciuni și se repetă de trei ori aceleași rugăciuni:

“Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosul!

Dumnezeule, curățește-mă pe mine, păcătosul!

Cel ce m-ai zidit, mântuiește-mă! Fără de număr am greșit, iartă-mă!”.

Sunt patru rugăciuni și se fac cu închinăciune până la pământ. Toate acestea se repetă de trei ori și ies 12 și la urmă se încheie cu prima rugăciune și se face o metanie mare, cu fruntea până la pământ. Vedeți? Prin rugăciunile astea ne smerim. Prin rugăciune ne smerim, că ne plecăm cu fruntea până la pământ și ne amintim și pământul din care am fost luați, dar ne plecăm în fața măreției lui Dumnezeu, ne cerem iertare pentru tot ce am greșit și cerem ajutorul lui Dumnezeu, îi cerem să fie milostiv cu noi. Atâtea rugăciuni minunate sunt în post! De asta când puteți, duceți-vă la biserică! Indiferent că e vecernie, că e utrenie, mergeți ca să auziți rugăciunile astea minunate!

Aflați mai multe despre Rugăciunea Sf. Efrem Sirul, pe Orthodox Wiki, și pe CrestinOrtodox.ro.

Sfaturi duhovnicești în Postul Mare: să facem cel puțin 10 metanii zilnic

Și dacă tot am ajuns aici, vreau să zic ceva pentru că am văzut și în biserică la noi când vin oamenii. În afară de prima săptămână din post când am stat și noi mai izolați să zicem, să ne bucurăm așa în liniște de slujbe, de toate, să n-avem contact cu oamenii, să avem și noi o săptămână liniștită, dar în rest când facem slujbele, avem aproape întotdeauna oameni în biserică. Nu stau să le spun: “Vezi, uite, faceți și voi o închinăciune, o metanie!”. Sunt unii la care se vede că au mai fost mai des poate pe la mănăstiri și au înțeles. Văd că noi facem metanii cu fruntea până la pământ și deși sunt tineri, nu în vârstă să zici că hai, pe unul îl doare spatele, pe unul nu știu ce, dar îi vezi pe toți că stau și se uită.

Poate mai face câte unul câte o cruce, dar o metanie, o închinăciune, nu face nici unul. Vezi că e o slujbă în biserică la care participăm cu toții, da? Și noi ne rugăm acolo: “Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosul!” și tu stai așa și te uiți, poate-i numeri metaniile: “Ia să vedem, popa câte o făcut? Ia să-l vedem și pe celălalt!”. Dar tu atunci de ce ești în biserică? Tu nu participi acolo, tu nu te bucuri acolo? Nu-i ceri și tu lui Dumnezeu: “Milostiv fii mie, păcătosul! Curățește-mă pe mine, păcătosul! Cel ce m-ai zidit, mântuiește-mă! Fără de număr am greșit, iartă-mă!”? Nu poți să-i spui și tu asta lui Dumnezeu? Nu poți să faci și tu măcar o închinăciune dacă nu poți o metanie? Dacă poți face metanii, ia și fă metanii!

Hai, și eu am avut momente când m-o durut rău spatele și cum se zice, trebuia să mă smeresc, dar am stat cuminte că nu mai puteam. Dar după aia am depășit durerea și ușor așa, fac metanii cu fruntea până la pământ și înapoi și se poate, cu toate problemele mele de spate. Dacă ușor îi dai așa cu atenție, se pot face metanii. La început mai puține, după aia mai multe, măcar 10 metanii pe zi, să faceți fiecare. E un fel de gimnastică completă și e și o dovadă că ne smerim în fața măreții lui Dumnezeu, ne cerem iertare, Îi cerem ajutorul. De ce ne e atât de greu să facem asta?

Citiți mai multe despre legătura dintre Postul Mare și zilele aliturgice.

Sfaturi duhovnicești în Postul Mare: să fim respectoși în biserică

Și dacă tot am ajuns aici, nu ca regulă, că biserica nu trebuie să fie reguli. Biserica e dragoste, îi primește pe toți cu dragoste. Dar așa un pic, când intrăm în biserică să intrăm cu respect! Intrăm în Casa Domnului, în toată cum se zice, splendoarea unde se săvârșește Sfânta Liturghie și unde coboară tot Cerul pe pământ. Dăm deoparte, ca oameni toți au greșeli, că-i preot, că-i călugăr, fiecare duce lupta lui. Dar să nu uităm că-i casa lui Dumnezeu unde coboară Cerul pe pământ la Sfânta Liturghie, unde se fac atâtea minuni, de unde Îl primim pe Hristos prin Sfânta Împărtășanie! Și alt lucru, Mântuitorul i-o dat preotului darul ăsta: “Căror veți lega păcatele, legate vor fi și cărora le veți dezlega, dezlegate vor fi!”. Adică, așa lucrează Dumnezeu prin oameni. Să nu mergem ca la teatru, să intrăm cu respect în biserică!

La Sfintele Icoane câtă cinstire dăm, atât primim, dragilor, atât ajutor primim! Mergi frumos, te închini la Icoana Mântuitorului, a Maicii Domnului, la Sfinți și săruți icoana, dar niciodată pe față! Săruți mâna, piciorul! Cum e Mântuitorul în brațe, piciorul Mântuitorului sau mâna Mântuitorului sau a Maicii Domnului, dar cu respect! Dacă la o femeie îi săruți mâna cu respect, dar Maicii Domnului sau Mântuitorului!? Adică, să nu fim îndrăzneți ca și cum ni s-ar cuveni, ca și cum sfinții trebuie să se plece în fața noastră, nu! Vrem ajutor, păi să ne ducem cu smerenie! Că Dumnezeu celor smeriți le dă Har, celor mândri le stă împotrivă. Să ne ducem cu smerenie acolo în fața lui Dumnezeu și să vedeți cât Har primim! Dar să fim cu respect în toate! Stăm acolo frumos, fără ca în timpul slujbei să ne foim prin biserică sau să vorbim, nu!

Să stăm cuminți, liniștiți, ne închinăm și participăm la slujbă cu totul, și cu inima și cu mintea. Stăm de vorbă cu Dumnezeu. Suntem în casa lui Dumnezeu. Nu ne putem bate joc de casa lui Dumnezeu! Să avem respect și să vedeți cât ajutor primiți și cu câtă pace plecați acasă! Că altfel spuneți: “Bă, am fost la biserică, nu m-am folosit cu nimic. Probleme acasă am…”. Dar gândește-te ce ai făcut tu în biserică? I-ai judecat pe alții? L-ai judecat pe popa că avea veșminte de aur, deși e un material mai ieftin decât pantofii sau pantalonii pe care ți i-ai cumpărat tu? Așa-s ele împodobite, așa-s făcute pentru că preotul intră în Sfânta Sfintelor. Nu poate să aibă veșminte rupte sau nu știu cum. Că după aia zici: “Uite, nespălatul!” sau “Uite, neîngrijitul!”. Nu! Deci, să fim un pic atenți ce facem în biserică, dragilor!

Aflați mai multe în articolul Introducere în Sfânta Liturghie.

Sfaturi duhovnicești în Postul Mare: să ne pregătim pentru Sfânta Împărtășanie

După aia, dacă ne-o dat duhovnicul voie să ne împărtășim, ia încercați un lucru, pentru că mulți nici nu știu măcar că înainte de Sfânta Împărtășanie, în afară că trebuie să te spovedești și să ai binecuvântarea duhovnicului, trebuie să citești câteva rugăciuni! Sunt acolo în ceaslov, în cartea de rugăciuni, numite “Rugăciuni înainte de Sfânta Împărtășanie”. N-ai apucat să le citești, ești pe drum, ești în pelerinaj obosit, dar ia încearcă altceva, că ați văzut că sunt metanii, noi călugării avem metanii! Eu nu am la mine, că dacă am ieșit cum v-am zis, la plimbare și la oleacă de treabă, n-am luat metania după mine. Sunt metanii de 33 de boabe, de 50, de 100. Ia încercați să ziceți “Doamne Iisuse!” un 20 de minute, o jumătate de oră, pe drumul pe care poate te duci la biserică.

Zi: “Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă!”. E scurtă! La noi în țară se mai folosește cu: “Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul”, dar oarecum te pierzi fiind mai lungă. Aici în Athos e simplu, așa se folosește și așa au folosit-o și părinții vechi: “Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă! Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă! Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă!”. Ia zi de trei sute de ori rugăciunea asta! Nu e atât de greu! Vi se pare mult? Nu! Ia luați o metanii și să vedeți așa, când vă plimbați pe undeva, nici nu vă dați seama că ați rostit de 300 de ori “Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă!” și aveți o pregătire înainte de Sfânta Împărtășanie! Pentru că asta poate să completeze rugăciunile alea pe care nu ai avut timp să le citești.

Deci, un pic, zi “Doamne Iisuse” și 10 minute, cât poți, dar oarecum să există o pregătire înainte de Sfânta Împărtășanie. Chiar de-i utrenia sau altă slujbă la biserică, tu poți zice “Doamne Iisuse”. Auzi și slujba, dar zici și în mintea ta “Doamne Iisuse”. Un pic trebuie să-ți pregătești mintea, că altfel mintea fuge, se duce și te trezești împrăștiat și te-ai dus la Sfântul Potir fără nicio pregătire.

Citiți mai multe despre Rugăciunea lui Iisus și Rugăciunea lui Iisus – formulă și faze.

Ce trebuie să facem când ne împărtășim

Și alt lucru: când te duci la Sfântul Potir, nu mai fă cruce în fața Sfântului Potir! Îmi amintesc de părintele Cleopa, că îmi povestea de când era tânăr, că slujea și o venit o femeie, zice așa, mai voinică, de la țară și o ajuns în fața Sfântului Potir și când s-o împărtășească, atunci și-o amintit ea că trebuie să-și facă cruce și când o dus mâna să facă cruce, i-o tras una peste Sfântul Potir, spunea Părintele Cleopa, “Bine că l-am ținut bine, că a sărit oleacă din Sfântul Potir!”, că o trebuit să taie covorul ca să ardă locul unde o sărit. Nu mai faceți așa la Sfânta Împărtășanie! Faci înainte câte cruci vrei, dar când te-ai apropiat la un metru de Sfântul Potir, gata, nu mai faci nimic!

Și să mai știți un lucru! La noi în țară în multe locuri, se merge cu lumânare la Sfânta Împărtășanie, dar nu peste tot. Nu trebuie lumânare la Sfânta Împărtășanie! În nicio țară nu este așa, nici în Athos, nici în Grecia, nici în alte țări. Deci, se merge cu mâinile la piept, dacă se poate. Așa, te smerești în fața lui Dumnezeu că ești nevrednic și te duci la Sfânta Împărtășanie! Du-te înainte și aprinde câte lumânări vrei! Pune-le acolo unde trebuie aprinse, dar nu mai veni aici ca să dai foc la cel din față sau să te încurci, sau să ai grijă de lumânării! În loc să fii atent că Îl ai pe Hristos, tu tot ești atent la ce faci cu lumânarea! Nu trebuie să mai ai acolo nicio grijă în plus! Acolo să te duci smerit în fața lui Dumnezeu să te împărtășești!

Citiți articolul Ce știați și nu știați despre Sfânta Împărtășanie.

Ce trebuie să facem după ce ne împărtășim

Și după ce te-ai împărtășit, nu mai săruta atunci Sfântul Potir sau mâna preotului! Că am văzut că mulți au tendința repede să se aplece atunci să sărute mâna preotului. Nu mai săruți nimic atunci! L-ai luat pe Hristos, Îl ai pe buze, Îl ai în gură, L-ai luat în trupul tău, în inima ta pe Hristos, te duci mai departe! După aia îți dă un pic de anafură sau după cum sunt obiceiurile. Aici în Athos iei agheasmă sau în țară se pune ceva într-un păhărel, îți dă ceva după Sfânta Împărtășanie ca să se consume, să se ducă, să nu-ți rămână așa în gură. Și atunci, după ce ai luat astea, nu săruți atunci icoanele! Poți să le săruți în ziua aceea, dar după ce ai mâncat. Ați înțeles, dragilor? Că mulți zic că n-ai voie din ziua aia până a doua zi.

Dar ia gândește-te că te duci, mănânci, bagi lingura în gură, care după aia se duce la chiuvetă și se spală! Nu trebuie să fim exagerați, nu! După ce ai mâncat poți să săruți și icoane și mâna preotului, dar atunci imediat după ce te-ai împărtășit, nu! Atunci te-ai împărtășit, ai luat după aia anafura, agheasmă sau ce ai luat și te-ai retras în colțișorul tău și-I mulțumești lui Dumnezeu că ți-o îngăduit să te împărtășești. Sunt acolo câteva rugăciuni scurte de mulțumire sau cum am zis, ieși la drum iară, zi câteva rugăciuni în mintea ta și mulțumește Lui Dumnezeu că ți-o îngăduit să-L iei pe Hristos, să devii una cu El prin Sfânta Împărtășanie. Ce dar minunat ne-o dat Hristos ca să putem să-L primim, să ne împărtășim, dragilor!

Vedeți, sunt lucruri simple! Nu sunt reguli, ci sunt lucruri care dau dovadă de creștere bună, de educație și de respect față de cele sfinte. Nu așa cu indiferență, mă duc și mă împărtășesc, dar ce, cum se împărtășește toată lumea, ce, eu n-am voie, ce, trebuie să mă spovedesc? Mai sunt cazuri de astea? Nu! Că nu te alegi cu nimic. De asta spune undeva Sfinții Apostoli, cred că Sfântul Apostol Pavel, dacă țin minte bine, zice: “De asta mulți dintre voi sunt bolnavi, pentru că iau cu nevrednicie Trupul și Sângele Domnului!”.

Aflați mai multe despre cât de des trebuie să ne împărtășim.

Înainte de a ajunge în Sfântul Munte să luăm binecuvântare de la duhovnic pentru a ne împărtăși în Sfântul Munte

Adică, nespovediți, fără nicio pregătire, mă duc și eu să mă împărtășesc, poate cu păcate nespovedite, cu astea… Nu! Deci, așa îți e spre osândă în loc să te folosești! Deci, nu zice nimeni, dar nu trebuie să amâni! Du-te și te spovedește-te și atunci duhovnicul îți rânduiește. Nu trebuie să lași mult! Trebuie cât mai des să te împărtășești, cu atât primești mai mult folos, dar cu atenție și cu pregătire. Ați înțeles? Ca să nu ne batem joc de cele sfinte, să ne fie spre folos și spre mântuire, dragilor. Și care veniți în Sfântul Munte, am mai spus-o și altădată, pregătiți-vă din țară, spovediți-vă, luați binecuvântare de la duhovnic, ca atunci când veniți să vă puteți împărtăși, nu să vă treziți aici:

– Părinte, oare am voie să mă împărtășesc?

-Ai vorbit cu duhovnicul?

– Păi, n-am vorbit!

– Păi, atunci nu mă pot eu băga peste duhovnic!

Duhovnicul hotărăște pentru că te știe. Poate ai păcate sau anumite lucruri pentru care trebuie să te mai oprească. Deci, el știe cel mai bine. Și de asta, discutați cu duhovnicii voștri întotdeauna când mergeți într-un pelerinaj, că e în Athos, că e prin alte părți, pe la mănăstiri, oriunde ar fi în lumea asta, să fie cu binecuvântarea lui ca să vă puteți împărtăși ca să câștigați un folos mai mult decât doar că v-ați dus și v-ați închinat, dragilor!

Ce să vă mai spun eu? Așa, ca idee, veniți în Athos, veniți pentru Maica Domnului, dragilor! Mulți zic: “Părinte, am venit pentru Sfinția Ta!”. Nu mai veniți pentru oameni, veniți pentru Maica Domnului, pentru Dumnezeu, pentru folosul vostru! Și Maica Domnului o să rânduiască să întâlniți și un om care să vă spună ceva, indiferent cine o fi el, ca să vă fie spre folos. Ați înțeles, dragilor? Să nu ne facem idoli din oameni! Nu! Pe oameni îi respectăm pentru că au suflet, au scânteia dumnezeiască, indiferent cine sunt ei. Dar noi cum să zic, toată cinstea asta adevărată i-o dăm lui Dumnezeu și Maicii Domnului. Da, dragilor? Veniți cu drag ca să vă folosiți și Maica Domnului o să vă ajute și o să plecați cu folos și o să vă binecuvânteze și o să vă ajute și familia voastră de acasă! Da, dragilor?

Pentru pelerini, citiți despre Accesul în Sfântul Munte și Spovedania ortodoxă.

Părintele Iulian Lazar de la Schitul Prodromu, tatăl cu inimă de mamă!

Uitați, tot luna asta, pe 10 martie s-o împlinit 3 ani de când a plecat bătrânul meu la Domnul, Părintele Iulian Lazar de la Schitul Prodromu, pe care l-am avut aproape 28 de ani duhovnic. Un bătrân minunat despre care am povestit eu de multe ori. Chiar într-un interviu mă întreba cineva:

– Părinte, cum îl descrieți pe bătrânul în două cuvinte?

– Tată cu inimă de mamă!

Asta o fost bătrânul pentru toți. O fost cu multă dragoste, smerenie și răbdare. Dacă pe mine m-o răbdat 28 de ani să-l necăjesc la o săptămână, la două, la trei, de câte ori puteam să mă duc, mai ales în primii ani când mergeam pe jos. Cinci ore mă duceam, mă spovedeam, cinci ore înapoi. Aproape 50 de kilometri! Era ceva firesc să merg pe jos. Așa s-o mers atâcia ani. Da, dragilor! Și bătrânul întotdeauna era acolo. Îl găseam spovedind, așteptai frumos sau dacă nu spovedea și era la chiliuță, îl găseam citind. Întotdeauna era cu o carte în mână. Sau uneori erau momente când ieșea la plimbare în pădure. Avea nevoie după atâta stat la spovedit să se plimbe și el măcar o oră. Avea locușorul lui pe lângă un zid așa, era cărarea pe care se plimba el. Odată ajunsesem la el și zice:

– Măi, mă duc la plimbare. Te grăbești să te spovedești?

– Nu, părinte! Dacă permiți vin și eu.

– Hai cu mine!

Și atât de frumos a fost, m-am plimbat o oră cu el. El nu stătea să calculeze, dar avea programul lui de plimbare în care zicea și “Doamne Iisuse”, să poată să se roage în liniște și așa în tăcere, am mers lângă el. Avea lângă un zid zece pietricele aliniate. Nu știam ce era cu ele, numai l-am văzut că după ce făceam o tură până în capăt și înapoi, cu bățul pe care-l avea în mână o dat o pietricică lângă zid. Și tot așa de zece ori când își urma obiceiul să-și facă drumul acela. Timp de o oră mergea continuu cu “Doamne Iisuse”. Iar la capătul cărării era o cruce și zice: Uite, aici spovedesc pustnicii care mai stau prin pădure și vin. Ei știu, eu ies aici la plimbare și ei vin și îi spovedesc când au nevoie.

Citiți mai multe în articolul Din înțelepciunea și sfințenia părintelui Iulian.

Era duhovnicul tuturor, chiar și al pustnicilor ce viețuiau în zona schitului

De asta am spus “tată cu inimă de mamă”, era ca o mamă pentru toți. Și pentru cei care trăiau prin păduri și pentru cei care veneam din restul Athos-ului la spovedit, ca o mamă întotdeauna ne primea cu drag bătrânul. Și așa era, să zicem, de minunat că se jertfea pe el. De multe ori i se aducea mâncarea de la masa de după slujbă, dar el începea să spovedească și n-apuca s-o mănânce. Când se făcea seara, la care se nimerea atunci la spovedit zicea: “Auzi, ia castronul ăsta și du-l și adu-mi ceva din ce s-o făcut în seara asta, oleacă de mâncare caldă”. Deci, n-apuca să o mănânce pe aceea de dimineață sau de amiază, se făcea seară și duceau înapoi castronul plin și i se aducea cina ca să mănânce și el când apuca.

Cum decurgea o spovedanie cu Părintele Iulian

Deci, de el nu s-o îngrijit deloc. Totdeauna se îngrijea să le fie bine la ceilalți, adică nouă, și mie și la toți ceilalți. Indiferent cu ce problemă mă duceam acolo, bătrânul totdeauna era cu dragoste, cu răbdare, cu îngăduință. Era un bătrân minunat, ce să zic! Și întotdeauna după ce ajungeam, mă puneam în genunchi acolo și îmi spunea: “Dă-mi epitrahilul și crucea de pe masă!”. I le dădeam frumos, el stătea așezat așa pe bat cum stau eu așa acum, cu crucea și epitrahilul. Eu întotdeauna îmi notam pe o foaie ca să le am frumos, să nu-l necăjesc mult sau să uit. Îi spuneam tot ce aveam și după aia el începea să mă sfătuiască, să-mi spună una alta, accentua poate pe anumite lucruri care mi se păreau mie că-s mărunțișuri, dar ca să le înțeleg că nu-s chiar mărunțișuri.

Și după aia îmi spunea: “Vezi ce zice Sfântul Apostol Pavel? Ce minunat!” și îmi spunea un citat din Sfântul Apostol Pavel sau din Vechiul Testament. Și știi ce zicea? “Ia dă oleacă Biblia de acolo! Ia caută tu la Isaia să vezi ce spune acolo!”. Și căutam eu acolo și zicea “Ia citește!”. Și așa se bucura bătrânul când citeam cu voce tare!. “Ai văzut mă, ce spune acolo? Ai văzut, măi?” de parcă auzea prima dată! Și el toată Biblia, deci Biblia Mare, și Vechiul și Noul Testament, le însemnase rând cu rând cu roșu, cu albastru, cu galben, după însemnătate și el le știa pe de rost, pe dinafară toate. Le știa, dar mă punea ca să accentueze. Dacă îmi dădea un verset știu eu de pe unde, de la Solomon, de undeva, era mai greu de căutat.

Citiți mai multe despre Relația noastră cu un duhovnic.

«Maica Domnului! Știi câtă nevoie am de bătrânul! Te rog un lucru: ia cinci ani de la mine și dă-i bătrânului!»

“Maica Domnului! Știi câtă nevoie am de bătrânul! Te rog un lucru: ia cinci ani de la mine și dă-i bătrânului!”

Vedea că eu căutam acolo și spunea: “A! Se vede că nu prea citești la Sfânta Scriptură, cam greu găsești!”. El îmi spunea: “Vezi, la capitolul cutare, la versetul cutare” și până căutam eu… Adică, cumva mă atenționa: “Vezi, măi! Nu lăsa nicio zi fără Sfânta Scriptură! Măcar o pagină pentru că e hrană sufletească”. Da! Și atâția ani m-o spovedit bătrânul! O fost un lucru așa să zicem, de încheiere. La 90 de ani s-o îmbolnăvit el și o fost aproape pe ducă, dar când și-a revenit o întrebat: “Cum? N-am plecat? N-am plecat? Trebuia să plec!”. Deci, era la limită. Știu că m-am dus atunci acolo și părintele care avea grijă de el mi-o zis: “Era să plece, gata! Nu cred că-și mai revine. Se duce, îl pierdem pe bătrânul O fost inconștient nu știu cât, amu și-o revenit, dar…”.

Îmi era atât de greu, adică, cum să plece bătrânul? După atâția ani parcă nu puteam accepta ideea și atunci m-am rugat toată inima la Maica Domnului și am zis: “Nu, Maica Domnului! Știi câtă nevoie am de bătrânul! Te rog un lucru: ia cinci ani de la mine și dă-i bătrânului!”. Și atât m-am rugat până am simțit răspuns de la Maica Domnului că îmi împlinește lucrul ăsta. Și eram sigur că bătrânul o să mai fie cinci ani cum se zice, capabil să-i spovedească. Și chiar de-mi ziceau părinții că pleacă bătrânul, eu înăuntru meu știam că nu pleacă. Nu, încă cinci ani o să fie bătrânul capabil. Și și-o revenit bătrânul și-o mai spovedit cinci ani. Deci, aveam încredințarea asta. Și după ce s-au împlinit cei cinci ani, n-am mai cerut nimic pentru știam că mi s-o făcut voia asta, însă tot îmi era greu.

Adică, așteptam de pe o zi pe alta să se termine. Și nu o mai trecut mult după aceea și o început bătrânul iarăși să nu se simtă bine. Era un părintele care stătuse o perioadă și la pustie și care o coborât să aibă grijă de el pentru că se pricepea oleacă și medical, să spunem, le știa pe toate, ce tratament să-i dea… Adică, l-o pus pe picioare cu vitamine, cu din astea naturale, tot, ca să-i funcționeze organismul, că trecuse de 95 de ani, vă dați seama! Așa l-o pus pe bătrânul pe picioare. Și la un moment dat o spus: “Măi, bătrânul nu mai poate. Și ca să nu-l obosim, de acum nu mai spovedește bătrânul” și zic: “Bine, părinte!”, dar înăuntrul meu mi-era tare greu.

Ultima vizită la bătrânul

Știu că fusesem plecat în țară cu ceva treburi și după ce am venit îmi doream măcar o dată să-i mai spun bătrânului una alta și să-mi mai facă o dezlegare. Și când am ajuns acolo, părintele care avea grijă de el, zice:

– Uite, poți să intri. Bătrânul îi binișor, îi pus așa în pat cu două perne care îl ajută să stea. Dar să știi că am pus lege, deja sunt două luni de când bătrânul nu mai spovedește pe nimeni, ca să știi să nu cumva să-i ceri să te spovedească pentru că nu mai spovedește. Clar, da?

– Bine, părinte! Na, o să stau de vorbă cu el.

Dar înăuntru meu îmi doream atât de mult să-mi mai facă o dezlegare bătrânul! Parcă simțeam că o să fie ultima. Și m-am dus la el și m-am pus în genunchi așa, el era în pat și am stat de vorbă. Dar înăuntru eu mă rugam la Maica Domnului, zic: “Maica Domnului, te rog! Eu nu o să-i zic bătrânului, că dacă o zis și ucenicul, eu nu o să-i zic nimic, să mă spovedească sau ceva! Dar îmi doresc atât de mult să-mi mai facă bătrânul o dezlegare! Te rog, luminează-l Tu!”. Și stăteam așa, bătrânul mai spunea una, mai zicea alta, mai nu știu ce și după un timp, tot se uita la mine așa bătrânul și eu înăuntrul meu mă rugam și îl văd că ridică privirea, se uită la mine și zice: “Știi ce? Dă-mi un pic epitrahilul și crucea de pe masă!”.

Ultima spovedanie la părintele Iulian

I le-am dat și zice: “Hai, spune, ce mai ai?”. Deci, mi-o împlinit Maica Domnului lucrul ăsta fără să-i cer nimic direct, fără niciun apropo, nimic. Deci, pur și simplu eu doar mă rugam. El îmi vorbea, îmi povestea, mi-o mai povestit și din copilăria lui și una și alta, așa. Și atunci i-am spus eu câteva cuvinte ce-o fost de zis și mi-o făcut dezlegarea, dar înăuntru meu îmi doream acum să-mi spună, dar fără să-i zic eu: “Gata, bine! Uite, ia epitrahilul, pune-l înapoi!”. Dar nu, bătrânul s-o deschis și voia să mai vorbim. Terminasem de spovedit, m-o dezlegat și tot o început el să mai povestească, să mă mai întrebe una alta. Și eu atât îmi doream, că zic, o să vie ucenicul și o să se supere, o să zică: “Cum, nu ți-am spus, nu știu ce?…”, dar nu îndrăzneam să-i zic bătrânului.

Zic: “Ce o să fie, o să fie! Dacă vine ucenicul și mă ceartă, mă ceartă, asta este!”. Că eu nu trecusem peste el să-i cer, dar când o a zis bătrânul pentru că eu m-am rugat la Maica Domnului, cumva o fost pentru mine ceea ce mi-am dorit. După un timp s-o deschis ușa și o intrat ucenicul și când l-o văzut pe bătrânul cu epitrahilul și cu crucea, văleu, ce s-o supărat! Prima dată o striga la mine: “Nu ți-am spus, părinte, să nu te spovedești?”. După aia la bătrânul: “Părinte, n-ai înțeles că am pus lege să nu mai spovedești pe nimeni? Cum l-ai spovedit?”. Bătrânul săracul și-o scos epitrahilul și atunci mi-am cerut iertare de la bătrânul: “Iertă-mă părinte!”, i-am făcut metanii și i-am zis și la ucenic: “Iartă-mă!”, el supărat foc, am ieșit pe ușă și am plecat.

Bătrânul, mi-o împlinit până și ultima dorință.

Zicea: Ce ai făcut? Ai încălcat, că nu știu ce!…”. N-am zis nimic, mi-am dat seama că s-o supărat și am plecat. Dar eu nu am încălcat regula să-i cer eu bătrânului, doar m-am rugat la Maica Domnului. Și dacă Maica Domnului l-o luminat și el o fost așa, a fost ca o ultimă dorință. După aia am plecat acasă și după câteva luni primesc o scrisoare de la ucenic, mi-o adus-o cineva, în care mă certa din nou: “Că ai încălcat, că ce ți-am spus, că ce ai făcut!?..”. Iarăși în scrisoarea aia m-o mustrat acolo bine și așa, “Cum mă uit eu în ochii părinților, că eu am pus lege să nu mai spovedească pe nimeni?”. N-am mai zis nimic. Nici nu m-am mai dus la Prodromu până am fost anunțat că o plecat bătrânul la Domnul și atunci m-am dus la înmormântare.

Da! Așa o fost bătrânul, mi-o împlinit până și ultima dorință. Așa o îngăduit Maica Domnului, dar și bătrânul cunoștea de multe ori, că mi-am dat seama. Erau lucruri așa, care mi se păreau mie neimportante și ziceam: “Ei, aici nu o să zică nimic bătrânul!”, exact acolo accentua. Deci, avea darul lui de la Dumnezeu. Că de asta povesteau și alții mai coborau de la pustie și se rugau: “Părinte, oare nu ieși ca să te întâlnesc, ca să nu mai cobor să intru în schit?”. Așa se rugau la Maica Domnului și bătrânul îi aștepta pe cărare, în locuri în care nu se ducea niciodată. El aștepta și zicea: “Hai! Vino, că te așteptam!”. Adică, au fost multe lucruri din astea, care pentru noi ceilalți par… Adică, zici: “Băi, dar de unde o știut?”. Deci, îl lumina Dumnezeu la momentele potrivite.

Părintele Iulian a plecat la Dumnezeu la 97 de ani, după 50 de ani de viețuire continuă în Sfântul Munte

Știu când am fost ultima oară pe vârful Athon-ului, când încă mă ținea spatele și puteam, am fost chiar cu Cristi Bumbenici și am făcut o filmare și pe vârful Athon-ului și la Panaghia mai jos. Și a fost frumos pelerinajul ăla de urcare, am rămas noaptea la Panaghia. Ei mai filmau pe traseu, noi coboram, era cineva cu camera care o făcut filmare și mă gândeam: ce frumos ar fi la încheiere să-l găsim pe bătrânul la capătul cărării când coborâm la schitul Prodromu. Și când am ajuns jos, mă uit așa jos la 20 de metri, cine era în capul cărării? Bătrânul cu două bețe și ucenicul în apropiere. Și chiar i-am zis la băiatul care avea camera: “Vezi, să îl prinzi și pe bătrânul că ăsta e un dar pentru noi ca la încheierea coborârii să ne aștepte bătrânul în capul cărării”.

Și zâmbea așa bătrânul, am luat binecuvântare de la el și zicea: “Ei, cum o fost?”, că îi spusesem că urcăm pe Athon. Da! Ăsta a fost Părintele Iulian, “tată cu inimă de mamă”. Sunt multe de spus. Mai este o filmare făcută de mine acum vreo 2 ani, în care iarăși am povestit mai multe lucruri despre bătrânul. De asta nu vreau să intru în alte amănunte prin care se vedea darul bătrânului. Tată cu inimă de mamă, multă dragoste și răbdare o avut bătrânul. Da! Și o plecat la Dumnezeu la 97 de ani. S-o ostenit de ajuns. Gândiți-vă că aproape 50 de ani, cam așa, nu o ieșit din Athos. De când a venit în Athos, el nu a mai ieșit niciodată. Vă dați seama? Aici o venit la Maica Domnului și aici o rămas până la sfârșitul vieții!

Da, dragilor! Asta am vrut să vă spun, dacă tot am găsit locul ăsta minunat aici în pădure. Ne apropiem de Sfânta Înviere, dragilor. Să ne putem bucura mai mult de Ea, să ne ostenim un pic mai mult acum. Și atunci și bucuria o să fie mult mai mare când ajungem la Sfânta Înviere, dragilor.

Da, v-am spus și de bătrânul care a venit pentru Maica Domnului aici și a sfârșit viața aici fără să iasă. Dacă-i întrebați pe toți părinții de aici din Athos, pe toți dacă îi întrebați, eu nu cred că este vreunul care să nu spună că pe lângă mântuirea sufletului și pentru Dumnezeu, o venit aici din dragoste pentru Maica Domnului, Mama Noastră, Mama Noastră, a tuturor.

Da, dragilor? Să ne ajute Bunul Dumnezeu, Maica Domnului și toți sfinții,

Amin!

Citiți mai multe despre Înmormântarea părintelui Iulian.

Întrebări frecvente

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!