Împărăția lui Dumnezeu este înăuntrul vostru …dar nu al tuturor! – p. Spiridon Bailey

Ascultați un cuvânt bun și duhovnicesc al părintelui Spiridon Bailey care ne tâlcuiește învățătura Mântuitorului despre Împărăția lui Dumnezeu și ce presupune din partea noastră.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Împărăția lui Dumnezeu este înăuntrul vostru – dar nu al tuturor

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.

Mulți oameni caută Împărăția lui Dumnezeu în interiorul lor și nu o găsesc niciodată pentru că nu pot găsi ceea ce nu au. Desigur, fiecare om e creat cu capacitatea ca Împărăția lui Dumnezeu să fie în el. Dar prea puțini oameni împlinesc acest potențial profund cu care au fost creați. Și pentru a înțelege aceasta, să privim la începutul propovăduirii lui Hristos. Anul liturgic al Bisericii s-a concentrat pe Botezul lui Hristos și pe propovăduirea Sfântului Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul. Sfântul Ioan, desigur, chema oamenii la pocăință. El spunea că Împărăția lui Dumnezeu se apropie. Și când Iisus Și-a început propovăduirea, El a început cu același chemare la pocăință. Dar pentru că Împărăția lui Dumnezeu este aproape.

Iisus identifică Împărăția lui Dumnezeu cu Sine Însuși. El este, Iisus este esența vie puterea vie a Împărăției lui Dumnezeu. Sf. Ioan a fost trimis de Dumnezeu să pregătească oamenii, astfel încât oamenii să poată deveni capabili să-L primească pe Hristos. Botezul lui Ioan nu aducea iertarea păcatelor, ci îi îndemna pe oameni la pocăință. Era chemare la pocăință, pentru a putea primi ceea ce avea să aducă Hristos. Pocăința este cea care duce la Botezul lui Hristos, care este iertarea păcatelor. Ioan propovăduia pocăința, ca oamenii să poată primi iertarea lui Hristos. Și nimic nu s-a schimbat. Pentru a-L primi pe Hristos, pentru a ne uni cu Hristos, pentru a primi Împărăția lui Dumnezeu, trebuie să ne pocăim.

În Evanghelia după Marcu citim două profeții despre Sfântul Ioan Botezătorul. Mai întâi din Maleahi și apoi, desigur, din Isaia. Din Maleahi citim în Evanghelia după Marcu cuvintele: „Trimit îngerul Meu înaintea Feței Tale, să-Ți pregătească calea.” Și, desigur, Isaia spune sau descrie pe Ioan ca „glasul celui ce strigă în pustie”. Dumnezeu descrie pe Ioan ca pe un înger, nu că ar fi – îngerii sunt o altă formă de ființe spirituale – ci Dumnezeu descrie pe Ioan ca pe un înger pentru că el trăiește ca îngerii, are o viață nematerială, nu se preocupă de nimic pământesc, de ceea ce mănâncă sau cu ce se îmbracă și așa mai departe. Și, desigur, prin felul în care înfruntă puterea, când vorbește împotriva căsătoriei imorale a lui Irod.

Și, într-o anumită măsură, fiecare dintre noi trebuie să imite această despărțire de lume într-un fel astfel încât să trăim pentru Împărăția lui Dumnezeu, nu pentru împărățiile acestei lumi. Și când Isaia spune că el e un glas care strigă în pustie, acea pustie nu este doar deșerturile Iudeii despre care vorbește. Desigur, el era în deșerturile Iudeii, dar în acea profeție se referă și la pustia inimilor noastre, la pustia inimilor oamenilor. Fiecare dintre noi își face inima un loc de pustie prin păcat. Transformăm ce ar trebui să fie loc de sfințenie într-un loc de deșertăciune uneorii. Iar când nu ne pocăim, când nu luptăm împotriva ispitelor, facem din această stare interioară o pustie deșartă.

Desigur, vedem mila lui Dumnezeu, [și atunci] când El strigă în pustie; El îl trimite pe Ioan să fie glasul Său în pustie, să ofere iertare, să ne cheme la iertarea lui Hristos. Calea noastră de întoarcere la Dumnezeu e pocăința, și prin ea găsim iertarea pe care o oferă Dumnezeu în mila Sa. Când cineva încearcă să trăiască precum îngerii, devine ceresc. Și aceasta e capacitatea pe care o are fiecare om, prin care putem fi transformați, astfel încât starea noastră interioară să treacă de la pustie la sfințenie.

Când ne străduim să urmăm poruncile lui Hristos, Împărăția lui Dumnezeu este în noi. Iar dacă refuzăm ascultarea de poruncile lui Hristos, Împărăția lui Dumnezeu nu este în noi. Este foarte simplu. Dacă nu încercăm să ne pocăim, Hristos nu este în noi. Viața Lui nu este în noi. Foarte des vorbim de creșterea Bisericii.

Și trebuie să ne amintim că creșterea Bisericii nu înseamnă pur și simplu mai mulți membri, noi convertiți. Desigur, ne bucurăm când oamenii se convertesc. Dar creșterea înseamnă și dezvoltarea vieții noastre interioare, transformarea inimii noastre. Biserica crește pe măsură ce Împărăția lui Dumnezeu se extinde și se manifestă în viața noastră, pe măsură ce suntem transformați de schimbarea pe care prezența lui Hristos o aduce în noi. Aceasta e creșterea Bisericii în fiecare dintre noi în parte.

În acest mod Împărăția lui Dumnezeu se extinde în lumea noastră, pe măsură ce noi ne transformăm, pe măsură ce noi creștem în Împărăția Lui și Împărăția crește în noi. În capitolul patru al Evangheliei după Sfântul Matei citim: “Poporul care şedea în întuneric a văzut lumină mare”. Evanghelia este lumină. Iar întunericul, desigur, este păcatul și moartea, Așa cum moartea biruiește trupul, păcatul corupe sufletul, aduce întuneric în suflet. Lumina a răsărit asupra oamenilor, a apărut aproape ca și cum ar urmări neamul omenesc. Aceasta este dragostea lui Dumnezeu care ne caută, chemându-ne la mântuirea pe care o oferă. Lumina care a apărut acolo, pe malurile Iordanului a crescut puțin câte puțin, s-a întins, mai întâi când Hristos a mers în Galileea, iar acum în toată lumea, pentru orice om din lume lumina este posibilă.

Împărăția lui Dumnezeu este la îndemână. Numele lui Hristos s-a întins până în colțurile pământului. De fiecare dată când aprindem o lumânare în biserică ar trebui să ne amintim că Dumnezeu este foc și lumină și fiecare lumânare ar trebui să fie pentru noi un semn de speranță că Dumnezeu poate ridica vălul întunericului de pe mințile noastre. de pe sufletele noastre, să îndepărteze de la noi acest văl al orbirii duhovnicești. Iisus este Lumina lumii, desigur, care luminează în suflet prin Evanghelie, prin puterea Duhului Sfânt. Și prin noi, din inimile noastre, Lumina Sa, prezența Sa se poate întinde în viețile altor oameni. Împărțim Lumina lui Dumnezeu în întuneric. Și facem asta nu doar proclamând Numele Său, ci de fiecare dată când ne luptăm să ne pocăim, când ne smerim, când iertăm, când punem dragostea pe primul loc, atunci Împărăția lui Dumnezeu se extinde.

La botezul nostru ni se dă o lumânare și tradițional această lumânare, lumânarea de la botez, era păstrată și apoi aprinsă la momente semnificative din viața unei persoane: când se căsătorește, și chiar când se apropie de moarte; tradițional era aprinsă și când mureau; era un semn că acea persoană se lupta să trăiască și să moară în Lumina lui Hristos și că Împărăția lui Dumnezeu e în acea persoană. Suntem chemați să protejăm această flacără, această lumină pe care Dumnezeu o pune în noi la Botez, la Mirungere. Trebuie s-o hrănim, ca să putem să fim umpluți de lumina harului, de lumina și puterea transformatoare a harului lui Dumnezeu.

Dar când judecăm pe alții, când trăim egoist, această lumină pălește și trebuie să știm că această lumină poate fi stinsă. Putem stinge, putem sufoca lumina pe care ne-a dăruit-o Dumnezeu. Putem pierde acele daruri pe care harul lui Dumnezeu ni le aduce. Creștinii, după cum se spune, trebuie să devină o flacără trebuie să devenim cu toții foc în dragostea de Dumnezeu. Sfântul Simeon Noul Teolog ia acea imagine biblică și spune: “Sufletul este candela, uleiul din candelă sunt faptele bune sau virtuțile, pocăința, iertarea. Și este aprinsă de prezența Duhului Sfânt. Flacăra Duhului Sfânt aprinde în suflet o viață de pocăință și virtute.”

Deci fiecare dintre noi trebuie să se întrebe: Oare inima mea arde cu adevărat pentru Dumnezeu? Am eu dragoste de Dumnezeu care să ardă în mine? Cât de mult am alergat după lucrurile lumii? Și bineînțeles că fiecare dintre noi face asta uneori. Acea lumină va păli în noi uneori, când suntem distrași de ispitele lumii, când suntem slabi, când suntem păcătoși. Niciunul din noi, în fiecare zi, fiecare săptămână, în fiecare lună, nu ne vom afla arzând pentru Dumnezeu în această viață. Împărăția lui Dumnezeu va crește în noi doar când ne rugăm, când ne pocăim, când ne smerim, când Îl primim pe Hristos în Sfânta Împărtășanie, când încercăm să trăim plenitudinea vieții ortodoxe, calea ortodox-creștină de a fi, întreaga viață la care suntem chemați.

Aceasta este singura cale prin care putem ține această lumină să crească în noi, prin care putem nădăjdui să devenim aprinși de prezența lui Hristos, de dragostea de Dumnezeu. Trăind plenitudinea vieții ortodox-creștine. Pentru că fiecare dintre noi a fost creat pentru a fi purtător al focului ceresc. Ca întunericul să se retragă. Astfel încât noi și toți cei din jurul nostru să fim luminați de lumina Împărăției lui Dumnezeu.

“Pune-ți păcatele tale înainte și uită-te prin ele la Dumnezeu.” (Sf Antonie cel Mare)

“Rănile arătate medicului nu se agravează ci se vindecă.” (Sf. Ioan Scărarul)

“Luptă cu toate puterile tale să câștigi Raiul. Și nu îi crede pe cei ce spun că toți vor fi mântuiți. Aceasta e o capcană a Satanei ca să nu ne luptăm.” (Sf. Paisie Aghioritul)

“Există mai multă milă la Dumnzeu decât cantitatea păcatelor din noi; mărturisiți-vă toate păcatele, oricare ar fi acelea.” (Sf. Tihon din Zadonsk)

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!