Sfântul Efrem Katunakiotul și trezvia

Urmăriți un foarte frumos material documentar despre viața Sfântului Efrem Katunakiotul și relația sa cu părintele său duhovnicesc, Sfântul Iosif Isihastul.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Sfântul Efrem Katunakiotul și trezvia

Istorisirile despre Părinții Pustiei nu sunt simple povestiri, nici doar aforisme menite să întoarcă omul spre o viață morală. Sunt istorisiri născute din experiență, din lupte spirituale și existențiale, atât cu patimile cât și cu demonii. Aceste istorisiri nu aparțin doar trecutului, căci mulți creștini încă se hrănesc duhovnicește din ele chiar și in prezent, deoarece acestea mărturisesc nu doar despre o realitate invizibilă, ci și despre o tradiție spirituală care de peste 2000 de ani a fost neîncetat transmisă din generație în generație.

 Precum zicala de la Avva Agathon, un calugăr care a viețuit în deșertul egiptean în secolul al IV-lea: „Avva, ce este mai cu folos”, a intrebat discipolul său, „asceza trupeascâ sau trezvia (vegherea minții)?” „Omul este asemeni unui copac”, a răspuns Avva Agathon, „asceza trupească este frunzișul, iar trezvia este rodul. Potrivit celor scrise: «Fiecare copac care nu dă rod bun, să fie tăiat și aruncat în foc», este clar că toată grija noastră trebuie îndreptată către rod, așadar, către păzirea sufletului, dar are nevoie de protecția și înfrumusețarea frunzișului care este asceza trupească.”

Cu 1500 de ani mai târziu, în secolul XX, în pustia athonită, un călugar tânar, pe nume Efrem, viețuise câțiva ani în obștea Starețului Nichifor și se luptase cu gândul de a pleca. Căci starețul său era strict, lucrând la smerenia și răbdarea discipolilor săi prin cuvinte aspre și ascultare. Și totuși, nu oferea deloc povățuire privind trăirea duhovnicească. În timpul zilei, tânărul Efrem și frații săi călugări prelucrau lemn și sculptau peceți pentru prescuri – șase peceți pe zi, altfel nu puteau mânca – iar noaptea se adunau la slujbă. Prin harul lui Dumnezeu, împreună cu o astfel de asceză trupească, Efrem a dobândit o bază puternică și a sporit în smerenie. Dar încă se lupta cu gânduri copleșitoare.

Apoi, într-o zi, Efrem l-a insoțit pe Starețul Nichifor intr-o vizită la chilia din apropiere a lui Gheronda Iosif Isihastul, călugarul cunoscut drept „profesorul”, care locuia la Schitul Sfântul Vasile. Când s-au adunat împreună după slujbâ, Starețul Iosif a intrebat: „Face ascultare Efrem?” Starețul Nichifor a răspuns: „Da, face.” Întrebarea aceasta l-a surprins pe Efrem, care a recunoscut acum atât viață, cât și har în Gheronda Iosif. Deoarece intrebase nu despre inteligența sau măiestria sa la lucru, ci despre ascultare. Timpul a trecut și Efrem a fost în sfârșit hirotonit preot. Cand a aflat Gheronda Iosif, l-a invitat pe Ieromonahul Efrem să vină să slujească Sfanta Liturghie la Schitul Sf. Vasile de cateva ori pe săptămână, pentru că ei nu aveau preot la acea vreme.

Dupa prima Sfanta Liturghie, Părintele Efrem l-a intrebat pe Gheronda Iosif dacă ar putea vorbi între patru ochi. Și amândoi au convenit să se întâlnească la miezul nopții. Dar Părintele Efrem, precum o căprioară însetată în căutare de apa cea vie, a ajuns la coliba lui Gheronda cu cinci ore mai devreme. A stat afară, pe un zid de piatră și, contemplând frumusețea naturii sălbatice noaptea, iazurile sărate si marea din depărtare, el a plâns ore întregi. Când, într-un final, Gheronda Iosif și-a deschis ușa, Părintele Efrem a intrat și a întrebat de îndată: „Văd că toți monahii se ocupă în principal cu lucrul mâinilor, și nu este nimeni cu care să-ți discuți gândurile sau de la care să iei sfaturi duhovnicești. Așadar, este viața noastră cu adevărat monastică? Lucrând de la răsăritul soarelui până la apus, sau fiind crunt umiliți și neauzind niciodată cuvinte blânde?” „Copilul meu, ai grijă” a răspuns Gheronda Iosif. „Starețul tău este cel pe care Dumnezeu ți l-a descoperit. Nu ai voie nici să îl părăsești, nici să îl judeci. Dacă vrei să devii slujitor al lui Hristos, trebuie să accepți tot ceea ce Hristos a pătimit pentru noi. Confortul, slava deșartă și vorbele politicoase nu aduc nici un progres. Aceste cuvinte l-au mișcat pe Părintele Efrem.

Când au terminat, Gheronda Iosif l-a îmbrățișat și i-a spus: „Copilul meu, tu mă căutai pe mine, iar eu te căutam pe tine.” Din acea zi, cu binecuvântarea Starețului Nichifor, Starețul Iosif a început să răspundă întrebărilor Părintelui Efrem despre războiul nevăzut, vegherea minții și rugăciune. Gheronda Iosif vorbea despre importanța cunoașterii de sine, a conștientizării propriilor patimi, și cum, prin harul lui Dumnezeu, acestea pot fi înfrânte. „Fă așa încât smerenia să iți fie acoperământ in toate”, zicea Gheronda Iosif. „Caci toate cele făcute cu trupul se aseamănă frunzelor, care doar împodobesc exteriorul unui om. Aceste practici sunt și ele bune, dar există si acelea care curăță lăuntric omul. Acestea vor deschide ochii sufletului. Prin aceste practici inima este purificată pentru a-L vedea pe Dumnezeu in acea zi. Căci, fără nevoința noetică (a minții), beneficiile lucrărilor exterioare sunt mici.”

Această purificare launtrică prin harul lui Dumnezeu se dobândește prin acțiunea rugăciunii și a trezviei, sau a stării de veghe a minții, prin care un om caută harul și mila lui Dumnezeu și iși păzește cu grijă inima și mintea de gânduri și închipuiri dăunătoare, în special de cele provenite de la demoni. „Fixează-ți atenția, ca un paznic vigilent, pe toate simțurile tale interioare și exterioare”, zicea Gheronda Iosif, fiindcă el cunoștea că asemenea strictețe împreună cu harul lui Dumnezeu purifică inima și atrag iluminarea divină. „În plus, învață și asta:”, a zis el, „Prin iubire față de Hristos și Maica Domnului, vei spori mai mult in trezvie și vedere duhovnicească decât prin orice alte nevoințe. Orice altceva este, de asemenea, bun atunci când este făcut cum trebuie însă iubirea le depășește pe toate.”

Părintele Efrem a pus în practică tot ceea ce fusese învățat și acum, vărsând multe lacrimi, avea să descopere curând un mare foc și iubire pentru Hristos, arzându-i în inimă. „Lacrimile sunt bune”, a zis Starețul Iosif la următoarea lor întâlnire. „Ele curăță sufletul pentru că acum tu sapi și deschizi un drum astfel încăt vehiculul harului lui Dumnezeu să poată veni.” Pe măsură ce Părintele Efrem continua in acest fel, lună de lună, războiul nevăzut împotriva sa s-a intensificat și el. Săgeți de foc îi erau aruncate de către demoni, ispite trupești pe care le confrunta cu post și rugăciunea lui Iisus, precum și gânduri intruzive pe care s-a ostenit să le înlăture.

Într-o seara, în timp ce Părintele Efrem se uita pe geamul chiliei sale rugându-se: „Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă”, dintr-o dată trei chipuri luminoase s-au apropiat. Uimit de infățișarea strălucitoare a fiecăruia, nu i-a putut recunoaște la inceput. Dar pe măsură ce chilia sa se umplea de o lumină și o mireasmă de nedescris, a realizat, prin ochii sufletului, că cel din mijloc era Hristos însoțit de doi îngeri. A fost copleșit de o mare bucurie, de o incântare cerească, și, căzând la pamânt, a imbrățișat picioarele lui Hristos ramânând în starea de pace și fericire. Sf. Efrem amintindu-și acel moment mistic: “Când au venit, nu m-am mișcat deloc. Au venit în fața mea și eu mi-am deschis brațele… și am sărutat pe Cel din mijloc. Gheronda s-a umplut de bucurie: «Acum vei vedea ce înseamnă Harul. Vei vedea fructele nevoinței tale. De acum înainte…».”

Când lumina, într-un final, s-a retras, camera i s-a umplut de demoni fioroși. Bestii periculoase, mârâind înfuriate, s-au adunat împrejur din toate părțile. Părintele Efrem tremura, dar a continuat să se roage: „Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă. Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă.” Demonii au fost arși și s-au retras. Apoi a luat repede lampa cu gaz și a fugit să îl vadă pe Gheronda Iosif. „Ce s-a intamplat?” a intrebat Gheronda. „Un moment, Gheronda, să îmi revin și îți voi spune.” Apoi, Părintele Efrem a descris ceea ce tocmai se întâmplase. Auzind acestea, Gheronda Efrem l-a imbrățișat și a răspuns: „Copilul meu, acesta este primul pas. Acesta este harul. Îți amintești când îți spuneam că prin plâns este ca și cum ai săpa astfel încât vehiculul harului să poată trece? Ei bine, tocmai ce a trecut. De acum incolo, vei avea revelații de la Dumnezeu. Vei afla lucruri de la El și vei vedea diferit. Demonii au venit după Hristos, văzând această stare de har, și au vrut sa te sperie de pe aceasta cale.”

În anii următori, Părintele Efrem a trăit și alte asemenea momente, chiar a văzut transformarea Sfintelor Daruri de către har. La care Gheronda Iosif îi spunea: „Încetinește, nu fugi prea repede.” Din propria experiență învățase că pentru progresul duhovnicesc e nevoie de timp, iar cursele demonilor sunt multe. „Să nu te aștepți doar la lucruri dulci,” a adăugat apoi. „Să te aștepți și la cele amare. Când treci printr-o stare spirituală plină de har, să te aștepți curând și la o ispită. Așijderea, când ai parte de ispite și necaz, să fii conștient că mângâierea Domnului este aproape.”’

Cu asemenea povățuiri și prin rugăciunile lui Gheronda, Părintele Efrem a progresat mult, chiar rămânând ascuns față de lume. În cele din urmă, după 38 de ani de ascultare față de Starețul Nichifor, el însuși a devenit starețul obștei din Katunakia. El le vorbea adesea despre beneficiile ascultării, stăruinței în rugăciune și trezviei multor călugări și pelerini care îl vizitau acum pentru sfaturi și vindecare.

Pentru aceia dintre noi care locuim în lume e suficient să ne inspirăm si să extragem putere din asemenea istorisiri. Căci acestea nu sunt mituri înțelept concepute, ci mărturie a puterii și măreției lui Hristos. Ca și monahii, nici noi nu ar trebui să căutăm apariții sau daruri spirituale, ci pocăință și ascultare față de poruncile lui Dumnezeu. Si, în special când postim și ne pregătim în fiecare săptămână sa ne împartășim cu Sfântul Trup și Sânge ale lui Hristos, trebuie să ne rugăm și să ne păzim mintea. Deoarece intr-o asemenea sinergie, între trup și suflet, și între Dumnezeu și om, harul coboară să se sălășluiască în inimă și putem experia bucuria și pacea duhovnicească.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!