Duminica samarinencii: apa cea vie și flexibilitatea smereniei – p. Teologos

În duminica samarinencii, Biserica ne pune înainte una dintre cele mai adânci întâlniri evanghelice: dialogul Mântuitorului cu femeia samarineancă la fântâna lui Iacov. Acest material explorează isihia lui Hristos, semnificația apei vii ca energie necreată, pedagogia smereniei prin care Domnul ridică sufletul de la trupesc la duhovnicesc, semnificația celor cinci bărbați, rolul de ucenic și importanța flexibilității smereniei ca poartă spre vindecare. O tâlcuire care ne arată cum să ne deschidem harului și cum să ne închinăm în duh și adevăr.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Hristos a înviat!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin!

Introducere la duminica samarinencii

Vedem că în drumul duminicilor de la duminica Învierii la cea a pogorârii Duhului Sfânt avem prezența constantă a apei ca mediu al harului Duhului Sfânt precum și diferitelor tipologii de oameni. Dacă în duminica slăbănogului vedem pe omul credincios, însă necrozat de lâncezeală și de plăceri, în duminica samarinencii vedem omul cu o credință greșită, însă dornic de a învăța. De fapt, în duminica slăbănogului avem chipul vindecării voinței în timp ce în această duminică avem chipul vindecării minții iar în duminica orbului avem exemplul luminării depline.

Pentru textul evanghelic complet al acestei duminici, citiți Sfânta Evanghelie după Ioan, capitolul 4, iar pentru o privire complementară asupra întâlnirii de la fântână, urmăriți materialul nostru Învățământul trupesc, duhovnicesc și samarineanca.

Liniștea inimii, condiția libertății adevărate

Astăzi oamenii sunt foarte dornici de a învăța pe orizontală, adică a-și umple mintea cu zgomote informaționale care să ofere plăcere, gratificație imediată astfel încât să-i scape prin superficialitatea ieșirii din minți de adâncul golului din inimă. Gratificările senzoriale cu care suntem bombardați încontinuu nu ne lasă să ne adâncim în noi înșine și să vedem că Hristos a plecat din inima noastră din cauza lipsei noastre de atenție. Asta ne dă un sentiment de neîmplinire și de pierdere a libertății adevărate în Hristos, dincolo de excitarea haotică și irațională cu care ne obișnuim în clipa în care suntem expuși centrilor puternici de păcat, de atenție.

Fraților, este foarte important să ne depărtăm de acești centri pentru a putea sta în liniște astfel încât să-L găsim pe Dumnezeu și, la lumina înțelegătoare a Acestuia, să ne găsim pe noi înșine. Doar în liniște, mintea se limpezește de plăceri și se luminează astfel încât să poată să-și pună marile întrebări și să primească marile răspunsuri. Dacă noi suntem în continuu tulburați de diferiți centri de atenție, atunci alții ne vor controla narativa și nu noi înșine și atunci ne vom transforma din personalități libere în personulități manipulabile. Nu ne putem dezvolta și înflori sub harul lui Dumnezeu dacă nu avem timpul necesar să ne concentrăm pe aceasta în pace și bună cuviință.

Despre paza minții și respingerea gândurilor care tulbură liniștea lăuntrică, aprofundați cuvântul Războiul de gând – despre paza minții și gânduri.

Exemplul isihast al lui Hristos

Vedeți că Hristos, cu toate că este Dumnezeu atotputernic, S-a retras atunci când fariseii au aflat că El face și botează mai mulți ucenici ca Ioan. S-a retras ca să ne dea nouă exemplu de comportament isihast, să căutăm liniștea și nu gâlceava – și asta în condițiile în care informația fariseilor nu era corectă pentru că nu Iisus boteza – El căutând isihia, liniștea – ci doar ucenicii Lui. Acest tip de comportament se vedea pregnant în Biserica primară la slujbe și mai ales la Sf. Liturghie care erau momente isihaste unde arhiereul care era în tipul lui Hristos nu făcea aproape nimic fără numai se ruga și dăruia tuturor din pacea sa – adică spunea doar „Pace tuturor!” și binecuvânta poporul. Cădirea de la heruvic și împărtășirea credincioșilor o realizau diaconii. Desigur că în timp lucrurile s-au schimbat, unul din motive fiind și lipsa diaconilor și a pregătirii acestora din cauza vicisitudinilor istoriei, însă Biserica prin elitele ei duhovnicești, totdeauna a căutat liniștea duhovnicească pentru că în rugăciunea liniștită se naște geniul prin unirea cu Dumnezeu cel atotînțelept.

Îl vedem pe Iisus că nu S-a încrâncenat, ci a plecat tocmai în partea opusă a zonei, adică în Galileea. Datorită geografiei și scopurilor Sale, Mântuitorul trebuia să treacă prin Samaria, un ținut spurcat pentru evrei care se considerau puri în comparație cu samarinenii care erau oameni ce proveneau din căsătorii mixte. Din cauza asta, evreii evitau, înconjurau zona, însă vedeți că Hristos ne învață că nu trebuie să urâm pe niciun om din cauza rasei sale. Trebuie să urâm doar păcatul, învățătura greșită și nu pe păcătos.

Pentru că samarinenii aveau o învățătură greșită și, deci, periculoasă vedem că la început Iisus le spune apostolilor pe care îi trimite la propovăduire să nu intre în satele lor și să nu intre în discuții teologice cu ei, ci să se limiteze la israeliți. Cu toate acestea, El merge în Samaria pentru că El este desăvârșit. Mai apoi, însă, le spune apostolilor că după ce vor primi puterea cea de Sus a Duhului Sfânt să meargă nu numai în Samaria, ci până la marginile lumii. De asemenea, faptul că Iisus nu-i urăște pe samarineni și îi învață și pe apostoli acest lucru – chiar dacă le spune să nu le propovăduiască încă – se vede și din faptul că Iisus, iubitorul de asceză și isihie duhovnicească, se odihnește la o fântână în deșert, în timp ce îi trimite pe apostoli la samarineni să cumpere de mâncare, nu să propovăduiască.

Așa și noi – trebuie să evităm pe cineva care este exponentul unei învățături greșite din cauza pagubei pe care ne-o poate aduce învățătura sa și nu pentru că urâm persoana. Să nu subestimăm distrugerile provocate de ideologii pentru că toată istoria arată că acestea sunt mult mai mari decât forța pumnului care este ușor detectabilă și efemeră. Dacă cineva este învins armat atunci se luptă să se elibereze, însă dacă este învins ideologic atunci se poate chiar bucura în mod animalic în sclavia sa, crescându-și singur robia.

Pentru un context istoric și geografic al Samariei și al conflictului cu iudeii, consultați articolul Samaria de pe OrthodoxWiki, iar pentru exerciții practice de isihie, vedeți Exerciții isihaste – cum să simțim prezența lui Dumnezeu.

Fântâna lui Iacov

Vedem că Iisus era foarte ascet pentru că era ostenit de călătorie și nu avea ce să mănânce în timp ce apostolii, având o constituție trupească mult mai solidă, aveau forța să meargă în oraș să cumpere de mâncare. Ostenit fiind de asceză și de căldura amiezii, Iisus se așează lângă fântâna lui Iacov, care simbolizează adâncul învățăturii lui Dumnezeu dată celor virtuoși care astâmpără setea tuturor prin Scriptură și Sfânta Tradiție. Să nu uităm, însă, că fântâna respectivă era foarte adâncă, adică înțelesurile sunt foarte adânci, iar pentru scoaterea apei, fiecare își aducea de acasă găleata (de obicei, un burduf) și funia, adică cineva trebuie să se pregătească pentru apa harului prin erudiția în tâlcuirea cuvântului dumnezeiesc. Dincolo de asta, locul are și o semnificație a escaladării păcatelor – este vorba despre violul Dinei de către sichemiteni și răzbunarea Dinei prin masacru de către fii lui Iacov. Deci dacă păcătuim pierdem apa cea vie a harului după cum sichemiții au pierdut fântâna, iar pentru a dobândi harul trebuie să ne pregătim cu cele necesare.

Întâlnirea cu femeia samarineancă

Când era Iisus acolo, a venit o femeie samarineancă ca să scoată apă, căreia Iisus i-a zis să-i dea să bea. Domnul nu vorbea cu femei între 4 ochi decât numai dacă era absolută nevoie pentru a ne învăța să evităm orice posibilitate de sentimentalism și de mângâiere omenească astfel încât mintea să fie liberă de orice gând, senzație și imagine nepotrivită și deci să fie capabilă pentru a-L contempla pe Dumnezeu cel pur duhovnicesc. Din acest motiv notează evanghelistul că Domnul i-a cerut apă pentru că ucenicii erau plecați.

Desigur că samarineanca era total șocată cum de un bărbat iudeu vorbește cu o femeie samarineancă pentru că evreii cu samarinenii erau într-o continuă dușmănie reciprocă datorită xenofobiei iudaice. Mântuitorul nu răspunde cu aceeași monedă ci, din contră, o ridică pe un plan superior spunându-i că dacă ar fi cunoscut darul lui Dumnezeu și Cine este El, atunci ea ar fi cerut de la El și ar fi primit apă vie, adică energia necreată a lui Dumnezeu.

Trebuie să știm că nimic nu potolește setea sufletească fără numai harul, energia necreată pentru că aceasta este hrana sufletului. Din păcate, noi suntem distorsionați de păcat și căutăm să suplinim această hrană din egoism, din plăcerile păcătoase, însă fără succes pentru că singura sursă de har din univers este Dumnezeu care se manifestă sau direct sau prin alte surse virtuoase care sunt în comuniune cu Dumnezeu.

Pentru a înțelege mai bine cum lucrează harul în viața noastră, citiți și cuvântul Smerenia, accesul, puterea de pe site-ul nostru.

Harul lui Dumnezeu

Niciodată nu trebuie să uităm că Dumnezeu nu este numai Creator absolut și din nimic, ci și Proniator – adică Dumnezeu nu numai aduce în existență, ci și menține în existență prin emiterea continuă a energiei necreate necesare, a combustibilului necesar pentru ca entitățile să existe. De fapt, starea de iad este minimizarea la maxim a legăturii cu Dumnezeu și deci a combustibilului, a energiei necreate pe care o existență o primește și de aici chinul acesteia. Trebuie accentuat că iadul este alegerea celui care îl suferă și nu alegerea lui Dumnezeu. Dumnezeu a creat toate ca să se bucure desăvârșit – de aici și supranumele de har dat energiei necreate pentru că „har” vine de la grecescul χαρά care înseamnă „bucurie”. Omul care are harul în lucrare este bucuros și înflorește ca o floare udată de rouă. Cel care este lipsit de har este trist și se ofilește ca o plantă în deșert.

Totul este ca omul să accepte că are nevoie de ploaia de Sus, că nu este el însuși Dumnezeu și că trebuie să se supună lui Dumnezeu cel adevărat pentru a putea să trăiască bine. Dacă omul nu se supune, atunci nu trăiește bine. Omul rebel este în continuu în răutate, distorsiune. Pentru a ajunge la această smerenie, trebuie să înțelegem că Dumnezeu nu este tiran, ci existențial – adică fără El ne distorsionăm, ne asfixiem existența. Dumnezeu nu este cineva mai mușchiulos decât noi și din cauza asta trebuie să ascultăm de El. Ascultarea de Dumnezeu este o dovadă de înțelepciune iubitoare și nu de groază animalică.

Samarineanca și rolul de ucenic

Vedem că samarineanca nu se cramponează de faptul că Domnul nu-i răspunde la întrebare, ci este deschisă față de mesajul Mântuitorului și astfel începe să intre puțin câte puțin lumină pe orizontala întunecată a existenței sale. Este foarte importantă dispoziția de ascultare a ucenicului astfel încât să se folosească de învățătura conducătorului duhovnicesc. Domnul a spus că folosul este după credința noastră – chiar dacă și duhovnicia conducătorului este importantă pentru că orb pe orb dacă va conduce, vor cădea amândoi în groapă.

Problema cea mare astăzi este întâi de toate cu învățăceii care sunt foarte concentrați pe ei înșiși în loc să fie concentrați pe învățătura cea adevărată. Doresc să afle multe zgomote informaționale din curiozitate, evitând informația duhovnicească adevărată pentru că aceasta le reamintește faptul că sunt păcătoși. Caută furajele care le fură mintea pentru că le produc plăcere și evită hrana adevărată care le provoacă libertate care de multe ori implică durere, cruce, pentru că sunt manipulați să evite cu orice preț efortul și angajarea în virtute. Învățământul adevărat presupune punerea virtuții pe primul plan, repetarea și efortul îndelungat cu conștiința veșniciei noastre și a țintei noastre care este unirea cu Dumnezeu cel pur personal, iubitor și duhovnicesc. Avansul în materie duce la stricăciune și neîmplinire, chiar dacă suntem învățați altfel de diavol, societate și egoismul nostru. Superficialitatea și căutarea plăcerii imediate nu duce nicăieri fără numai la neîmplinire și înnămolire în patimi.

Omul trupesc este înșelat de sclipiciul materiei în timp ce cel care se deschide duhovniciei își dă seama că realitatea duhovnicească este net superioară celei trupești, materiale. De asta și-a dat seama și samarineanca în clipa în care Hristos i-a prezentat o altă realitate, realitatea apei celei vii. La început samarineanca, rămâne tot pe plan trupesc pentru că îl întreabă de unde are apa cea vie pentru că nu are găleată și fântâna e adâncă. Își dă seama imediat însă de posibilitatea faptului ca Cel din fața ei să fie mai mare chiar decât Iacov care era părinte și o personalitate foarte marcantă pentru samarineni.

Despre importanța rugăciunii ca hrană a sufletului și tehnici de concentrare a minții, urmăriți cuvântul Rugăciunea lui Iisus.

Atitudinea Mântuitorului. Apa vie, harul și pedagogia smereniei

Mântuitorul nu-i răspunde direct nici la această întrebare, ci continuă să o ridice în ierarhia planurilor existențiale de la planul material către planuri din ce în ce mai duhovnicești spunându-i că cine bea din apa pe care El o va da nu va mai înseta în veac, pentru că această apă se va face în el izvor de apă curgătoare spre viață veșnică. Omul într-adevăr simte o împlinire când se împărtășește cu harul divin și viața sa devine foarte dinamică, curgătoare, plină de bucurie precum curgerea unul pârâu jucăuș de munte. Desăvârșirea nu este băltire, nemișcare, moarte. Din contră: desăvârșirea este odihna și dinamismul libertății maxime, fără urmă de haos. Acest lucru îi provoacă atâta bucurie omului încât, cu toate că este împlinit, dorește din ce în ce mai mult această stare care într-adevăr poate să crească la infinit și, de fapt, aceasta este starea de Rai ai cărei zori îi simțim de pe pământ. Din cauza aceasta, pe de-o parte, Domnul spune samarinencii că cine bea din apa harului nu va mai înseta în veac, în timp ce la înțelepciunea lui Iisus Sirah scrie că cei care îl vor bea pe Domnul, vor înseta și mai mult

Samarineanca chiar dacă începe să creadă cu adevărat, rămâne totuși pe planul trupesc și îi cere Mântuitorului această apă, fie și ca să nu mai facă drumul până la fântână. Domnul iarăși nu îi face voia direct când aceasta îi cere apa vie, ci îi spune să meargă să-l cheme pe bărbatul ei. Vedem că femeia se smerește și mai mult în fața necunoscutului din fața ei. În mod normal, un om mai mândru l-ar fi rejectat pe Mântuitorul lumii dacă Acesta S-ar fi comportat astfel pentru că oamenii, în general, doresc să li se facă voia și nu să se supună ei altora. Principalul nostru chin vine din încrâncenarea în voia proprie și în clipa în care cineva are flexibilitatea smereniei e un lucru mare. Domnul, ca atotștiitor, cunoștea inima samarinencii și a spus atunci când a plecat dintre iudei că trebuie să treacă prin Samaria și pentru a o corecta și ridica pe samarineancă în credința ei folosindu-i flexibilitatea smereniei. Cine are această flexibilitate avansează repede pentru că ascultă – cine nu, se chinuie și pe sine și pe ceilalți.

Mântuitorul i-a spus să-l aducă pe bărbatul ei din mai multe motive: să-i taie voia, să o facă să se gândească și la alții în clipa în care dă peste ceva de valoare și, nu în ultimul rând, să-i vădească păcatul pentru că, așa după cum recunoaște ea însăși, acum trăiește în concubinaj. Este foarte important să nu uităm niciodată de cei care s-ar putea folosi în clipa în care primim ceva de la Dumnezeu și să-i facem și pe ei părtași, dacă, desigur, prin această împărtășire nu se produce tulburare sau alte forme de păcat, ci mai degrabă crește dragostea de Dumnezeu și între noi. Acum se vede și mai bine smerenia samarinencii care își recunoaște păcatele în loc să le ascundă. Dumnezeu o ridică și mai sus și vedeți că femeia nu închide discuția pur și simplu, ci chiar se deschide față de Dumnezeu.

Smerenia samarinencii. Semnificația celor 5

Cu cât mai mult se deschide femeia în fața Domnului, cu atât mai mult Domnul se revelează în fața ei și asta pentru că Dumnezeu nu calcă în picioare libertatea umană. Vedem că acum, după ce femeia a trecut un nou examen de smerenie, când ea rămâne neclintită în dorința ei de a învăța, Hristos se revelează ca și clarvăzător spunându-i cu delicatețe că, da, bine a spus că n-are bărbat pentru că a avut până acum 5 bărbați, iar cu actualul stă în concubinaj.

Dincolo de realitatea biologică a celor 5+1 bărbați, există diferite semnificații plauzibile pentru aceștia: cei 5 soți au fost cele 5 legi date de Dumnezeu: prima lege a fost cea din Rai, a doua a fost după izgonirea din Rai, a treia cea din vremea potopului lui Noe, a patra cea a tăierii împrejur din timpul lui Avraam, a cincea cea a aducerii lui Isaac. Toate acestea au fost lepădate, adică au murit din pricina nerodirii faptelor virtuții. Iar a șasea lege, cea dată prin Moise, era ca și când n-o avea, fie pentru că firea nu săvârșea dreptatea poruncită de lege, fie pentru că urma să treacă la legea Evangheliei, ca la un alt bărbat, întrucât Legea lui Moise nu s-a dat firii oamenilor pentru totdeauna, ci pentru călăuzirea ei la ceva mai înalt și mai tainic, la legea libertății în Hristos care este și singura mântuitoare.

O altă semnificație a celor 5 bărbați ar fi cele 5 simțuri cu care, dacă se însoțește sufletul căutând unirea deplină cu fiecare simț în parte, ajunge să se sature de fiecare pentru că niciodată sufletul nu poate fi împlinit de vreo plăcere senzuală. Problema cea mare este că astfel se distruge mintea, care este cel de-al 6-lea organ de simț și atunci sufletul nu mai poate fi însoțit cu o minte distorsionată de păcat. Pentru vindecarea minții este nevoie de prezența concretă a lui Dumnezeu care a venit printre noi după mare mila Sa.

Hristos vrea să o vindece pe samarineancă

Din cauza aceasta Hristos se concentrează pe vindecarea femeii prin ridicarea ei la cunoașterea Sa și prin El la cunoașterea ei înșiși și nu atât pe răspunsurile frontale pe care femeia le-ar fi așteptat. Astfel, femeia ajunge să-și dea seama prin flexibilitatea smereniei că Cel din fața ei este prooroc și atunci Îl întreabă problema care pentru ea este cea mai importantă – problemă care, de fapt, ar trebui să fie centrul existenței fiecăruia dintre noi: legătura noastră cu Dumnezeu. Desigur că samarineanca încă avea o viziune mai mult trupească, gândindu-se că este esențial locul geografic în care ne rugăm pentru a fi primită rugăciunea. Desigur că locul este important, însă nu ca și geografie, ci ca generator de energie necreată, de har, prin liniștea și influențele duhovnicești ale liniștii, icoanelor, arhitecturii, tipiconului și mai ales ale Sfinților care s-au rugat înainte în acel loc. Pentru că samarineanca încă era pe un plan inferior, întreabă unde este bine să se roage: în Ierusalim sau pe muntele Garizim unde era centrul religios al samarinenilor, astfel încât să fie bine în fața lui Dumnezeu.

Hristos îi dă iarăși un răspuns neașteptat samarinencii, spunându-i că trebuie să creadă că vine ceasul când nici pe muntele Garizim, nici în Ierusalim nu o să se închine Tatălui. E impresionantă aici smerenia Domnului care nu se include pe Sine ca Dumnezeu ce era, ci vorbește doar de Tatăl. Cu toate că rugăciunea nu depinde de loc, Hristos precizează că mântuirea este pe linia credinței iudaice care se împlinește chiar în El și că doar pe această linie ar putea ajunge cineva să-L cunoască pe Dumnezeu din experiență și asta pentru că celelalte credințe au deviat mai mult sau mai puțin de la adevăr. Desigur că Dumnezeu, fiind milostiv, poate să încalce această lege, arătându-Se cui dorește, ca și în acest caz cu samarineanca.

Prin aceste corecții, Domnul o ridică pe samarineancă la posibilitatea de a accepta faptul că adevărații închinători se vor închina lui Dumnezeu în duh și în adevăr pentru că Dumnezeu este pur duhovnicesc și își dorește închinători care să se asemene pe cât este omenește posibil cu El.

Pentru viața și mucenicia samarinencii devenită Sfânta Fotini, consultați pagina Fotini samarineanca de pe OrthodoxWiki și documentarul Samarineanca purtătoare de lumină.

Fața smereniei în contrast cu lipsa smereniei. Exemple

Remarcabilă aici este flexibilitatea smereniei și răbdarea samarinencii care a încercat să înțeleagă toate câte i-a spus Domnul și să se adapteze în continuu la noile situații pe care Domnul i le prezenta. Din păcate, însă, până astăzi sunt destui oameni care rămân în zona lor de confort, în bula lor cognitivă de unde foarte greu mai pot fi scoși. De multe ori chiar dacă pe moment ei zic că ies de acolo, se întorc iarăși la ale lor în câteva zile. Alteori, sfidează orice logică pentru a-și susține punctul de vedere aducând cele mai hilare argumente sau chiar pur și simplu se încrâncenează pe poziția lor chiar dacă nu mai au niciun argument. Ei de fapt nu caută adevărul, ci menținerea poziției lor. Alteori chiar devin agresivi dacă cineva încearcă să le arate că nu gândesc bine și asta chiar dacă ei înșiși se chinuie sau se fac de râs.

Asta se vede pregnant în rândurile sectarilor care se încrâncenează pe anumite poziții false repetând până la amețeală anumite citate de care se țin ca orbii de bâtă, chit că le dă cineva contraargumente clare din Scriptură și din istoria Bisericii.

Desigur că acest lucru este valabil și pentru ortodocșii care nu au viață duhovnicească pentru că ortodoxia nu mântuie magic. De exemplu, sunt îngrozit de câți ortodocși cred în falsurile făcute cu Inteligența Artificială care îl clonează pe p. Stareț Pimen și îi prezintă imaginea care – chipurile – încearcă să facă reclamă la diferite produse. Am postat articole pe site cu aceste filmulețe false, atrăgând atenția oamenilor că sunt falsuri grosolane și rugându-i să le raporteze pe Facebook, însă au fost destule comentarii pe diferite canale care arătau că oamenii nu au citit sau nu au înțeles defel pentru că ne cereau cu respect și entuziasm ghimbirul promovat de clipul fals făcut ci IA, pentru că aveau probleme cu articulațiile. Trebuia să repet încontinuu să citească lent textul introductiv ca să se dumirească. Alții spuneau că – Doamne ferește! – părintele Stareț l-ar fi păcălit pe Măruță cum că e în România pentru că el ar fi, de fapt, la Schitul Progromul din Grecia în timp ce altul îl corecta pe primul spunând că e de la Schitul Hipodromul. Noaptea minții! Fraților, să fim atenți puțin și la AutoCorect și la faptul că P. Stareț e la Lacu în Athos, nu la Progromu. Cele mai grele cazuri sunt, desigur, cei care sunt încrâncenați pe voia lor și disprețuiesc orice le este contrar, selectând din cotidian numai pozițiile care le validează optica.

Desigur că în acest context, flexibilitatea smereniei de care a dat dovadă samarineanca, smerenie care a fost supusă la o serie de tulburări bune care au scos-o din zona de confort, i-au permis acesteia să realizeze, cu darul lui Dumnezeu, că Cel din fața ei e posibil să fie chiar Mesia, chiar dacă starea ei interioară îi spunea să nu se aventureze în a lua o astfel de poziție, lucru care este lăudabil în situația ei. Mântuitorul vine atunci și îi confirmă că El este Mesia cel așteptat, moment în care au sosit și ucenicii Lui pentru că nu mai era nevoie ca cei doi să fie între 4 ochi. Dumnezeu cel atotputernic reglează lucrurile la milimetru astfel încât să maximizeze mântuirea oamenilor.

Pentru o reflexie asupra puterii pocăinței samarinencii devenită sfântă, citiți Sfânta Fotini, puterea pocăinței celei proscrise, iar pentru viața sa completă, vedeți Viața Sfintei Fotini.

Concluzie și îndemnuri

Din cauza asta să nu fim necredincioși sau să ne mirăm în clipa în care se întâmplă diferite lucruri neașteptate în viața noastră care ne scot din zona de confort ci să ne rugăm, să întrebăm și să fim atenți la noi înșine astfel încât să aflăm cât mai bine cum dorește Dumnezeu să gestionăm situația respectivă.

Să avem grijă să nu ne lăsăm conduși de emoții, de tulburări ci să le depășim și dincolo de întunecarea provocată de ele vom afla lumina lui Dumnezeu. Desigur că asta nu se întâmplă dintr-o dată ci în timp dacă avem trezvia, atenția duhovnicească necesară. Vedem că și apostolii s-au mirat când L-au văzut pe Mântuitorul că vorbește cu o femeie, însă nu i-au cerut socoteală. Asta arată că Domnul era foarte ascet și se ferea de orice centru de plăcere și mângâiere astfel încât să ne dea exemplu cum să facem astfel încât să ne concentrăm toată atenția doar pe Dumnezeu. Pe de altă parte arată că apostolii nu erau încă desăvârșiți, însă erau pe calea ascultării care duce la desăvârșire.

Dovada faptului că femeia a ajuns la o certitudine a credinței în Mesia este faptul că a lăsat găleata și apa absolut necesară și s-a dus în cetate și le-a zis oamenilor să vină să vadă un om care i-a zis toate câte a făcut întrebându-se dacă nu cumva acesta este Hristosul. Desigur că mai exista o mică undă de îndoială în interiorul ei chiar dacă se stabilizase cât de cât credința în Hristos.

Observăm zelul și căldura iubirii adevărate pe care credința în Domnul o naște în sufletele oamenilor, iubire care îi hrănește pe oameni și care este, de fapt, rodul lor. Din cauza asta Domnul spune că holdele sunt gata de seceriș și că e nevoie de secerători, adică de păstori care să-i aducă la Dumnezeu pe acești oameni rodnici, pe acești oameni cu o capacitate mare de iubire, pentru că dacă nu ajung la Dumnezeu atunci se ofilesc și se sting.

Dincolo de asta, Domnul ne spune un alt lucru esențial: spune că hrana Sa este să facă voia Tatălui. Spune asta pentru fiecare dintre noi pentru că hrana sufletului nostru este energia necreată care vine prin alinierea voințelor, prin facerea voii lui Dumnezeu. Dacă ne rupem prin voia noastră de Dumnezeu atunci nu mai există comunicare și hrana nu mai vine și începem să murim de foame duhovnicească în chinuri – așa cum era și femeia samarineancă înainte de a se întâlni cu Hristos. Vedem însă că la sfârșit, după ce a trecut prin mai multe etape de smerenie, și-a curățit de cugetul trupesc și nu numai că i-a adus pe cei din cetatea ei la Hristos, ci și multe mulțimi și a devenit într-un final Sfânta Mare Mc. Fotini – adică Luminița, purtătoarea de lumină, care face minuni până astăzi în principal vindecând pe cei care au boli de piele – tot felul de coșuri și eczeme. Trebuie să știți că funcționează, fraților! Puteți să o chemați cu încredere că Sfânta ajută mult. Trebuie însă și noi să avem flexibilitatea smereniei și să fim deschiși în fața harului lui Dumnezeu pentru că altfel nu vom avansa.

Să ne ajute bunul Dumnezeu și Sfânta Fotini la tot lucrul bun!

Așa să ne ajute Dumnezeu!

Hristos a înviat!

Vă mulțumesc că ați stat cu mine până acum!

Întrebări frecvente

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!