Binefacerile postului: sănătate și mântuire în Postul Mare – p. Pimen Vlad

La începutul Postului Mare, părintele Pimen ne descoperă, încă o dată, binefacerile postului ca pe un dar divin pentru trup și suflet. Acest timp de abstinență de la mâncăruri grase și patimi ajută la detoxifierea organismului şi, mai ales, la întărirea voinței și apropierea de Dumnezeu prin rugăciune, milostenie și participare la slujbe. Descoperim beneficiile duhovnicești ale postului, importanța milei față de semeni, așa cum ne-a învățat Hristos, și povestea impresionantă a Sfinților 40 de Mucenici din Sevastia, care au ales martiriul pentru credință. Un ghid esențial pentru a trăi postul cu bucurie și folos, pregătindu-ne astfel pentru Înviere.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Binefacerile postului

Iată, dragii mei, că ne vedem iarăși! E cald, frumos, vreme bună, așa cum trebuie în Postul Mare. Da, dragilor, vedeți că o început Postul Mare. Pentru cine vrea să înțeleagă, cine nu, nu vrea post. Pentru unii e bucurie, pentru alții poate-i chin. Zic: “Aoleu, iar o venit postul, iară nu mai pot mânca ce îmi place mie. A, vai!”. Că am mai întâlnit oameni: “Nu pot renunța la carne, nu pot cutare…”. Dar eu zic un lucru: să nu-L forțăm pe Dumnezeu să îngăduie să fim nevoiți să postim, să dea o boală ceva în noi, o suferință la care să spună medicul că nu mai ai voie să mănânci aceea, aceea, aceea, că te-ai dus! Și atunci ce faci? Deci, de asta zic eu să ne gândim foarte bine, să fim atenți!

Postul nu ne face decât bine! E pentru sănătatea trupului și a sufletului. Pentru că se reface un pic trupul când se golește de mâncărurile grase, când renunțăm oleacă la toate astea care îi alimentează pofta: la carne, la brânzeturi, la toate astea și treci la mâncare ușoară. E ca o detoxifiere… tot ce e rău în organism se elimină. Ați înțeles, dragilor? Și în afară de asta, de postul ăsta de mâncare, să fim un pic atenți și la gură, cu un pic de fermoar. Oleacă atenți, să nu mai rănim pe cei din jur. Să fim mai îngăduitori, mai buni. Adică, atunci când ajungem să reducem mâncarea, să le reducem și pe celelalte ca să avem folos și mai mare, să fie și sufletesc, să câștigăm.

Postul este pentru noi, pentru sufletul nostru și pentru trupul nostru

Că dacă noi postim, dar ne purtăm urât cu cei din jur, țipăm: “Lasă-mă în pace, nu vezi că postesc, că nu știu ce?…”, acela nu-i post, dragilor! Postul trebuie să aducă bucurie, trebuie să fie făcut cu drag. De asta ni se spunea acolo la intrarea în post: când postiți, nu postiți ca fățarnicii, cu o mutră de aia plouată, să vă vadă lumea că postiți, nu! Spune: fața ta o spală și arată bucurie, veselie, să nu te înțeleagă nimeni că postiți. Nu posti pentru oameni, ci pentru tine, pentru suflet, pentru trup. Ați înțeles, dragilor? Să fim atenți să nu ne fie în zadar!

Și după aceea să ne spovedim, să ne împărtășim, să schimbăm un pic viața noastră, ritmul nostru agitat să-l reglăm un pic. Cât mai des la Sfânta Biserică, că sunt slujbe atât de minunate în Postul Mare, mai ales cum a în fost prima săptămână din post, și bineînțeles și în celelalte, îs slujbe speciale. Duceți-vă de câte ori aveți ocazia și folosiți-vă, dragilor, pentru că timpul e scurt, zilele trec, vezi, an după an. Vedeți și eu, de când fac filmări, trec anii, vă mai spun una, vă mai spun alta, dar trec anii, trec și ne apropiem de sfârșit, de final. Care e finalul ăsta pământesc, care nu știm niciodată când este. Poate să fie azi, poate fii mâine, poate fi peste o săptămână, o lună, un an, dar vine! Și cu ce ne ducem noi dincolo?

Pentru o înțelegere profundă a postului ca mod de gândire, consultați materialul nostru Postul ca mod de gândire – p. Teologos; iar despre beneficiile lui trupești și sufletești, vedeți analiza Beneficiile sufleteşti şi trupeşti ale postului.

Ce vrea Dumnezeu de la noi?

Pentru că noi plecăm din lumea asta, dar ne întâlnim cu Hristos și dăm răspuns pentru toate acolo. Ați auzit ce frumos spunea Mântuitorul acolo cu vreo două duminici în urmă, înainte de a începe postul, la Judecată, unde era Duminica Înfricoșătoarei Judecăți. Spune că i-o separat cum a separă păstorul oile de capre, oile de-a dreapta, caprele la stânga. Și ce a spus Mântuitorul? Celor de-a dreapta, cu față veselă, cu drag: “Veniți, binecuvântați Tatălui Meu, că flămând am fost și m-ați hrănit, însetat am fost și mi-ați dat să beau, gol am fost și m-ați îmbrăcat, bolnav sau în temniță și m-ați cercetat”. Ați văzut ce vrea de la noi Dumnezeu? Lucrurile astea pentru ce le-o spus, binecuvântații Tatăl Meu? Pentru lucrurile astea pe care le-o făcut.

Iar la ceilalți ce-o spus: “Plecați în focul cel veșnic blestemaților” pentru aceleași lucruri, dar pe care ”voi nu le-ați făcut”. Am fost flămând, nu mi-ați dat, am fost însetat, nu mi-ați dat, am fost gol, am înghețat de frig, nu m-ați îmbrăcat, am fost bolnav, nu m-ați cercetat, în închisoare n-ați venit la mine”. Și o să zică:

– Dar când nu te-am văzut, Doamne și nu ți-am făcut astea?

– Întrucât nu ați făcut unuia din cei mai mici frați ai Mei, Mie nu mi-ați făcut!

La săracii din jurul nostru, la amărâți aceea pe care poate îi disprețuim, care au și ei problemele lor, necazurile lor, că nimeni nu-i perfect. Da, dragilor, pentru că n-am făcut la aceia, îi numește Hristos frați mai mici. Ați înțeles, dragilor? Ce vrea Dumnezeu de la noi? Milă voiesc, milă voiesc, iar nu jertfă! Să avem milă față de toți cei din jur, dragilor! Da?

Și care n-ați început postul până acum, începeți-l măcar de acum. Duceți-vă și vă spovediți! Nu lăsați ca să vă spovediți, știu eu, la sfârșitul postului că nu o să mai reușiți și ce ați făcut? Ajungeți la Înviere nespovediți, neîmpăcați cu Dumnezeu. Da, dragilor?

Pentru reflecții suplimentare despre postul mare, urmăriți discuția noastră Postul Mare – părintele Pimen Vlad; iar pentru rolul postului în viața credincioșilor, consultați Postul și rolul lui în viața credinciosilor.

Sfinții 40 de mucenici din Sevasatia

În curând, peste câteva zile, pe 9 martie, sunt Sfinții 40 de Mucenici din Sevastia. 40! Că avem în calendar multe rânduri, cu sute, cu mii de Sfinți, aici sunt 40 de Sfinți din Sevastia Armeniei, pe timpul împăratului Licinius, pe la 300 și ceva, acolo, 305 și ceva, nu mai știu. Și erau soldați în oastea de atunci, soldați în oastea romană, dar erau foarte credincioși. Totdeauna când plecau la un război cum erau războaie atunci, plecau cu rugăciunea, cântau psalmi și cereau ajutorul lui Dumnezeu.

Și zice că erau foarte viteji în războaie, nu erau biruiți niciodată. Cei 40 erau așa ca un pluton și mergeau împreună și întotdeauna biruiau că îl aveau pe Dumnezeu în ajutor. Dar fiind creștini și rugându-se, normal că s-o ajuns și la mai-marele lor de acolo. Și i-o luat și i-o amenințat: “Cum? De ce sunt creștini? Că atât i-o ajutat zeii și ei nu văd și nu înțeleg?”. Și ei or spus: “O nebunule, tu nu vezi că Dumnezeu ne ajută? Care zei? Bolovanii aceia la care vă închinați voi? Nu vedeți că e Dumnezeu care ne dă atâta putere și nu suntem biruiți niciodată?”. Și atunci i-o băgat în temniță și unul din ei, că nu erau din cei mai de jos soldați, o spus: “Cu ce putere faci asta, că îi bagi în temniță? Cu ce drept? Ai primit ordin de la împărat?”.

Cei 40 sunt supuși chinurilor

Și atunci, ăla chiar de era el comandantul lor, nu a îndrăznit să-i chinuiască. I-o ținut sub supraveghere până o venit voievodul de acolo. Și ăsta care era foarte pornit asupra lor, îl chema Agricolae. Și când a venit cel mai mare, atunci i-o scos împreună la judecată și i-o amenințat, le-o promis daruri, le-o promis funcții mari în oastea romană, tot ce știau ei că ar prinde. Dar ei în rugăciune fiind, l-au văzut pe diavol alături de voievod și de comandantul lor acolo, care erau sălbatici și cum le șoptea la ureche cum să-i chinuiască pe Sfinți. Dar ei nu-l vedeau, lor li părea că ei sunt ăia grozavi, nu că fac, cum se zice, lucrarea diavolului.

Și i-o amenințat, le-o promis de toate, au poruncit să-i bată și când o văzut că nu se supun, era iarnă atunci, un frig puternic de tot, o poruncit să-i arunce în iezerul Sevastiei, un lac acolo. Și i-o băga pe toți în lacul acela, vă dați seama, iarna, la minus nu știu câte grade. Și atunci ei au început să roage, să strige la Dumnezeu, să cânte, să-i întărească, că îi ardea, vă dați seama, să stai în frigul acela, simțeau că nu mai pot. Și i-o lăsat acolo, o pus ostași de pază, dar ce a făcut pe malul lacului? Au pregătit o baie așa mare, cu un cazan cu apă caldă, condiții cum ar fi și or spus: cei care vă lepădați de Hristos, uite ce vă așteaptă, apă caldă ca să le fie chinul și mai mare dacă nu se leapădă.

Despre povestea completă a mucenicilor, citiți analiza detaliată Sfintii 40 de Mucenici; iar pe site-ul nostru, vedeți materialul Sfinții 40 de Mucenici din Sevastia.

Unul din ce 40 nu mai suportă chinurile și iese din apa înghețată

Ei fiind în apa rece, vedeau aburul din cazanul ăla cu apă caldă. Și-or stat, or stat așa acolo și-or strigat la Dumnezeu și-or cântat psalmi așa să-i întărească, dar unul din ei, zice, încolo, după miezul nopții, nu-o mai rezistat. Și din ostașii care erau de pază, ațipiseră toți, doar unul era acolo atent la ei. Se asigurau și dormeau cu rândul, cum se zice, să nu iasă din lac și-l vede pe unul din ei că nu-o mai rezistat și o ieșit din lac și o fugit să se arunce în apa aia caldă. Dar nu a apucat, o ajuns numai pe malul unde era apa caldă și-o căzut mort. Adică, asta o fost îngăduită cumva de Dumnezeu, că aceia o spus: cine iese din apă înseamnă că s-o lepădat și acceptă.

Și cumva Dumnezeu o arătat că nu au câștigat nici trupul ăsta și și-o pierdut și sufletul. O vrut să alerge ca să-și salveze trupul și în același timp nemairâbdând, cumva o acceptat și lepădarea și o murit pe loc acolo. Și când o văzut străjerul lucrul ăsta, s-o uitat spre lac să vadă dacă mai iese cineva și în momentul ăla sfinții strigau la Dumnezeu și o văzut o lumină de sus cum o coborât peste sfinți. Și în momentul ăla o văzut 39 de cununi cum or coborât de sus și s-or pus pe capetele sfinților. Și-o zis: bine, dar nu au fost 40 de Sfinți? Așa se gândea străjerul, că a numărat el cununile. Și după aceea a înțeles el, așa l-a luminat Dumnezeu, zice pentru că celălalt s-o lepădat și nu o mai primit cunună.

Văzând cununile primite din Cer de mucenici, un străjer se aruncă și el în apă

Și ce frumos erau 40, de ce să nu fiu și eu între ei? Și atunci i-o trezit pe ceilalți străjeri și le-o spus: ”Uitați-vă ce cununi primesc mucenicii ăștia, vreau să fiu și eu ca ei!”. Și străjerii ceilalți o rămas așa înmărmuriți când or văzut că aruncă hainele de pe el și se aruncă în apă. Și or văzut și ceilalți străjeri lumina, dar n-or avut puterea să renunțe. Și dintr-o dată or simțit căldură mucenicii după aceea, i-o întărit Dumnezeu și dimineața când s-o dus străjerii și i-o anunțat pe ceilalți și or venit iarăși mai marii acolo și i-or văzut că erau bine și cântau și se minunau cum or scapăt cu viața, că era imposibil.

Și l-au văzut și pe străjerul acela, care fusese mai marele temniței de acolo. Și zice:

– Dar tu ce cauți acolo?

– Și eu sunt creștin, și eu vreau să mor pentru Hristos, că am văzut cât e de minunat Hristos și cum are grijă de cei care I se închină și Îl au ca Dumnezeu! Și am văzut cel care s-o lepădat ce-o pățit! Și atunci o poruncit să-i scoată din iaz și să-i ducă la chinuri. Și atât i-o bătut și i-o chinuit!…

Încurajările mamei lui Meleton pentru fiul ei, pentru a nu ceda

Unul din ei pe nume Meleton, era tânăr, avea vreo 20 de ani. Mama lui știind că încă nu-i desăvârșit, o venit aproape și îi spunea: să nu-ți fie frică, mai rabdă un pic, să te duci și tu cu mucenicii împreună. Deci mama lui îl încuraja, nu plângea pentru el, se bucura pentru el că se duce în rândul mucenicilor. Și zice că după ce i-o chinuit mult acolo, i-o bătut până și-or dat sufletele. Bineînțeles, i-o chinuit mult, i-o amenințat, or încercat iar toate căile.

Dar înainte de asta se spune că voievodul o poruncit ”pentru că ne vorbesc împotrivă și tot ne spun de Dumnezeu și nu se supun”, o zis la slujitori: ”Loviți-i cu pietre peste gură!”. Adică, să ia pietre de jos, să arunci în ei. Și atunci Sfinții au spus: ”Da? Aruncați cu pietre în noi pentru că vă vorbim de Dumnezeu? O să vedeți voi minunea Lui Dumnezeu!”. Și or început pietrele alea pe care le aruncau ei în Sfinți să se întoarcă la aceia care le aruncau și îi loveau în față, le zdrobeau fața de-or căzut toți la pământ. Cu cât aruncau mai tare cu atât le veneau mai tare înapoi. Parcă aruncau în ceva care le respingea și nu-i atingea pe Sfinți.

Voievodul dă poruncă ca trupurile mucenicilor să fie arse

Și atunci voievodul s-o enervat atât de tare și o luat o piatră mai mare și o aruncat-o cu toată puterea, o vrut să dea într-un sfânt care-l mărturisea pe Hristos și spunea: “O, nebunule, nu vezi cum ne păzește Hristos, chiar nu înțelegi?”. Și când o aruncat ăsta cu toată puterea, piatra s-o întors și i-o zdrobit lui fața. Și-o început să țipe ăsta, zice: ”Nu se poate, ăștia se ocupă cu vrăjitorie, așa ceva… să se întoarcă pietrele… gata, ucideți-i!”. Și-o poruncit să-i bată până și-or dat sufletele. Doar tânărul ăsta încă mai răsufla și-o spus voievodul: ”Luați-i și ardeți-i cu foc, să nu cumva să rămână în mâna creștinilor trupurile lor și să-i cinstească!”. Și când o văzut soldații că Sfântul Meleton încă mai răsufla, i-o luat doar pe ceilalți zicând: ”Lasă, că poate își revine și se leapădă!”.

Și i-o pus pe ceilalți morți în căruță și îi duceau să-i ardă. Iar mama lui când o văzut că el a rămas singur, cum era ea de slabă ca femeie, l-o luat în spate și l-o cărat până o ajuns din urmă căruța mucenicilor și l-o aruncat peste ei, zicea că ”Nu se poate ca fiul meu să rămână aparte, trebuie să fie între cei 40!” și atunci și-o dat și el sufletul acolo. Și i-or dus, i-or pus într-un loc grămadă, au aprins foc puternic să-i ardă cu totul să nu rămână nimic și-au rămas doar oasele de la ei. Și atunci o dat poruncă: ”Nici oasele să n-ajungă la creștini, aruncați-le pe toate în apă!”. Și le-au aruncat în apă.

Pentru detalii istorice despre mucenici, vedeți pagina Sfinții 40 de mucenici din Sevastia; iar pentru o perspectivă ortodoxă, urmăriți articolul Sfinții 40 de mucenici din Sevastia.

Minunea lui Dumnezeu cu moaștele mucenicilor

Dar Dumnezeu, care e Atotputernic… ce nu putea El? S-o arătat la episcopul Sevastiei pe nume Petru și i-o spus: ”Du-te și adună osemintele Sfinților, moaștele lor, că n-o să se piardă nicio bucățică pentru că or murit pentru Mine!”. Așa i-o vorbit Dumnezeu. Și atunci s-o dus el și o luat câțiva oameni și când au ajuns la apă, fiind pe timpul nopții, se gândea: ”Cum o să găsesc eu moaștele Sfinților?”. Și-o văzut că unde exista un mic os al Sfinților, strălucea o lumină. Și în felul ăsta erau ca sute de stele pe apă, erau deasupra și pluteau osemintele Sfinților, moaștele și ei le culegeau. Până la cea mai mică fărâmitură care exista, strălucea lumină. Și în felul ăsta nu s-a pierdut nimic, toate o fost adunate și duse de episcopul de acolo la loc cu cinste.

Ați văzut cum se îngrijește Dumnezeu de cei care Îl slăvesc, de cei care Îl mărturisesc, care mor pentru El? Cât timp au fost lăsați în credința lor și-au făcut datoria de ostași, de soldați. La război se duceau unde era nevoie, dar toate le făceau cu rugăciune, cerând ajutorul lui Dumnezeu, mulțumindu-I lui Dumnezeu. Dar în momentul în care li s-o pus credința în față, atunci or renunțat la toate. Ați înțeles, dragilor? La credință nu trebuie să renunțăm sub nicio formă, indiferent ce timpuri or să vie, ce prigoane o să fie! Să nu ne fie rușine cu Dumnezeu, ați înțeles, dragilor? Pentru că Dumnezeu poate să aibă grijă de noi în orice situație. Dar să nu ne gândim tot timpul: Vai, ce o să fie? Când o să fie? Dacă îmi vine războiul? Când o să ne prigonească? Când nu știu ce?… Nu!

Să ducem o viață frumoasă, plăcută lui Dumnezeu!

Noi să ne vedem liniștiți de viața noastră! Să trăim frumos, să ne bucurăm frumos, să muncim, să ne îngrijim de familie, de toate ale noastre, să ne purtăm bine cu cei din jur, să fim un exemplu bun pentru copii, să avem dragoste față de toți cei din jur, să ducem o viață normală, frumoasă, plăcută lui Dumnezeu, cu rugăciune, cu respect, cu spovedanii, cu împărtășanii, cu participarea la Sfânta Liturghie, să fim cât putem noi de buni cu toți cei din jur! Și asta nu înseamnă că ne chinuim, ci e o viață frumoasă pentru că tu făcând bine, ai conștiința împăcată, dormi liniștit când te duci acasă și pui capul pe pernă.

Totdeauna deci, să spunem așa, ești împăcat cu Dumnezeu. Și atunci chiar dacă ai în jur oameni care poate care te urăsc, îți fac rău, dar dacă tu nu îi urăști și nu le faci rău, tu ai conștiința împăcată. Ați înțeles, dragilor? Să avem mare grijă! Și uite, că o avem pe Maica Domnului, nădejdea noastră, mijlocitoarea noastră, Mama noastră dragă! Să nu uităm de Ea niciodată, să-i cerem ajutorul și să-i mulțumim!

Despre cum ajută postul la curățirea inimii, citiți materialul nostru Cum ajută postul ortodox la curățirea și vindecarea inimii – p. Teologos.

Gala Bookzone

Știți că înainte de a începe postul am fost în București. Am fost acolo după multe insistențe, la editura Bookzone, să vin din nou la gala premiilor și până la urmă cu binecuvântarea duhovnicului, m-am dus. Eu acolo m-am dus ca invitat, dar fără să am treabă cu evenimentul. Eu doar m-am dus să zic așa, din dragoste pentru oamenii care au venit, pentru Dumnezeu, să spun ce am spus, fără să am treabă cu ceilalți participanți. Au fost încă vreo cinci invitați din domeniul medical, fiecare a spus ce a vrut, eu n-am treabă cu ei, nu m-a interesat, eu mi-am făcut partea mea. Am vorbit oamenilor de Hristos, de Maica Domnului, de dragoste. Fiecare ce-o spus, că a spus bine sau mai puțin bine, e treaba lor, răspund fiecare în fața lui Dumnezeu pentru ceea ce împărtășesc oamenilor. Asta să știți, dragilor!

Să avem toți o icoana cu Maica Domnului cu Mântuitorul în brațe la intrarea în casă

Și acolo mi-am încheiat cuvântul cu un lucru pe care vi-l spun și vouă: să încercați toți la casele voastre să aveți o icoană a Maicii Domnului, mai mărișoară dacă se poate, cu Mântuitorul în brațe, pusă în interiorul casei la ușa de la ieșire din casă. Ca atunci de câte ori ieșiți din casă să sărutați icoana, să fie puțin mai jos, să ajungă și copiii la ea, să sărutați icoana și să-I spuneți: ”Maica Domnului, uite, mă duc la treabă, mă duc la școală, mă duc unde am nevoie, ai grijă de mine, ai grijă de familia mea și ajută-mă să fac ce trebuie acolo, cu folos și să mă întorc cu bine acasă!”.

Iar seara când vă întoarceți, ați intrat în casă, sărutați din nou icoana și mulțumiți-I Maicii Domnului că v-o ajutat și ați ajuns din nou acasă. Încercați, dragilor, toți care auziți cuvântul ăsta, să faceți lucrul ăsta și o să vedeți că Maica Domnului face multe minuni și vă ajută în multe lucruri. Da, dragilor?

Și să nu uitați, revin, că suntem în Postul Mare! Vrem să ne bucurăm de Sfânta Înviere? Să ne ostenim un pic, cât putem fiecare, cu un pic de post, o rugăciune mai în plus așa față de celelalte zile, o milostenie, mai des un pic pe la biserică, un pic mai îngăduitori cu cei din jur și atunci și Dumnezeu o să fie mai îngăduitor cu noi, dragilor. Da?

Vedeți, am zis hai să fac filmarea aici unde mai avem și narcise, mai avem în partea cealaltă brândușe, nu știu dacă se văd, mai încolo avem lalele, avem zambile multe înflorite. E așa ca o binecuvântare a Maicii Domnului, care ne bucură. Să ne ajute Bunul Dumnezeu, Maica Domnului și toți sfinții!

Amin!

Pentru icoane ale Maicii Domnului, vedeți prezentarea noastră Maica Domnului Îndrumătoarea / Icoana Hodighitria.

Întrebări frecvente

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!