Erezie în Pentagon: Ar putea declanșa al 3-lea Război Mondial?

Urmăriți un material foarte tare care ne prezintă o serie de lucruri mai puțin cunoscute despre persoanele aflate în spatele atitudinii actuale a SUA față de Israel și Orientul Mijlociu și credințele eretice ale acestora.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Erezie în Pentagon: Ar putea declanșă al 3-lea Război Mondial?

– Cine este acest om? Și de ce vocea sa răsună pe coridoarele Pentagonului?

– Doug Wilson este mai mult decât un pastor dintr-un orășel din Idaho. El este arhitectul unui edificiu teologic și politic periculos, numit “naționalism creștin”. Credința sa de bază, numită postmilenism, este convingerea că creștinii trebuie să stabilească o domnie globală a dreptății înainte de întoarcerea lui Hristos și că creștinii sunt chemați să preia controlul lumii, al guvernelor sale, al societăților sale și să le facă creștine înainte ca Iisus să poată reveni. Imaginați-vă ca și cum ai forța o grădină să înflorească înainte de vremea ei. Nu este vorba de a îngriji răbdător solul. Este vorba de a încerca să pui mâna pe putere și să impui un anumit deznodământ. Iar influența sa se extinde mult dincolo de congregația sa locală. El a cultivat relații cu figuri puternice, cu indivizi care văd în viziunea sa o justificare pentru ambițiile lor proprii.

– Această ultimă dezvoltare, o postare pe rețelele sociale de la un expert respectat în securitate națională, sugerează o legătură mai profundă și mai îngrijorătoare între secretarul Apărării, Pete Hegseth, și controversatul pastor, Doug Wilson. Vedem o nouă fuziune între teologie marginală și politica națională, iar mulți pun întrebări.

– Teologie marginală? E un mod blând de a spune. Aceasta nu este doar o mișcare marginală. Este un otravă. Și în timp ce trebuie să condamnăm erezia, trebuie să-i înțelegem și seducția. Nu cred că oameni ca Doug Wilson sunt pur și simplu răi. Ei sunt poate mânați de un zel greșit, de o dorință profundă, deși eretică, pentru o lume mai bună. Dar după cum ne-au învățat Sfântul Atanasie și Sfântul Maxim Mărturisitorul, scopul lui Dumnezeu este să-l îndumnezeiască pe om, nu să-l facă pe om un conducător politic. Această transformare divină, numită îndumnezeire, învățătura ortodoxă că oamenii pot deveni mai asemănători lui Dumnezeu prin har, este adevăratul scop, adevărata desăvârșire a omului. Teologia lor însă cade într-o veche capcană, numită pelagianism, erezia că oamenii pot dobândi mântuirea prin propriile lor eforturi, fără harul lui Dumnezeu, e ca și cum am spune că ne putem ridica singuri de propriile șireturi pentru a ajunge în Rai, ignorând nevoia noastră adâncă de ajutorul lui Dumnezeu. Iar asta este o trădare a Crucii.

– Iar paralelele cu sionismul creștin, credința într-o împărăție politică divin hărăzită în Israel, toate par să indice un tipar periculos.

– Da, este un tipar periculos, exact așa este. Acestea nu sunt incidente izolate, ci manifestări interconectate ale unei erezii care caută să curbeze voia lui Dumnezeu după ambițiile politice umane. Și după cum am văzut cu mucenicia pastorului Shoneman, acest gen de credință distorsionată poate duce la justificarea unor acte groaznice împotriva celor considerați necredincioși sau obstacole în calea viziunii lor. Când granițele dintre Împărăția lui Dumnezeu și puterea politică pământească se estompează, potențialul de violență crește exponențial. Imaginați-vă dacă cineva ar crede că Dumnezeu i-a poruncit să-și cucerească vecinul pentru că interpretarea sa a Scripturii i-a spus asta, acesta este genul de gândire periculoasă de care vorbim aici.

Gândiți-vă la asta: Dacă Wilson crede cu adevărat că are un mandat divin să instaureze o stăpânire creștină globală și dacă are urechea Secretarului Apărării, ce implică asta pentru politica externă a Americii, pentru folosirea puterii sale militare, pentru arsenalul său nuclear?

– E un gând înfricoșător. Dar există dovezi concrete ale acestei influențe? Dincolo de postările de pe rețelele sociale? Ceea ce descrii sună ca un complot secret, invizibil.

– Da, un complot secret, invizibil. Surpriza din scenariu este că nu e un secret. Nu în întregime. E ascuns în plină vedere. Secretarul Apărării este cel mai înalt lider din Departamentul Apărării, servind ca principal consilier al Președintelui însuși în toate chestiunile de politică de apărare. El este cel care îl sfătuiește pe comandantul-șef dacă să intre sau nu în război. Acesta nu este un om marginal. Acesta este un om aflat chiar la centrul puterii. Revelația înfricoșătoare este că acțiunile publice și declarațiile ideologice ale lui Hegseth nu sunt întâmplătoare. Ele sunt aplicarea directă a teologiei lui Wilson. El a folosit public “limbaj cu accente cruciadiste” pentru a descrie armata SUA, încadrând acțiunile militare nu doar ca o apărare a libertății, ci ca un război sfânt cu susținere divină. El a pledat pentru politici care ar alinia forțele armate cu viziunile sale religioase și are o istorie lungă de promovare a naționalismului creștin.

Nu e un plan secret care se desfășoară în umbre. Este o ideologie declarată public care prinde rădăcini în cel mai înalt birou militar. Mi-e teamă că șarpele nu doar i-a șoptit la ureche secretarului, ci s-a încolăcit în jurul declarațiilor sale publice. Un semnal de alarmă pe care să-l putem vedea cu toții, cum că teologia greșit înțeleasă, deghizată în convingere dreaptă, ne poate duce până la pragul unui conflict global de neimaginat. Și tentaculele acestei erezii se întind mai departe decât ne putem imagina, influențând subtil pe alții în poziții de putere, creând o rețea de adepți ai acestei ideologii periculoase.

– Asta e aproape prea mult pentru a înțelege. Cum s-a ajuns aici? Cum a putut o astfel de perspectivă teologică obscură să capete o priză la mase atât de periculoasă? Este America un regat al cultelor? – Este America un regat al cultelor? Termenul de cult nu se referă doar la oameni în robe în deșert. Este o modalitate de a descrie orice sistem de credințe care cuprinde întreaga viață a oamenilor, cerând loialitate absolută față de un lider carismatic și un set de idei, înlocuind credința tradițională într-un Dumnezeu transcendent cu ceva diferit, creat de om. Această țară a devenit un teren fertil pentru astfel de mișcări. Accentul ei pe libertatea individuală și autosuficiență, deși bun în multe privințe, poate duce uneori oamenii să-și creeze propria viziune asupra credinței, ignorând înțelepciunea și tradiția Bisericii. E ca și cum fiecare om își construiește propria casă fără un plan comun sau o temelie solidă. Aceasta este o formă de gnosticism modern, dacă vreți, credința că mântuirea vine prin cunoaștere secretă, personală, mai degrabă decât prin învățăturile autoritative ale Bisericii și prin Sfânta ei Tradiție, unde interpretarea personală prevalează asupra înțelepciunii colective a ierarhiei transmise din generație în generație. Statele Unite au un fel de piață spirituală, putem spune, unde voci carismatice pot duce ușor sufletele în rătăcire.

– Deci, ce facem? Cum luptăm împotriva unei astfel de ideologii atât de invazive și periculoase? Cum ne putem împotrivi regatului cultelor?

– Cum putem lupta împotriva unei astfel de ideologii periculoase și invazive? Luptăm prin adevăr, desigur. Dezvăluim erezia pentru ceea ce este. Amintim credincioșilor despre adevărata natură a Împărăției lui Hristos, o Împărăție nu din această lume, ci în inimile noastre. Ne rugăm pentru discernământ (“diakrisis” în greacă), și curaj (“thárros” în greacă), pentru cei în poziții de putere. Trebuie să fim vigilenți. Nu trebuie să tăcem. Și nu trebuie niciodată să fim reduși la tăcere. Trebuie să ne opunem acestei fuziuni periculoase între puterea pământească și o teologie profund distorsionată. Soarta națiunilor, poate chiar a lumii, ar putea depinde de asta.

Chemarea noastră nu este să construim o împărăție lumească, ci să căutăm unirea tainică cu Dumnezeu în propriile noastre inimi. Adevărata noastră putere nu este în sabie, ci în smerenia Crucii. Locul nostru de refugiu este în Biserica Ortodoxă. Este un fel de anti-cult al Vestului, o credință cu o tradiție comunitară profundă, înrădăcinată în apostoli, care servește drept antidot împotriva individualismului ce dă naștere unor astfel de erezii. Este harta străveche către adevărata libertate spirituală și către mântuirea noastră. Suntem noi atât de orbi, atât de cuprinși de umbrele acestei lumi, încât nu putem vedea șarpele încolăcindu-se chiar în jurul temeliei păcii?

Teza centrală a acestui episod este că, în cea mai intensă presiune, când lucrurile par incredibil de întunecate, ca și cum nu ar exista niciun motiv de speranță, răspunsul nostru nu este să îndreptăm lumea prin voința noastră. Acestea sunt ingredientele folosite în crearea unui tiran, un înger căzut, cineva care a vrut să aducă un mare bine. Aceștia devin superticăloși de fiecare dată. În artă și în viață. Răspunsul este să devenim ca sfinții, să devenim mai asemănători lui Hristos, să nu ne învârtoșăm [în voia noastră], să ne dăm seama cât de puțin control avem asupra rezultatelor din lume și că, transformându-ne pe noi înșine, viața interioară într-o viață în Hristos, chiar am putea schimba lumea.

Dar obiectivul nu poate fi niciodată impunerea propriei voințe în acel proces. Contraintuitiv și paradoxal, tocmai renunțarea la propria voie ne face cei mai… eficienți. Ne dă o șansă să aducem schimbări pozitive în lume, să oprim, poate, ce e de neconceput. Să luminăm, poate, întunericul, care pare uneori incredibil de puternic. Dacă doar l-am putea vedea. Acesta este mesajul lui Hristos. Acesta este mesajul Crucii în locul sabiei. Asta face Creștinismul cu totul distinct printre toate religiile lumii și numeroasele culte, care toate au eșuat, iar cele care mai există și astăzi urmează să eșueze.

Nu mai suntem doar o împărăție a cultelor. Suntem o națiune, cu adevărat, de… milioane de culte, pentru că acum, prin folosirea greșită a tehnologiei și prin ascensiunea rețelelor sociale, prin așa-numiții influenceri de pe rețelele sociale, fiecare individ are șansa să-și creeze propriul său cult de adepți. Iar pentru cei care reușesc la scară mare, mă gândesc la Elon Musk, de exemplu, ei sunt priviți cu admirație. Dar realitatea este aceeași ca la celebrități. Orice glorie răpită de la Dumnezeu și îndreptată spre creația Sa, către un simplu om finit, duce la distrugerea acestuia.

Și de aceea vezi printre celebrități atâta distrugere, durere și suferință și deznădejde și tragedie, pentru că există un schimb, iar prețul este vânzarea scopului nostru – care este predarea totală a voii noastre voii lui Dumnezeu, cu încredere, pentru ca noi să devenim asemenea Lui -, schimbându-l pe faimă, bani, putere. Ei bine, politicienii nu sunt cu nimic diferiți. Mulți dintre ei, poate cei mai mulți, fac același schimb și când îl fac, se distrug pe ei înșiși. Dar când sunt în fruntea armatelor, militarilor, armelor, au potențialul să facă mare rău dincolo de pur și simplu lor înșiși. Aici intervine voința lor de putere, de a impune dorințele lor, că viziunea lor particulară asupra lumii, cu ei înșiși în centru, va salva lumea. Poate intenția este una bună, dar drumul spre iad este pavat cu bune intenții.

De aceea, fără învățăturile Bisericii, viețile sfinților, tradiția apostolică care ne-a fost transmisă, și sfintele și autoritarele tradiții ale Bisericii sunt singurele semne de hotar, singurul mecanism de siguranță pentru a evita megalomania. Și când pui împreună un pastor ca Doug Wilson, cu teologia sa profund greșită, în contextul unei țări de hiper-individualiști, unde fiecare persoană, aproape fiecare persoană, aspiră să fie liderul propriului său cult. Și apoi când îi dai acelui om o mare putere asupra armatelor, îl faci șef al Departamentului Apărării, care supraveghează Pentagonul, și îl faci cel mai înalt consilier al comandantului suprem, care e președintele Statelor Unite, ei bine, asta e o rețetă pentru dezastru.

Deci ereziile, ereziile teologice nu sunt doar ceva despre ce citim în istorie, în manuale școlare. Biserica a luptat împotriva ereziilor de la înființarea ei, de fapt, de la primul sinod ecumenic, ca cu ceva ce stă să despartă Trupul lui Hristos, cu o învățătură strâmbă, care va da naștere nu unei figuri hristice, ci unui misantrop, unui om strâmb, duhovnicește, intelectual și în orice sens. Dacă crezi că urmărirea teologiei este o disciplină arhaică și moartă, ceva potrivit cărților de istorie, sau arheologiei, ai fi profund înșelat. Pentru că, de fapt, tot sensul vieții și cele mai mari întrebări existențiale ale noastre, revelarea lui Dumnezeu, scopul și desăvârșirea noastră sunt legate de a transmite corect acele învățături. Aceea slăvire a lui Dumnezeu este conform învățăturilor Bisericii Otodoxe, din lipsă de un cuvânt mai bun.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!