Judecata terapeutică – p. Iosia Trenham

Ascultați un frumos cuvânt al părintelui Iosia Trenham care ne prezintă ceea ce numește “judecata terapeutică”, care face ca viața noastră să intre pe făgașul vindecării.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Judecata terapeutică – p. Iosia Trenham

Dragilor, Dumnezeu să vă binecuvânteze și să bucurați de o fericită sărbătoare a Bobotezei. Cele mai bune urări și pentru Anul Nou și sper că vă veți primi toți binecuvântarea caselor după această sărbătoare minunată a Bobotezei. Chemați preotul în casa voastră. Aduceți agheasma de la Iordan în casa voastră ca să vă încurajeze, să vă sfințească și să vă apere de lucrările diavolului. Boboteaza, desigur, este sărbătoarea botezului Domnului Iisus în râul Iordan. Este apogeul sărbătorilor de Crăciun. Crăciunul și Boboteaza sunt strâns legate între ele. De fapt, este slava supremă, slava arătării lui Dumnezeu, dezvăluirea lui Dumnezeu în lume prin botezul Domnului.

Crăciunul este o slavă de necuprins cu mintea omenească, despre cum Dumnezeu S-a făcut om și Și-a făcut locaș în mijlocul nostru. Acea slavă, însă, a fost ascunsă în taină, nu-i așa? Câțiva magi de la Răsărit, și niște păstori, s-au alăturat îngerilor în celebrarea nașterii lui Hristos, cu Preasfânta Sa Maică și cu Iosif. Dar acum Hristos, la vârsta de 30 de ani, vine la râul Iordan și este arătat lumii. Dumnezeu-Omul este acum dezvăluit public întregii lumi. El intră în apă. Mâna tremurândă a lui Ioan Botezătorul i se pune pe cap. Și este botezat pentru a sfinți apele. Și prin acele ape sfințite să sfințească lumea și să ne mântuiască. Cerurile se deschid. Tatăl grăiește: ”Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit. Ascultați-L.” Încredințează public întreaga lume, prin porunca Sa să asculte de Hristos deoarece cuvintele Lui sunt cuvintele lui Dumnezeu. Și apoi Duhul Sfânt se pogoară din ceruri, se odihnește peste El și rămâne peste El, deoarece Hristos este Cel ce dăruiește. Iată deci că Sfânta Treime este arătată astăzi întregii lumi și de atunci și până acum a fost chemarea lui Dumnezeu către oameni ca să creadă în El, să-L cunoască; Dumnezeu vrea să fie cunoscut de oameni. El caută împărtășirea cu oamenii, prietenia oamenilor. Știu că este greu de crezut, dar acesta este adevăratul Dumnezeu. El este atât de smerit. El este atât de iubitor.

Cu această introducere, vreau să spun câteva cuvinte despre ceea ce numesc ”judecată terapeutică.” Căci Hristos nu a venit să judece lumea, ci ca lumea să se mântuiască prin El. Desigur, acestea sunt cuvintele minunate din Evanghelia Sfântului Ioan: ”Căci Dumnezeu așa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică.” (Ioan 3:16). Domnul nu este interesat de moartea noastră, de pieirea noastră, ci de viața noastră. L-a trimis pe Cel mai iubit al Său, ne-a dat cel mai mare dar pentru ca noi să trăim. Și acest cuvânt este urmat imediat, în Ioan 3: 17 de acest cuvânt frumos: ”Dumnezeu nu a trimis în lume pe Fiul Său ca să judece lumea, ci ca să o mântuiască.” Hristos n-a venit să judece lumea, deși El este Judecătorul, n-a venit să judece lumea, ci ca să o mântuiască.

Acest principiu al nejudecării, că această epocă – epoca Bisericii, epoca harului, epoca Evangheliei – nu este un timp pentru judecată. Acesta este de bază. Și, desigur, Iisus i-a învățat asta pe ucenicii Săi chiar în mijlocul Predicii de pe Munte, vezi Matei 7, versetele 1 și 2. “Nu judecați, ca să nu fiți judecați.” Nu judecați. Acesta este principiul nostru. Noi nu judecăm pentru ca noi înșine să nu fim judecați. Judecata vine. Judecata dreptății vine. Și noi mărturisim credința în ea în Crez. Știm că judecata vine și tremurăm când ne gândim la ea, atunci când, după cuvântul lui Iisus, vom da socoteală pentru fiecare cuvânt pe care l-am rostit. Judecata vine, dar nu este acum. Nu este acum. Judecata nu este în această viață ci este fixată eshatologic în viitor. Acesta este timpul pentru mântuire. Acesta este timpul harului.

De obicei avem zugrăvită o icoană a Judecății de Apoi. Există în tradiția noastră iconografică – prezentarea teologică a credinței prin imagine precum și prin cuvânt – ca aceasta să fie așezată pe peretele posterior al pronaosului astfel încât atunci când oamenii se întorc în lume, în care zace puterea celui rău, după slujba de la biserică, ultimul lucru pe care îl văd în biserică este Judecata de apoi. Li se amintește că ceea ce fac acolo, în lume, va fi judecat de Dumnezeu. Această icoană grozavă a Judecății, care este de obicei destul de mare și înfricoșătoare. Sunt atât de multe detalii acolo. Le-am descris puțin în cea mai recentă predică a mea, puteți intra pe Spotify ca să o ascultați – despre îmbrățișarea Judecății și înțelegerea sa. Aceasta este ceva de care ni se amintește, că Judecata vine, dar nu acum. Teofania ne amintește prin cuvintele lui Ioan Botezătorul că venirea lui Hristos, deși nu a venit să judece lumea în ceea ce privește chestiunea dreptății, a dării socotelei – aceasta este fixată pentru ziua de apoi – dar El a venit să săvârșească o judecată terapeutică. A venit să ne învețe să ne judecăm pe noi înșine.

Desigur, aceasta este premisa pentru pocăință; pocăință care este chemare pentru noi, pocăință pentru păcatele noastre, pentru a ne întoarce de la lucrările morții la Dumnezeul cel viu, să avem credință în Hristos. Pocăința și credința presupun judecata de sine, că ne judecăm acțiunile noastre. Aceasta este ceea ce numesc eu judecată terapeutică. Și Ioan este foarte clar când vestește prezența lui Hristos la râul Iordan: el vestește că furca de este în mâna Sa iar Acesta va despărți grâul de pleavă. Există un aspect al acelei judecăți care va fi în ziua de apoi, când oile și caprele vor fi despărțite definitiv, și Iisus le spune oilor: ”Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, și moșteniți Împărăția pregătită vouă de la întemeierea lumii”; Apoi Se întorce către caprele de la stânga Sa și le zice: „Depărtați-vă de la Mine blestemaților, în focul cel veșnic gătit diavolului și îngerilor săi” Aceea este despărțirea definitivă care va avea loc la Judecată.

Dar există o alegere care se întâmplă acum. Se întâmplă în orice minte care se confruntă cu Hristos, în orice inimă care Îl contemplă pe Hristos. Este ceva ce îmbrățișăm. Este o judecată care ne aparține prin insuflarea Sfântului Duh, pentru a eradica ceea ce avem lumesc în noi, ceea ce este păcat, egoism și cădere, și pentru a ne înfățișa lui Dumnezeu cu o inimă smerită, o inimă frumoasă, o inimă iubitoare. Această judecată terapeutică este foarte clară astăzi, la praznicul Bobotezei, când Ioan vestește că furca de vânturat a lui Hristos este în mâna Sa. El va despărți grâul de pleavă. Ascultați mai departe cuvintele Sale: El spune: “Chiar acum”… Asta e foarte clar: nu în viitor, nu la marea Judecată a dreptății. Nu, chiar acum securea este pusă la rădăcina pomului, iar orice pom care nu face roadă este tăiat și aruncat în foc.

Așa că poporul a răspuns imediat. Aceștia au înțeles importanța acestei judecăți terapeutice, a acestei lucrări a lui Hristos de a-i mântui și de a-i curăța. Și deci poporul L-a întrebat: Ce ar trebuie să facem deci? Și Ioan le spune foarte concret cum să se pocăiască. Cei care au bunuri să le împartă, vameșii să nu ia mai mult, ostașii să nu-și abuzeze autoritatea, etc. etc. Aceasta este judecata terapeutică pe care prezența lui Hristos o trezește în credincioși. Aceasta este judecata pe care o facem noi înșine asupra noastră, care este atât de esențială. Nu este o judecată spre osândă, este o judecată spre pocăință, este o judecată spre transformare, este o judecată a harului terapeutic.

Îi mulțumim Domnului Iisus pentru că nu a venit să judece lumea, ci să o mântuiască. Și înțelegem că judecata dreptății este diferită de judecata terapeutică. Cea din urmă este acum, Judecata terapeutică și a harului este acum și este intensă, iar Sfântul Duh o lucrează dinlăuntru spre afară, după cum spune Domnul nostru: “Sfântul Duh a fost trimis să vădească lumea de păcat, de dreptate și de judecata viitoare.” Aceasta este o minune. Judecata harului terapeutic este dulce. Teofanie binecuvântată tuturor, dragii mei.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!