Domnul Ștefan cel Mare a fost prăznuit la Putna cea dragă Măriei Sale (video/fotoreportaj)
3 iulie 2026
Urmăriți un foarte bun, extins și documentat material care scoate în evidență cauzele care au dus la actuala criză de identitate în rândul tinerilor și nu numai.
Vizionare plăcută!
Powered by RedCircle
De fapt, nu generația Z este problema
Bărbații din generația Z sunt niște ratați. Niște slabi și neînsemnați.
Acești tineri din generația Z sunt pur și simplu leneși.
Iar ideea că tu, ca bărbat din gen Z, te confrunți cu obstacole ce niciun alt om nu le-a întâlnit vreodată în toată istoria omenirii… Mai citește o carte!…
Așadar, bărbații din generația Z sunt într-o situație grea, iar datele arată că nu ei au creat-o. Se rup de muncă, de școală, de relații și de societate în ansamblu, și de fapt se rup de identitatea lor. Și totuși, sunt învinovățiți pentru toate acestea. Dar de ce se întâmplă asta?
În acest material vom analiza datele, motivațiile și instituțiile din spatele acestui fenomen, ca să înțelegem exact cum au ajuns bărbații din gen Z atât de dezrădăcinați, de ce se agravează și ce poți face înainte ca totul să devină ireversibil.
Odată ce vei vedea ce vor să facă cu tine, vraja se va rupe. Un lucru e limpede: e o criză, iar acesta e cel mai important material pe care l-am făcut vreodată pe acest canal.
Iată de ce. Adevărul e că, deși femeile au devenit mult mai progresiste decât bărbații, nici bărbații nu se află într-o situație bună, însă din motive cu totul diferite. Cam 7 milioane de bărbați din America, la vârsta cea mai bună pentru muncă, nu lucrează și nu caută de lucru. Pur și simplu au dispărut. Dar ce fac? Au devenit cu toții milionari din criptomonede?
Nu, nici măcar nu sunt la școală. În toamna anului 2021, doar 42 % din studenții la licență erau bărbați. Între 2010 și 2021, numărul bărbaților înscriși la licență a scăzut cu 20% de la 7.8 milioane la 6.5 milioane. Conform NCES, în 2022 doar 57 % dintre absolvenții de liceu de sex masculin s-au înscris imediat la facultate, comparativ cu aproape 70% dintre femei.
Poate că sunt pe undeva, alergând după fete sau întemeind familii. Nici vorbă.
Potrivit Pew, 47 % dintre adulții sub 30 de ani sunt singuri, iar bărbații tineri au aproape de 2 ori mai multe șanse să fie singuri decât femeile tinere.
O femeie cu studii superioare nu e interesată să se căsătorească cu un bărbat fără studii superioare.
Căsătoria a devenit un lux. Pew a constatat că, în 2021, 15% din americanii de 40 de ani nu fuseseră căsătoriți, față de 6% în 1980. În 2023, aprox. 80% din sinuciderile din SUA au fost făcute de bărbați.
Am putea ignora, dar e realitatea în care se află majoritatea bărbaților.
Dacă nu e pe piața muncii, nu e la școală și nu se căsătorește, iar noi observăm prezența lui doar când devine o statistică tragică, atunci unde e?
Este o realitate dureroasă care arată nedreptatea lumii. Se dovedește că el caută o identitate.
A găsi un loc de muncă, a dobândi o educație și a întemeia o familie, înseamnă că știi deja pentru ce trăiești.
De ce să muncești dacă nu ai pentru ce? De ce să înveți dacă nu ai niciun scop? De ce să te căsătorești dacă viața însăși ți se pare lipsită de sens?
Sunt întrebările pe care și le pun bărbații moderni. Și de aici a apărut înmulțirea subculturilor.
De ce, oare, sunt atât de multe? Milioane de oameni s-au fragmentat în mici lumi-ecou, autosuficiente.
Mici triburi identitare, oferinf propria versiune de sens, disciplină, scop, statut și chiar fraternitate.
Există cultura streamingului și a jocurilor, unde bărbați maturi petrec mii de ore urcând în ranguri, cumpărând skin-uri, urmărind streameri, investind în lumi virtuale pe care nu le vor construi niciodată.
Există cultura pariurilor sportive, unde un sondaj Siena din 2026 a arătat că 52% din bărbații între 18 și 49 de ani au cont activ de pariuri online iar 50 % din bărbații din aceeași grupă de vârstă pariază efectiv.
E cultura auto, identitatea unui bărbat devine mașina pe care o conduce, cât de zgomotoasă și de rapidă e, și câte modificări își permite să-i aplice.
E cultura financiară, în care tinerilor li se spune că valoarea lor se măsoară în venit, statut și capacitatea de a monetiza fiecare aspect al vieții lor.
E cultura tech, științifică, pornografică, cultura pastilei roșii, cultura memelor și ironiei, „mountain crunchy” cu natură, cultura biohacking-ului, a colecționarilor, influencerilor bodybuilderi, tribalismului politic, masculinității tradiționale, cultura preppers, cultura dopaminei și a călătoriilor.
Adevărul e: niciodată societatea nu a fost atât de fragmentată în subculturi izolate, în jurul unor interese hiper-specifice ce rareori interacționează în mod real între ele.
Dintre toate aceste subculturi în creștere, două se ridică acum deasupra celorlalte. Folosește crystal metanfetamină, ca stimulent și pentru looksmaxing.
Prima este looksmaxing-ul. La suprafață pare inofensiv, dar nu este doar cultură de sală, nu este doar modă. Nu este doar îngrijirea pielii. O să fac curând operație la maxilar.
Vor tăia maxilarul inferior și îl vor muta înainte, fixându-l cu șuruburi. Cât va fi? 35.000 de dolari. Sunt distrus.
Iau Pentastack: Adderall, DXM, ketamină, BDO și pregabalin. O întreagă viziune asupra lumii, construită pe ideea că valoarea unui bărbat este determinată de față, de structura osoasă, de simetrie și de capacitatea de a se optimiza prin orice mijloace.
Învață și întărește ce se numește pastila neagră, că aspectul fizic decide cum ești tratat.
Iar acest fenomen nu mai e marginal. Unul din centrele de looksmaxing, looksmax.org, a avut 4 mil. de vizite în martie 2026, 1.25 milioane din SUA. Altul a avut 0.5 mil. de vizite în aceeași lună, cu 31% mai mult decât februarie.
GQ zice că looksmaxing-ul a explodat din vechile forumuri asociate incelilor și cultura TikTok, încât sistemul de evaluare PSL e folosit de toți adolescenții.
Clavicular, cea mai cunoscută față a mișcării, promovează “bone smashing”, lovirea feței cu ciocanul ca să remodelezi maxilarul și pomeții.
Spune că a început să comande testosteron, dizolvatori de grăsime de la 14 ani, pretinde că e infertil datorită anilor de abuz de steroizi și folosește metanfetamină să reducă pofta de mâncare.
Aproape 180 mii urmăritori Kik și 760 mii pe TikTok, a luat 100 mii dolari pe Kik pe lună.
Seamănă cu valorile gânditorilor transumanisti moderni ca Peter Thiel. Dar în același timp, se ridică o forță contrară: creștinismul.
Datele Gallup arată că 42% dintre tinerii bărbați cu vârste între 18 și 29 de ani spun că religia e foarte importantă în viața lor, dublu față de ani în urmă.
40% din tinerii bărbați participă lunar, des la slujbe religioase. de Paștele trecut, 20.000 convertiți noi la Ortodoxie.
De la COVID, din 2020 încoace, au venit în valuri. Fenomenul se accelerează.
Noi respectăm bărbații cum multe alte biserici nu o fac. Întrebarea de temelie e, cine va câștiga identitatea bărbatului?
Pentru a înțelege toate acestea și încotro se îndreaptă, trebuie să înțelegem cu adevărat de unde au pornit toate.
Bărbații nu s-au trezit pur și simplu într-o zi și au uitat ce sunt.
De-a lungul istoriei omenirii, identitatea bărbatului nu era ceva ce trebuia să inventeze. Era întipărită în însăși realitatea vieții.
Lucrai cu mâinile tale, trăiai cu familia, erai cunoscut în comunitatea ta și erai măsurat după ceva real și palpabil.
Apoi, toate au început să se schimbe. Industrializarea a fost prima ruptură.
Timp de mii de ani, lucrul bărbatului era palpabil. Ca fermier, meșteșugar sau ziditor, puteai vedea rodul muncii tale. Te oglindea pe tine. Te disciplina. Te lega de un loc și de un popor.
Însă, odată cu apariția sistemului industrial, toate acestea s-au schimbat. Munca s-a mutat în fabrici, apoi în birocrații, apoi în birouri.
Sarcinile au devenit mai specializate, mai fragmentate și mai abstracte. Și cei care au lăudat progresul industrial au recunoscut pierderea firii omenești.
În același timp, structura familiei a început și ea să se destrame.
Gospodăria multigenerațională, unde tați, fii, și bunici trăiau aproape a început să dispară. Economiile industriale au cerut mobilitate.
Bărbații au plecat de acasă la muncă. Familiile au devenit mai mici, mai izolate, fragile.
Sociologi, precum Émile Durkheim, au atras atenția. El a folosit termenul de anomie pentru a descrie starea în care normele sociale se prăbușesc, iar oamenii rămân fără repere sau scop.
Gândiți-vă la lumea în care trăim acum. Când ultima oară, cineva s-a îngrijit de tine?
În lumea de astăzi, poți trăi ani și ani fără să interacționezi cu nimeni, dacă vrei asta.
Și, prima oară în istorie, s-a întâmplat ceva și mai radical: mass-media.
Dar înainte, vreau să spun că e greu să găsești sponsori pentru astfel de materiale video și, de aceea, acesta nu e sponsorizat.
De fapt, materialele video necesită săptămâni întregi de producție, atât în ce privește cercetarea, cât și realizarea, iar în prezent lucrez singur, o singură persoană.
Însă, din fericire, susținătorii mei de la buymeacoffee.com fac posibile aceste materiale video.
Dacă vă plac aceste materiale, vă rog să luați în considerare o donație acolo.
Susținătorii care donează 50 de dolari pe lună sau mai mult sunt menționați ca producători și au un cuvânt real de spus cu privire la temele viitoare.
Să revenim la subiect. Cu apariția ziarelor, a filmului, tv-ului și, mai târziu, a internetului, chipul ce trebuia să modeleze bărbatul nu a mai fost format de tați sau de comunități.
A fost proiectat simultan pe milioane de oameni, de către cei care aveau mijloacele să hotărască cum trebuie să arate acesta.
Identitatea nu mai era primită. Ea era difuzată, ambalată și consumată.
Figuri precum Edward Bernays au vorbit deschis de această schimbare.
El descria societatea modernă ca fiind una în care, citez, “manipularea conștientă și inteligentă a obiceiurilor și opiniilor organizate ale maselor reprezintă un element important al societății democratice.”
Cu alte cuvinte, cultura însăși putea fi construită artificial. Iar atunci când aduni toate acestea — munca înstrăinată, familiile destrămate, orașele anonime și identitatea fabricată — nu obții doar confuzie.
Obții un gol, o pânză goală. Un spațiu în care ceva a existat odinioară, acum lipsește.
Iar întrebarea nu mai e doar ce s-a întâmplat cu bărbații.
Întrebarea este cine sau ce a venit să umple acel gol.
În timp ce Revoluția Industrială schimba felul în care bărbații munceau și trăiau, altceva se destrăma în tăcere, în același timp, și nu poate fi trecut cu vederea.
O schimbare mult mai radicală. “Conceptul nostru particular de societate liberă. Nu cred că păcatul ar trebui să aibă un loc anume într-o societate seculară, pentru că e un concept religios și trebuie să rămână astfel.”
Cei mai mulți oameni presupun că revoluția sexuală a vizat în primul rând femeile.
Dar acest lucru nu are sens, dacă te gândești cu adevărat.
De ce schimbarea a ceva așa fundamental ca sexualitatea ar afecta doar jumătate din umanitate?
Dacă schimbi standardele femeilor, atunci majoritatea bărbaților slabi se vor adapta.
Dacă vrei un video care tratează subiectul în detaliu, am multe despre revoluția sexuală, pe care merită să le urmărești.
Întrebare pe care mulți și-o pun e: dacă societatea era chiar așa creștină înainte iar bărbații erau puternici și morali, cum a putut această mișcare să aibă o asemenea forță?
Bărbații nu s-ar fi împotrivit? Pentru că ideea acelei Americi catolice perfecte dinainte de 1950 nu e decât o caricatură de care tradiționaliști moderni le place să se agațe.
In realitate, lucrurile nu stăteau atât de bune în America nici atunci.
Prăbușirea așa-zisului creștinism în Apus se vedea în scăderea participării la slujbe atât în rândul catolicilor, cât și al protestanților.
Formarea religioasă era slabă, superficială, iar cei mai mulți oameni se lepădaseră lăuntric de credință, chiar dacă pe dinafară nu se vedea.
Și astfel, bărbații au căzut în această capcană. În esență, revoluția sexuală a despărțit sexul de responsabilitate.
De-a lungul istoriei, viața sexuală a fost legată de căsătorie, de familie. Avea greutate. Cerea ceva de la om. Angajament.
Dar începând de la mijlocul sec al XX-lea, odată cu normalizarea contracepției, prăbușirea normelor sexuale și frământările culturale din anii 1960, această legătură a fost ruptă.
Chiar și cele mai influente figuri ale revoluției sexuale, precum Wilhelm Reich, susțineau că morala sexuală tradițională este o formă de represiune și tiranie.
În aceeași perioadă, Alfred Kinsey a publicat rapoarte foarte controversate, folosind date provenite de la victime minore ale abuzurilor sexuale, care prezentau comportamentul sexual ca fiind ceva fluid, răspândit și complet desprins de orice structură morală.
“Multe dintre concluziile și metodele lui Kinsey rămân controversate, inclusiv dependența sa ocazională de mărturiile unor abuzator de copii recunoscuți. Totuși, el este adesea prezentat ca un pionier într-un domeniu anterior tabu.”
Iar el a primit milioane de dolari sub formă de granturi și finanțări din partea familiei Rockefeller.
Primul său grant, în 1941, a fost de 1.600 de dolari. Nu o sumă mare.
Însă până în 1947, proiectul său primea anual între 40.000 și 100.000 de dolari, ceea ce, ținând cont de inflație, echivalează cu aproximativ 600.000 până la 1.000.000 de dolari în ziua de azi.
Aceste idei nu au rămas doar în mediul academic. Ele au transformat cultura.
Iar atunci când sexualitatea nu mai este îndreptată spre responsabilitate, se întâmplă ceva straniu: devine consum.
Iar pornografia este cel mai clar exemplu. Ceea ce era odinioară ascuns, rar și condamnat social, a devenit acum instantaneu, nelimitat și livrat algoritmic, iar efectele nu sunt deloc subtile.
Studiile au legat consumul frecvent de pornografie de creșterea singurătății, scăderea satisfacției în relații și deformarea așteptărilor privind intimitatea.
Diagrama arata recompensa creierului sub heroină, și sub pornografie. Practic imposibil de distins. Nu mai trebuie să-ți construiești o viață.
Trebuie doar să te aliniezi cu ceva de pe internet și asta se potrivește cu afirmația Forumului Economic Mondial că „nu vei deține nimic și vei fi fericit”.
“Tranziția de la epoca industrială la inteligentă are loc în ritm exponențial.”
Decenii, figuri ca Klaus Schwab descriu un viitor definit de ceea ce el numește a 4-a revoluție industrială.
Tehnologia nu schimbă doar modul cum lucrăm, ci transformă fundamental felul în care trăim, și înțelegem ce înseamnă a fi om.
Scrie că această nouă eră “va estompa granițele dintre sfera fizică, digitală și biologică”.
Gânditori ca Yuval Noah Harari au mers și mai departe, descriind ființele umane ca „animale piratabile”, cu dorințe, și identități ce pot fi înțelese și modelate prin date.
“Trebuie să înțelegem că oamenii sunt acum animale piratabile. Le poți pirata.”
“Toată povestea lui Iisus care a înviat din morți și e Fiul lui Dumnezeu e fake news.”
“Idea că omul are un suflet sau duh și că posedă liberă-voință aparține trecutului. Personal, îmi pasă cel mai mult pentru sufletul țării mele, al neamului meu. În Israel, acum, se duce o luptă pentru sufletul națiunii israeliene, dar niciodată nu s-a confruntat cu o catastrofă ca cea de acum, care e una spirituală pentru iudaismul însuși.”
Când faci un pas înapoi, începi să vezi tiparul. Oameni ca Peter Thiel, Forumul Economic Mondial și toată elita globalistă, ei urmăresc 3 obiective principale pe care trebuie să le înțelegem.
Primul e controlul tehnocratic. Vechea fantezie revoluționară marxistă de a răsturna sistemul printr-o revoltă comunistă deschisă a eșuat în mare parte, mai ales în Occident, pentru că era evidentă.
Ea declara război ordinii existente într-un mod pe care oamenii obișnuiți îl puteau vedea, se puteau teme și puteau să-l respingă.
Dar asta nu înseamnă că impulsul mai adânc a dispărut. Pur și simplu s-a adaptat.
Și trebuie să înțelegem cine sunt socialiştii fabieni Am un video care detaliază mai mult subiectul fabienilor și ar trebui să îl urmăriți.
But trebuie să rețineți: există 2 curente principale de gândire.
Al revoluționarilor marxiști, care zic că răstoarnă ordinea prin violență și forță.
Fabienii formau un alt grup de comuniști, dar nu erau de acord cu metoda marxistă.
Ei preferau o strategie numită gradualism. Aici a apărut ideea de opoziție controlată ce apare când un sistem permite, amplifică sau îndrumă subtil o pretinsă revoltă, încât aceasta să nu iasă niciodată cu adevărat din orbita dorită.
Ea pare anti-sistem, împotriva sistemului. But, în cele din urmă, împinge oamenii către o nouă poziție care rămâne totuși utilă sistemului.
Opoziție controlată. Putem vedea cu ochii noștri. De aceea războiul cultural modern e revelator.
Pe de o parte, publicul e lovit cu forme radicale de ideologie de gen, de politică sexuală și de feminizarea blândă a bărbatului.
E imaginea caricaturală pe care și-o fac oamenii despre marxism.
Când auzi de marxism, îți închipui o femeie liberală cu păr albastru și supraponderală, protestând pe stradă.
But, în realitate, tocmai asta vor ei să creedem că e marxismul.
Iar când această nouă icoană e introdusă în societate, produce indignare, dezgust și reacție.
Însă reacția nu produce în mod automat bărbați creștini. Mai des duce la o supracorecție și la o dreaptă mai degrabă libertariană, de tipul lui Ben Shapiro și al întregii sfere Daily Wire: o dreaptă condusă de meme-uri, hiper-ironică și estetizată, care pare rebelă, dar rămâne prinsă în ideile post-iluministe, clasico-liberale și moderne, complet inofensive pentru sistem.
“Vreau să mulțumesc celor care ați venit care vor ca America să continue să crească și să fie puternică, ca să îi putem învinge pe toți liberalii.”
Al doilea obiectiv e destabilizarea economică și dependența. Ai zice că statisticile privind bărbații ce părăsesc piața muncii sunt un accident, dar raportul World Economic Forum Viitorul locurilor de muncă afirmă că, până în 2025 85 milioane de locuri de muncă ar putea fi înlocuite prin schimbarea raportului dintre munca umană și cea a mașinilor.
Nu e o speculație marginală. E limbajul planificării elitelor. Milioane sunt împinși la munci instabile și fragmentate, AI, economia gig, atunci următorul pas devine mai ușor de impus.
World Economic Forum a publicat argumente cum vechiul sistem de venituri e distrus e nevoie urgentă de sistem de distribuire a veniturilor din sec 21, în care venitul de bază (UBI) să joace un rol central.
În același text, Guy Standing descrie precariatul modern ca fiind format din oameni care trăiesc „din bucăți și fărâme” într-o viață instabilă din muncă neplătită ce pierd tot mai mult inițiativa proprie.
Yuval Harari avertizează de clasa nemuncitoare, zicând: “Ce să facem cu oamenii nefolositori?”
Punctul culminant nu e doar controlul comportamentelor ci rescrierea a ce e omul.
“Trebuie să realizăm că oamenii acum sunt animale piratabile.” Timp de secole, lumea modernă post-iluministă ne-a spus că rațiunea e neutră, faptele vorbesc de la sine și lucrurile sunt evidente, iar morala poate fi întemeiată pe rațiunea autonomă și pe om în sine.
Acum arhitecții noii ordini recunosc în taină că tehnologia nu e neutră din punct de vedere valoric.
Forumul Economic Mondial susține că a 4-a revoluție industrială necesită “o conducere bazată pe valori și viziuni reale despre lume”.
Un alt material al aceluiași forum afirmâ că, în epoca mașinilor, „întregul cod moral ar trebui resetat.”
Adică nu mai e vorba doar de unelte ci de construirea unui nou cadru moral sau, a unei noi religii, potrivite lumii tehnocratice.
Și devine interesant. Să ne întrebăm: cunoaștem pe cineva, vreo mișcare ce se potrivește mănusă cu noua ordine mondiala descrisă de elite?
Uite 2 arhetipuri diferite. „looksmaxer”-ul modern, optimizatorul de sine, mașina estetică, cineva precum Clavicular.
El păstrează multe din trăsăturile pe care lumea modernă pretinde că le urăște la bărbați, socotite „de dreapta”: puterea agresivitatea, ambiția, competitivitatea, dar le desprinde de orice scop mai înalt.
Rupte de datorie, jertfă și Dumnezeu și îndreptate exclusiv spre sine: spre deșertăciune, plăcere, statut și obsesie de sine.
Propria lui mărturisire: „Poate ai această perspectivă pentru că ai propria emisiune și ai mult mai multă influență asupra direcției țării decât un om obișnuit. Dar dacă ești doar un spectator obișnuit, nu ai nicio voce. Cine ar risca să-și piardă slujba pentru că a spus ceva greșit din punct de vedere politic? Eu zic că nu ar trebui să se preocupe de schimbarea cursului societății.”
Iată, un om schilodit, un om castrat, asemenea unui soldat fără armă, dezarmat, mulțumit de sine, ușor de controlat și, de aceea, deloc o amenințare pentru sistem.
Pare puternic pe dinafară, dar e perfect sigur pentru lumea care l-a creat.
Nu va zidi vreodată o civilizație creștina Nu va întemeia o familie sfântă.
E prea ocupat să se transforme pe sine într-o mașină inutilă.
Să-l comparăm cu un bărbat creștin ortodox după Scriptură, de pildă cu Sfântul Pavel.
Pavel nu era slab, pasiv sau moleșit. Era cunoscut ca extrem de aprins, disciplinat, plin de râvnă și curajos.
Însă după ce Hristos l-a găsit pe drumul Damascului, acele însușiri au fost transfigurate.
Nu au dispărut, au fost reorientate spre un scop mai înalt.
Puterea sa a fost în îndurarea bătăilor ce le-a suferit pentru Adevăr, în postiri și ostenelile pentru Biserică.
Mintea sa a slujit Adevărului și îndemnării altora spre Hristos, nu manipulării pentru câștig.
Îndrăzneala sa nu era prefăcătorie ci lipsă de frică în fața oamenilor, căci se temea de Dumnezeu, nu de oameni.
Libertatea lui nu era plăcerea, ci a se stăpâni pe sine și a se consuma pentru ceva veșnic, a îndura bătăi, ocări, închisori și chinuri de dragul Adevărului.
Și acest lucru nu-l mai poate face omul modern în starea sa actuală, și rămâne lipsit de nădejde: căci se teme să îndure suferința ce ar putea veni dacă ar sta de partea Adevărului.
But adevărul e că, înainte ca Saul să devină Pavel, el se identifica în mare măsură cu acest om modern rătăcit.
Ba chiar îi prigonea și îi ucidea pe creștini. Și totuși, Hristos l-a întâlnit și i-a vorbit pe drumul Damascului.
Într-o clipă, Pavel s-a convertit și s-a schimbat pentru totdeauna.
Și nu e niciun motiv pentru care acest lucru să nu se poată întâmpla chiar acum, cu orice om care aude Cuvântul lui Dumnezeu, să fie transformat în cea mai puternică sabie a lui Dumnezeu împotriva ereziilor și antihriștilor ce încearcă să folosească omenirea în scopuri necurate.
Și ce urmează? Suntem în 2026, lucrurile nu arată deloc bine. But există și un aspect pozitiv în toate acestea.
Acest întuneric nu e menit doar să vă paralizeze, ci e un har care vă arată exact de ce se teme Satana cel mai mult.
Dacă ar fi cu adevărat sfârșitul pentru noi, elitele nu s-ar lupta atât de aprig, punând atâta energie, resurse și bani ca să oprească creștinismul adevărat.
Nu un creștinism exterior și deșart, de formă, ci unul ce nu se teme de cruce, uno care nu se teme să meargă până la moarte pentru Hristos.
Cum ne-a învățat Sf Paisie, creștinii trebuie să creeze în lume o neliniște bună nu o mângâiere falsă, ci acea tulburare sfântă care trezește sufletele la pocăință.
Adevărul e că omul modern duce lipsă de dreaptă socoteală, dăruire și ascultare, iar aceste 3 lucruri se află în Biserica Ortodoxă, cum a întemeiat-o Hristos.
Anul acesta, după estimări, 20.000 de oameni s-au făcut ortodocși la Paști, inclusiv eu, în Sfântul Mare Post.
Slavă lui Dumnezeu pentru fiecare dintre ei, but într-o lume atât de căzută, acestea sunt încă cifre modeste.
Să facem ca acest număr să ajungă la 200.000 anul viitor. Poate chiar la 2 milioane.
Până data viitoare, aici sunt „Plămânii Credinței” și, nu negociați cu teroriștii.
♪ Vor să mă socotească pierdut.
♪ Data viitoare alegeți un număr mai mare.
♪ Data viitoare fug după adăpost.
♪ Data viitoare lăsați uriașii să doarmă.
♪ Vor să mă țină jos.
♪ Tu ești refugiul meu.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
