„Există hibrizi?” – despre demonii care posedă elita conducătoare – p. Stephen de Young, Tucker Carlson

Urmăriți un dialog foarte interesant între Tucker Carlson și p. Stephen de Young despre o problemă din antichitate care este actuală și astăzi – posibilitatea ca oameni demonizați să existe între elitele conducătoare – celebri nefilim (uriașii din vechime) menționați în Cartea Facerii, capitolul 6.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

„Există hibrizi?” –despre demonii care posedă elita conducătoare – p. Stephen de Young, Tucker Carlson

– Motivul pentru care am insistat asupra creării Nephilimilor este că sugerează această idee care pare foarte radicală la prima vedere, și anume că există hibrizi, spirit și om, uniți împreună. Dar, discutând puțin mai mult, îți dai seama că toate culturile au crezut întotdeauna acest lucru. De fapt, Iisus este descris ca fiind unirea dintre Dumnezeu și o femeie umană. Este, de fapt, un concept central, pretutindeni și dintotdeauna. Adică nu e ceva șocant.

– Da.

– Așa este?

– Nu în mod sexual, în acest caz. Să fim clari. Da.

– Corect, nu sexual.

– Dar da, da, da.

– Acest Prunc este rodul Duhului lui Dumnezeu și al unei femei om.

– Așa este. Iar Hristos este chipul văzut al lui Dumnezeu. El este plinirea chipului.

– Da. Așa este. Iar miturile grecești relatează povești diferite dar înrudite despre oameni care au fost…, Deci de ce ar fi ceva nebunesc? Și cred că oamenii care au trăit în lume o vreme… [se întreabă] de ce ar fi ceva nebunesc ca atunci când vorbești cu cineva să simți că ceva nu e în regulă, că se petrece altceva acolo, că acea persoană nu e… Se mai întâmplă așa ceva?

– Da, cred că…

– Eu am simțit asta foarte puternic despre unele persoane care ne conduc. Nu doar că nu sunt de acord cu ei, sau că eu cred că sunt răi, ci mai degrabă: „Ce este asta?”

– Da. Nu, eu am întâlnit, din fericire, doar o dată în viață o astfel de persoană. A fost în timpul formării mele pastorale, într-un spital de psihiatrie medico-legal. Am întâlnit un om care săvârșise

– nu voi spune ce anume, pentru că este cumplit și nu vă veți putea scoate asta din minte

– dar făcuse lucruri cumplite unui copil, și de aceea ajunsese acolo.

– Da.

– Dar îi plăcea să se laude cu asta și povestea faptele în detaliu, privind expresia fețelor celor cărora le povestea. Deci cineva la nivelul acesta de “dus”… Așadar, există astfel de oameni.

– Și ați simțit atunci când ați vorbit cu acea persoană sau ați ascultat-o că nu era pe deplin om, că era un fel de hibrid?

– Privindu-l în ochi, puteai vedea că era ceva inuman acolo.

– Am avut și eu experiențe similare cu unii oameni. Nu la fel de grotești și evidente, dar totuși de tipul: „Ce este aici?”

– Da, da.

– Așadar, ce este asta?

– Ei bine, noi, în Biserică, spunem că a deveni asemenea lui Hristos, după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, înseamnă a deveni cu adevărat om. Asta înseamnă a fi om.

– Da.

– Și deci, în măsura în care mergi pe cealaltă cale, devii ceva inuman.

– Mm-hmm.

– Sfântul Ioan Gură de Aur, în una dintre omiliile sale, vorbește…, predică de fapt în Constantinopol unor oameni obișnuiți,

– În sec. IV…

– Da, la sfârșitul sec. IV și începutul sec. V. Și le spune: „Voi credeți că dacă cineva moare printr-o moarte violentă, devine demon, nu-i așa?” Aveam și noi, cumva, aceeași idee culturală, nu-i așa? Dacă cineva moare printr-o moarte violentă sau cumplită se întoarce ca o fantomă răzbunătoare…

– Da, exact. Că victimele ucise bântuie casa în care au fost omorâte.

– Da. Deci se pare că și ei aveau aceeași idee. Și el spune: „Asta este greșit.” El spune că: “Oamenii care trăiesc ca demonii devin demoni.” Deci… la fel cum există o transformare a firii omenești atunci când ne facem asemenea lui Dumnezeu, există și o transformare a omului în altceva.

– Desigur, și este evident. Devii ceea ce trăiești, cu siguranță,

– Atunci când mergi pe acea altă cale, este o transformare metafizică reală a ființei tale, până într-atât încât… O mare parte din înțelegerea a ceea ce s-a întâmplat cu Nephilimii înainte de potop constă în faptul că multe dintre duhurile demonice despre care se vorbește mai târziu în Scriptură și după potop sunt socotite a fi duhurile acelor Nephilimi, ale acelor Nephilimi morți. Lucrul acesta este spus explicit în “Cartea Jubileelor”, care e un text iudaic din perioada dintre Vechiul și Noul Testament, dar unul foarte important. Dacă citești “Antichitățile Iudaice” ale lui Josephus Flavius, vezi că el preia tot timpul istoria din “Cartea Jubileelor”. O acceptă pur și simplu ca pe ceva istoric. Și se spune acolo că în vremea potopului Nephilimii au fost nimiciți, toți au murit. Și aveau un soi de conducător al cărui nume era Mastema. Iar Mastema vine la Dumnezeu și vrea să se tâguiască cu El: „Nu ne trimite pe toți în adânc, nu ne trimite pe toți în… lacul de foc. Lasă-ne pe unii să rămânem pe pământ. Dacă ne lași, făgăduim că vom chinui doar pe oamenii răi. Vom chinui doar pe cei nelegiuiți.” Și în “Cartea Jubileelor”, Dumnezeu acceptă să îngăduie la 10% dintre ei să rămână ca să-i chinuiască pe cei răi. Dar se spune că motivul lui Dumnezeu este acela de a folosi asta ca să îi aducă pe cei răi la pocăință. Și aici se conturează o teodicee despre “de ce îngăduie Dumnezeu aceste duhuri demonice”. Dar vezi reflectări ale acestei istorii chiar și în Evanghelii. Pentru că spiritelor li s-a spus atunci: „Vi se îngăduie asta până la Judecata de Apoi, iar apoi mergeți în lacul de foc împreună cu toți ceilalți, dar primiți acum un fel de amânare.” Deci, de pildă, când Hristos vine la omul demonizat, demonii Îi spun: „Ai venit să ne chinui înainte de vreme?”

– Exact.

– Adică: „Hei, nu aveam un înțelegere?”

– Da, așa e.

– Apoi El îi alungă în porci, iar porcii fug și sar de pe stâncă, și spune că se aruncă în adânc. Adică în locul unde fuseseră închise celelalte duhuri demonice. Și aici apare o dinamică în care numele Iisus e, de fapt, numele Iosua. Iar Iosua, în “Cartea lui Iosua”, merge și luptă împotriva semințiilor uriașilor, ca să recâștige pământul și să-l curățească de rău. Asta e pusă în paralel cu Hristos, Care, ca un nou Iosua, vine pe pământ ca să-l curățească de rău și Se confruntă cu duhurile acelorași ființe. Și atunci, ideea cum ajunge cineva să devină un astfel de duh? Păi, am văzut asta, nu-i așa? Poți numi unii oameni răi din istorie care au murit de mult, dar duhul lor a rămas viu.

– Fără îndoială.

– Oamenii au continuat să participe în acel duh, să-l întruchipeze și să-l transmită mai departe. E similar și în sensul celălalt, cu oamenii pe care îi numim sfinți. Ei au trăit o viață în care au întruchipat Duhul lui Dumnezeu, au devenit asemenea Lui. Și deși au murit, duhul lor trăiește în continuare. Ei devin sfinți ocrotitori ai unor oameni, popoare, familii sau grupuri de oameni și continuă să trăiască astfel…

– Așadar, descrieți procesul devenirii, prin care trece fiecare om. Devii ceva. Dar Geneza (Facerea) Cap. 6, descrie un act de creație, spunând că aceste ființe erau diferite de la început, pentru că nu aveau doi părinți oameni.

– Da.

– Daci asta este cu totul altceva.

– Trebuie să înțelegem și ce însemna, în sensul antic, apartenența la un popor. Noi avem concepte precum etnie și ADN, concepte pe care, desigur, ei nu le aveau. Așadar, a face parte dintr-un popor însemna două lucruri: să participi la ritualurile lor de inițiere și apoi să participi la viața rituală continuă a comunității. Deci, din punct de vedere biblic, dacă ne uităm la vechiul Israel, ceea ce te făcea israelit era faptul că, dacă erai bărbat, erai tăiat împrejur. Iar dacă erai femeie, erai fie fiica, fie soția unui bărbat tăiat împrejur și mâncai Paștile. Adică participai la rânduiala iudaică. În creștinism, avem Botezul, care este ritualul de inițiere. Și apoi participi la Sfânta Împărtășanie și la viața sacramentală continuă a Bisericii. La fel se întâmpla și de cealaltă parte. Ceea ce am discutat până acum este, în esență, ritualul de inițiere, adică începutul, iar apoi urma o viață rituală continuă. Potrivit cărții Înțelepciunii lui Solomon, și, în funcție de locul unde te situezi [gografic] în creștinism, această carte poate să fie includă sau nu în Vechiul Testament, această carte și alte texte din afara Scripturii spun explicit că viața rituală continuă a acestor oameni implica jertfe umane. Iar jertfele umane implicau canibalism.

– Da.

– Avem o înțelegere foarte distorsionată a jertfelor, pentru că noi nu am făcut sau văzut multe jertfe de animale. Deci credem greșit că esențială era uciderea animalului. Dar nu uciderea animalului era focusul jertfei, ci mâncarea lui. O parte din animal era oferită lui Dumnezeu sau unui zeu, iar cealaltă parte era consumată. Și deci în cazul canibalismului era fie cum vedem în Mesoamerica, adică băutul sângelui… De aceea este interzis băutul sângelui în întreaga Biblie. Așadar, era implicat și canibalism în aceste jertfe umane. Și tiparul a fost, într-un fel, reînnoit: exista o inițiere, un început, și apoi o participare rituală continuă. [Reclamă]

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!