De ce unii băieți buni eșuează în relații – p. Moise McPherson

Ascultați un lămuritor cuvânt al părintelui Moise McPherson despre motivele pentru care bărbații, deși bine intenționați, conduc la eșecul relațiilor lor.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

De ce unii băieți buni eșuează în relații – p. Moise McPherson

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.

În acest videoclip vreau să analizez relațiile pe care le observ frecvent între bărbați și femei, atât în societate, cât și în Biserică. Și nicidecum nu este vorba despre o critică la adresa femeilor sau despre a spune că bărbații fac totul corect, pentru că, în orice dinamică dintre bărbați și femei, bărbații poartă răspunderea principală pentru ce s-a întâmplat în societate. Asta ține de natura de a fi lider. Așadar, tot discursul: „pastilă roșie”, masculinitate și anti-feminism conține un sâmbure de adevăr, dar trece cu vederea eșecurile catastrofale ale bărbaților din ultimii 50–60 de ani și multe dintre lucrurile pe care le-au făcut ei înșiși, care au contribuit la apariția acestor dinamici.

Acum nu avem timp să analizăm toate aceste dinamici, dar vreau să trec în revistă trei tipuri comune de relații și motivele pentru care bărbații, în special cei buni, eșuează adesea în relațiile lor. Prima dinamică dintre bărbați și femei este cea care începe atunci când o femeie crede că nu este vrednică.

Există câteva motive pentru aceasta. Unul este acela că astăzi, aproape universal, bărbaților și femeilor le lipsește modelul de tată. În ultimii 20, 30 sau 40 de ani, bărbații nu au fost deosebit de grozavi în rolul lor de soți și tați și au existat rate catastrofale de divorț, adulter, probleme legate de internet etc. Când această componentă lipsește, mai ales din viața unei femei, adică atunci când cineva nu o validează în ceea ce este ea, nu pentru ceea ce face, ci pur și simplu pentru ceea ce este, se creează o impresie psihologică de durată, prin care ea se simte nevrednică. Și de multe ori aceasta ajunge până la sentimentul că este lipsită de valoare. Astfel, ea începe să caute soluții pentru această problemă a nevredniciei. Și de multe ori acestea se învârt în jurul atenției și afecțiunii primite din partea celorlalți până la punctul când afecțiunea și atenția devin cumva lipsite sens. Primești atât de multă afecțiune, atât de multă atenție, dar totul este trecător. Nu este de durată și, de multe ori, se bazează pe înfățișare sau pe intimitate fizică, care este efemeră. Și astfel, atunci când cineva se fixează într-o astfel de dinamică și mulți oameni îi acordă atenție într-un mod nesănătos, căutând doar să obțină ceva din relație, persoana începe să se simtă devalorizată în interiorul ei.

Acum, dacă adaugi la aceasta tendința firească a femeii spre perfecționism și spre crearea unor standarde nerealiste în propria minte, iar atunci când ea nu atinge aceste standarde, începe să se simtă un eșec. Și foarte multe femei se luptă cu aceste sentimente de disperare, când nu ating ceea ce cred ele că ar trebui să facă, comparându-se cu alte femei și spunând: „Nu sunt la fel de frumoasă sau nu sunt la fel de inteligentă, sau nu am atâția urmăritori, sau nu sunt la fel de împlinită”. Și se creează o dinamică extrem de nesănătoasă în interiorul persoanei, în care ea caută valoare în locuri în care nu se poate găsi valoare.

În același timp, există bărbați care vor să găsească într-o femeie sensul și scopul lor. Vor să-și găsească valoarea în a avea o femeie și pe cineva care să-i iubească, pentru că de multe ori bărbații se simt foarte neiubiți și, din păcate, de multe ori se simt nedemni de a fi iubiți. Și astfel se creează această dinamică în care femeia începe să se simtă lipsită de valoare, iar bărbatul începe s-o curteze cu bune intenții. El este cumva „băiat bun” tipic. Își dorește o relație pe termen lung, dar o dorește pentru a împlini ceva în el însuși. Și astfel, atunci când o femeie întâlnește un astfel de bărbat, simțindu-se nevrednică, începe să creadă că aprecierea lui față de ea este greșită. “El greșește că mă tratează astfel. Trebuie să fie ceva în neregulă cu el, pentru că nu vede cine sunt cu adevărat. Mă tratează într-un mod ciudat, în care nu sunt obișnuită.” Și astfel, bărbații încep să joace rolul de „cavaler salvator”, în speranța că vor găsi în această relație dragostea și împlinirea de la o femeie, pe care o femeie nu le-o poate nicidecum oferi. Iar femeia, obișnuită ca oamenii să o trateze cu dispreț și să o desconsidere, începe să creadă că bărbatul care o supraevaluează greșește. Că e ceva în regulă cu el. Are ceva ciudat. Comportamentul lui e nefiresc. Și astfel, nici măcar nu e interesată de el. Acest lucru se întâmplă, aș spune, într-un procent ridicat de relații astăzi.

A doua categorie este atunci când femeile au dezvoltat un anumit atribut fizic, mintal sau social, care le face să creadă: „Eu sunt neprețuită. Eu sunt răsplata. Eu sunt cea cu adevărat de preț.” Au un simțămînt exagerat al eului și al mândriei. De obicei, acesta este un mecanism de apărare pentru aceleași sentimente de nevrednicie, dar este ca un efect de recul, ca pendulul care trece în cealaltă parte, unde ele simt: “eu sunt cea mai specială persoană și nimeni nu este vrednic de mine.”

Și astfel intră într-o dinamică în care bărbații încep să le curteze, iar în mintea femeii ea gândește: „Nu ești vrednic de mine.” Vor avea relații scurte, lipsite de substanță. Ea va dori să fie tratată într-un anume fel, să fie îngrijită și răsfățată. Și este tipicul pe care îl auzi când se spune: „soție fericită, viață fericită” – ideea că femeia este de fapt centrul sau focarul relației, iar bărbatul este pur și simplu menit să-i satisfacă capriciile și dorințele, mândria și eul ei. Iar bărbatul, pentru că este în căutarea acestei relații speciale care să-l facă să se simtă sigur și întreg, își pierde identitatea, autoritatea, tăria lăuntrică. Toate acestea pentru că a obținut o femeie „de preț” care cumva îl va împlini sau îl va face să se simtă valoros ca persoană.

Ambele dinamici sunt extrem de nesănătoase. Ele își au rădăcina în probleme psihologice profunde și, în principal, problema este dublă. În primul rând: de unde îți extragi valoarea. Și, în al doilea rând: în ce îți găsești sensul vieții. Când oamenii își caută valoarea în lucruri – înfățișare, bani, inteligență, statut social – este întotdeauna trecătoare și mânată de ego și trebuie urmărită pentru a obține validare. Iar sensul și scopul vieții devine ideea că, dacă mă căsătoresc sau am pe cineva care mă iubește sau avem copii, voi reuși cumva să creez acea experiență de viață magică de film romantic, va continua de unde s-au terminat toate filmele mele preferate, și vom dansa fericiți în noaptea următorilor 30-40 de ani.

Dar nici aceasta nu este realitatea, pentru că viața aceasta este extrem de grea. A avea o familie, a susține o relație de lungă durată, dinamica creșterii copiilor, toate acestea sunt foarte solicitante. De aceea ajungem la a treia și singura cale cu adevărat viabilă de a avea o relație. Aceasta este atunci când și bărbatul și femeia își află valoarea în Dumnezeu. Își află valoarea în Dumnezeu pentru că sunt creați după chipul Lui și pentru că El îi iubește și dorește să aibă o relație cu ei.

Atunci când Îl pun pe Hristos la începutul vieții lor, în centrul vieții lor, ca temelie a ființei lor și a modului în care se definesc pe ei înșiși. Nu se definesc prin înfățișare, prin inteligență, prin statut social, prin realizări sau prin orice altceva. Se definesc ca fiind iubiți de Dumnezeu și cunoscuți de El. În cuvintele Sfântului Pavel: „Este bine că-L cunoaștem pe Dumnezeu, dar e și mai bine că suntem cunoscuți de El”. Toată valoarea mea ca persoană vine din acea împlinire lăuntrică ce se petrece prin sălășluirea în mine a Duhului Sfânt, prin care devin o persoană deplină, pentru că Îl am pe Dumnezeu locuind în mine, pentru că Îl cunosc și, mai ales, pentru că sunt iubit și prețuit de El. Când aceasta se întâmplă, atunci pot vedea că sunt valoros și pot privi la o persoană de sex opus și să spun: „Și tu ești valoroasă”.

Atunci dinamica din cadrul relației și sensul și scopul vin de la Dumnezeu. Iar sensul, scopul și viziunea asupra vieții constau în a îmbrățișa împreună greutățile. Eu o tratez pe soția mea ca pe cineva valoros pentru că știu că este valoroasă, fiindcă este un copil al lui Dumnezeu. Și, la fel, ea mă tratează pe mine ca pe cineva valoros, pentru că și eu sunt un copil al lui Dumnezeu. Și atunci toate puterile și capacitățile ei, toate lucrurile pe care le aduce în relație mă întregesc. Iar lucrurile pe care eu le pot aduce în relație o întregesc pe ea. Și astfel, amândoi trăim în armonie. Chiar dacă suntem foarte diferiți.

În căsnicia mea, eu sunt foarte, foarte diferit de soția mea. Dar există un respect profund și intrinsec pe care ni-l purtăm unul altuia, în care ne prețuim profund unul pe altul și prețuim profund ceea ce fiecare dintre noi poate face, însă cu înțelegerea că amândoi facem acestea pentru că Hristos este în centru. Când m-am căsătorit acum 23 de ani, un membru al familiei a spus, în esență, că suntem cam nebuni că ne căsătorim atât de tineri. Eu aveam 20 de ani, iar soția mea 21 de ani și ne-au zis: „Veți trece prin atâtea schimbări în viață, veți deveni cu totul alte persoane.” Era o persoană care trecuse prin mai multe căsnicii. Iar eu am spus: „Da, dar amândoi vrem să devenim mai asemenea lui Hristos”. Și astfel, creștem în aceeași direcție și cu același scop. Și acele cuvinte simple, rostite de mine, tânăr și neștiutor, la 19 ani, s-au dovedit a fi adevărate 100 %.

Pentru că noi creștem în aceeași direcție. Căutăm să devenim tot mai asemenea lui Hristos, mai iubitori, mai jertfelnici, mai slujitori, mai dispuși să îmbrățișăm crucea vieții, cu toate nevoințele și suferințele ei. Și toate acestea ne-au făcut să investim profund în relație, unul în altul și în legătura noastră cu Dumnezeu, punând pe Dumnezeu în centrul căsniciei noastre, nu unul pe celăalt. Eu nu am valoare pentru că soția mea mă iubește, și nici ea nu are valoare pentru că o iubesc eu. Iar sensul meu ca persoană și scopul vieții mele nu este să-mi iubesc soția sau să o cinstesc pe ea, și nici ea nu mă tratează pe mine astfel.

Sensul și scopul vieții noastre izvorăsc din faptul că vrem să-L iubim și să-L cinstim pe Dumnezeu și vrem să facem asta împreună, prin felul în care ne iubim și ne îngrijim unul pe altul, în care ne îngrijim relația și ne clădim familia. Când această dinamică funcționază, ea devine temelia pentru o reușită pe termen lung: dragoste, armonie, împreună-lucrare, respect reciproc, bunătate. Vă purtați unul cu ceălalt exact așa cum ați vrea să se poarte celălalt cu voi. În cuvintele Evangheliei, vorbești cu celuilalt cum ai vrea să ți se vorbească și așa cum vrea Dumnezeu să vorbiți unul cu altul. Când nu lucrăm după acest model, totul se năruie și se prăbușește, și de obicei nici nu ține un an. Iar când ține mai mult de un an, se vede cum oamenii aceștia spun: „S-a stins flacăra din relație”, sau “Nici nu știu de ce mai suntem împreună” sau alte asemenea. Pentru că încearcă să umple lipsa lui Dumnezeu cu altă persoană sau cu relația, și pur și simplu nu merge. Valoarea relației se află în faptul că Dumnezeu este în centrul ei, iar celălalt este un partener împreună-lucrător, pe măsură ce amândoi mergeți spre Împărăția cerurilor.

Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!